Dreptul comunitar al muncii - libera circulatie a lucratorilor

UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TARGOVISTE

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SOCIALE SI POLITICE

MASTER "DREPTUL AFACERILOR"

DREPTUL COMUNITAR AL MUNCII - LIBERA CIRCULATIE A LUCRATORILOR

I. INTRODUCERE

Libera circulatie a persoanelor urmareste, din punct de vedere economic, sa creeze, in primul rand, o piata unica a fortei de munca, iar din punct de vedere politic sa realizeze o mai mare coeziune a popoarelor ce compun Uniunea Europeana prin eliminarea barierelor privind migratia si promovarea unei "cetatenii comunitare"[1].

De asemenea, libera circulatie a fortei de munca trebuie sa permita tarilor care se confrunta cu un anumit nivel al somajului sa exporte din surplusul sau catre tarile in care se inregistreaza o putere scazuta a mainii de lucru[2].

Libera circulatie a lucratorilor se defineste prin dreptul de a raspunde la oferta privind locuri de munca, de a se deplasa in acest scop pe teritoriul statelor membre, de a ramane pe teritoriul statelor membre pentru a desfasura o activitate, precum si de a ramane pe teritoriul unuia din acestea dupa ce o persoana a desfasurat o activitate[3] (art. 39, TCE). Deci, libera circulatie presupune de la inceput ca lucratorul care se deplaseaza raspunde unei oferte efectiv facute cu privire la un loc de munca. Pentru asigurarea acestei libertati, statelor membre li se cere sa aboleasca orice discriminare intre lucratori, bazata pe nationalitate, cu privire la angajare, remunerare si celelalte conditii de munca si angajare.

Libera circulatie a lucratorilor reprezinta in fapt o concretizare in domeniul fortei de munca a principiului general cuprins in articolul 6 al TCE conform caruia "in domeniul aplicarii prezentului tratat, si fara a adduce prejudicii dispozitiilor particulare pe care acesta le prevede, este interzisa orice discriminare pe baza nationalitatii".

Curtea de justitie a marcat, la randul sau, importanta acestui principiu subliniind ca art. 48 este direct aplicabil in sistemele juridice din fiecare stat

membru, facand inaplicabila orice dispozitie juridical nationala contrara[4].

Cerintelelor inscrise in Tratat le-a fost acordata mai multa consistenta prin intermediul unei bogate legislatii derivate. Este vorba de o serie de regulamente si directive, dintre care cele mai importante sunt:

a) Directiva nr. 68/360 privind drepturile de intrare si resedinta;

b) Regulamentul nr. 1612/68 privind accesul la conditiile de angajare;

c) Regulamentul nr. 1251/70 privind dreptul de a ramane pe teritoriul unui stat membru dupa angajarea in acel stat;

d) Directiva 64/221 privind dreptul statelor membre de a deroga de la prevederile liberei circulatii pe motiv de ordine publica, securitate publica sau sanatate publica;

e) Directiva 2004/38 privind dreptul de libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului CEE nr. 1612/68 si de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE si 93/96/CEE.

II. NOTIUNEA DE "LUCRATOR"

Termenul de "lucrator" nu este definit nici in dreptul primar si nici in dreptul secundar. Datorita importantei majore a libertatii de circulatie a lucratorilor, Curtea de Justitie a precizat ca termenul trebuie interpretat intr-un sens larg. Lucratori, in sensul dreptului comunitar, sunt persoane care, intr-o perioada determinata de timp, exercita o profesie neliberala si care sunt remunerate pentru aceasta[5].

Jurisprudenta CJE a stabilit ca esentiala pentru intrunirea acestei calitati este activitatea desfasurata de o persoana sub autoritatea altei persoane, o anumita perioada de timp si pentru care se plateste o remuneratie.

Termenul de "lucrator" se refera la persoanele care desfasoara activitati pe baza unui contract de munca, inclusiv cei care lucreaza cu jumatate de norma, persoanele care presteaza activitati in baza unui contract de munca ocazional, sau persoanele care presteaza munca in baza unui contract de stagiu de formare[6].

Dreptul la libera circulatie a pesoanelor este legat de prestarea unei activitati economice. Activitatea economica presupune o durata a muncii sau o productivitate normala a acesteia. In acest fel, practicarea unui sport intra sub incidenta reglementarilor comunitare numai in masura in care constituie o activitate economica. Este considerata activitate economica, activitatea jucatorului profesionist de fotbal[7], nu si participarea la un joc al unei echipe nationale, care nu intra in sfera dreptului comunitar.

Activitatea desfasurata trebuie sa fie reala si efectiva, astfel ca persoana care presteaza munci cu caracter neregulat sau pe durata limitata, dar in cadrul unui contract de munca ocazional, cum este cel prevazut de legislatia olandeza, intra sub incidenta prevederilor comunitare.

Daca munca este reala si efectiva, nu este necesar ca ea sa-i aduca persoanei care o presteaza venituri suficiente de trai, acestea putand fi inferioare minimului de existenta din statul membru respectiv. De asemenea, nu conteaza modalitatile de remunerare.

Cerinta ca munca sa fie efectiva inseamna ca activitatea depusa de lucrator sa contribuie la ameliorarea cantitativa si calitativa a productiei intreprinderii. CJE nu a recunoscut calitatea de lucrator comunitar, in sensul art. 39 TCE, resortisantului unui stat membru care presta in alt stat membru activitati care constituiau un mijloc de reeducare, deoarece, persoana in cauza desi presta o activitate reala, nu urmarea un interes economic, ci doar unul social.

Caracterul real si efectiv al muncii este evidentiat si de primirea salariului de catre lucratorul comunitar, deoarece salariul este indispensabil pentru existenta contractului de munca. Nu prezinta importanta denumirea platii facute pentru munca prestata si nici modalitatea de plata.

Pentru definirea calitatii de lucrator, CJE a mai retinut si criteriul subordonarii acestuia fata de angajator, care are prerogativa de a da dispozitii, de a controla respectarea acestora si de a aplica sanctiuni[8]

Libertatea de circulatie a lucratorilor implica, sub rezerva limitarilor pe motive de ordine publica, securitate publica ori sanatate publica, patru coordonate potrivit art. 39, paragraful 3, TCE:

- acceptarea ofertelor de angajare;

- deplasarea in mod liber pe teritoriul statelor membre pentru acest scop;

- sederea intr-un stat membru in scopul angajarii potrivit prevederilor ce carmuiesc angajarea nationalilor acelui stat, stabilite prin lege, regulament sau actiune administrativa;

- ramanerea pe teritoriul unui stat membru a persoanei dupa ce a fost angajata in acest stat, sub rezerva conditiilor cuprinse in regulamentele de de implementare elaborate de Comisie[9]

Reglementarile cuprinse in art. 39 TCE se refera la lucratorii din comunitate. Pentru a beneficia de aceste prevederi o persoana trebuie sa aiba calitatea de lucrator, angajat pe teritoritoriul Comunitatii.

III.CONTINUTUL MATERIAL AL LIBERTATII DE CIRCULATIE A LUCRATORILOR..

1. Dreptul de intrare si de sedere.

Directiva 63/360, a suprimat restrictiile privind deplasarea si rezidenta cetatenilor din Uniunea Europeana si ale membrilor familiilor acestora.

Astfel, ea a asigurat lucratorului migrant dreptul:

a) de a parasi statul de resedinta pentru a desfasura o activitate ca persoana anagajata intr-un alt stat membru;

b) de a intra pe teritoriul altui stat membru pe baza doar a unei carti de identitate sau pasaport.

Vizele de intrare ( sau echivalentul lor) nu au mai fost solicitate, cu exceptia membrilor de familie care nu sunt cetateni ai unui stat membru. Acestor state li s-a cerut sa acorde facilitate pentru obtinerea vizelor necesare.

c) de a obtine un permis de rezidenta pe baza documentului cu care a intrat in teritoriu sau pe baza confirmarii angajarii de la angajator sau a unui certificat de angajare.

Prin directiva 2004/38 s-a dorit sa se codifice si sa se revizuiasca instrumentele comunitare existente care trateaza in mod separat salariatii, persoanele care exercita o activitate independenta, precum si studentii si alte persoane inactive in scopul simplificarii si intaririi dreptului la libera circulatie si sedere pentru toti cetatenii Uniunii. Ca atare, Directiva 68/360 se abroga la 30 aprilie urmand ca sediul materiei sa fie directive 2004/38.

Acest din urma act comunitar retine ca si cel pe care il inlocuieste, dreptul de intrare pe teritoriul unui stat membru pe baza unei carti de identitate valabile sau a unui pasaport valabil, precum si necesitatea de a nu impune cetatenilor Uniuni nici o viza de intrare sau formalitate echivalenta.

Spre deosebire de actul comunitar anterior, directiva 2004/38 retine nu numai dreptul de intrare, ci si dreptul de iesire pe care il au toti cetatenii Uniunii de a parasi teritoriul unui stat membru pentru a calatori in alt stat membru.

Potrivit art. 6 al Directivei 2004/38 cetatenii Uniunii au dreptul de sedere pe teritoriul altui stat membru pe o perioada de cel mult trei luni fara nici o alta conditie sau formalitate in afara cerintei de a detine o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil. Aceste dispozitii se aplica si membrilor de familie care detin un pasaport valabil, care nu au cetatenia unui stat membru si care il insotesc pe cetateanul Uniunii ori se alatura acestuia[10].

Art. 7, alin (1), al Directivei 2004/38 precizeaza ca toti cetatenii Uniunii au dreptul de sedere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioada mai mare de trei luni in cazurile in care:

a) sunt lucratori care desfasoara activitati salariate sau activitati independente in statul membru gazda sau

b) dispun de suficiente resurse pentru ei si pentru membrii familiilor lor, astfel incat sa nu devina o sarcina pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda in cursul sederii si detin asigurari medicale complete in statul membru gazda sau

c) sunt inscrisi intr-o institutie privata sau publica, acreditata sau finantata de catre statul membru gazda pe baza legislatiei sau practicilor sale administrative, cu scopul principal de a urma studii, inclusiv formare profesionala si detin asigurari medicale complete in statul membru gazda si asigura autoritatea nationala competenta, printr-o declaratie sau o alta procedura echivalenta la propria alegere, ca poseda suficiente resurse pentru ei insisi si pentru membrii de familie, astfel incat sa nu devina o povara pentru sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda in timpul perioadei de sedere sau

d) sunt membri de familie care insotesc ori se alatura unui cetatean al Uniunii care indeplineste conditiile mentionate la lit. (a), (b) sau (c).

Pe de alta parte, potrivit art. 14 al Directivei 2004/38 recurgerea de catre un cetatean al Uniunii sau de catre un membru al familiei sale la sistemul de asistenta sociala al statului membru gazda nu conduce in mod automat la luare unei masuri de expulzare. O masura de expulzare nu poate fi in nici un caz adoptata impotriva unor cetateni ai Uniunii sau membrilor de familie ai acestora in cazurile in care:

a) cetatenii in cauza ai Uniunii sunt lucratori care desfasoara activitati salariate sau independente ori

b) cetatenii in cauza ai Uniunii au intrat pe teritoriul statului membru gazda in cautarea unui loc de munca iar, in acest caz, ei si membrii familiilor lor nu pot fi

expulzati atat timp cat cetatenii Uniunii pot dovedi ca sunt in continuare in cautarea unui loc de munca si ca au sanse reale de a fi angajati.

Directiva 2004/38 nu mai retine necesitatea eliberarii permiselor de rezidenta. In schimb, art. 8 acorda posibilitatea statelor membre gazda sa ceara cetatenilor Uniunii sa se inregistreze la autoritatile competente atunci cand perioadele de sedere depasesc 3 luni.

Termenul de inregistrare este de cel putin 3 luni de la data sosirii. Se elibereaza imediat un certificat de inregistrare, care contine numele si adresa persoanei inregistrate, precum si data inregistrarii[11]

Pentru eliberarea unui certificat de inregistrare, pot fi solicitate in mod limitative o serie de documente. Documentele doveditoare cerute de autoritatile competente pentru eliberarea unui certificate de inregistrare sau a unui permis de sedere sunt specificate pentru a se evita ca practicile administrative sau interpretarile divergente sa constituie un obstacol disproportionat in calea exercitarii dreptului de sedere de catre cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora. In acest sens:

- cetatenii Uniunii carora li se aplica art. 7 , alin (1), lit. (a) trebuie sa prezinte o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil, o confirmare de angajare din partea anagajatorului sau un certificat de angajare, ori o dovada ca sunt persoane care exercita o activitate independenta;

- cetatenii Uniunii carora li se aplica art. 7, alin. (1), lit. (b) trebuie sa prezinte o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil si sa furnizeze dovezi ca satisfac conditiile prevazute in directiva;

-cetatenii Uniunii carora li se aplica art. 7, alin. (1), lit. (c) trebuie sa prezinte o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil, sa furnizeze dovezi privind inscrierea lor intr-o institutie acreditata si faptul ca poseda o asigurare medicala cuprinzatoare, precum si declaratia sau procedura echivalenta mentionata la art. 7, alin. (1), lit. (c). Statele membre nu pot cere ca aceasta declaratie sa precizeze valoarea resurselor.

Dat fiind ca notiunea de "resurse suficiente" este de natura sa genereze o serie de ambiguitati, se prevede ca statele membre nu pot stabili valoarea acestora, ci trebuie sa ia in considerarea situatia personala a persoanei in cauza. In orice caz, aceasta valoare nu poate fi mai mare decat pragul sub care resortisantii din statul membru gazda pot beneficia de asistenta sociala, sau, daca acest criteriu nu este aplicabil, mai mare decat pensia minima de asigurari sociale platita de catre statul membru gazda[12]

2. Liberul acces la angajare si egalitatea de tratament

Dreptul de a raspunde la oferte de munca efectiv facute este consacrat de Regulamentul Nr. 1612/68. dupa adoptarea acestui act normativ, in toate tarile comunitatii Europene regimul angajarii are doua caracteristici:

♦ in primul rand, recrutarea prin grija serviciului public este de acum facultativa.

Orice cetatean al unui stat membru si orice angajator ce exercita vreo activitate p teritoriul unui stat membru pot sa isi schimbe cererile si ofertele de munca, sa incheie contracte de munca sis sa le puna in executare conform legilor in vigoare si fara discriminare;

♦ in al doilea rand, pentru a obtine eliberarea unui permis de rezidenta, salariatul va adduce dovada ca el este beneficiarul unui contract de munca printr-o declaratie de angajare sau un certificat de munca furnizat de anagajator.

Acesta este regimul liberului acces la angajare. Astfel, s-a putut afirma ca Regulamentul Nr. 1612/68 a consacrat existenta unei veritabile piete europene a muncii, acordandu-se prioritate lucratorilor comunitari in detrimental celor proveniti din terte tari.

Pentru a se mari eficacitatea sa, mecanismul instituit prin regulamentul nr. 1612/68 a fos perfectionat prin Regulamentul nr. 2434/92. Astfel, articolul 15 al Regulamentului 1612/68, astfel cum a fost reformulat de Regulamentul 2434/92, oblige serviciile specializate din fiecare stat membru sa trimita in mod periodic serviciilor specializate din celelalte state mebre, precum si Biroului European de coordonare informatii privind:

a) ofertele de locuri de munca susceptibile sa fie ocupate de resortisantii altor state membre;

b) ofertele de locuri de munca adresate statelor membre;

c) cererile de locuri de munca depuse de persoanele ce au declarat in mod formal ca doresc sa lucreze in alt stat membru;

d) informatii, pe regiuni si ramuri de activitate, privind solicitantii de locuri de munca care s-au declarat in mod efectiv dispusi sa ocupe un loc de munca in alta tara[13]

Discriminarile de orice fel trebuie sa fie inlaturate, indiferent de sursa acestora: reglementari legale sau clauze ale contractelor colective sau individuale. Curtea de justitie a accentuat asupra acestei idei atunci cand s-a pronuntat asupra

Regulamentului Uniunii Ciclistice Internationale, si anume asupra dispozitiilor referitoare la compunerea echipelor de sportive. Ea a reiterat, cu acest prilej, ca interdictia discriminarilor bazate pe cetatenie " se impune nu numai actiunii autoritatilor publice, ci si, in aceeasi masura, reglementarilor de alta natura ce vizeaza sa reglementeze intr-o maniera colectiva, munca salariata". ( Cazul Walrave si Koch nr 36/74)[14]

Titlul I. ( art. 1-6) din Regulamentul 1612/68 instituie libertatea in procesul angajarii. Astfel, orice cetatean al unui stat membru are dreptul sa desfasoare o activitate, ca perosoana angajata, pe teritoriul unui alt stat membru, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat.

Statele membre trebuie, totodata, sa ofere solicitantilor straini aceeasi asistenta in cautarea locurilor de munca pe care o acorda cetatenilor proprii.

Titlul II al Regulamentului ( art. 7-9) contine dispozitii privind angajarea si egalitatea de tratament. Acestea se refera la:

a) Conditii de munca

Conform art. (7), "un lucrator care are cetatenia unui stat mebru nu poate, pe teritoriul altui stat membru sa fie tratat in mod diferit fata de lucratorii acelui stat pe temeiul cetateniei cu privire la oricare dn conditiile de munca, si in special in ceea ce priveste remuneratia, concedierea, ca si in situatiile in care ar fi somer, reinstalat sau reangajat. Acest articol acopera toate formele de discriminare directa sau indirecta.

b) Avantajele sociale si in legatura cu taxele

Articolul 7 acorda lucratorului migrant aceleasi avantaje sociale si in domeniul taxelor ca si acelea ale lucratorilor nationali.

c) Accesul in scolile de pregatire profesionala

Se acorda lucratorilor migranti accesul, in aceleasi conditii cu ale lucratorilor autohtoni, in scolile de pregatire profesionala sau in casele de pesnionari.

d) Drepturile sindicale; drepturi de reprezentare si management.

Conform art. 8, un lucrator migrant are dreptul la tratament egal in ceea ce priveste apartenenta la sindicate si exercitiul drepturilor derivand din aeasta.

e) Locuinte.

Un lucrator imigrant se bucura de toate drepturile si beneficiile acordate lucratorilor nationali in domeniul locuintelor, incluzand proprietatea locuintei necesare ( art. 9 )[15]

Titlul III al Regulamentului nr. 1612/68 ( art. 10-12) contine dispozitii privind membrii de familie ai lucratorului migrant. Pe langa cele amintite mai inainte, se mai pot retine cele referitoare la:

a) Rezidenta

Membrii familiei unui lucrator au dreptul sa se instaleze ei insisi cu lucratorul migrant, cetatean al Uniunii, indiferent de cetatenia lor.

Statelor membre li se cere sa faciliteze admiterea oricarui membru de familie daca "el este dependent de lucrator (.) sau traieste sub acelasi acoperis in tara de unde vine".

b) Angajare

Conform art. 11, sotia(ul) lucratorului migrant si copii sub 21 de ani sau aflati in intretinere au dreptul sa desfasoare orice activitate ca persoana angajata pe intreg teritoriul statului respectiv, chiar daca ei nu sunt cetatenii nici unui alt stat membru.

c) Accesul copiilor la cursurile de pregatire profesionala sau ucenicie

Copiii cetatenilor altui stat membru, care sunt sau au fost angajati pe teritoriul altui stat membru vor fi admisi in invatamantul general, la cursurile de ucenicie si profesionale in aceleasi conditii cu cele ale cetatenilor acelui stat, daca copiii respectivi isi au rezidenta pe teritoriul sau.

In interpretarea acestui articol, Curtea de Justitie a Comunitatii Europene a decis ca un copil al lucratorului mare dreptul la un tratament national cu privire la toate formele invatamantului de stat, chiar daca parintele lucrator a fost pensionat sau a decedat in acel stat.

Curtea a mers chiar mai departe in cazul Moritz (Nr. 390/87. Avand in vedere necesitatea unei continuitati in educatia copiilor, nu se va considera ca se pierde statutul de "copil din familie" ce beneficiaza de prevederile Regulamentului 1612/68 doar pentru faptul ca familia sa s-a reintors in statul de origine[16]

IV. RESTRICTII ALE DREPTULUI DE INTRARE SI DREPTULUI DE SEDERE PE MOTIVE DE ORDINE PUBLICA SI SANATATE PUBLICA.

Statele membre pot restrange libertatea de circulatie si de sedere a lucratorilor Uniunii si a membrilor lor de familie, indiferent de cetatenie, pentru motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica. Aceste motive nu pot fi invocate in scopuri economice. Masurile luate din motive de ordine publica sau siguranta publica trebuie sa respecte principiul proportionalitatii si sa se intemeieze exclusiv pe conduita persoanei in cauza. Astfel, condamnarile penale anterioare nu pot justifica in sine luarea unor asemenea masuri. Conduita persoanei in cauza trebuie sa constituie o amenintare reala, prezenta si suficient de grava la adresa unui interes fundamental al societatii, neputand fi acceptate motivari care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideratii de preventie generala[17]

Principiul proportionalitatii stabilit de Directiva 2004/38 implica faptul ca la aplicarea unor asemenea masuri restrictive trebuie sa se tina seama de gradul de integrare a persoanelor in cauza, de durata sederii acestora in statul membru gazda, de varsta, starea de sanatate, situatia lor familiala si economica, precum si de legaturile cu tara de origine, avand in vedere faptul ca expulzarea cetatenilor Uniunii si a membrilor familiilor or din motive de ordine sau securitate publica poate afecta grav persoane care, beneficiind de dreptul la libera circulatie conferit de TCE, s-au integrat in mod real in statul membru gazda.

Nu se poate lua o decizie de expulzare impotriva cetatenilor Uniunii, indiferent de cetatenia acestora, cu exceptia cazului in care decizia se bazeaza pe motive imperative de siguranta publica definite de statele membre, daca acestia:

a) si-au avut resedinta in statul membru gazda in cei zece ani anteriori sau,

b) sunt minori, cu exceptia cazului in care expulzarea este in interesul copilului, in conformitate cu Conventia Organizatiei Natiunilor Unite privind drepturile copilului, incheiata la 20 noiembrie 1989. De asemenea, singurele boli care justifica masuri de restrictionare a liberei circulatii sunt bolile cu potential epidemic, astfel cum sunt acestea definite de documentele relevante ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii, precum si alte boli infectioase sau parazitare contagioase, daca acestea fac obiectul unor dispozitii de protectie ce se aplica resortisantilor din statul membru gazda. Bolile ce se declanseaza dupa o perioada de trei luni de la data sosirii nu pot motiva expulzarea de pe teritoriul respectiv.

Persoanelor care fac obiectul unei interdictii de acces pe teritoriul statelor membre li se recunoaste dreptul la aparare si beneficiaza de anumite garantii procedurale prevazute de art. 31 din Directiva 2004/38. Astfel, persoanele interesate sunt notificate in scris cu privire la orice decizie adoptata in privinta lor referitoare la restrictionarea libertatii de circulatie si de sedere, astfel incat sa poata intelege continutul notificarii si implicatiile acesteia. Persoanele interesate sunt informate in mod precis si complet cu privire la motivele de ordine publica, securitate publica sau sanatate publica pe care se bazeaza decizia luata in cazul lor, cu exceptia situatiilor in care acest lucru este contrar intereselor de securitate ale statului. Notificarea precizeaza tribunalul sau autoritatea administrativa la care persoana interesata poate face recurs si, daca este cazul, termenul acordat persoanei

respective pentru a putea parasi teritoriul statului membru, care nu poate fi mai mic de o luna de la data notificarii[18].

Cat priveste garantiile procedurale, persoanele interesate au acces, in statul

membru gazda, la cai de recurs judiciare si, daca este cazul, administrative, pentru a face apel sau a solicita o revizuire in legatura cu o decizie luata impotriva lor din motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica. De asemenea, persoanele care fac obiectul unei interdictii de acces in teritoriu din motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica pot prezenta o cerere pentru ridicarea interdictiei dupa o perioada de timp rezonabila, in functie de circumstante, si, in orice caz, dupa 3 ani de la executarea hotararii definitive de interdictie care a fost pronuntata in mod valabil in conformitate cu dreptul comunitar, aducand argumente ce atesta ca s-a produs o schimbare reala a circumstantelor care au justificat decizia de interdictie pronuntata impotriva lor. Statul membru respectiv va lua o decizie privind aceasta cerere in termen de 6 luni de la prezentarea ei.

Daca un ordin de expulzare este executat dupa scurgerea a peste 2 ani de la

emiterea sa, statul membru verifica daca persoana respectiva continua sa fie un pericol real la adresa ordinii publice sau a sigurantei publice si stabileste daca s-a produs vreo schimbare reala a circumstantelor de la data emiterii ordinului de expulzare. Ordinele de expulzare nu pot fi emise de statul membru gazda ca pedeapsa sau masura accesorie a unei pedepse privative de libertate, decat cu respectarea cerintelor prevazute in art. 27, 28 si 29 din Directiva 2004/38[19].

V. Restrictii ale circulatiei fortei de munca prevazute in Tratatul de Aderare.

In cursul negocierilor de aderare la Uniunea Europeana a statelor candidate din Europa Centrala si de rasarit, libertatea de circulatie a persoanelor a constituit subiect de dezbateri aprinse. Aceasta pentru ca, in primul rand, unele state membre au sustinut ca va exista un flux de lucratori migranti din noile state datorita diferentelor de salarizare existente. In aldoilea rand, au fost exprimate dubii cu privire la capacitatea administrativa a noilor state membre de a controla frontierele externe ale Uniunii Europene. Aceste temeri au determinat introducerea unor seturi de masuri tranzitorii in tratatele de aderare cu privire la libera circulatie a persoanelor. Masurile tranzitorii in acest domeniu nu reprezinta o noutate pentru ca perioade lungi de tranzitie in materia liberei circulatii a persoanelor au fost impuse si cetatenilor spanioli si portughezi cu ocazia aderarii acestor tari la Comunitatea Europeana. Uniunea Europeana a solicitat tuturor statelor candidate, inclusiv Romaniei, o perioada de tranzitie pentru libera circulatie a lucratorilor de 2 pana la 7 ani, dupa aderare. Astfel Uniunea Europeana a propus urmatorul aranjament: statele membre vor continua sa aplice masurile nationale pe o perioada de 2 ani dupa aderare cu privire la dreptul de munca al cetatenilor noului stat membru. Aceasta perioada poate fi prelungita cu inca 3 ani - in functie de o evaluare prealabila si, in continuare cu inca 2 ani in cazul unor dereglari grave pe piata muncii noului stat membru. In tot acest timp, orice stat membru poate introduce, in dreptul national, o libertate mai mare cu privire la circulatia lucratorilor decat in prezent, inclusive libertatea deplina de circulatie. Acordurile bilaterale curente vor continua sa se aplice si pot fi chiar dezvoltate. In plus, statele membre pot introduce anumite masuri speciale, de preferinta pentru cetatenii noului stat membru in comparatie cu un altul, astfel incat un nou stat membru poate beneficia de mai multe drepturi cu privire la libera circulatie a lucratorilor decat un alt nou stat membru[20].

Inaintea celui de-al doilea an dupa aderare, va fi facuta o evaluare a masurilor

nationale luate in domeniu, pe baza sugestiilor si rapoartelor Comisiei. In completarea acestei evaluari si nu mai tarziu de sfarsitul celui de-al doilea an de dupa aderare, statele membre vor notifica Comisiei daca intentioneaza sa continue aplicarea masurilor nationale pe urmatoarea perioada de 3 ani sau daca intentioneaza sa aplice acquis-ul pe viitor. La 5 ani dupa aderare, un stat membru care a mentinut in tot acest timp masurile nationale, poate, in cazul unor serioase distorsionari pe piata muncii statului care a aderat sau a unor amenintari in acest sens, sa prelungeasca cu inca maximum 2 ani aceasta perioada de tranzitie, dupa ce va notifica in prealabil acest lucru Comisiei Europene. Romania a acceptat prin documentele de pozitie de la acest capitol aranjamentul tranzitoriu pentru liberalizarea circulatiei lucratorilor propus de Uniunea Europeana, asa cum acesta a fost agreat in Tratatul de Aderare cu statele candidate (cu exceptia Ciprului si Maltei). Romania isi rezerva dreptul ca in contextul acestui aranjament tranzitoriu, sa poata aplica cetatenilor unui stat membru actual masurile nationale echivalente masurilor aplicate de acel stat membru Romaniei cu privire la libera circulatie a lucratorilor si furnizarea de servicii. Membrii de familie (indiferent de cetatenie) ai lucratorilor provenind din statele membre ale Uniunii Europene care nu au aplicat restrictii in ceea ce priveste circulatia lucratorilor romani (Bulgaria, Republica Ceha, Cipru, Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia, Suedia) beneficiaza de acces liber pe piata muncii din Romania, fara a le fi necesara obtinerea permisului de munca[21].

In ceea ce priveste membrii de familie (cetateni ai unor state terte sau cetateni ai unuia dintre statele membre ale UE sau SEE care au aplicat restrictii circulatiei lucratorilor romani) ai lucratorilor provenind din state membre ale UE sau din Spatiul Economic European care au aplicat restrictii in ceea ce priveste accesul lucratorilor romani (Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Grecia, Spania, Franta, Italia, Luxembrug, Ungaria, Malta, Olanda, Austria, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Norvegia, Islanda si Liechtenstein), accesul acestora pe piata muncii din Romania se realizeaza potrivit dispozitiilor Tratatului de Aderare 2005: - sotul unui lucrator si descendentii acestora care nu depasesc varsta de 21 de ani sau care se afla in intretinerea acestora, care locuiesc legal

impreuna cu lucratorul pe teritoriul unui stat membru la data aderarii, beneficiaza

dupa aderare, de acces imediat pe piata fortei de munca din acel stat membru. Aceasta dispozitie nu se aplica membrilor familiei unui lucrator care a fost admis legal pe piata fortei de munca din acel stat membru pentru o perioada de mai putin de 12 luni; - sotul unui lucrator si descendentii acestora care nu depasesc varsta de 21 de ani sau care se afla in intretinerea acestora, care locuiesc legal impreuna cu lucratorul pe teritoriul unui stat membru la o data ulterioara aderarii, dar in cursul perioadei de aplicare a dispozitiilor tranzitorii stabilite, beneficiaza de acces pe piata fortei de munca din respectivul stat membru in cazul in care au locuit in acel stat membru cel putin 18 luni sau din al treilea an dupa data aderarii, oricare din aceste date intervine prima in ordine cronologica. Strainii, membri de familie al cetatenilor UE sau SEE care au obtinut accesul pe piata muncii din Romania pentru o perioada de cel putin 12 luni si care locuiau impreuna cu acestia anterior datei aderarii pot fi incadrati fara permis de munca de la 1 Ianuarie 2007. De asemenea, strainii, membri de familie ai cetatenilor UE sau SEE care au obtinut accesul

pe piata muncii si care locuiesc impreuna cu acestia dupa data aderarii, vor obtine premise de munca pe durata primelor 18 luni de cand au inceput sa locuiasca pe teritoriul Romaniei, sau pe durata primilor trei ani de la data aderarii, oricare din aceste date intervine prima in ordine cronologica. Obtinerea permisului de munca, in vederea accesului pe piata muncii din Romania, se face potrivit dispozitiilor Legii nr. 203/1999 privind permisele de munca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare[22].

VI. CONLUZII.

Aplicarea drepturilor si libertatilor cetatenilor statelor membre, care sunt si cetateni ai Uniunii Europene, este guvernata de principiul egalitatii, care implica excluderea privilegiilor si discriminarii; dreptul la un tratament egal in fata instantelor judecatoresti si a oricarui alt organ jurisdictional; dreptul la securitatea persoanei si la obtinerea protectiei statului impotriva violentelor sau maltratarilor din partea oricarui individ, grup sau institutie; drepturi economice, sociale si culturale. Tratatul asupra Uniunii Europene a facut din libertatea de circulatie si de sedere unul dintre drepturile esentiale atasate cetateniei europene. Intre cetatenia europeana si libera circulatie a persoanelor s-au instituit, astfel, numeroase legaturi. De exemplu, art. 12 din Tratatul Comunitatii Europene restrange dreptul la nediscriminare pe baza nationalitatii la cetatenii statelor membre. Art. 39 referitor la libertatea de circulatie a muncitorilor se refera numai la cetatenii statelor membre, desi acest lucru nu este in mod explicit statuat, el trebuie, totusi, dedus din practica Curtii de Justitie. De asemenea, art. 43 si 44 prevad in mod expres abolirea restrictiilor privind libertatea de stabilire numai pentru nationalii statelor membre.

BIBLIOGRAFIE.

1. ACTE NORMATIVE.

Regulamentul 1612/68.

Directiva 64/221

Directiva 2004/38.

Tratatul ce instituie Comunitatea Europeana.

2. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII.

Nicolae Voiculescu, Drept comunitar al muncii, Editura Rosetti,, Bucuresti, 2005.

- Octavian Manolache, Drept comunitar, Editia a III-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2001.

- Ovidiu Tinca , Drept comunitar european, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003.