|
|
|
Privilegiile misiunii diplomatice permanente
Introducere: Consimtamantul statului acreditar privind constituirea de misiuni diplomatice se confirma si prin aplicarea principiului in conformitate cu care nu trebuie impiedicata activitatea misiunii diplomatice. In urma consimtamantului dat cu privire la ambasada straina, statului acreditar ii revine obligatia de a facilita functiile diplomatice ale acesteia. Potrivit dreptului diplomatic, statul acreditar are obligatia sa le acorde ambasadei si membrilor ei 'toate' inlesnirile, adica privilegii, asigurandu-le inviolabilitatea, recunoscandu-le si protejandu-le libertatea de comunicare si de circulatie, nepretinzandu-le prestatii si nepercepandu-le taxe, respectandu-le imunitatea juridica.
Ambasada are, tocmai in conditiile de functionare in strainatate, privilegiul de a nu se supune decat jurisdictiei statului acreditant. In acelasi timp, ambasada are obligatia de a respecta legile statului acreditar.
Obiectiv:
descrierea privilegiilor diplomatice ale misiunii diplomatice permanente (ambasadei).
Concepte cheie: inviolabilitatea ambasadei, scutirile, extrateritorialitatea, imunitatea de jurisdictie
Rezumat
Statul acreditar ii asigura ambasadei exercitarea functiei de reprezentare, acordandu-i dreptul de a utiliza, in activitate, drapelul si stema statului acreditant. Dupa doi ani de la codificarea dreptului diplomatic, Comisia de drept international a ONU a precizat, codificand dreptul consular ca de acest privilegiu se beneficiaza in limitele stabilite de reglementarile in materie din statul acreditar.
Prevederile dreptului diplomatic obliga statul acreditar sa le acorde ambasadei si personalului ei protectie legala, astfel incat actele violente care ar impieta asupra libertatii lor de actiune sa fie contracarate pe cale legala.
Indeplinirea plenara, fara vreun impediment, a functiilor ambasadei depinde de libertatea persoanelor care o alcatuiesc. Ambasada exista indiferent de persoanele care ii indeplinesc functiile, dar nu indiferent de libertatea lor de actiune. Se perimeaza inevitabil iluziile precum aceea a asigurarii ordinii riguroase prin antepunerea drepturilor institutiei fata de drepturile celor care o servesc si pe care trebuie sa-i serveasca, incluzand si antepunerea bunurilor imobile si a echipamentelor, adica antepunerea inviolabilitatii ambasadei, inclusiv a localurilor si a mobilierului ei, fata de inviolabilitatea membrilor personalului.
Pe de o parte, autoritatile statului acreditar au obligatia sa-i ocroteasca pe membrii unei ambasade, impiedicand actiunile prin care acestora le-ar fi afectata libertatea si demnitatea. Actiunea autoritatilor este mai eficienta daca are sustinere in cadrul juridic intern al statului acreditar. Codul penal roman condamna infractiunile contra vietii, integritatii corporale, sanatatii, libertatii sau demnitatii reprezentantului unui stat strain. Daca este necesar, trebuie ca autoritatile statului acreditar sa recurga chiar la protectie politieneasca speciala. Potrivit Curtii Internationale de Justitie, relatiile internationale depind de inviolabilitatea ambasadelor.
Totusi, agentii de circulatie din statul in care misiunea diplomatica functioneaza il pot opri pe membrul acestei misiuni, aflat in stare de ebrietate, sa mai conduca automobilul, pentru a inlatura astfel eventualitatea unui accident.
Statului acreditar in care privilegiul inviolabilitatii personale a unui diplomat a fost incalcat ii revine obligatia de a adopta masuri reparatorii. Diplomatul nu poate pretinde sa beneficieze de privilegiul inviolabilitatii personale daca din imprudenta se implica in situatii riscante sau daca provoaca el insusi conflicte in care este agresat.
Agentul diplomatic are privilegiul de a fi scutit de controlul bagajului sau personal de catre autoritatile statului acreditar. Totusi, controlul bagajului personal ar fi justificat de banuiala intemeiata ca acesta contine alte obiecte decat cele destinate uzului oficial al misiunii si uzului personal sau obiecte al caror import sau export este interzis de legislatie sau supus regulamentelor de carantina din statul acreditar. Daca se recurge la control, trebuie ca agentul diplomatic sau reprezentantul sau autorizat sa fie de fata. In practica, si bagajul agentului diplomatic este controlat electronic, la aeroport, inaintea calatoriei cu avionul.
Statul acreditar beneficiaza de inviolabilitatea localului ambasadei prin care este reprezentat in statul acreditar.
Ambasada utilizeaza pe teritoriul statului acreditar localuri ca sedii sau ca resedinte. Local al ambasadei inseamna cladirile sau partile de cladire care se utilizeaza pentru realizarea functiilor misiunii, ca resedinta a agentului diplomatic, indiferent de proprietar, indiferent daca folosirea are ca temei un contract de inchiriere. Localurile in care functioneaza ambasada, cat si locuintele membrilor personalului diplomatic al ambasadei sunt in aceasi masura inviolabile.
Stabilirea de sedii ale ambasadei se face numai cu consimtamantul statului acreditar. Localul principal al ambasadei, sediul ei se stabileste in localitatea unde functioneaza guvernul statului acreditar. Se faciliteaza astfel si activitatile specifice al corpului diplomatic. In alte localitati, se infiinteaza eventual birouri ale ambasadei.
Responsabil pentru asigurarea inviolabilitatii localului ambasadei este statul acreditar. Privilegiul inviolabilitatii localului ambasadei inseamna si ca autoritatile statului acreditar nu pot patrunde in sedii fara consimtamantul sefului misiunii, al ambasadorului sau al insarcinatului cu afaceri a.i., si nu pot dispune perchezitii, rechizitii etc. Ambasada este privilegiata si intrucat inviolabilitatea ei este un domeniu aparte al asigurarii ordinii publice in statul acreditar, care este obligat sa impiedice actele violente cu impact direct asupra activitatii ambasadei. Pe de o parte, trebuie ca autoritatile statului acreditar sa se abtina de la acte de autoritate in localul ambasadei si, pe de alta parte, trebuie ca statul acreditar sa actioneze pentru prevenirea de acte violente indreptate impotriva aceluiasi local. Inviolabilitatea localului ambasadei implica obligatia speciala a autoritatilor statului acreditar de la care nu se admite derogare, nici chiar atunci cand in utilizarea localului s-ar abuza de acest privilegiu.
Arhivele ambasadei nu pot fi controlate nicicum, niciunde si niciodata. Documentele din arhiva ambasadei ramand inviolabile indiferent de persoana care le gestioneaza, de locul in care se afla sau de vehiculul cu care sunt transportate. Daca arhiva ambasadei ramane intr-un imobil care a fost utilizat si apoi parasit de ambasada, imobilul este considerat in continuare imobil de ambasada si statul acreditant beneficiaza in continuare de inviolabilitatea acelui local. Conditia unica a respectarii inviolabilitatii este ca arhiva, prin documentele pe care le contine sa aiba caracter diplomatic, asadar documente concordante cu functiile diplomatice. Pentru documentele care nu corespund indeplinirii acestei conditii nu se poate invoca privilegiul inviolabilitatii. Ies de sub incidenta inviolabilitatii documentele al caror continut vadeste ca au rezultat din culegerea de informatii pe cai ilicite. Asemenea documente pot fi utilizate in instanta ca probe, in cazul in care sunt prezentate instantei.
Inviolabilitatea localurilor si a bunurilor ambasadei dureaza cat timp acestea sunt afectate realizarii functiilor diplomatice. Ambasada beneficiaza, chiar daca relatiile diplomatice dintre statul acreditant si statul acreditar se rup sau se intrerup, de privilegiul rezultat din obligatia statului acreditar de a-i respecta si de a-i proteja localurile, bunurile si arhivele. Este posibil ca, in conformitate cu dreptul diplomatic si cu consimtamantul statului acreditar, imobilele, bunurile si arhivele ambasadei sa fie preluate de un alt stat.
Agentul diplomatic al ambasadei beneficiaza de inviolabilitatea locuintei, a documentelor, a corespondentei si a bunurilor private. Nu sunt diferente intre privilegiul inviolabilitatii acordat statului acreditar pentru localul ambasadei, documentele si arhiva acesteia si acelasi privilegiu acordat diplomatului pentru resedinta si bunurile lui. Inviolabilitatea ramane intangibila si daca se intreprind masuri de executare ca urmare a unei actiuni reale privind un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar, pe care agentul diplomatic nu-l poseda in contul statului acreditant pentru realizarea scopurilor misiunii, a unei actiuni privind o succesiune, in care agentul diplomatic figureaza ca executor testamentar, administrator, mostenitor sau legatar nu in numele statului acreditant, ci cu titlu particular sau a unei actiuni privind o activitate profesionala sau comerciala, oricare ar fi ea, exercitata de agentul diplomatic in statul acreditar in afara functiilor sale oficiale.
Pentru ca privilegiul inviolabilitatii localurilor ambasadei sa poata fi pus in aplicare, ambasada are obligatia sa notifice autoritatilor statului acreditar, de obicei ministerului de externe, adresele acestor localuri.
Ambasada este privilegiata si pentru ca statul acreditar, daca i se solicita, este obligat sa o sprijine in vederea procurarii localurilor pentru sedii si a locuintelor. Aceasta prevedere a dreptului diplomatic nu poate fi interpretata extins, in sensul ca statul acreditar ar avea obligatia se a pune la dispozitia ambasadei localuri.
Nu ii este permis ambasadei sa devina sediu al unor activitati contrare dreptului international. Statul acreditar si agentii lui diplomatici au obligatia sa nu dea localurilor ambasadei utilizari incompatibile cu functiile diplomatice.
In esenta, inviolabilitatea se asigura prin intreprinderea de masuri al caror scop este evitarea patrunderii, fara consimtamantul sefului de misiune, in localuri, a altor persoane decat a celor care fac parte din personalul misiunii. Se considera ca inviolabilitatea este incalcata daca localurile sunt supuse deteriorarii, precum si daca linistea necesara activitatii prin care misiunile isi exercita functiile este tulburata si daca se aduc atingeri demnitatii misiunilor.
Teza extrateritorialitatii localului ambasadei, care implica ingaduinta fata de folosirea localurilor de misiuni diplomatice si consulare si in alte scopuri decat cele legate de functiile ambasadei si ale postului consular, are ca temei inchipuirea unui teritoriu simbolic, ca o proiectie in strainatate a unui spatiu imaginar unde li s-ar ingadui autoritatilor statului acreditant sa-si exercite preogativele, fara ca autoritatile statului acreditar sa poata interveni. Aceasta teza sta la temeiul ideii ca localul ambasadei sau al postului consular ar fi teritoriu al statului acreditant, respectiv trimitator, precum si al "azilului diplomatic", pe care statele din America Latina il considera a fi gazduirea din motive umanitare la ambasada a persoanei urmarite de autoritatile statului acreditar pentru delicte politice. Acordand azilul politic, ambasada se amesteca in treburile interne ale statului acreditar in masura in care contribuie direct la sustragerea azilantului de sub jurisdictia statului caruia ii este cetatean. Admiterea azilului diplomatic deschide calea crizei in relatiile diplomatice, fiind posibile urmari precum declararea ambasadorului persona non grata sau ruperea relatiilor diplomatice. Acordarea azilului nemultumeste fortele politice care guverneaza in statul acreditar si carora azilantul li se opune. Neacordarea azilului diplomatic nemultumeste fortele politice din randul carora face parte azilantul si care ar putea sa ajunga sa guverneze in statul acreditar. In aceste conditii, azilul diplomatic este evident incompatibil cu functiile ambasadei si, ca urmare, este de neconceput inscrierea printre functiile diplomatice a acordarii azilului diplomatic.
Curtea Internationala de Justitie considera ca derogarea de la suveranitate prin admiterea sustragerii azilantului-infractor de la jurisdictia statului acreditar nu are caracter juridic, ci are caracter umanitar si poate fi considerata legitima numai in conditiile iminentei si persistentei unui pericol. Curtea Internationala de Justitie considera ca solutionarea problemei azilului acordat ar fi posibila prin doua acte succesive: autoritatile statului acreditar sa ceara ca azilantul sa paraseasca teritoriul statului acreditar; vointa ambasadei de a inceta acordarea azilului sa se manifeste prin formularea cererii ca autoritatile statului acreditar sa emita un permis de parasire de catre azilant a teritoriului statului acreditar (salvconduct). Potrivit Curtii Internationale de Justitie, azilul diplomatic incalca suveranitatea statului, pentru ca este ingerinta, si justificarea esentiala a azilului consta din iminenta sau persistenta pericolului pentru refugiat. Columbia revendicase dreptul de a formula o calificare unilaterala si definitiva obligatorie pentru Peru. Statul acreditar nu poate sa continue procedurile initiate impotriva celui pe care il urmareste fara a incalca inviolabilitatea localului misiunii diplomatice.
Rezolutia Adunarii generale a ONU nr. 53 din 1997 a stabilit ca trebuie ca statele sa respecte dispozitiile dreptului international privind relatiile diplomatice si consulare si a subliniat ca statelor le revine responsabilitatea de a asigura protejarea personalului ambasadelor si a misiunilor diplomatice si consulare impotriva grupurilor organizatiilor care ar avea intentia sa atenteze impotriva securitatii lor.
Pe aceeasi cale, ONU le-a cerut statelor sa intreprinda masuri adecvate, in conformitate cu dreptul international, la nivel national si international, pentru a preveni orice abuz pe planul privilegiilor si imunitatilor diplomatice sau consulare, indeosebi abuzurile grave, in special a celor care constau din acte de violenta.
Eficienta ambasadei depinde direct de comunicarea libera dintre toate componentele serviciului public de diplomatie. Aici, comunicare libera inseamna excluderea oricarui control exercitat asupra comunicarii dinafara serviciului public de diplomatie.
Statul acreditar are obligatia de a privilegia comunicarea oficiala a misiunilor, ocrotind-o si ingaduind-o, adica neincercand nici o forma de control.
Intre ambasada si statul acreditant se poate comunica prin utilizarea curierului diplomatic, a valizei diplomatice si a mesajelor cifrate.
Curierul diplomatic insoteste valiza diplomatica. Statul acreditar si statele de tranzit ii datoreaza curierului diplomatic ocrotire, asigurarea privilegiul inviolabilitatii.
Dreptul diplomatic nu permite ca valiza diplomatica sa fie deschisa si nici sa fie retinuta de autoritatile statului acreditar si ale statelor straine de tranzit. Daca autoritatile statului strain isi exprima dorinta ca valiza diplomatica sa fie deschisa, autoritatile statului caruia valiza diplomatica ii apartine pot consimti sau pot decide ca valiza diplomatica sa fie readusa la institutia de provenienta. Valiza diplomatica este insotita de curierul diplomatic sau neinsotita de curier, ci de comandantul de aeronava comerciala desemnat printr-o imputernicire oficiala, care precizeaza numarul pachetelor din componenta valizei diplomatice. Nu trebuie ca serviciul public de diplomatie sa permita abuzul referitor la continutul valizei diplomatice. Trebuie ca autoritatile statelor straine sa protejeze valiza diplomatica.
Agentul diplomatic are libertatea de a circula pe teritoriul statului acreditar, care insa poate sa reglementeze, chiar sa interzica, din motive de securitate nationala, accesul in anumite zone al agentului diplomatic. Astfel, statul acreditar poate sa interzica sau sa limiteze prin reglementari speciale accesul in zone precum cele de frontiera, din preajma unei fabrici de armament sau a unui teren folosit pentru teste si exercitii militare, in localitati unde au loc conflicte sociale care pot afecta securitatea strainilor. Pentru restrangerea posibilitatii de deplasare, statul acreditar poate sa invoce si motive legate de poluare sau de optiunea unor comunitati etnice sau religioase care nu accepta periodic sau permanent vizite ale strainilor.
Daca statul acreditar ar extinde in mod exagerat zonele de interzicere a circulatiei straine, inclusiv a diplomatilor, s-ar ajunge la reducerea inacceptabila a posibilitatilor ambasadei de a-si realiza functiile.
In cazurile in care nu este interzis, ci doar reglementat, accesul este posibil, daca ambasada notifica deplasarea si autoritatile statului acreditar o accepta.
In caz de conflict, ambasada, agentii diplomatici si membrii familiilor care ii insotesc beneficiaza de privilegiile deja acordate in privinta lor si a bunurilor lor si, in masura in care este necesar, statul primitor ii privilegiaza si prin indeplinirea obligatiei de a le pune la dispozitie mijloacele de transport necesare pentru parasirea teritoriului.
Agentul diplomatic este privilegiat prin scutire de unele obligatii (incompatibile cu situatia de cetatean al statului acreditar sau stanjenitoare pentru functiile diplomatice) ale cetateanului statului acreditar.
Prevederile dreptului diplomatic care stabilesc privilegiul scutirii de impozite si taxe.
Statul acreditar este obligat nu il supuna pe diplomat judecatorilor proprii. Membrii personalului diplomatic al ambasadei sunt imuni la jurisdictia statului acreditar, pe teritoriul acestui stat, in privinta intregii lor activitati, cu exceptii legate de unele aspecte ale jurisdictiei civile si administrative. De la imunitatea de jurisdictie civila si administrativa a agentului diplomatic se permit exceptii pentru actiuni privind imobile private, pentru succesiunile care nu privesc statul acreditar, ci persoana diplomatului, si pentru activitati profesionale si comerciale diferite de cele prin care se exercita functiile diplomatice.
Diplomatul beneficiaza de imunitate in legatura cu toate actele sale, indiferent daca aceste acte pot fi considerate ca apartinand exercitarii functiilor diplomatice sau ca fiind private. Dreptul diplomatic distinge intre actele oficiale si cele private ale membrilor personalului ambasadei, dar nu in ceea ce priveste activitatea diplomatilor. Implicarea unui diplomat intr-un proces juridic in statul acreditar este posibila numai dupa renuntarea la imunitatea juridica. Statul acreditant poate renunta la imunitatea ratione personae sau o poate suspenda. Trebuie ca renuntarea sa fie expresa, clara si autorizata de statul acreditant. Asadar, agentul diplomatic isi pierde imunitatea de jurisdictie numai daca statul acreditant renunta in mod expres la aceasta imunitate.
De imunitatea de jurisdictie beneficiaza si familia diplomatului. Mai beneficiaza de privilegiul imunitatii de jurisdictie membrii personalului administrativ si tehnic al ambasadei, ca si familiile lor, dar numai pentru actele prin care isi exercita functiile lor.
Ambasada, agentii diplomatici si membrii familiilor care ii insotesc beneficiaza de privilegii, pentru fiecare si pentru documentele oficiale atunci cand, calatorind spre statul acreditar sau inapoindu-se in statul acreditant, trec pe teritoriul altui stat. Trebuie ca trecerea sa fie notificata autoritatilor statul tranzitat si ca statul tranzitat sa nu se opuna trecerii. Privilegiile se acorda si in caz de forta majora.
Agentul diplomatic nu este imun fata de jurisdictia statului acreditant. Fiind institutie constituita de statul acreditant, ambasadei si personalului ei li se aplica reglementarile dreptului intern din acest stat.
Lista subiectelor pentru pregatirea in vederea evaluarii finale:
1. Inviolabilitatea persoanei agentului diplomatic
2. Inviolabilitatea localului ambasadei
3. Libertatea de comunicare a ambasadei
4. Privilegiul scutirii de taxe si de impozite
5. Imunitatea de jurisdictie a agentului diplomatic
Teste pentru autoevaluare:
1. Ambasada beneficiaza de dreptul de a utiliza simbolurile nationale proprii:
a. fara nici o conditie sau limitare;
b. in limitele stabilite de reglementarile in materie din statul acreditar
2. Derogarea de la suveranitate prin admiterea sustragerii azilantului-infractor de la jurisdictia statului acreditar are caracter
a. juridic;
b. umanitar, in conditiile iminentei si persistentei unui pericol.
Rezolvari si raspunsuri la testele de autoevaluare 1 b; 2 b.
