|
|
|
ASIGURAREA DE BUNURI
In cadrul asigurarii de bunuri, societatea de asigurari se obliga ca la producerea riscului asigurat sa plateasca asiguratorului (beneficiarului) o despagubire. Nu este obligatoriu ca asiguratorul sa plateasca intreaga suma pentru refacerea situatiei financiare a asiguratului care a suferit o dauna, deoarece in contract pot exista prevederi care limiteaza suma asigurata.
Asigurari de bunuri pot incheia persoane fizice si persoane juridice cu domiciliul, sediul sau resedinta in Romania.
Intr-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie sa aiba un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. O persoana are un interes patrimonial daca producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere (prejudiciu) persoanei respective. In cazul in care in contractul de asigurare este mentionat un beneficiar, altul decat persoana asigurata, acesta trebuie sa aibe un interes patrimonial fata de bunul asigurat.
O regula generala in asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial sa existe atat in momentul incheierii asigurarii, cat si in momentul producerii riscului asigurat.
In asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regula, din statutul de proprietate al persoanei care doreste sa se asigure. Exista situatii in care si alte persoane decat proprietarul pot avea interes fata de un bun, cum ar fi:
1) proprietate in comun - o persoana care detine un bun in comun cu una sau mai multe persoane are dreptul de a asigura bunul respectiv la intrega valoare. Aceasta nu inseamna ca, in caz de distrugere a bunului asigurat, aceasta persoana va fi singura despagubita, ci va beneficia de despagubire doar in limita dreptului ei de proprietate
2) proprietatea ipotecata - in caz de ipoteca, ambele parti au un interes asigurabil debitorul ipotecar - in calitate de proprietar, iar societatea ipotecara - in calitate de creditor. In aceste situatii se incheie un contract de asigurare in numele ambelor parti
3) proprietatea inchiriata - in cazul in care chiriasul incheie un contract de asigurare, o face in numele si folosul proprietarului, deci nu poate pretinde incasarea despagubirii, ci numai restituirea primelor de asigurare de la proprietar
4) proprietatea aflata in custodie - custodele are un interes asigurabil, in ceea ce priveste bunul pe care il detine in custodie, pentru ca, din punct de vedere legal, este responsabil pentru orice dauna produsa bunului respectiv
5) persoanele din familia proprietarului - pot beneficia de utilizarea bunului asigurat, ceea ce determina existenta unui interes asigurabil al acestora fata de bunul respectiv.
In concluzie, pot fi asigurate bunuri apartinand persoanelor fizice si persoanelor juridice, bunuri primite in folosinta sau aflate spre pastrare, reparare, prelucrare, vanzare sau pentru a fi expuse in cadrul muzeelor si expozitiilor si bunuri ce fac obiectul cantractului de inchiriere sau locatie de gestiune.
Perioda de asigurare
In general, asigurarea de bunuri se incheie pe o perioada de un an, dar, la cererea asiguratului, se poate incheia si pe o perioada mai mica, de trei sau sase luni.
Inceputul si incetarea raspunderii
Asigurarea se considera incheiata prin plata primei de asigurare si emiterea de asigurator a politei de asigurare, fiind valabila numai pentru bunurile si riscurile specificate in polita la adresele incheiate in aceasta.
Raspunderea asiguratorului incepe la ora 000 a zilei mentionate in polita ca reprezentand inceputul asigurarii, cu conditia ca prima de asigurare sa fi fost achitata, si inceteaza la ora 2400 a zilei la care inceteaza asigurarea. Raspunderea asiguratorului mai inceteaza si in cazul in care contractul de asigurare este reziliat, situatie ce apare in urmatoarele imprejurari:
n prima de asigurare se plateste in rate, iar asiguratul nu a achitat o rata la termenul stabilit si nici in termenul de gratie oferit de asigurator;
n asiguratul a dat raspunsuri inexacte sau incomplete sau nu a comunicat asiguratorului schimbarile esentiale la imprejurarile privind riscurile.
Dupa incheierea contractului de asigurare, producerea evenimentului asigurat a devenit imposibila.
In asigurarea de bunuri exista o clasificare a riscurilor in:
n riscuri civile - asociate cladirilor care folosesc ca locuinte si birouri si a bunurilor din acestea;
n riscuri comerciale si industriale - asociate cladirilor ce folosesc ca unitati de productie si comercializare si bunurile aflate in acestea.
In general, in asigurarea de bunuri riscurile preluate in asigurare de societatile de asigurare sunt:
n incendiu;
n traznet;
n explozie;
n ploaie torentiala;
n grindina;
n inundatie;
n furtuna;
n cutremur;
n prabusiri si alunecari de teren;
n greutatea stratului de zapada cu gheata;
n avalanse de zapada;
n caderea pe cladiri a altor corpuri;
n lovirea de catre un autovehicul.
Unele societati de asigurare ofera asigurare pentru masini, utilaje si instalatii, pentru cazurile de avarie accidentala. In astfel de polite sunt acoperite riscuri cum sunt:
n ruperi sau deformari in timpul functionarii;
n ciocniri sau izbiri cu alte corpuri;
n explozii;
n efectele unor substante chimice;
n scurtcircuit; etc.
Bunurile sau alte valori (numerar, timbre postale) pot fi asigurate si in vederea furtului sau jafului. Unele societati trateaza aceste riscuri ca fiind de sine statatoare, in timp ce altele le asigura complementar, cu plata primei corespunzatoare sau le refuza.
Cele mai multe societati de asigurare ofera polite de asigurare pe mai multe nivele care, in functie de riscurile acoperite, pot fi:
n polite de asigurare impotriva incendiului;
n polite de asigurare standard (acopera riscurile de: incendiu, trasnet, explozie si cadere de corpuri);
n polite de asigurare care acopera, pe langa riscurile cuprinse in polita standard, si cateva riscuri suplimentare;
n polite de asigurare totale, care acopera toate riscurile (all risks) in care nu sunt nominalizate riscurile acoperite, ci cele excluse.
Desi de mai multe ori termenul de excludere e rezervat clauzelor politei identificate in mod clar drept excluderi, termenul poate desemna orice clauza a politei, a carei functie este de a elimina acoperirea pentru anumite expuneri la daune.
In general, in polita de asigurare de bunuri nu se acorda despagubiri pentru pagubele provocate de razboi, invazie, revolutie, nationalizare sau rechizitionare.
Alte excluderi se refera la uzura fizica, la pagubele provocate in urma actelor intentionate ale asiguratilor sau la alte evenimente non-accidentale, in urma radiatiei nucleare sau a viciului intern al bunului (de exemplu: rugina fierului).
Aceasta nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunurilor in momentul incheierii contractului de asigurare. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie sa fie in deplina concordanta cu valoarea reala a acestora.
Pentru prevenirea subasigurarii, majoritatea societatilor de asigurare aplica principiul raspunderii proportionale.
Prin valoarea bunurilor la data asigurarii se intelege:
a) la cladiri si constructii - valoarea de inlocuire (costul constructiei sau achizitionarii cladirii respective sau a uneia similare la preturile uzuale pe piata locala) din care se scade uzura (in raport de vechime si starea constructiei);
b) la mijloacele fixe si obiecte de inventar - valoarea de inlocuire a acestora, din care se scade uzura (in raport de vechime si starea de intretinere a acestora);
c) la materii prime, materiale, produse finite, marfuri - pretul de cost sau de achizitie al acestora;
d) colectii si obiecte de arta - valoarea de circulatie (de piata) determinata pe baza de cataloage sau expertize.
In general, sumele asigurate se stabilesc fie separat, pe fiecare bun, fie global, pentru toate bunurile din aceeasi grupa prevazuta in tariful de prime. Pentru obiectele de arta sumele se stabilesc pentru fiecare obiect in parte.
La asigurarea de bunuri, prima de asigurare se determina prin inmultirea sumei asigurate cu cota de prima tarifara, ce se exprima in procente sau promile.
In cele mai multe cazuri, cotele de prime asigurate sunt diferentiate:
pe tipuri de localitati (municipii, orase, comune)
pe grupe de bunuri (locuinte, mobilier, aparatura audio-video).
In cazul unitatilor de productie, a magazinelor si depozitelor, cotele de prima se diferentiaza in functie de natura produselor folosite in procesul productiei in:
produse care nu sunt combustibile, inflamabile sau explozibile;
produse combustibile;
produse inflamabile;
produse explozibile.
Asigurarul trebuie sa indeplineasca o serie de obligatii specificate in conditia de asigurare, a caror neindeplinire poate duce la rezilierea contractului sau la refuzul asiguratorului de a plati despagubirea.
Exista obligatii corespunzatoare producerii unei daune si obligatii care trebuie urmate de asigurat la producerea unei daune.
Una din obligatiile asiguratului este de a intretine si folosi bunul asigurat in bune conditii, in scopul prevenirii riscurilor asigurate. Daca prin nerespectarea acestor obligatii s-ar putea produce pagube, asiguratorul are dreptul sa renunte la asigurare, fara restituirea primelor de asigurare.
Cand se produce un risc asigurat, in urma caruia asiguratul inregistreaza o paguba, se declanseaza, automat, mecanismul despagubirii.
Despagubirea se face in raport cu starea bunului in momentul producerii evenimentului asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depasi cuantumul pagubei - suma asigurata, nici valoarea bunului in momentul producerii evenimentului asigurat.
La asigurarea de bunuri exista trei principii care se aplica la acoperirea pagubei:
principiul raspunderii proportionale;
principiul primului risc;
principiul raspunderii limitate.
Cuantumul pagubei se stabileste in functie de tipul pagubei (totala sau partiala).
Prin paguba totala se intelege:
a) la cladiri - distrugerea cladirilor in asemenea grad incat refacerea lor, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibila sau cheltuielile ar depasi suma asigurata;
b) la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura (l, kg, m, m2, m3) - acea parte din cantitatea totala care a fost distrusa in intregime sau a disparut;
c) la celelalte bunuri - distrugerea bunurilor intr-un asemenea grad incat refacerea, prin reparare sau restaurare, nu mai este posibila sau cheltuielile ar depasi suma asigurata.
Prin paguba partiala se intelege:
a) la cladiri - distrugerea sau deprecierea partiala a lor, astfel incat prin repararea acestora poate fi readusa la starea initiala dinaintea producerii evenimentului asigurat;
b) la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura (l, kg, m, m2, m3) - deprecierea unei parti din cantitatea totala care a ramas dupa producerea evenimentului asigurat si care scade valoarea bunurilor;
c) la celelalte bunuri - avarierea bunului astfel incat, prin refacerea sau reparare, poate fi adus la starea initiala.
Cuantumul pagubei reprezinta, in caz de dauna totala:
a) la cladiri - valoarea de inlocuire a cladirii distruse, la data producerii evenimentului asigurat, din care se scade uzura la acea data si valoarea resturilor care se pot intrebuinta sau valorifica;
b) la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura - valoarea reala la data producerii evenimentului asigurat;
c) la celelalte bunuri - valoarea reala la data producerii evenimentului asigurat a bunului distrus, din care se scade valoarea, la aceiasi data, a restuilor care se pot valorifica.
Cuantumul daunei, in caz de dauna partiala, reprezinta:
a) la cladiri - costul reparatiei din care se scade uzura si valoarea, la data producerii evenimentului asigurat, a resturilor care se pot valorifica sau intrebuinta;
b) la bunurile a caror cantitate se exprima in unitati de masura - valoarea pierderii din cantitate a aceleiasi parti din cantitatea totala care diminueaza valoarea totala;
c) la celelalte bunuri - costul reparatiilor partilor compoonente sau a pieselor avariate sau costul de inlocuire a acestora, din care se scade uzura corespunzatoare si valoarea resturilor care se pot valorifica.
In limita sumei asigurate, societatea de asigurare acorda despagubiri si pentru:
cheltuielile facute in scopul limitarii daunei;
cheltuielile legate de indepartarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat;
daunele provocate bunurilor mentionate in contractul de asigurare prin distrugerea sau avarierea lor, datorita masurilor de salvare luate de asigurat pentru limitarea sau impiedicarea consecintelor producerii riscurilor.
Din cuantumul pagubei se scad:
franchisa prevazuta in contractul de asigurare;
primele datorate pana la sfarsitul perioadei de asigurare.
Exista situatii in care societatea de asigurari poate refuza plata despagubirilor, si anume:
daca dauna a fost provocata, in mod intentionat, de una din urmatoarele parti
- asiguratul sau beneficiarul;
- persoane fizice majore care locuiesc impreuna cu asiguratul sau gospodaresc, impreuna cu acesta, bunul asigurat;
- un membru din conducerea persoanei juridice asigurate;
- reprezentanti ai asiguratului sau beneficiarului.
in cazul in care una din aceleasi persoane enumerate mai sus nu a luat masurile necesare pentru evitarea sinistrului sau limitarea acestuia, desi putea sa faca acest lucru;
daca cererea de despagubire este facuta cu rea credinta sau daca asiguratul a contribuit, in mod deliberat sau prin neglijanta, la producerea daunei.
In cazul in care asiguratul a incheiat mai multe contracte de asigurare, pentru aceleasi riscuri, asiguratorul datoreaza numai o parte a despagubirii, si anume acea parte care rezulta din repartizarea proportionala a despagubirii datorate de toti asiguratorii. In felul acesta se urmareste ca despagubirea platita asiguratului sa nu depaseasca valoarea pagubei.
Dupa fiecare dauna, suma asigurata se diminueaza cu valoarea despagubirii acordate cu incepere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare, asigurarea continua pentru suma ramasa.
Revenirea la suma asigurata initial se poate face la cererea asiguratului, printr-o asigurare suplimentara, contra platii diferentei de prima corespunzatoare.
