BIBLIOTECA DACICA

TEZAURUL DE LA SINAIA arhiva de texte dacice pe plumb

Acest site reprezinta un punct de vedere cu privire la controversata arhiva de texte dacice pe plumb, considerate, aproape in unanimitate, falsuri. Timp de un secol, nimeni nu a scris un rand despre existenta acestor inscriptii, nimeni nu le-a cercetat. Singura contributie o constituie cartea dlui ing. Dan Romalo, aparuta in anul 2003 si reeditata in 2005 la editura Alcor. Dl Romalo este 'parintele' acestui subiect: lui i se datoreaza scoaterea la lumina a pieselor, salvarea, prin fotografiere, a multora dintre placile disparute astazi, precum si prima transcriere, analiza si propunere de decriptare metodica a lor.

Bibliotheca Dacica reprezinta o incercare de pionierat, fiind primul si singurul site stiintific dedicat acestui subiect. Scopul sau este cel de a face cunoscut acest corpus si de a atrage cat mai multi specialisti in dezbaterea privind autenticitatea pieselor. Prin urmare, site-ul se adreseaza in primul rand specialistilor. Data fiind amploarea si complexitatea subiectului, am ales doar cateva aspecte, relevante in aceasta dezbatere, cu o preferinta speciala acordata celor lingvistice. In acest site nu veti gasi traduceri ale inscriptiilor, ci doar abordari stiintifice, argumentate. Materialele de pe site constituie scheletul unei ample monografii in curs de elaborare.

Absenta oricarui argument valabil care sa demonstreze falsul, imposibilitatea identificarii autorului prezumtivului fals si a scopului pe care l-a urmarit si, mai ales, complexitatea naucitoare a acestor piese, pline de elemente imposibil sau foarte greu accesibile unui falsificator din sec. al XIX-lea, constituie primele argumente in favoarea autenticitatii. Asteptam, din partea oamenilor de stiinta care sustin ipoteza falsului, argumente serioase, care sa lamureasca cine, cand, cum si in ce scop le-a faurit.

Placile de plumb constituie un corpus de peste o suta (posibil chiar peste doua sute) de inscriptii in relief, scrise intr-o limba necunoscuta, cu caractere predominant grecesti si cu ilustratie bogata, cu referinte la civilizatia getilor si a dacilor. Piesele au fost fotografiate in timpul celui de-al doilea razboi mondial de catre Dan Romalo, in subsolul Muzeului de Antichitati din Bucuresti, la initiativa de publicare a arheologului Ioan Nestor. O tanara cercetatoare, Marioara Golescu, urma sa publice aceste piese sub titlul de falsuri. Conform declaratiei lui I. Nestor, piesele ar fi aparut in muzeu in vremea lui Grigore Tocilescu, deci undeva la cumpana dintre secolele 19 si 20. Nimeni nu s-a indoit vreodata de neautenticitatea lor, nimeni nu le-a publicat (din pacate nici Marioara Golescu nu a mai apucat), nu le-a studiat nici un cercetator. Nu au beneficiat niciodata de inventariere sau de o mentiune cat de sumara in vreo lucrare. Piesele au disparut cu timpul (eforturile lui Dan Romalo de a le regasi, in anii '80, au esuat). Au reaparut (nu se stie de unde) 35 de exemplare in anul 2002, aflate acum la Institutul de Arheologie "Vasile Parvan" din Bucuresti. Doua piese se afla in posesia Manastirii Sinaia, iar alte cateva, de dimensiuni mai mici si din materiale diverse, se afla in colectii particulare sau in muzee din tara.

Nu se stie de unde provine acest corpus, dar traditia orala sustine ca piesele de plumb ar fi fost turnate in ultimul sfert de veac 19 din ordinul regelui Carol I, dupa originale de aur, descoperite intr-un tezaur in Poiana Vacariei, unde urma sa se sape fundatia Castelului Peles. Probabil dupa infiintarea Muzeului de Antichitati (in 1881), copiile au fost transferate la Bucuresti. Insa singurul lucru pe care il putem afirma cu destula certitudine este acela ca piesele de plumb aflate astazi la Bucuresti provin de la Sinaia, informatie transmisa prin traditie chiar in Institutul de Arheologie, dupa cum ne-a certificat directorul institutului, acad. Alexandru Vulpe. Acesta stie de la tatal sau, Radu Vulpe, ca insusi Vasile Parvan stia de aceste piese si de provenineta lor din Sinaia.

In anul 2003 Dan Romalo a valorificat o parte din fotografiile facute (din nefericire multe fotografii au fost distruse de vitregiile timpului, o data cu negativele) in volumul Cornica apocrifa pe placi de plumb?, la editura Arvin Press, reeditat in 2005 sub titlul Cronica geta apocrifa pe placi de plumb?, la editura Alcor. Dispunem astazi, prin intermediul acestei carti, de cca 50 de imagini inedite, dupa piese disparute, la care se adauga cele 35 de piese regasite. Dan Romalo a lansat pentru prima data ipoteza autenticitatii placilor (desi a pus-o sub semnul intrebarii) si a fost primul care a studiat cu temeinicie intreg ansamblul, a transcris textele si a incercat o decriptare a lor. Probabil lipsa unei pregatiri de specialitate in domeniu, care sa-i confere autoritate, dar si inertia, scepticismul si reaua credinta a unor oameni de stiinta (la care se adauga, poate si unele interese oculte) l-au scos pe nedrept in afara credibilitatii, desi eforturile sale au fost considerabile (peste 20 de ani de munca) iar metodele sale riguroase. Chiar si dupa aparitia cartii, subiectul a continuat sa fie considerat lipsit de importanta, desi amploarea si complexitatea ansamblului indica, in cazul unui fals, o minte cu totul geniala.  Citeste aici raspunsul dlui Dan Romalo la reactiile starnite de aparitia cartii.

Analizele de material facute la Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara din Bucuresti de catre dr. Bogdan Constantinescu, in luna mai a anului 2004, au relevat o compozitie asemanatoare celei a plumbului tipografic din sec. XIX, confirmand ipoteza copiilor sau a unui eventual fals. Ipoteza plumbului antic, original, este greu de sustinut la ora actuala. Totusi, analizele intreprinse pe o singura piesa, piesa 023, la Oxford, de catre dr. Peter Northover, au lasat discutia deschisa, aratand ca plumbul din aceasta piesa este destul de asemanator cu cel dintr-o scoaba dacica autentica, scoasa din zidul cetatii Sarmizegetusa si folosita ca martor (romalo 2005: 291-292). Lipsa fondurilor destinate unor analize avansate pe toate piesele pastrate, ne impiedica sa ajungem la concluzii clare.

Specialistii de la Monetaria Statului, pe care i-am consultat, au apreciat, pe baza unor detalii tehnice, ca este vorba mult mai probabil de copii facute in graba dupa niste originale, decat de creatii moderne.

Cercetarile noastre au inceput imediat dupa aparitia primei editii a cartii dlui Romalo (in toamna anului 2003). Am prezentat o comunicare in noiembrie 2003, la Institutul de Lingvistica din Bucuresti, o conferinta in iunie 2004, la Academia Romana, si o a doua conferinta, in ianuarie 2005, la Seminarul de Arheologie 'Vasile Parvan' al Facultatii de Istorie, Universitatea Bucuresti. 

In momentul de fata nu exista nici un program oficial de studiere, sau cel putin de protejare a pieselor, care sunt, in continuare, neinventariate si prost pastrate. Lipsa de interes a oamenilor de stiinta, fie ei lingvisti ori istorici, si a institutiilor in grija carora ar trebui sa se afle studierera acestei arhive, este dublata de entuziasmul unor 'traducatori' fantezisti, lipsiti de o minima pregatire in domeniu, care discrediteaza in mod regretabil subiectul. Chiar daca buna credinta a acestora nu trebuie pusa la indoiala, rezultatele lor intoxica opinia publica, compromit subiectul si ii indeparteaza si mai mult pe specialisti.

Pentru mai multe detalii legate de istoria acestor placi cf. cartea jurnalistului Dumitru Manolache, Tezaurul dacic de la Sinaia: legenda sau adevar ocultat?, Editura Dacica, 2006, www.dacica.ro.

Photo Gallery - Bibliotheca Dacica

TIPURI DE SCRIERE

Introducere

Exista o mare varietate de scrieri in aceste placi, insa alfabetul predominant este cel grecesc, cu unele adaptari. Este surprinzatoare, pentru un falsificator, aceasta optiune, mai ales ca, la vremea aceea, Hasdeu vehicula existenta a doua alfabete dacice inedite - unul adus chipurile de catre Deceneu din Egipt, altul perpetuat intr-un sistem de scriere atribuit secuilor din Transilvania prin sec. XIII. Autorul presupusului fals ar fi putut pune pe seama dacilor un alfabet propriu, unitar, daca ar fi vrut sa demonstreze gradul lor superior de civilizatie.

E bine stiut ca un popor care nu cunoaste scrierea, atunci cand imprumuta un sistem de scriere, nu selecteaza din el doar anumite semne, pe care le considera necesare, ci il ia in bloc, cu toate semnele, chiar daca acestea nu ii sunt suficiente (pentru ca detine si unele sunete straine fata de limba neamului de la care imprumuta scrierea), sau chiar daca unele semne nu ii sunt de folos (pentru ca nu cunoaste sunetele respective). Cu timpul, semnele inutile sunt eliminate sau folosite pentru notarea altor sunete, si se adauga semne noi pentru sunetele specifice limbii respective (JEFFERY 1961: 41 si urm.).

Exemplul clasic il constituie alfabetul grec, descendent din cel fenician, care era un alfabet consonantic, potrivit pentru notarea unei limbi semitice. Grecii au folosit unele dintre semne pentru notarea vocalelor, au redistribuit semnele care notau cele patru siflante feniciene (caci ei nu aveau decat o siflanta), au creat semne noi (de pilda omega - ω, creat de ionieni prin alaturarea a doi omicron - o, sau ψ - psei, de origine necunoscuta). Au existat diferente in modul cum grecii din diverse parti au adaptat alfabetul fenician. De pilda, alfabetele grecesti occidentale au folosit semnul het pentru notarea aspiratiei, in vreme ce ionienii, al caror dialect nu cunostea psiloza, au folosit acest semn pentru notarea vocalei e lung (eta), grecii occidentali notau prin X grupul consonantic ks, pe cand cei orientali notau velara surda aspirata kh etc. Multa vreme, grecii nu au perceput noul lor alfabet ca pe un alfabet propriu, ci spuneau ca scriu cu litere feniciene. In realitate, dupa toate modificarile aplicate alfabetului fenician, a rezultat un alfabet nou. La fel s-a intamplat si cu alfabetul latin, care are la baza alfabetul grecesc occidental (chalcidic), luat prin intermediar etrusc. La fel se poate spune si despre scrierea getilor de pe placi: nu mai putem vorbi de alfabetul grec, ci de o scriere getica proprie, asa cum mai tarziu se va vorbi de un alfabet gotic si de unul chirilic.

Getii cunosteau, pe langa scrierea greceasca, si alte scrieri de origine necunoscuta, probabil foarte vechi. E posibil ca aceste scrieri sa nu fi fost foarte potrivite pentru notarea limbii lor si, la un moment dat, sa fi inceput sa foloseasca alfabetul grec, in varianta sa ioniana (se stia oare, la vremea presupusului falsificator - nu mult dupa jumatatea secolului al XIX-lea, ca in coloniile dobrogene se folosise alfabetul ionian?). Sau, la fel de posibil, sa fi adoptat alfabetul grec din motive de 'moda', din nevoia de a-si alinia 'cancelaria' la curentul vremii, deoarece mai toate neamurile barbare care cunosteau scrierea (fie si doar la nivelul curtii) foloseau acest alfabet. Probabil ca incercarea de a folosi alfabetul grec curat, nemodificat (tipul A), nu a avut mari sorti de izbanda, din pricina diferentelor considerabile dintre sistemul fonetic grecesc si cel getic: getica pare sa nu faca distinctie intre vocale lungi si scurte (dar distinge intre vocale deschise si inchise), si cunoaste sunetele palatale, absente din greaca. Din acest motiv, alfabetul grec a fost, in prima faza, augmentat (tipul B), prin adaugarea semnelor pentru cele doua palatale, luate dintr-o scriere arhaica cursiva (tipul C), iar in a treia faza simplificat (tipul D), prin eliminarea semnelor pentru vocalele lungi  - eta  si omega, si a lui y. Procesul este foarte asemanator cu cel suferit de alfabetul fenician ajuns la greci, si de alfabetul grec ajuns la etrusci si la romani. La fel s-a intamplat si cu alfabetul gotic (care cuprinde trei semne superflue, fara valoare fonetica) si cu cel chirilic (care a adaugat o multime de semne noi), ca sa ne raportam doar la aria europeana. In epocile mai recente, adaptarile s-au facut cu predilectie prin adaugarea de diacritice la semnele existente, nu prin adaugarea de semne noi (vezi cazul romanei, cel al limbii cehe, al polonezei, al limbii turce), asa incat nu mai iau nastere alfabete oficiale noi.  

Exista in aceste placi o mare diversitate de scrieri, vadind nu doar 'maini' diferite, ci si epoci si locuri diferite. Tipurile de scriere se coreleaza impecabil cu detaliile din placi (ilustratie, decoruri, informatii din texte),  lucru foarte greu de realizat de catre un plauzibil unic autor. Dan Romalo a operat o clasificare generala a alfabetelor din tablite in clasic, preclasic si arhaic. Noi propunem o clasificare mai detaliata, in cateva categorii mari, fiecare avand subtipuri si variante. Am identificat doua categorii: grecesti (categoria I) si 'semigrecesti' sau cursive (categoria II), la care se adauga o categorie eterogena de scrieri necunoscute (III). Inciziile, facute dupa turnarea placilor, beneficiaza de o atentie speciala, in categoria IV. De asemenea, monogramele si logogramele (categoria V). Primele doua categorii, cel mai bine reprezentate, contin fiecare cate trei tipuri mari,  notate cu litere majuscule (care uneori au coincis cu initiala unui nume propriu asociat). Subtipurile sunt notate prin adaugarea unei cifre la litera tipului. Variantele tipurilor sau ale subtipurilor sunt notate prin adaugarea unei litere minuscule.

Intre tipurile nedescifrabile, cele mai interesante (si mai vechi) par sa fie scrierile de pe altare si de pe frontoanele templelor. Dintre scrierile descifrabile, tipurile C1 si F1 par a fi cele mai arhaice si mai departate de alfabetul grec. Exista, indubitabil, o logica limpede in distributia acestor scrieri in placi, si se intrevede cu destula usurinta modul in care au evoluat in timp, si-au adaugat semne proprii, au renuntat la semnele inutile, au coexistat sau au fost concurate de scrieri mai 'moderne', s-au adaptat la curentele vremii. Daca tot acest proces a fost gandit de o singura minte umana, ne aflam, cu siguranta, in fata unui geniu inegalabil.

I. alfabete grecesti

1. A (Helis 1), A1, Aa, Aa1, Ab, Ac 

3. B (Burebista), B1

2. D (Decebal), D1 (Duras), Da (Orolio / Helis 3), Db (Cotizo 2)

II. alfabete "semigrecesti" cursive

1. C (Ceneu / Helis 2), C1

2. E (Sarmisegetuza arhaic)

3. F (Cotizo 1), F1

III. scrieri necunoscute

IV. incizii

V.  monograme si logograme

Tipuri de scriere

Tipul A (Helis 1)

Cel mai simplu tip de scriere, tipul A (Helis1), il reprezinta alfabetul grec ionian, prezent exclusiv in tablitele care par sa fi fost scrise la Helis in perioada dinaintea lui Burebista.  Acesta include semnele Ω - omega si Η - eta, folosite in alfabetul ionian pentru notarea vocalelor o lung si e lung. In mod evident, limba tablitelor nu facea distinctie de cantitate (nu avea vocale lungi si scurte), astfel incat omega si omicron sunt folosite aleatoriu. Eta este folosit uneori in distributie libera cu iota sau ypsilon, acestea la randul lor, notand un i scurt perceput probabil foarte deschis, de fapt un e (cf. forme precum baseleu, chilearcho).  Singura diferenta fata de alfabetul grec ionian o constituie desenarea in oglinda a semnului Z, poate din incercarea de a reda un sunet specific acestei limbi, inexistent in greaca. Acest mod de grafiere se gaseste si in numele capeteniei gete Zalomodegikos, pomenit in Stela Solilor (sec. III a. Chr.), descoperita la Histria in 1959. D.M. Pippidi a descris si analizat aceasta piesa (ism i: nr. 8.), dar nu  a pomenit nimic in legatura cu aceasta stranie redare a literei Z. Ea nu se regaseste in alte cuvinte, grecesti, din inscriptiile de la Histria sau din alte cetati pontice, insa este destul de frecventa in inscriptiile frigiene scrise in alfabet grecesc. De asemenea, acest semn este atestat in unele inscriptii latinesti in nume proprii provinciale (d.ex. CIL III 8302, unde acest semn apare in toponimul Brizidia din Dalmatia). Semnul psei - Ψ lipseste din acest tip, dar si din toate celelalte (exceptie 017), insa absenta sa este justificata prin lipsa secventei consonantice [ps] (ea este prezenta doar in placa 045 in cuvantul grecesc notat anepsyos 'var' si in placa 017, care prezinta diferente considerabile de limba fata de restul placilor). Nu exista semne speciale pentru notarea palatalelor, ci se folosesc K - kappa si Γ - gamma urmate de e sau i. Aceasta procedura este, din perspectiva dlui Sorin Olteanu, un semn clar de modernitate, caci falsificatorul ar fi folosit, in ignoranta lui, ortografia italiana din sec. al XIX-lea. Trebuie sa-i amintim insa dlui Olteanu ca aceasta este cea mai fireasca varianta de notare a palatalelor intr-un alfabet care nu poseda semne speciale, si ca la fel au procedat si grecii pentru a nota numele straine (cf.  ΔΕΚΕΝΕΥΣ la Strabo; ΓΕΝΟΥΚΛΑ, ΔΕΚΕΒΑΛΟΣ, ΔΙHΓΙΣ la Dio Cassius; ΣΑΡΜΙΖΕΓΕΘΟΥΣΑ la Ptolemeu), si la aceeasi solutie au recurs si romanii in perioada tarzie, cand velarele se palatalizasera - si nu le putem atribui o grafie 'italienizanta'. Subtipul A1 are trasaturi stilistice proprii, la fel si subtipul A2, care se caracterizeaza prin forma rombica a literelor si un aspect destul de cursiv.

Tipul B (Burebista)

Al doilea tip de scriere, tipul B (Burebista), pare sa fie derivat din cel anterior si apare in timpul regelui Burebista. Se caracterizeaza prin prezenta unor semne aparte, care noteaza, foarte probabil, palatalele č  si ğ, la care se adauga, in unele placi, semnul V cu valoarea u, la fel ca in alfabetul latin. Primele doua semne (dar posibil si cel de-al treilea) par sa fie preluate din scrieri locale mai vechi, in primul rand din tipul C. Astfel, tipul B apare ca un alfabet ionian augmentat cu semne necesare notarii unor sunete inexistente in limba greaca.

In cadrul tipului B se pot identifica doua etape. In prima etapa, semnul V este necunoscut, iar u este redat prin OY si este reprezentata de o serie de placi din vremea lui Burebista, care par sa apartina primei perioade de domnie, si de cateva placi din Dobrogea. Celei de-a doua etape, in care s-a inclus semnul V, ii apartin placi exclusiv din vremea lui Burebista si doua placi din Dobrogea, in care apare numele lui Dapyx. Urmarind povestea acestui tip de scriere, deducem ca el a aparut la Genucla, prima capitala a lui Burebista, probabil din augmentarea tipul A, ionian pur, cu elemente din tipul C, foarte arhaic, prezent tot la Helis, si care va constitui 'semnatura' lui Ceneu (= Deceneu) in majoritatea placilor. De la Genucla, tipul B a fost dus la Sarmizegetusa, unde a inlaturat probabil tipul E arhaic cursiv, imbricat (cu care coexista in placa  058). Noul tip de scriere castiga teren in toate regiunile supuse lui Burebista: la Genucla inlatura tipul arhaic C, asa incat in vremea lui Dapyx se foloseste doar tipul Burebista; la Helis inlatura tipul ionian A, care nu nota palatalele, vezi placa 091, scrisa in vremea lui Oroles, dupa moartea lui Burebista, si tipul foarte vechi C1; la Moleodabo, cetatea lui Zyraxes, este singurul tip atestat imediat dupa inlaturarea lui Burebista (035 si 134).

Tipul C (Ceneu)

Tipul C (Ceneu/Helis2) pare sa fie o scriere cursiva, probabil foarte veche, ce include semnele speciale pentru notarea sunetelor palatale č si ğ, si pentru u, preluate ulterior de tipul B. Primele doua semne exista si in alfabetul chirilic, fapt ce i-a determinat pe multi sceptici, lipsiti de o pregatire temeinica, sa declare falsuri aceste piese. Totusi, originea acestor semne in alfabetul chirilic nu este lamurita, semnul ce avand origine necunoscuta, iar cel pentru ge, existent azi doar in alfabetul sarb, fiind considerat de unii de origine romaneasca in alfabetul sarb, de altii de origine sarba in scrierile romanesti cu alfabet chirilic (petan 2005: 319). Valoarea fonetica a unora dintre semnele acestui tip de scriere este dedusa din context, deoarece ele nu par a avea corespondente in alte alfabete cunoscute Altele insa se regasesc in scrieri din aria mediteraneana, micrasiatica si din orientul apropiat. De exemplu alfa redat printr-un cerc cu 6 "picioare" evoca semnul cipriot pentru a, tau alcatuit din trei haste verticale taiate de una orizontala se gaseste in alfabetele sud-semitice cu valoare fonologica asemanatoare, dzeta reprezentat printr-o linie  ondulata, taiata la un capat de o linie scurta, exista in unele scrieri din Asia Mica cu aceeasi valoare etc.

Scrierea cursiva C1 a coexistat, la Helis, cu scrierea A, cum reiese din unele placi. Subtipul C1 apare doar in peceti sau cartuse. In placile din vremea lui Burebista, scrise in tipul B, foarte adesea 'semnatura' lui Deceneu, de la sfarsitul textului, este scrisa in tipul C, pe care l-a luat cu sine de la Helis la Sarmizegetusa. Tipul C este arhaic (poate cel mai arhaic), provine in mod limpede din Dobrogea si nu a fost niciodata utilizat dupa epoca Burebista-Deceneu. El se inrudeste cu tipurile F/F1 si E.

Tipul D (Decebal)

La prima vedere, tipul D (Decebal) pare sa derive dintr-o scriere greceasca occidentala, care nu cunostea semnul Ω (omega), inventat de ionieni. Tot spre tipul occidental trimite si notarea grupului cs  prin X, nu prin Ξ, in unele placi (cf. numele lui Zamolxe in placa 117), acesta din urma fiind specific alfabetului ionian. Este remarcabila, de asemenea,  raritatea semnului Y (in unele placi este cu totul absent), iar in  placile care nu contin pe y, nu exista nici eta. Totusi, lipsesc alte caracteristici ale alfabetului chalcidic (de pilda notarea lui Λ prin L), iar in unele piese apare eta (in 6 din cele 28 scrise in acest tip). Deducem de aici ca ar putea fi vorba nu de un izvor direct dinspre sudul Italiei sau Grecia occidentala, ci de o simplificare a tipului oriental, sub influenta alfabetului latin sau, mai putin probabil, a alfabtului chalcidic (altfel nu s-ar explica de ce au fost eliminate tocmai semnele specific ioniene). Aparitia acestui tip in perioada geto-daca tarzie (probabil a doua jumatate a sec. I a. Chr., dupa moartea lui Burebista), pledeaza in favoarea influentei dinspre Italia.  Tipul D se regaseste in placile din vremea regelui Duras si in toate placile din vremea lui Decebal, uneori insotit de scrieri incizate, foarte rar (doua cazuri) de scrieri necunoscute. Mai este atestat si la Helis (Da sau Helis 3), in vremea lui Oroles in perioada postburebistana, cind s-a renuntat la scrierea B a lui Burebista si s-a adoptat acest alfabet probabil sub influenta romana. La acestea se adauga alte trei piese de la Helis, care il pomenesc pe Dromichete. Aspectul modern al acestor trei placi poate fi un semn ca ele constituie rescrieri din vremea lui Oroles ale unor texte redate initial in tipuri arhaice, devenite greu lizibile. In sfarsit, in cetatea Saetopeiodabo a lui Cotizo, se foloseste acelasi tip, cu unele trasaturi stilistice specifice (Db, Cotizo 2), alaturi de tipul arhaic F, specific acestui rege. Utilizarea tipului occidental de catre Oroles si Cotizo nu este surprinzatoare, deoarece ambii aveau relatii mai stranse cu romanii decat cu grecii (Cotizo era in Banat, departe de influenta dobrogeana, iar Oroles era aliat cu romanii si fusese declarat amicus populi Romani de catre Octavian). Subtipul D1 apare in placile lui Duras. si se individualizeaza printr-un semn specific pentru notarea lui t (trei haste verticale taiate de o hasta orizontala; semnul se gaseste si in tipul arhaic C, si in unele alfabete sud-semitice, unde are aceeasi valoare fonetica), care coexista cu semnul traditional tau. Tipurile specifice epocilor anterioare (A, B si C) sunt total absente  in vremea lui Decebal.

Tipul E (Sarmisegetuza arhaic)

Este un tip arhaic, cursiv, imbricat, avand la baza o scriere inrudita cu tipul arhaic C si vadind o traditie indepartata de scriere cursiva pe materiale mai moi. Literele se pot recunoaste destul de usor, iar cuvintele sunt subliniate sau supraliniate prin prelungirea primei sau ultimei litere, fapt ce da scrierii un vag aspect 'arabesc', cu similitudini in scrierea devanagari si in demotica egipteana. Este insa vorba de o simpla stilizare, normala pentru o scriere cursiva, iar scepticii care au decis ca placile sunt falsuri pentru ca sunt scrise in 'arabeste', ar trebui sa studieze cu mai multa atentie aceste scrieri. Probabil acest tip a existat la Sarmisegetuza inainte de venirea lui Burebista, si a fost inlaturat de tipul B (cu care coexista totusi in placa 058).

 Tipul F (Cotizo)

Acest tip este in mod sigur inrudit cu subtipul arhaic C1, dar contine si semne proprii. Are aspect de scriere cursiva, mai ales in forma sa arhaica F1. Coexista cu tipul Db in piesele ce provin de la Cotizo. Subtipul F1 este mai arhaic si mai greu de descifrat decat F. Acesta din urma este reprezentativ, dar din punct de vedere cronologic pare a fi mai nou, probabil derivat din F1, continand multe litere grecesti amestecate cu semne necunoscute, dintre care unele trimit spre silabarul cipriot.

Scrieri necunoscute, incizii, monograme

Scrieri necunoscute

Un numar mare de scrieri de origine necunoscuta, cele mai multe cursive, se regasesc fie singure, fie in paralel cu alte scrieri. De remarcat ca pe frontoanele templelor apare o scriere anume, necunoscuta, si ca, adesea, numele zeilor sunt grafiate in caractere arhaice. E posibil ca unele dintre aceste scrieri sa fie silabice - de pilda in piesa 001 exista trei rinduri de semne dintre care nici unul nu se repeta, situatie imposibila pentru un alfabet cu numar limitat de semne. La fel de bine, poate fi vorba de o scriere consonantica, la care s-au adaugat vocale in forma de semiluna, a caror valoare pare sa depinda de pozitia in raport cu semnul consonantic. Scrierile consonantice trimit spre spatiul semitic, cu care getii au avut probabil legaturi in timpurile cele mai vechi, poate chiar inainte de extinderea influentei grecesti. Este posibil ca textul redat in aceasta scriere sa fi beneficiat mai jos, pe aceeasi placa, de o transpunere intr-un alfabet mai modern, cel grec, situatie pe care o regasim si in placa 116, unde logogramele din primele trei randuri sunt in mod evident redate alfabetic in randurile urmatoare.  In unele placi se pot identifica semne ce se regasesc in diverse scrieri vechi: in piesa nr. 008 dl Romalo acorda valoarea s unui semn asemanator cu Y, care apare in numele raului Sargetia (romalo 2005: 53). Acelasi semn, cu aceeasi valoare (dar silabica), se gaseste si in silabarul cipriot. Multimea monogramelor si a scrierilor imbricate demonstraza ca se practica o scriere cursiva cu traditie indelungata, cu siguranta pe alte suporturi decat metalul (posibil lut, lemn etc.). Tehnica imbricarii probabil este de influenta straina, foarte bine cunoscuta, de altfel, scitilor; alfabetul grec obisnuit ajunge sa inlocuiasca aceste scrieri greu lizibile, astfel incat getii insisi simteau nevoia sa-si "traduca" propriile texte mai vechi.

Inciziile

O serie de placi prezinta incizii facute dupa turnarea placii. Inciziile se asociaza exclusiv cu tipul D, in unele placi din vremea lui Decebal, si in doua placi tarzii de la Helis, din vremea lui Oroles. Placile din vremea lui Burebista sau din perioada arhaica dobrogeana nu contin niciodata astfel de incizii. Textele incizate sunt greu de citit. Adesea literele sunt constituite din succesiuni de puncte, iar unele litere sunt incizate in oglinda.  In unele placi e posibil sa se fi distrus o parte din textul initial, in relief, pentru a se scrie deasupra alt text. Unele scrijelituri constituie glose pretioase, adaugate dedesubtul sau in dreptul unor imagini.

Monograme si logograme

Monogramele si logogramele sunt specifice scrierilor cursive. Cele mai clare logograme (= un cuvant alcatuit dintr-un singur semn compus din mai multe litere) se afla in placa 116, si sunt despartite intre ele prin diferite semne. Dedesubt, pe aceeasi placa, sunt redate transcrierile alfabetice ale logogramelor cu semnele despartitoare reproduse exact. S-a argumentat ca monogramele reprezinta o 'moda' ce a luat avant abia in perioada bizantina si ca existenta unor astfel de notatii in scrieri atribuite dacilor este anacronica, si, prin urmare, placile sunt falsuri. O cercetare mai atenta ne dezvaluie insa ca acest tip de imbricare in monograme si logograme era frecvent in antichitate la sarmatii din nordul Dunarii; termenul curent pentru acestea este cel de tamga. Semnele sarmatice tamga au apartinut initial aristocratiei si erau folosite la consfintirea unor tratate, in aliante, ceremonii religioase, apoi au ajuns sa desemneze proprietatea asupra unor ateliere, produse etc. Asemanarea unor tamga sarmatice cu semne logografice din placile de plumb este izbitoare.  In plus, astfel de monograme se regasesc si pe monede din intreaga lume-greco romana, si chiar pe teritoriul tarii noastre, de pilda pe unele monede de tip "Apollo", batute la Histria.

Cateva concluzii

In placile mai recente se identifica o incercare de separare a cuvintelor prin spatii, procedeu considerat modern, necunoscut epigrafiei romane si grecesti. Acesta nu este insa un argument in favoarea falsului, caci si hititii separau cuvintele prin spatii, sub influenta capadociana (février 117). Procedeul este deci foarte vechi. 

Tipurile arhaice sunt corelate cu perioadele mai vechi de domnie (vezi C1 folosit de catre Ceneu inainte de asocierea cu Burebista si B1 folosit de Burebista in prima parte a domniei). Faptul ca forma literelor nu seamana in detaliu cu cea a celor din inscriptiile grecesti pe piatra, nu constituie un argument impotriva autenticitatii, asa cum afirma pripit dl Olteanu: de ce ne-am astepta ca niste inscriptii scrise in alta limba,  in cu totul alt scop si alte conditii si cu alta tehnologie, alt suport  si alte materiale decat inscriptiile pe piatra ale grecilor, sa respectele canoanele epigrafiei grecesti?

Este destul de probabil ca getii au avut o indelungata traditie de scriere cursiva si ca au folosit, prin urmare, materiale mai moi, de buna seama perisabile, traditie modificata ulterior de influenta greaca, ce a dus la raspandirea scrierii cu majuscule.  Evolutia scrierii a urmat aproximativ traseul: C1/F1 > C/F/E > A > B > D, plecand de la scrieri complexe, imbricate, unele posibil consonantice, altele silabice, si ajungand la o forma simplificata, foarte apropiata de cea a alfabetului latin (tipul D, fara eta, omega, ypsilon).

Daca a existat un falsificator, intreaga distributie a tipurilor de scriere este foarte ingenios gandita: cei din Dobrogea folosesc cu precadere tipul oriental, imprumutat cu siguranta de la colonistii vecini; scrierea lui Burebista se raspandeste o data cu cresterea puterii lui si se restrange dupa moartea sa; iar tocmai cei care aveau contacte stranse cu romanii, folosesc un tip simplificat, apropiat de cel grecesc occidental, din care a derivat si alfabetul latin, prin intermediar etrusc: Decebal, Cotizo si Oroles (=Roles). Trebuie sa adaugam ca exista o impecabila coordonare intre tipurile de scriere si trasaturi de limba, locuri, epoci, personaje, simboluri, diverse reprezentari (rarele exceptii sunt doar aparente si pot ascunde rescrieri tarzii ale unor texte mai vechi).

LIMBA

Introducere

Avem o limba necunoscuta. De fapt un corpus, deci un numar limitat de sentinte si contexte. Poate fi vorba de o limba naturala, candva vie, poate fi vorba de o limba de cult, de un cod folosit doar in scris, poate fi vorba de o limba artificiala, creata cu scopul de a demonstra ceva, poate fi vorba de o simpla insirare de secvente lipsite de sens, totul generat la intamplare. Pentru a afla care din variantele de mai sus este adevarata, e nevoie de o analiza foarte serioasa a limbii, plecand de la convingerea ca un astfel de exepriment merita facut, fie chiar si numai in beneficiul lingvisticii teoretice, si nu de la ideea ca o astfel de intreprindere este inutila sau compromitatoare. Din punctul nostru de vedere, un om de stiinta nu se compromite niciodata prin ceea ce face, ci doar prin faptul de a nu fi facut ceea ce ar fi putut sa faca, prin faptul de a nu fi avut curajul greselii.

Este aceasta o limba sau este o simpla aiureala? Este o limba naturala, sau o limba construita? In primul rand, orice limba vie este un sistem si fiecare element al sau se defineste prin raportare la celelalte elemente; deci, pentru a vedea daca textele din placi sunt generate la intamplare sau sunt emanatii ale unui sistem, trebuie sa dovedim ca exista sau nu exista relatii intre elemente, cu alte cuvinte, sa descoperim structura. In al doilea rand, orice limba naturala presupune variatie, deci trebuie sa dovedim ca exista sau nu exista variatie diacronica, diatopica, sau chiar diastratica si diafazica. Aceste doua coordonate - structura si variatia - reprezinta cheia definirii ca limba naturala a inscriptiilor din placi. Demersul trebuie sa fie in primul rand sincronic si descriptiv. Daca este vorba de o generare aleatorie de secvente fonetice, acest lucru ar trebui sa reiasa foarte repede, oricat de mare ar fi fost efortul nascocitorului de a insela aparentele, caci nu exista un sistem. Daca este vorba de un cod construit in anume scopuri, acest lucru ar trebui sa reiasa relativ repede, caci lipseste variatia naturala (variatia artificiala se identifica destul de usor).

Daca am stabilit ca este vorba de o limba naturala, se pune intrebarea care sunt metodele cele mai adecvate pentru a ajunge la sensul textelor. Seamana situatia de fata cu cea cu care s-au confruntat descifratorii hieroglifelor, ai cuneiformelor sau ai linearului B? Romalo enumera cele mai importante precedente, incercand sa desprinda o metoda pe care sa o aplice si limbii din placile de plumb. Trebuie insa sa punctam doua lucruri. Primul: in cazul de fata nu este vorba de o scriere  necunoscuta, alfabetul predominant fiind cel grecesc. Exista si pasaje sau texte intregi scrise cu semne necunoscute, dar acestea nu totalizeaza mai mult de 20% din intregul ansamblu. Deci metodele aplicate in cazurile precedente pentru identificarea valorii fonetice a unui semn necunoscut, desi valabila si in cazul de fata, nu este fundamentala, caci semnele sunt deja cunoscute in foarte mare masura [1]. In al doilea rand, istoria geto-dacilor este parte integranta a istoriei Europei, civilizatia lor a fost contemporana cu cea a lumii greco-romane, iar ei se numarau printre barbarii europeni care au atras adesea atentia si chiar admiratia grecilor si a romanilor. Daco-getii au intrat cu adevarat in istorie tarziu, si datorita acestui fapt exista destul de multe informatii despre ei. Nu aceeasi este situatia egiptenilor, a hititilor sau a grecilor din epoca linearului B. Civilizatiile lor au inflorit cu mult in urma, cand izvoarele externe care sa scrie despre ei erau rare sau la mare distanta. Prin urmare, in situatia de fata avem avantajul unei scrieri cunoscute, a unor referinte externe numeroase, dar si a unei limbi din care unele elemente s-au perpetuat cu siguranta pana astazi. Asta nu inseamna ca raportarea la metodele anterioare nu este utila, ci doar ca trebuie sa tinem cont de specificul situatiei de fata.

Metoda pe care a utilizat-o Dan Romalo este cea etimologica, prin compararea cuvintelor din texte cu lexeme asemanatoare ca forma din alte limbi. Dupa parerea noastra, rezultatele obtinute sunt relative, din mai multe motive. In primul rand, demersul lui Romalo a fost influentat de premisele sale cu privire la apartenenta genealogica a limbii si la raporturile acesteia in diacronie cu limba romana [2], cu alte cuvinte a pornit la drum subiectiv, cu unele prejudecati, cautand asemanari ale limbii acesteia cu latina, cu alte limbi indo-europene si, in foarte mare masura, cu romana. In al doilea rand, a fost influentat si constrans de orizontul sau lingvistic: a facut raportari la franceza veche si la engleza si germana veche, dar nu si la greaca, slava, limbi baltice, alte limbi indo-europene sau direct la indo-europeana comuna (in realitatea careia nu crede; totusi, reconstructia se face pe baza metodei comparative, care este extrem de riguroasa). In al treilea rand, a ignorat importanta corespondentelor (legilor), admitand o prea mare variatie fonetica, morfologica si sinonimica, libertate asumata explicit (romalo 2005: 42), si care a dus la scaderea gradului de rigurozitate a metodei aplicate. De pilda,  a acordat sensul 'apa' secventelor aeo, aepo, agua, eou, ako, apo, sensul 'acum' secventelor acho, aku, na, nau, sensul "sotie" secventelor sotia, yxo, cel de "gura" secventelor osye, guro etc.), sau, din contra, a ignorat aceasta variatie tocmai atunci cand era justificata (de pilda recunoaste cuvantul sargeto ca hidronim, dar variantei sargecio ii atribuie sensul 'tabara'. Apoi, secventelor pentru care nu a gasit similitudini formale in alte limbi, le-a atribuit un sens care sa contribuie la coerenta texului (procedura pe care a numit-o 'motivatie semantica'), operatie nu intotdeauna obiectiva, caci coerenta textului fusese deja revelata prin metode relative, iar secventa ramasa era obligata sa capete sensul pe care i-l impunea restul textului. In sfarsit, consecventa de care dl Romalo a dat dovada in aplicarea metodei etimologice a lucrat uneori impotriva sa, deoarece, odata atribuit un sens unui cuvant, daca atribirea a fost eronata, ea s-a perpetuat in toate contextele, alterand si constrangand decriptarea. Metoda etimologica necesita cunoasterea unui foarte mare numar de limbi cu care sa fie comparate lexemele din corpus, pentru a exista cat mai putine dubii cu privire la veridicitatea comparatiei, dar si asa, rezultatele sunt nesigure. Raportarea doar la unele limbi contemporane din vecinatate nu este suficienta, pentru ca fiecare limba are in urma sa o istorie de multe milenii, si, de multe, ori, este adusa de vorbitorii sai de la departari mari. In cazul lui Romalo, numarul de limbi atrase in comparatie a fost mic, fapt care l-a constrans adesea la segmentari arbitrare ale textelor, scrise cel mai adesea in scriptio continua. De exemplu: font io diagr ' o fac pe aceea preoteasa' (prin comparatie cu fr. diacre), in loc de Fontio di Agripa (referire la Fonteius Agrippa), in placa 027, grama tyio 'tuia (pentru) scoarta' (prin comparatie cu lat. gruma 'scoarta'), in loc de gramatyio < gr. grammateus, in placa 013, do tana thyo on bono nio ' de un tau de argasit in locuinta noua' (prin comparatie cu v.fr. tenner ' argasi', v.germ. wohnen ' a locui'), in loc de do Tanathyo on Bononio (cu referire la toponimele Tanatis si Bononia) in placa 123 etc. La acestea se adauga si calitatea scazuta a fotografiilor, care a dus nu de putine ori la lecturi gresite, de exemplu anio neu, tradus 'anul nou', in loc de Antoneu 'Antonius (Hybrida)', in placa 118, xtaretos in loc de tetaretos in placa 107, yrachil in loc de trako in placa 091, on songeo tradus 'in sange', in loc de onsonteo in placa 069, zoa tradus 'zona', in loc de noa, in placa 039, temnisoe 'temnita' in loc de tenisoe in placa 025, pud toreo 'pod cu turnuri', in loc de pudyo rep, in placa 015 etc. Instructiv este si cazul limbii etrusce, care a fost comparata cu enorm de multe limbi (de la hitita si armeana la azteca si maghiara), dar metoda etimologica a dat rezultate firave (bonfante 1995: 96).

Din punctul nostru de vedere, in absenta unor texte bilingve care sa ne ofere cheia decodarii, exista o singura metoda care poate produce rezultate sigure, la care se adauga doua metode auxiliare, folosite deja de Romalo. Este vorba de metoda interna (combinatorie sau a analizei distributionale), care a fost aplicata cu destul succes la limba etrusca, si cu unele rezultate la linearul A. Dat fiind ca nu avem o limba in integralitatea sa, ci un corpus, si dat fiind ca aceasta limba nu este cunoscuta a priori (decat intr-o anumita masura), o situatie ca aceasta poate oferi un exceptional camp de cercetare metodelor structuralismului, in primul rand analizei distributionale, care nu poate fi aplicata cu toata larghetea asupra limbilor cunoscute, decat prin eliminarea integrala a sensului din analiza si descriere. Ar trebui asadar sa se inventarieze coocurentele, sa se analizeze relatiile distributive si sa se stabileasca tipurile si clasele de distributie la toate nivele (fonetic, morfologic, sintactic, lexical). Romalo a aplicat empiric aceasta metoda, in cateva cazuri, si a obtinut rezultate sigure. De pilda, a observat ca secventa cotopolo este urmata foarte frecvent de numele lui Deceneu, ca nu este niciodata substituibila (numele lui Deceneu nu este precedat decat de acest cuvant), ca mai poate fi urmata si de numele lui Vezina sau de alte cateva nume proprii, ca uneori este precedata de secventa megaso - posibil imprumut din greaca, si, stiind ca Vezina si Deceneu au detinut functia de mare preot, si ca megas inseamna in greaca 'mare', a dedus ca sensul secventei cotopolo trebuie sa fie acela de 'preot', deci a  definit acest element prin raportare la elementele cu care intra in relatie. Atunci cand unul din elementele la care se face raportarea este deja definit prin raportari externe, ca in situatia descrisa mai sus, sarcina este mult usurata. In cazul textelor de pe placile de plumb, identificarea toponimelor si a antroponimelor a constituit primul pas in munca lui Romalo, ele constituind primele secvente sigure din punct de vedere semantic. Definirea celorlaltor elemente se face in primul rand prin raportare la acestea. Cel mai mare neajuns al acestei metode este acela ca furnizeaza valori destul de vagi. Din fericire insa, in cazul de fata nu e vorba de o limba absolut necunoscuta si lipsita de un cadru istoric si cultural, ci cunoastem nume, institutii, relatii, evenimente, chiar cuvinte si structuri care s-au perpetuat in timp si pot fi identificate in limba romana. In plus, exista un numar mare de ilustratii care constituie un al doilea cod, care poate ajuta la decodarea celui dintai. Prin urmare, putem folosi si metode adiacente, care sa nuanteze si complineasca rezultatele metodei combinatorii.

Prima dintre metodele auxiliare are la baza presupunerea (cat se poate de logica, de altfel) ca reprezentarile foarte numeroase de pe placi sunt descrise, 'povestite' in texte, sau, invers, ca textele constituie niste explicatii, glose, la imaginile respective. Avem, in realitate, doua coduri, un fel de 'bilingv', insa numai unul dintre ele este lingvistic. Reprezentarea unei scene - adesea cu multe detalii - limiteaza in mod fericit variantele intre care trebuie sa se aleaga in atribuirea unui sens unui cuvant, unei sintagme sau unui enunt. Nu de putine ori, textele sunt distribuite in asa fel pe placi, incat sa intre sub sau pe langa figurile la care fac referire. Romalo a utilizat aceasta metoda in unele cazuri, cu succes, dar in altele nu a tinut cont de acest pretios indiciu, ceea ce a facut ca unele decriptari ale sale sa fie in discrepanta cu imaginile de pe placa respectiva. De pilda, plecand de la interpretarea cuvantului rumuno drept "pro-romani", si nu "romani", cum ar fi firesc, in piesa 065 se considera ca Decebal este surprins de pro-romani, care l-au tradat (e vorba in primul rand de Vezina si de Diegis) si ii este luat capul. Insa din imagine se vede clar ca Decebal, reprezentat calare, se intoarce victorios dintr-o lupta cu romanii, purtand un signum capturat de la dusmani. El este intampinat de preoti la intrarea in Sarmizegetusa. Cei considerati pro-romani sunt de fapt prizonieri romani, paziti din spate de soldati daci. Uciderea lui Decebal in acest moment nu concorda cu celelalte izvoare. De asemenea, in piesa 094, Diegis si Vezina sunt considerati tradatori in interpretarea lui Romalo si chemati la judecata de catre Decebal, care ar fi fost mare preot in vremea lui Diurpaneus. Dar din ilustratie rezulta cu totul altceva: cele doua capetenii par sa se intoarca victorioase dintr-o lupta impotriva romanilor, de la care au capturat doua insemne de manipulus. Decebal, impreuna cu preotii, ii intampina pe cei victoriosi cu cununi. Personajul de pe tron este cu siguranta Decebal, dupa initiala D. Atribuirea acestei initiale lui Diurpaneus de catre Romalo nu este sustinuta in text, unde numele acestui rege nu apare. Mai mult, chiar de o parte si de alta a personajului asezat pe tron este scris Mato Dacibalo.

In sfarsit, cum am amintit mai sus, de mare pret este metoda 'cvasi-bilingvelor', aplicata si la limba etrusca (bonfante 1995: 97). Ea implica referinte externe la situatii si modele asemanatoare - tipare, formule, contexte previzibile, sau realitati cunoscute din alte surse. De pilda, se poate presupune ca la sfarsitul inscriptiilor exista o semnatura sau o formula de incheiere, ca in preajma numeralelor exista termeni pentru unitati temporale sau monetare etc. In cazul special al placilor de plumb, existenta unui numar destul de mare de informatii cu privire la istoria getilor si a dacilor este de maxima importanta, chiar daca sunt indirecte. Aceasta metoda a fost aplicata cu succes de catre Romalo, care s-a raportat la informatii din alte surse (istoriografice, arheologice etc.), in special nume proprii, nume de functii, de institutii, diverse raporturi intre personajele identificate etc. De fapt, acesta a fost primul pas in demersul sau, si cel mai important, care i-a permis sa opereze o prima segmentare a textelor. Totusi, consideram ca, in marea lor majoritate, aceste informatii externe sunt exacte si trebuie sa tinem cont de ele (nu ni se pare plauzibil, de pilda, ca Decebal sa fi fost ucis de Vezina si de catre fratele sau, Diegis).

Rezumand, Romalo a incercat sa decripteze textele fara sa inteleaga structura limbii in care au fost scrise. Fragilitatea metodei sale etimologice se datoreaza in primul rand faptului ca aceasta limba nu are aspect indo-european si (cel putin in opinia noastra) asemanarea sa in structura cu latina nu este deloc sustenabila (in schimb in lexic este destul de evidenta, dar acest lucru nu asigura o inrudire intre latina si limba geto-dacilor), iar el a plecat de la premisa indo-europenitatii si a unei mari asemanari intre cele doua limbi [3]. Iar in al doilea rand, pentru ca decriptarea s-a facut oarecum 'pe bajbaite', cu multe aproximari si fara sa se intrevada sistemul. Totusi, rezultatele sale nu pot fi ignorate, insa trebuie validate prin compararea cu rezultatele produse de alte metode. Constient de lipsurile metodei sale, autorul declara ca lucrarea sa ar trebui sa constituie in primul rand o provocare la iesirea din indiferenta de cel putin un secol, manifestata fata de aceste placi, si in al doilea rand, o provocare la contestarea ipotezelor de lucru si a decriptarilor sale (romalo 2005: 288). Asumandu-si riscul ca intreprinderea sa sa fie catalogata doar o felix culpa, Dan Romalo a facut absolut tot ce i-a stat in putinta, in trist contrast cu cei care, prin pregatirea lor, ar fi putut sa faca mult mai mult, dar n-au facut nimic.

Din punctul nostru de vedere, inventarierea elementelor pe baza analizei distributionale trebuie sa premearga decriptarii, aceasta din urma trebuind sa fie in mod necesar o consecinta a revelarii sistemului. Desigur, nu intelegem prin aceasta o succesiune cronologica stricta a celor doua etape, ci o permanenta intaietate acordata analizei obiective si intelegerii structurii acestei limbi, care sa aiba ca rezultat asocierea unor valori fiecarui element sau relatii identificate. La asocierea acestor valori vor contribui si metodele auxiliare (referintele externe si corelarea textului cu ilustratia). Dupa ce elementului identificat i s-a atribuit o valoare, abia atunci metoda etimologica poate proba si valida asocierea facuta, prin apelul la comparatia externa.

[1] Totusi, Romalo a facut si unele erori, de pilda atribuirea valorii oiu secventei OY, care apare cu predilectie in textele care nu cunosc semul V (care avea valoarea u), si care in opinia noastra noteaza, la fel ca in greaca, vocala u. Plecand de la aceasta atribuire eronata, Romalo considera aceasta secventa drept un sufix augmentativ, la fel ca in rom. casoi, pisoi. Trebuie insa tinut cont de faptul ca in placile in care nu exista semnul V, modalitatea de a-l nota pe u era tocmai prin OY, d. ex. placa 021, unde numele capitalei este notat SARMIGETOYZO, sau placa 120, unde sunt mentionate toponimele GENOYCLO, CARSEOY sau NOBYDOYN, de unde rezulta clar valoarea fonetica a lui OY.

[2] 'Din motive atat lingvistice cat si arheologice presupunerea ca limba vorbita de geto-daci era de origine indo-europeana se impune cu cvasi-certitudine. Totodata se adopta si ipoteza de lucru - neverificabila direct si neacceptata de marea majoritate a romanistilor - ca limba romana primitiva s-a dezvoltat direct din geto-daca (s.a.), sub puternica presiune a latinei populare. In aceste conditii criteriul etimologic amintit mai sus va fi aplicat in sensul segmentarii textelor de pe placi in cuvinte care sa prezinte un maximum de asemanare, atat ca forma cat si in sensul atribuit, cu cele din limba romana in primul rand ()' (romalo 2005: 41).

[3] Argumentele aduse in sprijinul asemanarii intre cele doua limbi (si, implicit, a anularii ideii de romanizare lingvistica asa cum este conceputa ea de majoritatea filologilor) sunt preluate de la N. Densusianu si, in opinia noastra, nici unul nu sta in picioare. De pilda, faptul ca poetul Ovidiu se plange la un moment dat ca a uitat sa mai vorbeasca si sa scrie latineste, si ca se teme sa nu se fi strecurat in poemele sale cuvinte barbare, nu probeaza sub nici o forma o asemanare intre cele doua limbi. Dupa sase ani de exil in care nu a avut cu cine sa vorbasca in limba sa materna, este absolut normal ca poetul sa nu mai fie sigur de limba sa. Fenomenul se petrece cu orice om plecat mai multi ani intr-o tara straina, si care nu-si mai foloseste deloc  limba materna. In plus, cei care invoca acest vers, uita sa aminteasca si versurile in care Ovidiu se plange ca nimeni nu vorbeste latineste la Tomis si ca e nevoit sa se inteleaga cu localnicii prin semne, sau pe cele in care  sustine ca, dupa mai multi ani de sedere intre barbari, a ajuns sa le invete limba. Putem sa mai pomenim inscriptia latineasca in care este mentionat un INTERPREX DACORUM, care probeaza existenta unor translatori folositi de romani pentru a comunica cu dacii, iar exemplele pot continua.

Structura limbii

Fonetica

Limba din placile de plumb are un aspect oarecum straniu din pricina terminatiei vocalice generalizate si din pricina finalei -o, care predomina. Consoanele finale nu sunt tolerate decat extrem de rar si numai in cuvinte straine (anepsios, tetaretos). Frecventa grupurilor consonantice este scazuta si se remarca un efort de rezolvare a acestora fie prin introducerea unei vocale, fie prin eliminarea unei consoane (dublete precum patelo/pantelo, copono/compono, Boerobisto/Boerobiseto, Berso/Beryso). Grupurile consonantice se regasesc mai frecvent in cuvinte imprumutate (scripto, chiliarcho, chrono) si in unele toponime (Sarmigetuso, Sargeto, Genuclo). In schimb antroponimele par sa respecte structura silabica a limbii: Dacibalo, Bezino, Diegeo, Dapigeo, Cotizonio, Bazorio, Boerebiseto, Ceneo, Orolio, Zoraso etc.; Zamolxio face nota aparte, avand un aspect oarecum strain. Deci aceasta limba pare sa cunoasca legea silabei deschise (consoana-vocala -- consoana-vocala), in opozitie cu structura indo-europeana a radacinii (consoana-vocala-consoana): ma-to, ko-to-po-lo, ta-li-pi-ko, ro-to-pa-no, da-ci-ba-lo, be-zi-no, ko-po-no etc.

Ca nu este vorba de o simpla gaselnita a unui falsificator nebun, o demonstreaza felul in care sunt adaptate imprumuturile straine, din limbi indo-europene (in primul rand greaca si latina), in care consoanele finale au un rol important. Aceste  imprumuturi, care mai totdeauna se terminau in consoana, trebuiau ajustate fie prin eliminarea consoanei finale, fie prin adaugarea unei vocale: chiliarcho, basileo, chrono, adelpho, falangeo, Lokolo, Caio, Fusko, Adaneu si chronoso, megaso, rumunuso, Adaneuse. Primul procedeu este folosit si in Linearul B, care nota un dialect grecesc, dar, fiind silabar, era impropriu notarii unei limbi indo-europene; inainte de a fi folosit pentru greaca, acesta notase, de buna seama, o limba neindo-europeana cu silabe deschise, asemenea limbii din tablite. Cel de-al doilea procedeu este folosit in silabarul cipriot, care, de asemenea, inainte de a nota limba greaca, a notat o limba necunoscuta cu aceeasi structura silabica deschisa. E inutil sa reamintim ca ambele silabare au fost descifrate la mijlocul secolului 20. In afara de limba cretanilor si de cea a eteo-cipriotilor, nu cunoastem in Vechea Europa alte limbi cu aceasta structura fonetica. Din punct de vedere tipologic, limbile polineziene sunt cele mai apropiate, avand aceeasi structura silabica deschisa, care impiedica sau limiteaza utilizarea desinentelor, iar raporturile morfo-sintactice sunt exprimate prin topica si auxiliare.

O astfel de structura silabica a limbii de substrat corespunde in mod neasteptat structurii protoromanei, care a eliminat toate consoanele finale din latina, lucru care s-a mai intamplat doar in centrul si sudul Italiei, cu care romana formeaza aria romanitatii orientale. Este evident ca aceasta arie a respins orice consoana finala (nos>noi, tres>trei, mas>mai, cantas>canti/canti, homines>oameni/uomini). E adevarat, latina incepuse deja sa piarda consoanele finale, sub influenta unor dialecte italice (in special umbrica si falisca), dar le-a restabilit pe cale culta. Sistemul desinentelor consonantice reprezinta marca de baza a indo-europenitatii. Se admite, in general, ca pierderea acestor consoane nu este rezultatul unei evolutii interne, ci s-a facut aproape intotdeauna sub influenta unor limbi neindo-europene (vezi cazul hititei si chiar al limbii grecesti). Este posibil ca romana veche si italiana sa fi ajuns sa posede doar finale vocalice din pricina unui substrat neindo-european. In romana, u final a subzistat multa vreme si, abia dupa caderea lui, romana a devenit o limba cu finale consonantice. Italiana insa este mai putin flexibila si continua sa respinga finalele consonantice si chiar si grupurile consonantice complexe din cuvinte imprumutate. Protoslava, ajunsa la Dunare, a pierdut si ea toate consoanele finale, caz unic intre limbile indo-europene vechi (romana este limba indo-europeana de 'gradul 2'). Dupa unii lingvisti, acest fenomen s-a petrecut in urma unei puternice influente din partea protoromanei (bonfante 2001, enrietti 1985), fapt care ar proba forta si vitalitatea acestei structuri.

Limba din tablite nu pare sa cunoasca diferenta de cantitate, fapt demonstrat de utilizarea la intamplare a semnelor omega si omicron, insa pare sa perceapa apertura vocalelor. Putem afirma ca diferenta de timbru era perceputa in limba tablitelor, deoarece avem dovezi clare in modul de transcriere al unor nume straine. Astfel, i scurt din cuvintele grecesti si latinesti era adesea perceput foarte deschis si redat prin e: baseleo, chilearchio, minema (pentru basileus, chiliarchos, minima); alternanta este foarte frecventa si la cuvintele neimprumutate: Ceneo/Cenio, biseca/bisica, cotopolio/cotopoleo. Acelasi lucru se intampla si cu u scurt din latina, care este redat prin o in numele Locolo (=Luculus), si in toate finalele latinesti adaptate de la -us la -o: Caio, Fusco, Antoneo (=Antonius). Faptul ca vorbitorii limbii din tablite percepeau foarte deschis vocalele scurte din latina si greaca este o certitudine, iar fenomenul s-a intamplat, evident, si invers: grecii si romanii au redat adesea prin vocale mai inchise sunetele deschise din limba getilor si a dacilor. Astfel, de pilda, lat. Cumidava dintr-o inscriptie romana corespunde geticului Comieodabo din tablite, ΝΑΠΟΥΚA de la Ptolemeu si napucenses dintr-o inscriptie latina (CIL III 7996), alternand cu forma Napoca din alte izvoare, corespund lui ΝΑΠΟΚΟΕ din tablite etc.

Morfosintaxa

Pentru a incadra o limba intr-o familie, morfologia reprezinta criteriul suprem, deoarece este segmentul cel mai stabil, mai impenetrabil. Vocabularul este mobil, imprumuturile se fac usor, de pilda, aproape 75% din vocabularul limbii engleze este de origine romanica, insa morfologia sa inca mai conserva trasaturile familiei germanice, asa incat nu poate fi numita limba romanica. La fel s-a intamplat si cu albaneza, care a imprumutat din latina multe cuvinte, dar nu s-a romanizat, pastrandu-si structura morfologica traco-ilira. Morfologia limbii din placile de plumb nu este indo-europeana. Prin urmare, nici limba nu este indo-europeana. Ce ar fi putut urmari un prezumtiv falsificator? In nici un caz sa demonstreze o stransa inrudire intre latina si substratul limbii romane, caci morfologia latineasca nu se regaseste in placi, decat extrem de rar, si in nici unul din cazuri nu putem afirma ca este vorba de un morfem latinesc sau de unul indo-european, imprumutat de la o alta limba din aceasta mare familie. Cuvintele care isi gasesc paralele in latina nu sunt nici ele prea multe, si putine sunt din vocabularul de baza, asa incat nici lexicul nu ne ajuta, deci ideea ca N. Densusianu ar fi autorul falsurilor este cu totul absurda. 

Care sunt principalele caracteristici care definesc ca neindo-europeana structura gramaticala a acestei limbi? In primul rand, legea silabei deschise care domina aceasta limba impiedica exprimarea raporturilor morfologice prin desinente. In al doilea rand, chiar si eventualele desinente vocalice au fost inlaturate prin neutralizarea opozitiei -a : -o in finala cuvantului. Ca urmare, nu avem marci nici de gen, nici de numar, nici de caz, nici de persoana. Este posibil sa existe un fel de flexiune interna, vizibila in perechi precum mato/mateo, cotopolo/cotopolio, zabelio/zabelieo etc., dar paradigmele sunt deocamdata greu de stabilit. Modalitatea evidenta de exprimare a raporturilor morfo-sintactice o reprezinta cuvintele auxiliare si topica: Dapigieo mato dou Genouklo "Dapyx rege al Genuclei"; Oktabio lo Segesto "Octavianus la Segestica"; do Tanathyo on Bononio "de la Tanatis la Bononia"; Boerebiseto on Sarmigetouzo "Burebista in Sarmizegetusa"; on kopono dou Zabelo "in templul lui Zabelo". In cateva placi tarzii, din vremea lui Decebal, se remarca o incercare de dezambiguizare prin folosirea unor marci posibil latinesti: terminatia -a pentru feminin (biseca, Sarmigitauza, armosa, daba) si -u pentru masculin (cotopolu, chiliarchiu, Fuscu), pluralul in -i la masculin (daci, fata de daco sau dacieo) si in -e la feminin (un singur caz: talipice). Alti cativa formanti cu aspect latinesc se intalnesc la verb: sufixul nd, poate de gerunziu, morfemul to, poate de preterit, unele forme sigmatice, poate de aorist (traso, faxo). Totusi, existenta acestor marci este cu totul insuficienta pentru a incadra genealogic aceasta limba in familia limbilor indo-europene, si la fel de insuficienta pentru a decreta o inrudire intre latina si limba geto-dacilor. Diferentele tipologice intre aceste doua limbi sunt atat de mari, incat orice inrudire genetica este categoric exclusa. Elementele de vocabular comune cu latina sunt numeroase, dar ele nu contribuie la incadrarea genealogica, deoarece lexicul este sectorul cel mai mobil al limbii (si etrusca avea multe cuvinte latinesti, dar prin aceasta nu a devenit indo-europeana). Mai putem lua in calcul si o a doua varianta, aceea a existentei unor desinente in limba vorbita, dar care nu erau notate in scris. Totusi, este greu de imaginat o asemenea situatie, caci eliminarea acestor marci gramaticale in scris cu greu si-ar putea gasi o justificare.

Variatia

Un studiu temeinic asupra variatiei in textele placilor de plumb ar putea decide asupra caracterului acestei limbi - naturala sau construita. Dar chiar si fara o cercetare amanuntita, se observa cu usurinta ca exista multa variatie, si pentru aceasta e de ajuns sa deschizi cartea dlui Romalo la paginile glosarului.

In primul rand, exista foarte multe variante grafice, furnizate pe de o parte de lipsa de potrivire a alfabetului grec la sistemul fonetic al limbii dace, in al doilea rand, de absenta unei normari. Alfabetul grec contine semne pentru vocale scurte si lungi, pe cand limba getilor si a dacilor nu facea distinctie de cantitate, asa incat omicron si omega  sunt folosite aleatoriu. Pronuntarea deschisa a lui i scurt din latina, a dus la grafii de tipul baseleu, chilearcho, dar si la fluctuatii foarte frecvente, de felul Dacibalo/Dacebalo, cotopolio/cotopoleo, degio/degeo. Folosirea unor tipuri diferite de scriere (unele cu semne pentru ce, ge si u, alte fara, unele cu omega, eta, ypsilon, altele fara), au generat alte serii de variante.

Dar e posibil ca aceste variante grafice sa ascunda si diferente reale, dialectale sau diacronice. Placile de la inceputul domniei lui Decebal contin un 'dialect' dacic cu evidente caracteristici, care il diferentiaza de cel getic, dar in perioada urmatoare se revine la 'stilul getic', probabil datorita faptului ca aceste placi erau scrise de preoti, care tineau la traditie. Astfel, in prima categorie intalnim cuvinte care noteaza pe a  final, inexistent in epoca getica: Sarmigetausa, talipica, patela, bisyka, poesta, sonta, daba, armosa; cuvinte care noteaza pe u final acolo unde in tablitele getice este o: dabu, chiliarchiu, Fusku, fachsu; numele raului sfant al dacilor este intotdeauna Sargeceio in textele lui Decebal, dar Sargeto in cele getice.

Vocabularul cunoaste si el variatii de la epoca getica la cea dacica, daca ar fi sa luam in seama numai imprumuturile, care sunt cel mai usor de detectat: numar foarte mic de cuvinte grecesti in textele lui Decebal (chiliarcho, megao); in cele "getice" mult mai mare: chrono(so), adelpho, falangeo, gramatyo, tetaretos, anepsios, uioso, deotero, dodeka, kalisteio, deniaroso, logo, megalo, exotera; numar mai mare de imprumuturi latinesti in textele lui Decebal: foro, minema, scripto.

Pentru noi aceste variante se justifica prin faptul ca limba din placi este o limba vie, iar textele provin din locuri si epoci diferite. In schimb, cei care sustin ipoteza falsului, vor trebui sa demonstreze ca toata aceasta variatie este creata, si sa gaseasca punctul slab (lipsa de coordonare, anacronisme, forme care se bat cap in cap etc.).

Exemple de variante grafice:

Lexic

Nucleul lexical fundamental nu isi gaseste corespondente in plan indo-european (mato "rege", kotopolo "preot", kopono "templu", talipiko "cetate", dabo "neam"); cuvintele indo-europene de baza lipsesc din textele tablitelor (termeni pentru "frate", 'neam, familie, trib, clan, casa', 'pamant, tara, teritoriu, granita', 'an', 'luna', 'anotimp', 'mare, Pontul Euxin', 'aur', 'argint', 'grau, alte cereale', 'vin', 'miere', 'lemne', 'lana', 'oaie', 'cal', 'calaret', 'foc', 'nume', 'dusman, strain', 'sacru, sfant, a sacrifica' etc. etc. - iata doar cateva cuvinte din vocabularul de baza indo-european, care ar fi fost compatibile din punct de vedere semantic cu subiectul tablitelor, si pe care le-am fi regasit macar in parte in texte, daca acestea ar fi fost scrise intr-o limba indo-europeana. E adevarat, exista o influenta indo-europeana clara, dar aceasta nu a reusit sa schimbe aspectul esential al limbii (cuvinte precum dio "zeu", on "in", patrido "parintesc"). La aceasta se adauga o puternica influenta greceasca asupra limbii tablitelor din Dobrogea (si, cum era si firesc, mai slaba in cele din vremea lui Decebal, de la Sarmizegetusa) si un numar mare de cuvinte latinesti (mai numeroase in cele de data mai recenta), unele imprumuturi, altele avand probabil o origine comuna cu cele din latina. Situatia este oarecum similara celei a limbii etrusce, limba neindo-europeana, care a imprumutat cuvinte indo-europene si chiar unele morfeme din latina. Este totusi stranie prezenta in numar destul de mare a unor cuvinte ce par a fi latinesti: vor fi fost acestea imprumuturi timpurii din latina sau aveau o origine comuna in cele doua limbi? Ex.: paceo "pace", armoso "armata", purcedeo "a pleca, a porni". Presupunerea indrazneata a dlui Romalo cu privire la o posibila inrudire stransa dintre latina si daca - lucru care ar explica romanizarea rapida - trebuie cantarita cu multa grija. Asemanarile cu latina se opresc la lexic, care se stie ca este segmentul cel mai mobil, mai supus schimbarilor, dar cele doua limbi sunt foarte diferite tipologic si foarte probabil neinrudite genetic.

In afara numelor proprii, exista cateva cuvinte al caror sens este destul de sigur. Pentru mato, Romalo atribuie sensul de "stapan, stapanitor", dar e destul de probabil ca sensul sa fie chiar acela de "rege", deoarece mato este atributul atat al lui Burebista, cat si al lui Decebal. E drept, el apare si in compania unor nume de capetenii obscure, dar nu este exclus ca aceste capetenii sa se fi autointitulat "regi". Cotopolo este atributul aproape permanent al lui Ceneu, dar si al lui Diegis si lui Vezina - deci cu mare probabilitate are sensul de "preot", atribuit de Romalo. Talipico apare scris sub cetatea Sarmigetuzo  in placa 021, dar apare si sub reprezentarea cetatii Genucla, in placa 079 - de unde sensul probabil de "cetate" (Romalo traduce "varf inalt"), spre deosebire de dabo, care inseamna foarte probabil "neam", "trib" sau chiar "tara, teritoriu". Dabo (= dava) apare mult mai frecvent singur decat in toponime si reprezinta elementul peste care stapanesc capeteniile din tablite, d. ex. Boeribiseto mato dabo getio (placa 012).

Toponime

Numele de locuri - dacice, dar si straine - identificate de Romalo sunt: Arrubium, Dinogetia, Genucla, Carsium, Cumidava, Napoca, Sargetia, Sarmizegetusa, Segesta, Sirmium, Ziridava. La acestea se adauga Capalna, identificata in secventa copono, foarte frecventa in texte, dar care, prin aparitia sa si in textele ce provin din Dobrogea, ar trebui sa aiba totusi valoarea unui substantiv comun; sau, daca este intr-adevar un toponim, Copono = Capalna, asezare de pe valea Sebesului,  trebuie sa fi avut o semnificatie aparte chiar pentru getii dobrogeni. Formele sub care apar aceste nume sunt usor diferite de cele atestate in izvoare. Ainrubio (toponim de origine probabil celtica) consemnat Arrubium in izvoarele latinesti, cu un grup consonantic posibil genuin nr, asimilat in latina. Comieodabo este mai aproape de Comidava lui Ptolemeu decat de cumidavensium dintr-o inscriptie recenta - lucru firesc daca ne gandim ca acea inscriptie era scrisa in latina, de un roman, care percepea altfel sunetele din limba bastinasilor. 

La aceste toponime se mai pot adauga alte cateva, rezultate dintr-o segmentare sau interpretare diferita de cea aplicata de Romalo. Tanato si Bononio in textul 123, corespunzand, foarte probabil, cetatilor Tanatis si Bononia de pe Dunare, prima atestata la Ptolemeu (sec. III) si Procopiu (sec. VI), cea de-a doua mai bine cunoscuta, localizata langa actualul Vidin. Forma Tanato constituie, pentru dl Olteanu, un argument imbatabil in favoarea falsului, caci forma reala a toponimului ar fi fost Taliata, asa cum rezulta din alte izvoare tarzii, caci Procopiu si Ptolemeu ar fi copiat gresit. Dar cum poate fi sigur dl Olteanu ca nu s-a intamplat invers, ca izvoarele tarzii redau o forma corupta, raspandita in pofida celei autentice? Sau, mai degraba, ca forma Taliata nu este cumva o etimologie populara, de felul celor care umplu itinerariile antice (amintim aici doar Literata, latinizare a unui nume autohton Lederata)? Cum putem demonstra ca prima atestare, cea de la Ptolemeu, este gresita, ca Ptolemeu a copiat gresit cine stie de pe unde, iar cei care au scris la patru secole dupa el au scris corect? De unde stim ca e vorba ab initio de un toponim latinesc, si nu de unul autohton prost inteles de romani, deformat pentru a capata un sens in limba latina, si perpetuat astfel?

Foarte interesant este toponimul Tulbiaco din tablita 115, fara indoiala acelasi cu Tolbiacum, localizat pe Rin, in apropiere de Bonn. Numele apare in Geografia lui Ptolemeu, la Tacitus (Hist. IV, 79) si la altii si apartine spatiului germanic. In textul din placa insa, apare insotit de cuvantul bastarnio, lucru firesc pe de o parte, deoarece se stie ca Oroles, despre care se vorbeste in text, s-a luptat cu bastarnii (conform lui Dio Cassius si Trogus Pompeius), dar pe de alta parte surprinzator, deoarece provenienta germanica a bastarnilor este o certitudine de data recenta, furnizata de cercetarile arheologice ale ultimelor decenii. Izvoarele antice ii considera pe bastarni celti (sau chiar geti!), cu exceptia lui Strabo, care afirma ca sunt 'oarecum' de acelasi neam cu germanicii; publicarea in 1905 a unei inscriptii in care era pomenit un Bastarnus Germanicianus nu a ajutat la lamurirea problemei provenientei acestui grup etnic, astfel ca, in vreme ce Xenopol nici nu-i pomeneste, Iorga ii socoteste sigur celti, iar Parvan vorbeste de celto-bastarni si de bastarni celto-germani (petan 2005: 331).

Un alt toponim identificabil este Helis, inregistrat in tablite sub forma Elya. Prezenta acestuia in acelasi context cu numele regelui Dromichete si prezentta sa frecventa in peceti confirma valoarea atribuita acestui cuvant. In placa nr. 120, sunt enumerati hiliarhii lui Burebista impreuna cu cetatile pe care le stapaneau. Orolio, unul dintre cei trei hiliarhi principali (alaturi de Dapygeo si Zoraseo), este stapan la Elya Carseu: poate cetate cu nume dublu - unul mai vechi, altul mai nou, poate doua cetati, una pe malul stang, alta pe malul drept al Dunarii. Totusi, sapaturile de la Carsium nu au scos la iveala urmele unei cetati getice (cf. ear i s.v.Carsium).

Remarcabila este si prezenta toponimului Moleodabo, sediul capeteniei gete Zurazieo (in neconcordanta cu textul lui Dio Cassius LI, 26, 5, care il considera pe acesta rege la Genucla). Asemanarea cu toponimul Moldova este evidenta. Regatul lui Zyraxes pare sa fi fost undeva in nordul Dobrogei - sudul Moldovei, lucru probat si de relatiile sale cu scitii. Prezenta acestui toponim in tablite ar putea parea anacronica si ar putea servi drept argument celor care sustin ca ar fi vorba de un fals patriotic - iar Hasdeu era moldovean. Totusi, aceasta atestare nu este singulara: intre numele tracice identificate pe pecetile bizantine de plumb din sec. VI, se gaseste si numele Moldozos (barnea 1984: 97). De altfel, Moldava are structura tipica a unui toponim dacic compus cu dava. Trecerea a>o nu este izolata, ea se regaseste in unele hidronime dacice (Marisos>Mures, Alutus>Olt etc.) si a primit mai multe explicatii (influenta slava sau o modificare produsa in faza tarzie a substratului). Desigur, supravietuirea unui astfel de toponim, presupunand continuitate in memoria bastinasilor, pare uimitoare, dar exista si alte toponime care au supravietuit, chiar daca cu transformari fonetice (d.ex. Carsium>Harsova).

Numele capitalei dacice apare intotdeauna sub forma Sarmigetuzo, deci cu o silaba lipsa fata de atestarile din izvoare. Totusi, aceasta forma 'scurta'  era cunoscuta in veacurile 16-17 in scrierile unor carturari. Ea apare in lucrarea iezuitului Philippe Briet Parallela geographiae veteris et novae, publicata in 1675, care pe o harta a Daciei noteaza, in dreptul cetatii, Zarmigethusa, iar in text, ofera doua variante: Sarmizogethusa seu Zarmigetusa. Din pacate, nu stim care au fost izvoarele lui Briet in acest caz.  In hartile cartografului Ortelius, care a trait cu un secol inaintea lui Briet, numele cetatii este Sarmisgetusa, tot cu o silaba lipsa.

Antroponime

Dacii aveau un singur nume si redarea numelor unor personaje romane le ridica unele dificultati, deoarece romanii utilizau sistemul tria nomina, imprumutat de la etrusci. Astfel, Caius Antonius Hybrida este Caio Antonio, sau pur si simplu Antonio, dar Fonteius Agrippa este Fontio Di Agrpa (cu omiterea lui i, v. placa nr. 011).  Cele mai multe antroponime dacice cunoscute din izvoare apar si in placi. Romalo ii identifica pe Dromichete, Burebista, Deceneu, Vezina, Diegis, Dapyx, Zyraxes, Oroles.

Numele care atrage atentia in cea mai mare masura este cel al lui Deceneu, redat cu consecventa Ceneo. Ca este vorba de unul si acelasi personaj, nu incape indoiala, deoarece numele este intotdeauna insotit de cuvantul cotopolo "preot" sau de sintagma megaso cotopolo "mare preot". Cei care sustin ipoteza falsului, au vazut in 'deformarea' numelui acestui personaj un argument sigur, caci 'adevaratul' nume al marelui preot era bine cunoscut in sec. XIX, cel putin din lucrarea lui Strabo, daca nu si din cea a lui Iordanes. Totusi, in toate manuscrisele, in pasajul VII, 3, 11, se regaseste tocmai forma din placi.  Strabo era contemporan cu Deceneu. El ii noteaza astfel numele  (Keneos) in pasajul mai sus mentionat, dar in pasajul VII, 3, 5 in manuscrise apare forma Dekaineos. O a treia atestare, tot sub forma Dekaineos, exista in cartea XVI, dar este ceva mai tarzie, caci cele mai vechi manuscrise contin doar cartile I-X. Deci editorii s-au aflat in fata a doua forme diferite, din care trebuiau sa aleaga una singura. Au ales forma Dekaineos, argumentand ca ea se afla si la Iordanes (XI, 67). Insa se stie bine ca Iordanes l-a folosit pe Strabo ca izvor. Avem doua variante: fie numele real era Keneos, dar, dintr-o eroare de copist, a aparut, de timpuriu, si forma Dekaineos (poate printr-o contaminare cu o particula de care putea sa fi stat inaintea numelui), preluata de Iordanes, fie, daca a existat un falsificator, acesta cunostea variantele manuscrise, fapt cu totul  remarcabil, caci, pana astazi, nimeni nu a observat aceasta forma (desigur, cu exceptia editorilor). Forma Keneos a circulat in cele mai vechi editii, neemendata, si chiar in primele traduceri latinesti (sec. XV). Ea apare si in geografia lui Philippe Briet, in sec. XVII, cu siguranta preluata din traducerea latineasca a Geografiei lui Strabo, facuta cu un secol inainte de catre Xylander.  

Numele lui Burebista este redat ca Boerebiseto (si o singura data ca Bourebiseto). La Strabo numele regelui get este atestat de cinci ori, de trei ori cu oe, de doua ori cu y (Byrebista). Aceasta inconstanta ar putea proba existenta unui sunet necunoscut grecilor, pe care acestia nu stiau cum sa-l noteze, neavand un semn specific in alfabet. Cele doua epigrafe in care apare numele lui Burebista (decretul in cinstea lui Acornion, descoperit la Dionysopolis - Balcic (igr i, 13), si o inscriptie din Mesembria - Nesebar (igr i, 323) folosesc cea de-a doua forma, cu Y. O situatie asemanatoare o prezinta numele regelui trac Rhoemetalces, numit Rimitalces sau Rymithalces in unele inscriptii, sau chiar dubletul Moesia - Mysia.

Neidentificat de catre Romalo este numele lui Duras, prezent in mai multe tablite sub forma Duro. In afara de capeteniile cunoscute din izvoare, cele doua genealogii (091 - de la Helis si 058 - de la Sarmizegetusa) si alte placi ne furnizeaza un numar foarte mare de nume si portrete de capetenii gete neatestate in alte surse. Intre personajele romane din tablite se remarca Fonteius Agripa, Luculus, Caius Antonius Hibrida, Cornelius Fuscus, Tettius Iulianus, Domitianus, Octavianus. Traian nu apare niciodata, ultimele evenimente parand sa se refere la tratatul de pace cu Domitian (anul 86). Antroponime grecesti recongnoscibile: Abariso, Antigoneo, Aristoteio, Kalisteio, Philipou, Lisimaky, Pietagorio.

Teonime

Probabil multe teonime se ascund in textele tablitelor, dar sunt greu de identificat, deoarece nu le avem atestate in alte izvoare. Zamolxe este intotdeauna redat sub forma Zamolxio (cu unele mici variatii), asa cum apare la Strabo. El nu pare sa fie zeul suprem pe care il stim de la Herodot. In textul din placa nr. 002, Zamolxe este asociat cu Pitagora, dar si cu Abaris, asociere pe care o gasim la Platon. Zamolxe este reprezentat in portret din profil, asemenea muritorilor, nu cu fata, precum zeii. Interesant de remarcat ca, dupa Herodot cele mai multe informatii despre Zamolxe reprezinta doar preluari, iar cu timpul Zamolxe dispare din izvoare. In epoca romana dacii sunt vazuti in primul rand ca inchinatori ai unui zeu al razboiului, echivalat cu Marte (Vergiliu, Eneida, III, 35; Ovidiu, Triste, V, 2, 69; V, 3, 21-22; Iordanes, Getica, 39, 40). Si in placi exista un zeu al razboiului, invocat adesea, numit Zabelio. Nu am identificat insa numele Gebeleizis, al divinitatii uraniene (sau ipostaza a lui Zamolxe) pomenite de catre Herodot. Reprezentarile de zei sunt numeroase, insa numele care le corespund sunt greu de identificat, in aceasta faza. Un lucru e sigur, dacii si getii din placile de plumb erau politeisti.

Etnonime

Exista un mare numar de etnonime in texte, insa, in mod cu totul surprinzator, nu putem sti cum ii numeau getii pe greci, pentru ca numele acestora nu a fost inca identificat: probabil erau denumiti cu un cuvant autohton. Scitii, sarmatii, bastarnii, iazigii, galii, boii, dalmatii, panonii, dardanii, albanii, macedonenii si alte neamuri populeaza textele din tablite. Numele romanilor pare sa prezinte dificultati de redare, deoarece secventa an accentuata nu putea fi asimilata de vorbitori, asa ca, in loc de romano, avem rumuno sau riomiono. Cel mai mare interes il reprezinta insa numele dacilor si cel al getilor. Se observa cu usurinta ca daci sunt numiti doar cei din placile lui Decebal, toti ceilalti fiind geti: Burebista este get, asa cum spunea si Strabo - el isi are prima capitala la Genucla, de unde se muta la Sarmizegetusa; chiar si Duras, predecesorul lui Decebal, este get, de unde rezulta ca dacii, condusi de Dacibalo, sunt o ramura din acelasi neam cu getii care a devenit cunoscuta prin ridicarea capeteniei lor, prin opera sa de unificare a triburilor si prin razboaiele cu romanii.  Getii pomenesc extrem de rar de daci, si o fac sub numele dachieo, de unde putem deduce ca erau putin cunoscuti inainte de Decebal, iar dacii ii pomenesc pe geti la fel de rar. Decebal nu numai ca isi impune etnonimul propriu, inlaturandu-l pe cel al getilor, dar vine chiar cu o traditie diferita - alte reprezentari, alt tip de scriere, particularitati dialectale  - cu un aer foarte auster, in contrast cu opulenta de inspiratie orientala din lumea getilor, cu o diminuare drastica a cultului personalitatii (portretele lipsesc cu desavarsire, la fel si insemnele si simbolurile regale). Evident, exista si elemente de continuitate. Trebuie sa recunoastem ca, daca a existat un falsificator, acesta a fost extrem de ingenios cand a gandit aceasta distributie.

Cateva concluzii

Ce putem spune la o prima investigatie despre aceaste texte? Ca ele oglindesc o limba naturala, cu structuri si variatie, foarte greu de atribuit unui falsificator - fie el lingvist genial si nebun in acelasi timp (din moment ce nu urmarea nimic). Ca, din punct de vedere tipologic, aspectul general este acela al unei limbi neflexionare, cu silabe predominant deschise, cu topica SVO, cu predominarea postpozitiei. Ca, din punct de vedere genetic, aceasta limba nu are aspect de limba indo-europeana. Morfologia sa este neindo-europeana, iar stratul indo-european asezat ulterior peste acest nucleu nu pare sa-i fi influentat prea mult structura, contribuind doar la configurarea lexicului. Cum se explica absenta cuvintelor si fenomenelor atribuite substratului limbii romane? O prima explicatie a oferit-o chiar dl Romalo: este posibil ca aceasta limba sa fi fost o limba sacra, foarte veche, stiuta doar de preoti si de nobili, in vreme ce poporul de rand vorbea o limba indo-europeana, cea care constituie substratul limbii romane. A doua ipoteza pe care o lansam, mai plauzibila, dar mai socanta, este aceea ca limba tablitelor este pur si simplu limba daca, iar aceasta limba este preindo-europeana - deci substratul limbii romane este neindo-european. Aceata ipoteza este mai plauzibila, deoarece textele contin cuvinte pur romanesti considerate de origine latina, slava, de alte origini sau cu etimologie necunoscuta, cuvinte care nu s-ar fi putut transmite limbii romane daca aceasta limba nu ar fi fost vorbita de popor. E adevarat, aceste prime observatii pot descuraja si pe cel mai flexibil cercetator, deoarece e bine stiut si batut in cuie ca limba daca este o limba indo-europeana. Dar daca am fi obiectivi cu adevarat, ar trebui sa recunoastem ca nu stim mai nimic despre limba daca si nici despre raporturile sale cu traca.

Care sunt consecintele acestei interpretari? Putem propune un scenariu, cu precizarea ca nu este nici singurul posibil si poate fi total eronat, dar este singurul pe care il intrevedem in momentul de fata.  E posibil ca limba romana sa aiba cel putin doua substraturi: unul neindo-european, dacic, si unul indo-european, tracic. Romanizarea s-a produs rapid, asupra unei populatii dace rarefiate. Probabil ca, dupa caderea sistemului urban, prin retragerea colonistilor oraseni spre munti, a avut loc o intarire ulterioara a romanizarii prin amestecul acestora cu populatia rurala, mai slab romanizata. Este foarte posibil ca majoritatea colonistilor adusi in Dacia sa fi provenit din sudul Dunarii, adica sa fi fost traci romanizati. Au existat cu siguranta si orientali, sirieni etc., dar numarul acestora era mic. Logic era ca marea masa a colonistilor sa vina din provinciile invecinate. Inscriptiile nu ne ajuta, caci cei mai multi aveau nume romane, dar arheologii au un cuvant de spus, tinand cont de numarul mare de morminte tracice descoperite in ultimul timp. Acesti traci romanizati vorbeau probabil o latina modificata sub influenta limbii lor autohtone, latina care, imediat dupa retragerea oficialitatilor, a pierdut contactul cu latina oficiala si a fost napadita de elemente din substratul tracic, devenind un fel de protoalbaneza romanica. Astfel, romanizarea s-a produs prin impunerea  unei latine tracizate aspura limbii dace. Aceasta este, desigur, doar o supozitie. In sprijinul ei vine insa si observatia ca resturile de limba daca (glose, toponime etc.) au cu totul alt aspect decat stocul de elemente atribuite substratului prin comparatie cu albaneza. De pilda, rotacizarea lui  l intervocalic, fenomen foarte proabil de substrat, prezent si intr-un dialect albanez, nu exista in daca (cf. Alutus, Apulum, Decebalus). Ea trebuie sa fi fost tracica. De asemenea, transformarile fonetice neasteptate, intrevazute in unele hidronime dacice intr-o faza tarzie (Marisos>Morisos>Mures, Alutus>Olt), inexplicabile in contextul in care limba daca ar fi trebuit sa dispara prin romanizare, nu sa mai evolueze intr-o 'etapa tarzie', s-ar putea explica tot prin influenta tracica adusa de colonisti. Influenta slava este exclusa, caci nu avea cum sa opereze asupra hidronimiei majore, controlata in totalitate de autohtoni. In plus, este remarcabil ca, din toate cuvintele atribuite substratului prin comparatie cu albaneza, doar mal este atestat in epoca dacica. Poate fi o intamplare, o simpla coincidenta, dar este totusi, interesant, ca nici un toponim si nici un antroponim dacic nu contine radacini ale unor cuvinte considerate dacice si continuate de romana (de pilda balta, magura, mos, manz). Explicatia ar putea fi aceeasi: aceste cuvinte sunt tracice si au intrat tarziu in limba autohtonilor, prin procesul de romanizare. In acelasi timp, este indubitabil ca existau relatii stranse intre geti si traci, si ca, foarte probabil, pe o fasie destul de lata intre Dunare si Haemus, se vorbea un idiom mixt. Se poate ca informatia lui Strabon, care spune ca dacii sunt din acelasi neam cu tracii, sa se datoreze acestei situatii de coabitare geto-traca. Geograful spune explicit ca getii si dacii vorbeau aceeasi limba, dar nu spune niciodata (si nici un alt autor antic nu spune) ca cele doua ramuri vorbeau aceeasi limba si cu tracii, sau cel putin ca limbile lor se inrudeau ori se asemanau.

Desigur, aceste concluzii sunt provizorii, decurg dintr-o analiza fragmentara si incipienta a corpusului de inscriptii, si se pot dovedi eronate la o cercetare mai adanca. Dar am ales sa gresim in locul celor care nu au avut curajul sa o faca, pentru a contribui la 'dezamorsarea subiectului', cum spunea dl Romalo - cel dintai care si-a asumat o felix culpa.

ICONOGRAFIE

Introducere

Toti cei care au avut contact cu aceste piese, de-a lungul vremii, au fost istorici si arheologi (exceptie fac Ion Coteanu si Dan Slusanschi), iar interesul lor pentru limba din placi a fost minim. La aceasta se adauga, cu siguranta, prezenta semnelor asa-zis chirilice in scrierile de pe placi, care au grabit aplicarea verdictului de fals. O studiere atenta a limbii le-ar fi dat mult de gandit si i-ar fi impiedicat sa se pripeasca, dar ei au folosit ca unic criteriu de evaluare ilustratia, pe care au considerat-o stranie, neasteptata, neconcordanta cu ceea ce se stia despre daci. Astazi, acesta este primul argument invocat: reprezentarile din placi nu concorda cu ce s-a descoperit in ultimul secol in materie de arta getica si dacica. Putem spune ca au dreptate si in acelasi timp nu au. In primul rand, aceasta arhiva este unica, tehnica in care au fost realizate piesele nu are precedent in acest spatiu geografic, la fel si materialul folosit. Piesele aveau caracter sacru, erau scrise de mari preoti si inchinate zeilor, au fost probabil extrem de bine pazite, tezaurizate, ascunse. Toate acestea ne impiedica sa facem o comparatie pe picior de egalitate cu productiile getice si dacice de rand. Desigur, trebuie sa existe puncte comune, si acestea trebuie cautate in motivele de pe ceramica pictata de lux, de pe diversele bijuterii, arme sau alte obiecte care ar fi putut apartine nobililor. Desi placile provin din zone si epoci diferite, se constata o anumita unitate stilistica, explicabila probabil prin constiinta unei unitati etnice (unitatea politica nu era necesara) si printr-o indelungata traditie.

Paginile care urmeaza cuprind doar cateva observatii selective. Un studiu aprofundat al intregii ilustratii ar necesita o echipa de profesionisti si multi ani de munca.

Arhitectura

O comparatie intre reprezentarile arhitectonice de pe placi si ceea ce stim la ora actuala despre arhitectura dacilor ne indreptateste sa afirmam ca, cel putin la prima vedere, nimic nu e anacronic. E adevarat, exista multe aspecte neasteptate, ba chiar diferente. Columna lui Traian este un izvor pretios, dar nu serveste prea mult pentru reconstituirea universului getic timpuriu, deoarece imaginile de pe ea oglindesc lumea dacica tarzie. In plus, intervine si filtrul autorului scenelor de pe columna. Ruinele cetatilor si ale templelor dacice pot da marturie intr-o anumita masura despre constructiile din acea vreme, insa nu ni s-au pastrat decat temeliile - si uneori nici acelea. Apoi, s-a sapat destul de putin, nu stim ce surprize ne mai rezerva viitorul. Deci putem sti putine lucruri, sau chiar nimic, despre felul cum aratau constructiile la suprafata - fie ca ele au fost din lemn si alte materiale perisabile, iar timpul nu a fost de partea noastra si le-a nimicit, fie ca au fost din materiale mai dure, dar istoria nu a fost de partea noastra si le-a oferit prada dusmanilor.

Se detaseaza reprezentarea cetatii Sarmizegetusa, in mai multe etape si din mai multe unghiuri, cea a cetatii Genucla si cea a cetatii Helis. Exista unele reprezentari izolate (turnuri, cladiri de dimensiuni reduse) de la Moleodabo (cetatea lui Zorazieo) si de la Saetopeiodabo (cetatea lui Cotizo). Exista si un numar destul de mare de temple. Prezentam mai jos doar reprezentarile cele mai socante - cea a cetatii Sarmizegetusa si cea a marelui templu de calcar din vremea lui Burebista.

Cetatea Sarmizegetusa

Reprezentarea cea mai frecventa (apare de 3 ori) este cea a palatului lui Burebista (placile 021, 052, 084). Pare sa fie vorba de o constructie din lemn, destul de modesta, alcatuita dintr-un turn-locuinta in mijloc, turnuri mai mici la colturi si cateva constructii mai mici. Accesul in incinta se facea pe poarta de vest, pe un drum ce ducea spre zona sacra, dar din care se desprindea, pe la mijlocul distantei, o ramificatie ce urca, printre stanci, pe platou. Drumul de la poarta de vest la cea de est era in mod sigur acoperit, cum o sugereaza  galeria schitata de-a lungul drumului. Aproape de poarta de est, drumul pare sa se bifurce, o ramura ducand spre temple iar o alta mai spre nord. O alta cale de acces era prin poarta de nord-est. Dupa amplasarea sa in planul de pe placa 021, cladirea trebuie sa se fi aflat pe platoul cetatii (terasa I). In vremea lui Decebal cladirea apare mai restransa, fara corpul din dreapta (placa 084). In schimb apare o noua cladire, in mod evident din piatra, cu ziduri impresionante. Ea figureaza dincolo de zidul de est, sugerand o largire a incintei. Interesanta in acest sens este interpretarea pe care o da Ion Horatiu Crisan utilitatii zidului de est al incintei de la Gradiste: dupa el, acest zid nu era un zid propriu-zis de aparare, deoarece structura sa era socant de diferita de a celorlalte ziduri - mai putin solida. Zidul de est trebuie sa fi fost un zid interior, iar adevaratul zid exterior apara incinta sacra, care, chiar daca va fi fost initial extra muros, a fost ulterior protejata cu ajutorul acestui zid (crisan 1975: 352). Dupa cum se raporteaza la celelalte elemente din reprezentare, aceasta cladire impresionanta pare sa se fi aflat pe terasa IX. In vremea lui Decebal accesul principal se facea dinspre  o apa, cu siguranta Sargetia (vezi 065, unde este chiar figurata si numita), in mod clar prin incinta sacra.

Planul din placa 021 este aproximativ hexagonal si corespunde cu traseul zidurilor dacice, asa cum a fost acesta reconstituit de curand (zidul sudic a fost complet demontat de romani, traseul sau fiind descoperit doar de cativa ani). Existau 6 porti, cate una la fiecare colt, una pe mijlocul zidului de vest si una pe mijlocul zidului sudic, principala fiind cea din coltul sud-vestic. Dinspre cetate exista un drum care trecea prin zidul estic (fara sa fie figurata o poarta), catre actuala terasa IX, numit 'Drumul Sargetiei'. Ce-ar fi putut sa stie si sa vada la fata locului un falsificator care ar fi vrut sa imagineze un plan al cetatii de resedinta a regilor daci? In 1906, cand se implineau 1800 de ani la cucerirea Daciei, arhitectul Teohari Antonescu reconstituia cetatea Sarmizegetusa plecand de la ruinele coloniei Ulpia, convins fiind ca Traian si-a construit capitala pe ruinele celei dacice (antonescu 1906) . In ultimul sfert de veac 19, puteau fi vazute cu usurinta zidurile, dar mare parte a lor erau romane, si nu respectau traseul originar.  Daca falsificatorul ar fi desenat ce a vazut la fata locului, ar fi rezultat cu totul altceva decat avem pe placa 021. Zidul dacic de sud a fost desfiintat, incinta aproape dublata, asa incat noul zid sudic era mult coborat, prin prelungirea zidului vestic si a celui estic, si prin largirea terasei IV si includerea terasei V. Nivelul terasei IV a fost foarte mult inaltat (cu cel putin 2 metri), acoperind drumul pavat cu lespezi de calcar (glodariu et al. 1996: 136). Traseul vechiului zid dacic de sud a fost descoperit abia de cativa ani. El marginea latura sudica a mamelonului, delimitand terasele II si III de terasa IV. Evident, nimeni nu putea sti acum o suta de ani aceste lucruri. Totusi, in placa 021 traseul zidurilor corespunde cu cel reconstituit de arheologi, nu cu ceea ce se putea vedea la acea vreme cu ochiul liber. Poarta de vest era aproximativ pe aceeasi linie cu cea de est. Galeria acoperita reprezentata pe placa se regaseste si pe Columna lui Traian (CXIV). In planul din vremea lui Burebista nu exista turnuri, ci doar porti  cu aspect glisant pe verticala, manipulate probabil cu scripeti. In vremea lui Decebal apar si reprezentari de turnuri la porti, in loc de porti glisante. Dincolo de poarta de est, in partea de sud-est, sunt reprezentate doua temple - unul cu acoperis plat, hipostil, cu trei randuri de coloane, aflat chiar in continuarea galeriei, si un al doilea reprezentat mai in dreapta, cu acoperisul in doua ape si parand sa aiba niste statui grandioase in fata (posibil cariatide). Pe teren, in zona pe care o sugereaza reprezentarea, se afla micul templu de calcar, cu trei randuri de coloane. Mai la dreapta se afla marele templu de calcar descris mai jos.

Marele templu de calcar

Cea mai detaliata reprezentare a unui templu se gaseste in placa nr. 052 dreapta sus. Este vorba de un templu tetrastil, cu doua statui de o parte si de alta a sirurilor exterioare de coloane. Intrarea se face prin partea vestica, printr-o arcada, pe o scara monumentala. Treptele urca spre dreapta, unde se vede clar o intorsatura de scara si o platforma, de unde porneste o galerie. Se observa cu usurinta ca templul avea doua nivele, scara ducand direct catre cel de-al doilea, care pare sa fie adosat templului propriu-zis, pe o terasa din spatele acestuia. In partea estica este figurat clar un turn. crisan 1986: 176 si urm. reconstituie marele templu de calcar de la Gradistea Muncelului, construit in vremea lui Burebista, care corespunde in mod surprinzator cu templul reprezentat in placa 052. Templul a fost dezvelit in anii 1951-1958 si are patru siruri de plinte. Pe latura de est s-a constatat existenta unui turn. Pe latura de sud a existat o scara monumentala de piatra, lata de 2,55 m, din care s-au mai pastrat 10 trepte, care se termina in partea stanga a frontonului, intrarea fiind prin stanga, la fel ca si la alte constructii sacre de la Sarmizegetusa. Scara era acoperita si ducea, dupa parerea arheologului, spre platforma inaltata descoperita in coltul de sud-vest (considerata de alti arheologi ca apartinand altui nivel). Acea platforma reprezenta, in viziunea sa, o intoarcere de scara.  Scara ducea deci, la un al doilea nivel al constructiei, unde aveau loc procesiunile. Existenta acestui nivel ar justifica, mai spune arheologul, absenta pardoselii primului nivel. S-au reconstituit zidurile de nord, de est si de sud, dar nu si zidul de vest, care se pare ca nu a existat. Galeria sugerata in placa de plumb, reprezentata la un al doilea nivel adosat templului, mergea paralel cu sirurile de coloane, pe latura de vest, adica tocmai acolo unde lipseste zidul - excelenta confirmare a situatiei de pe teren. Este interesant de remarcat ca, in partea de rasarit a templului (sau in spatele sau?) se afla o structura asemenea unui cerc alcatuit din pietre, in mijlocul caruia se afla o potcoava. Poate comparatia cu marele sanctuar rotund (sau calendar) este hazardata, dar trebuie sa ne amintim ca, la vremea realizarii presupusului fals, o asemenea reprezentare este senzationala, chiar daca unii arheologi considera ca aceasta structura era acoperita, constituind o cladire.

Ce putea vedea un falsificator in incinta sacra, la sfarsitul sec. XIX? Doar 'marele cerc', care era enigmatic la acea vreme. Insusi faptul de a imagina acea zona drept incinta sacra este greu de acceptat. In sfarsit, nu exista nici o reprezentare a vreunui mare templu circular acoperit, care sa sugereze acest 'mare cerc'. Interpretarea acestuia drept calendar este cea mai plauzibila, dar falsificatorul nu ar fi avut de unde sa o cunoasca. Daca ar fi tinut cont de ceea ce vedea pe teren, singurul lucru pe care ar fi putut sa-l reprezinte ar fi fost o constructie circulara cu destinatie necunoscuta. Toate celelalte constructii din incinta sacra au fost descoperite la multa vreme dupa aparitia pieselor de plumb.

Arta

Introducere

La o prima analiza, am identificat doua etape distincte in arta placilor de plumb, etapa timpurie sau getica si etapa tarzie, sau dacica. Etapa getica se caracterizeaza prin abundenta reprezentarilor, cu influente vadit orientale, prin importanta acordata portretului (ca urmare a cultului capeteniei), prin bogatia si varietatea decorurilor, a simbolurilor, a reprezentarilor zoomorfe, prin complexitatea compozitiilor. Apartin acestei etape placile din Dobrogea, cele care apartin lui Cotizo, cele din timpul lui Burebista si cateva imediat dupa el. Etapa dacica se individualizeaza printr-o austeritate izbitoare,  influente celtice (figuri ianiforme, grifoni adosati), absenta portretelor, reducerea considerabila a simbolurilor, a totemurilor, decoruri simple. Se includ in aceasta categorie placile din vremea lui Decebal si cateva de dinaintea lui, epoca lui Duras fiind una de tranzitie.

Predomina rationalismul, in perfecta concordanta cu arta getica si dacica din cele doua secole premergatoare cuceririi romane, si in contrast cu veacurile anterioare ale artei traco-getice (V-II a. Chr), in care  figurile fantastice abundau, limitele dintre zoomorf si fitomorf erau fluide, monstruosul era accentuat (in ultima perioada, singurele forme de 'irational' le constituie adaugarea de aripi sau coarne unor animale obisnuite, care sa le plaseze dincolo de granitele realitatii, si unele reprezentari de animale exotice, cf. florea 1998: 227-229). In placi, singurele fiinte fantastice sunt sarpele cu cap de mamifer si coada globulata, considerat de catre Romalo identic cu cel tomitan, si grifonii. Imagistica placilor constituie un ansamblu coerent, cu individualitate proprie, compozitiile sunt echilibrate, reprezentarile sunt realiste, geometricul apare doar in foarte mica masura, stilul este stangaci, naiv, perpectiva este intotdeauna statica, proportiile nu sunt pastrate. Aerul general este  cel de arta 'barbara', cu influente orientale, grecesti, sarmatice, celtice. Se disting doua etape bine individualizate - etapa getica (timpurie) si etapa dacica (tarzie) intre care exista continuitate, forme de tranzitie, dar si contraste.

 Portrete

Cele mai frecvente reprezentari sunt portretele, care domina epoca getica. In epoca dacica ele dispar aproape cu desavarsire, doar unele divinitati mai beneficiaza de ele. Exista portrete de regi, de nobili, de zei si de preoti. Personajele intregi sunt rare in epoca getica (ne referim la capetenii, caci soldatii sunt intotdeauna reprezentati integral, fara trasaturi distincte), singurul caz consecvent fiind acela al marelui preot Deceneu, dar sunt mai frecvente in epoca dacica (in picioare, calare sau pe tron). Zeii sunt reprezentati intotdeauna din fata (cu cateva exceptii discutabile), iar muritorii din profil. Singura exceptie o constituie din nou Deceneu, care este reprezentat intotdeauna din fata (v. d. ex. 039), semn ca era intr -adevar considerat aproape un zeu, asa cum spune Strabo (VII, 3, 11). In acelasi sens pledeaza si faptul ca Deceneu este imberb, dupa obiceiul egiptean, si nu barbos, ca ceilalti geti. In schimb Zamolxe este reprezentat din profil, semn al sorgintei sale pamantene, si cu barba. Frecventa portretului in epoca getica s-ar putea sa se datoreze importantei pe care o aveau simbolurile de pe capul personajelor reprezentate. In epoca dacica aceste simboluri dispar, si, o data cu acestea, dispare si importanta portretului. In ciuda faptului ca, la vremea presupusului fals, singurul portret cunoscut era cel al lui Decebal, tocmai acesta nu apare niciodata in placi. In schimb apar alte cateva zeci de figuri, majoritatea necunoscute, toate cu trasaturi individualizatoare, vadind traditie si talent. Simbolurile de pe capetele regilor, nobililor si preotilor sunt intotdeauna animaliere: tauri, serpi, pasari, grifoni, cai. Uneori simbolul de pe cap este acompaniat de un al doilea, figurat la baza gatului (de pilda Burebista are pe cap un bovideu, iar la gat un sarpe). Pe columna lui Traian nu exista nici o reprezentare de acest fel, din simplul motiv ca lumea dacica nu cunostea aceasta traditie, ea fiind specifica doar getilor. Acest obicei ar putea avea ceva in comun cu cel al celtilor (care se rezuma doar la reprezentarea aripilor pe casca, asa cum vor face mai tarziu gotii, insa folosind coarne), sau, mai degraba, cu cel al egiptenilor, care figurau adesea serpi, pasari si alte animale pe capul faraonilor si al zeilor. Aceste insemne vor fi avut, cu siguranta, un caracter magico-religios si erau marci ale prestigiului.

Majoritatea zeilor au si ei diferite atribute si practic nu exista reprezentare de divinitate fara nici un atribut: un zeu uranian, imberb (toti zeii sunt imberbi, in contrast cu obiceiul getilor de a purta barba, denotand o posibila influenta egipteana), avand reprezentate pe piept soarele si luna, pe cap o coroana stranie, iar deasupra capului fie o stea, fie un fulger despicat in sapte, o divinitate cu pletele alcatuite din serpi, cu o bufnita in brate, iar la picioare are tolanit un animal mic, poate un miel, un zeu al mortii si invierii, reprezentat in giulgiu, asemenea unei mumii, si sprijinindu-se pe doua toiege, un zeu al razboiului, inarmat cu lance si scut etc.

Exista si portrete cu doua sau trei fete - in primul caz e vorba de o figura ianiforma, cu siguranta divina (d. ex. 011), in cel de-al doilea de o alianta tripartita intre Dapygeo, Zorazieo si preotul Adaneu, incheiata impotriva lui Orolio dupa moartea lui Burebista (035, 134).

Armate

Nu exista episoade in miscare, scene de lupta - probabil prea complexe, ci doar scene statice. Principalele contingente ale infanteriei sunt arcasii, sulitasii (numiti salcero) si buzduganarii (numiti rotopano). Exista si reprezentari ale cavaleriei, si chiar o flota getica, alcatuita din corabii cu cinci randuri de vasle si cu un grifon la prora. Trebuie spus ca, spre deosebire de Columna lui Traian, unde numarul nobililor (pileati) este foarte mic, in comparatie cu cel al oamenilor de rand (comati), in tablite nu exista nici macar o singura reprezentare de comatus, toti cei figurati apartinand paturilor superioare. Nu se pot identifica tarani, femei sau copii, nu exista scene din viata de zi cu zi. E greu de crezut ca un fals patriotic produs la sfarsitul secolului XIX ar exclude cu totul orice reprezentare a omului simplu si s-ar reduce la o oligarhie, la nobili si preoti. Exista reprezentari de soldati sciti aliati (placa 134) si de prizonieri romani capturati (d. ex. 065).

Sunt numeroase si reprezentarile de arme dacice sau capturate (sica, arcuri cu sageti, sulite, buzdugane, scuturi - mici si rotunde sau mari si ovale, instrumente de suflat), de signa dacice (dragonul tipic dacic, dar si alte tipuri de insemne, unele cu cap de bovideu, altele dreptunghiulare si cu trei colturi, asemanatoare cu cele romane) si de insemne de manipulus capturate de la romani.

Animale

Cele mai frecvente animale reprezentate sunt sarpele si bovideul (taur, bour, zimbru sau bou - este greu de stabilit cu precizie). Ele par a fi animale sacre si simboluri tribale, si sunt adesea reprezentate impreuna, incepand cu Burebista, probabil ca simbol al unificarii unor triburi. Sarpele are cap de mamifer si este reprezentat si pe capul unor capetenii. Si bovideul apare frecvent reprezentat pe capul unor personaje (pe caciula sau pe casca), intre care si Burebista, iar acest obicei getic, absent la daci, se pastreaza totusi la preotii numiti boicero pana in cele mai recente placi. Taurul este un simbol solar, specific unor populatii neindo-europene, si era venerat din Creta pana in Egipt. De altfel, multe alte simboluri dacice si getice sunt solare, sorele insusi fiind reprezentat adesea, stilizat. Pe locul trei ca frecventa se situeaza pasarile, care par sa aiba un rol important in decorarea constructiilor sacre (de altfel s-au si descoperit la Sarmizegetusa basoreliefuri de pasari). Bufnita este simbolul unei divinitati, alaturi de sarpe si de un mamifer dificil de identificat. Exista si reprezentari de caini, intotdeauna ca atribut al unei divinitati. Mai apare broasca testoasa, pestele, s.a. Animalul fantastic cel mai frecvent este grifonul (de fapt mai degraba heruvim, pentru ca e vorba de fiinte umane cu aripi, fara alte atribute animale). Animalele exotice sunt foarte rare, singura reprezentare clara fiind aceea a unui elefant pe capul inaripat al unui personaj divin aparent feminin (d. ex. 011). Apar si unele animale domestice, in primul rand porcul, ca animal de sacrificiu in cinstea unui zeu al mortii si al invierii, reprezentat de fiecare data impreuna cu sacrificatorul, care tine cutitul ridicat deasupra lui. Pe altare este adesea reprezentata o capra sau un ied, care urmeaza sa fie sacrificate. Exista si reprezentarea unei vaci cu ugerul stilizat, a unor magari (sau catari) tragand care incarcate, a unor capete de berbec si, de asemenea, sunt numeroase reprezentarile de cai.

Alte reprezentari

Iconografia placilor este extrem de bogata, iar imaginarea si realizarea ei de catre un falsificator ar fi necesitat foarte mult timp si pricepere. In afara reprezentarilor de baza - cladiri, oameni, zei si animale - foarte variate si ele, exista o multime de detalii care insufletesc aceste adevarate tablouri: relief (reprezentari frecvente de stanci, mai ales la Sarmizegetusa, de pajisti sau pietris, de ape curgatoare), vegetatie (cel mai adesea de foioase, ca in placa 021 de la Sarmizegetusa si placa 072, din vremea lui Cotizo), crengi sacre in mainile inchinatorilor la temple, cununi oferite invingatorilor, obiecte de tot felul, tronuri, vase (d. ex. in placa 042, unde pare sa fie reprezentat un vas sau o urna de bronz), care pline cu roade, detalii vestimentare etc.

Decoruri

Exista o mare varietate de decoruri perimetrale, de la cele simple, liniare, la cele mai complexe, alcatuite din simboluri complicate. Ele se coreleaza perfect cu celelalte elemente din placi (forma, dimensiune, sisteme de prindere, informatii interne). In interiorul compozitiei sunt plasate, de asemenea, o multime de elemente decorative.

Scurta concluzie

Ca si in celelalte sectoare analizate, cuvantul de ordine este varietatea. Exista o mare diversitate de reprezentari, realizate prin intermediul unor stampile, uneori folosite la mai multe placi (de pilda portretul lui Burebista). Reprezentarile sunt destul de stangace, dar adesea expresive, si nu violeaza cu nimic canoanele vremii. Compozitiile sunt echilibrate, ceva mai incarcate in epoca getica, mai aerisite in cea dacica. E posibila o influenta egipteana destul de puternica, in arhitectura sacra (pe langa cea greceasca) si in unele reprezentari divine, si una sarmato-iraniana, in simbolistica.  Se pot decela si unele modele celtice, in placile tarzii. Iconografia columnei lui Traian concorda in foarte mare masura cu cea a placilor din vremea lui Decebal (cu diferenta ca in placi nu apar niciodata comati), dar nu si cu cea a placilor getice, mai timpurii, lucru firesc. Corelarea dintre reprezentarile iconografice si tipurile de scriere, detaliile de limba si alte elemente din placi este impecabila.

Oare putem crede ca un singur om, un falsificator, a putut realiza aceste lucruri? Poate ca da, cu mult efort, timp si cunostinte, cu o echipa care sa il ajute si, in acelasi timp, cu conditia sa ignoram planul cetatii, reprezentarea incintei sacre si o serie de alte detalii, absolut imposibil de cunoscut la acea vreme. Iar acest lucru ar fi nestiintific.

IPOTEZA FALSULUI

Introducere

Ca in orice disputa stiintifica, vom prezenta argumentele pro si contra autenticitatii pieselor. Vom comenta argumentele contra, sperand ca la fel vor face si adeptii falsului cu argumentele noastre aduse in favoarea autenticitatii.

Ce spun specialistii? In primul rand, trebuie subliniat faptul ca nici un specialist nu s-a ocupat pana acum de aceste inscriptii. Cei care au intentionat sa o faca, au declarat ca si-au dat seama repede ca sunt falsuri si au renuntat. In afara de autoarea acestui site si de dl Romalo, nimeni nu a depus eforturi pentru a aduce argumente serioase nici in favoarea, nici impotriva autenticitatii pieselor. Singurul text pe aceasta tema pe care l-am vazut pana in prezent, il reprezinta o ciorna (asa o numeste autorul) semnata de un domn Sorin Olteanu, despre care insa nu am auzit sa aiba publicatii sau alta activitate stiintifica, si care dovedeste cunostinte superficiale in domeniu (citeste aici raspunsul dlui Dan Romalo la textul dlui Olteanu).

Acad. Alexandru Vulpe, directorul Institutului de Arheologie 'Vasile Parvan', sustine ca piesele sunt sigur falsuri, deoarece toti cei dinaintea noastra au sustinut acest lucru si nu avem motive sa-i contrazicem. In plus, sustine domnia sa, falsul este atat de banal, incat oricine stia putina latina si greaca ar fi putut sa-l realizeze, asa incat nu merita efortul sa fie studiate. In schimb, dna prof. dr. Zoe Petre incurajeaza studierea acestui corpus chiar si in ipoteza unui fals, caracterizandu-l pe autor drept 'un Leonardo da Vinci'. Acad. Constantin Preda afirma, intr-un articol publicat in revista Academiei Romane (Academica, septembrie 2004), ca aducerea in discutie a acestor falsuri ('facute undeva pe la marginea Bucurestiului') reprezinta o manifestare a curentului tracoman, sub haina noua a 'dacomaniei'. Prof. dr. Dan Slusanschi de la catedra de limbi clasice a Facultatii de Limbi Straine a Universitatii Bucuresti sustine categoric neautenticitatea pieselor, pe baza unor desinente romanesti identificate in texte, excluzandu-l insa pe B.P. Hasdeu dintre suspecti. Prof. dr. Mircea Babes, directorul seminarului de arheologie 'Vasile Parvan' de la Facultatea de Istorie a UB, s-a pronuntat categoric in favoarea falsului, fiind insa de acord cu necesitatea studierii temeinice a inscriptiilor. Domnia sa mi-a gazduit in ianuarie 2005 o comunicare pe acesta tema in cadrul Seminarului de Arheologie  'Vasile Parvan' pe care il conduce. Acad. Marius Sala, directorul Institutului de Lingvistica, mi-a facilitat sutinerea unei conferinte pe aceasta tema in cadrul Academiei, in iunie 2004. Dl. dr. Alexandru Suceveanu, director adjunct al Institutului de Arheologie, considera necesara studierea pieselor, indiferent de provenineta lor. Domnia sa a sprijinit publicarea cartii dlui Dan Romalo prin scrierea prefetei si, deasemenea, a sprijinit prin incurajari demersurile subsemnatei. In sfarsit, dl acad. Virgil Candea a scris postfata cartii citate, convins fiind de importanta studierii subiectului. 

Rezulta din cele de mai sus ca atmosfera generala din jurul acestui subiect este negativa, fiind putini aceia care incurajeaza studierea pieselor. Mai mult, nimeni nu doreste sa se aplece asupra unei argumentari solide in favoarea falsului, desi pentru majoritatea este 'foarte evident' ca piesele sunt creatii moderne. Consideram ca, atata vreme cat 'acuzarea' nu aduce probe incontestabile in sprijinul neautenticitatii acestui corpus, verdictul de 'fals' este nestiintific.

Argumente contra

La unele dintre argumente am raspuns deja in paginile site-ului, pe cele mai importante le-am reluat insa si le-am grupat in pagina de fata. S-au spus multe ineptii din dorinta de a demonstra ca placile sunt falsuri. Ar fi prea multa pierdere de timp sa raspundem la toate pseudo-argumentele, asa ca am ales doar observatiile cele mai serioase. Din motive evidente, am trecut repede peste afirmatii de genul: reutilizarea stantelor reprezinta o eroare a falsificatorului (de traditie nu s-a auzit? stantele erau de unica folosinta si trebuiau imediat aruncate?), sau ca limba din placi seamana cu esperanto (pentru ca Zamenhof a ales sa elimine categoria genului si a facut ca toate substantivele, indiferent de gen, sa se termine in o, si toate adjectivele in a), sau ca in placi exista cuvinte din limbi moderne, de pilda franceza (cuvantul edo ar veni din fr. aide, spune dl Olteanu - dar daca tot ne jucam de-a etimologia, de ce sa nu vina din lat. haedus 'ied', sau din gr. aoidos 'aed' ori eidos 'chip', sau din spaniolul hedor 'putoare', sau din romanescul iad, ori din japonezul edo 'estuar', sau din germanul eid 'juramant' etc. etc.?) ori ca absenta in vremea lui Decebal a unui turn care exista in vremea lui Burebista arata ca falsificatorul a incurcat stantele (de parca este de neconceput dezafectarea unui corp de cladire vechi de 150 de ani, mai ales in conditiile in care alaturi apare o noua cladire, mult mai grandioasa decat prima), sau ca varietatea din placi reprezinta o incercare de inducere in eroare din partea falsificatorului (daca n-ar fi existat varietate, s-ar fi spus acelasi lucru - ca este un argument in favoarea falsului) si multe, multe alte argumente cu totul neserioase.

In scrierile din tablite apar semne din alfabetul chirilic, inventat mult mai tarziu

Problema celor doua semne 'chirilice' este foarte spinoasa, deoarece originea lor in alfabetul chirilic este necunoscuta. De unde le-au luat Chiril si Metodie cand au creat alfabetul glagolitic? Nu din greaca, nu din latina, nu din ebraica. Pentru a declara ca cele doua semne sunt anacronice in tablite, trebuie obligatoriu lamurita provenineta lor in alfabetul glagolitic/chirilic, altfel demersul este nestiintific. Si aceasta cu atat mai mult cu cat alfabetul glagolitic a fost creat in apropiere, la sudul Dunarii, iar cu cateva secole inainte, in campia Munteniei a fost creat alfabetul gotic de catre Wulfila, care continea si el acelasi semn 'chirilic' Ч, insa fara valoare fonetica (fapt explicabil, deoarece gotii nu aveau palatale). De ce pe Wulfila nu-l acuza nimeni de anacronism?

Unele litere grecesti se citesc ca in neogreaca

In placi Y (ypsilon) avea cu siguranta valoarea i, deoarece apare in variatie libera cu I (iota), dar acest lucru nu este un anacronism, asa cum sustine dl Olteanu, caci inca din sec. IV a. Chr. aceste doua semne se confundau in inscriptiile din Athena, iar confuzia a devenit frecventa in epoca romana ( Faptul ca H (eta) alterna cu I si cu Y (dar si cu E) nu este o dovada ca se citea i, ca in greaca bizantina. Din modul cum sunt adaptate cuvintele grecesti si latinesti, rezulta limpede ca in aceasta limba nu exista distinctie de cantitate, dar exista o sensiblitate fata de apertura. Astfel, i scurt era redat prin e (ex. baseleu, chilearchio) iar u scurt prin o (Locolo pentru Luculus) si, ca urmare, adesea prin e (fie el epsilon sau eta) se reda un i grecesc sau latinesc, fara ca aceasta sa aiba vreo legatura cu pronuntia bizantina incriminata de dl. Olteanu (care, daca si-ar fi dus observatiile mai departe, ar fi trebuit sa afirme ca si E - epsilon are uneori valoarea i): in conditiile unei fluctuatii evidente e-i, nu este sustenabila acuzatia de anacronism, de pronuntie neogreaca. Prin urmare, forme precum IVΛHAN, ΦΙΛΗΠΟΥ, puteau sa se fi citit chiar cu e, Iulean, Filepu, si nu cu i. Un argument in plus il constituie alternanta epsilon-eta, sau chiar epsilon-eta-iota-ypsilon: ΤΑΛΕΠΙΚΟ-ΤΑΛIΠΙΚΟ-ΤΑΛHΠΙΚΟ-ΤΑΛYΠΙΚΟ; ΝΟΒAΛΕO-NOBAΛIO-NOBAΛHO-NOBAΛLYO.

Toponime si antroponime anacronice sau stalcite

Cumidava

S-a spus ca in placi exista forma Comidava (in realitate Comieodabo), ca la Ptolemeu, pe cand numele real era Cumidava, descoperit de putina vreme intr-o inscriptie, deci falsificatorul nu avea de unde sa o cunoasca. Ne mira o astfel de logica, deoarece Cumidava apare intr-o inscriptie latineasca, scrisa de un roman, in sec. al III-lea p. Chr.: de ce suntem obligati sa admitem ca forma latineasca era identica cu cea dacica, iar cea greceasca, de la Ptolemeu, este corupta? In transpunerea numelor straine de catre romani si greci a intervenit intotdeuna perceptia impusa de structura fonetica a celor doua limbi, de 'urechea' grecului sau a romanului. Am aratat ca in numele grecesti si romane din placi i scurt era perceput adesea ca e, iar u scurt ca o (Locolo pentru Luculus). Deci este intru totul coerent ca romanii  sa fi redat prin u ceea ce in limba dacilor era un o inchis, asa cum a transcris Ptolemeu.

Burebista

S-a mai incriminat forma Boerebista, luata chipurile de la Strabo, pe cand numele real era Byrebista, atestat recent in doua inscriptii din Dobrogea. Logica este aceeasi: inscriptiile sunt in limba greaca, iar lapicidul a incercat probabil sa redea un sunet care nu ii era familiar. De altfel, chiar la Strabo, numele lui Burebista apare de trei ori scris cu oe, iar de doua ori cu y. Daca acesta este argumentul final in a demonstra falsul, ce facem cu numele trac redat cand Roemetalces, cand Rimitalces, cand Rymetalces, sau chiar cu dubletul Moesia-Mysia? Dupa parerea noastra, aceste variatii ascund incercarea de a reda un sunet inexistent in greaca, si pentru care alfabetul grec nu avea un semn specific. Poate o vocala medie de felul lui i (/y/), echivalat adesea de strainii vorbitori de romana cu i sau u, un sonus medius care nu i-a fost strain nici limbii latine in perioada sa arhaica, asa cum demonstreaza fluctuatiile optimus-optumus, pontufex-pontifex.

Decebal

S-a spus, de asemenea, ca numele lui Decebal a fost stalcit anume pentru a fi pus in legatura cu etnonimul daci, devenind, din Decebal - Dacibalo. Dar daca placile sunt autentice, cine poate sti cum se pronunta acel a din numele regelui (si din alte nume, precum Paloe/Pelue)? Putea foarte bine sa fie vorba de o vocala intermediara intre a si e, pe care grecii si romanii au perceput-o mai aproape de e, dar dacii o auzeau mai apropae de a. Existenta acestei vocale intermediare a fost demonstrata de mai mult timp, pe baza unor variatii bine atestate in grafiile grecesti si latinesti (Sarmizegetusa/Zermizegetusa, Germisara/Germizera, -dava/-deva etc.).

Sarmizegetusa

Forma unica in placi este cu o silaba lipsa, Sarmigetuso, si s-a afirmat ca, atata vreme cat aceasta varianta nu a mai fost atestata in alte izvoare, ea nu este plauzibila. Totusi, aceasta forma este atestata la unii carturari medievali, ale caror surse nu le cunoastem, din pacate. Philippe Briet in geografia sa (1675), pe o harta a Daciei noteaza, in dreptul cetatii, Zarmigethusa, iar in text, ofera doua variante: Sarmizogethusa seu Zarmigetusa. In hartile cartografului Ortelius, care a trait cu un secol inaintea lui Briet, numele cetatii este Sarmisgetusa, tot cu o silaba lipsa. De unde au luat ei aceasta varianta? Desigur, putem admite ca, din motive care noua ne scapa,  falsificatorul a ignorat toate izvoarele atat de bine cunoscute deja la vremea sa, care atestau forma Sarmizegetusa, si a optat pentru o forma 'alterata', prezenta la obscuri carturari din alte timpuri si alte tari. Dar, in acest caz, nu mai putem afirma ca falsul este unul absolut banal.

Deceneu

In sfarsit, ultima acuzatie de 'deformare' de nume se refera la cel al marelui preot Deceneu, coregent in vremea lui Burebista, care este prezent adesea in placile de plumb, insa sub forma Ceneo. Sustinatorii falsului s-au grabit sa spuna ca este vorba de inca un nume stalcit de catre falsificator, de dragul variatiei. Nu este asa, din contra, forma Ceneu este singura atestata in manuscrise in pasajul VII, 3, 11. In celalalt pasaj in care este pomenit marele preot, numele sau este Dekeneos. Briet cunoaste si el forma Ceneus, preluata probabil de la Xylander, traducatorul in latina (sec. XVI) al Geografiei lui Strabo. Din nou, de ce a ignorat falsificatorul varianta bine cunoscuta in epoca a acestui nume si a preferat o forma pe care nu o stiau, la vremea aceea, decat editorii lui Strabo?

Falsificatorul s-a inspirat din Columna lui Traian

Faptul ca in placi apar imagini similare cu cele de pe columna (stindardul dacic, imbracamintea dacilor) se poate explica foarte bine si prin faptul ca ambele izvoare puteau sa se fi inspirat din realitate. De fapt, deosebirile dintre columna si placi sunt mult mai mari decat asemanarile, caci cele mai multe placi sunt mai vechi decat columna cu cateva secole si provin din Dobrogea, din spatiul getic, in vreme ce columna infatiseaza spatiul dacic de la inceputul sec. al II-ea p. Chr.

Nu exista in placi nici o informatie iesita la iveala in sec. 20

Cinstit ar fi reamintim ca nici un specialist istoric sau arheolog nu a studiat serios aceste inscriptii, si ca o astfel de declaratie, facuta doar la prima vedere, nu are temei. Logic ar fi ca doar invocarea planului cetatii Sarmizegetusa, din placa 021 (vezi argumente pro),  sa fie suficienta pentru a incheia definitiv orice discutie. Dar se pare ca apelul la logica si bun simt nu este suficient. Reprezentarea marelui templu de calcar in cele mai mici detalii cu mult inainte ca cineva sa banuiasca existenta lui, utilizarea unor semne silabice din silabarul cipriot, cu aceleasi valori fonetice, fapt imposibil de cunoscut in sec. 19, tipul de imbricare al literelor foarte asemanator cu cel scitic,  si multe altele, pe care le vom prezenta in detaliu in lucrarea noastra, sunt tot atatea elemente iesite la lumina recent. Prezentam mai jos o singura comparatie, intre simbolul dabo geto ('neamul get') foarte frecvent in tablite, alcatuit initial dintr-un delta si semnul pentru gi, apoi mult stilizat si transformat, si un simbol, aproape identic, descoperit nu de multa vreme la Sarmizegetusa, pe un ciob de ceramica pictata:

Argumente pro

Cine este autorul?

Nici unul dintre sustinatorii falsului nu l-a putut identifica pe prezumtivul falsificator. Acesta trebuie sa fi avut o cultura lingvistica si istorica uriasa, cum nimeni nu avea la vremea aceea, o inteligenta iesita din comun, bani, timp, colaboratori si, cu siguranta, o doza de nebunie. Nu puteau fi suspectati savantii onesti ai vremii de o asemenea cacialma. Singurul care putea fi invinuit, dar pe nedrept dupa parerea noastra, era B.P. Hasdeu. Motivul? Hasdeu ar mai fi facut niste falsuri (cf. panaitescu 1932). O acuzatie atat de grava la adresa unuia dintre cei mai mari savanti pe care i-a avut vreodata Romania necesita o argumentare foarte serioasa. Cei care au adus acuzatii pe nedrept, nu au facut efortul sa citeasca ce a scris Hasdeu, ca sa se convinga ca nici una din ideile lui nu se regaseste in aceste placi. Alti suspecti capabili sa fi facut asa ceva nu exista. A mai fost invocat N. Densusianu, care nu avea nici pe departe cunostinte atat de vaste incat sa poata inventa o limba. Concluzia: daca a existat un falsificator, acesta a fost anonim.

Care era scopul?

Cu ce scop au fost facute aceste piese? Ce a vrut sa demonstreze presupusul falsificator? Ca dacii stiau sa scrie? Pentru asta nu era nevoie de 200 de piese. In plus, se stia din izvoarele istoriografice, ca la curtea regilor daci era cunoscut scrisul, lucru confirmat ulterior de unele descoperiri arheologice. Ca getii si dacii erau un neam superior, fabulos, monoteist, democrat, invingator? Din placi rezulta ca acest neam se inchina la o multime de zei; ca avea in frunte o oligarhie militara; ca femeia avea un statut inferior (nici o reprezentare feminina sigura, doar unele figuri imberbe posibil feminine, cu siguranta nobile sau chiar divine); ca omul de rand avea un statul sigur inferior, neglijabil (nici o reprezentare de oameni simpli, comati, ci doar exclusiv de nobili si preoti); ca istoria lor, dedusa din placi (in masura in care se poate deduce in momentul de fata), nu este cu nimic mai spectaculoasa decat cea 'oficiala', cunoscuta din izvoare: nu aflam ca Burebista l-ar fi invins pe Caesar sau Decebal pe Traian, ba mai mult, istoria din placi se opreste la Domitian, iar Traian sau personajele din anturajul nu sunt niciodata pomenite (lucru firesc din perspectiva unui corpus autentic, daca ne gandim ca intr-o vreme de crancen razboi, care anunta sfarsitul independentei dacilor, nu mai existau nici resurse, nici timp, nici motivatie pentru astfel de  insemnari). Deci scopul nu a fost acela de a inventa o istorie a dacilor. Singura motivatie care mai ramane este limba. Ce ar fi putut sa demonstreze falsificatorul, la vremea aceea? Ca limba daca se trage din slava? Ca latina se trage din daca? Ori ca daca este strans inrudita cu limbile celtice ori germanice? Sau ca romana se trage direct din daca, fara o prea mare contributie latina? Ei bine, prezumtivul falsificator nu a reusit sa demonstreze nimic din toate astea. Limba din tablite are o structura morfologica evident neindo-europeana si un lexic partial indo-european, partial neindo-european. Nu exista asemanari evidente cu nici una din ramurile indo-europene, exceptie facand, in lexic, ramura italica. Din aceasta perpectiva, singurul care poate fi invocat este N. Densusianu cu pelasgii sai, dar este sigur ca nu poseda bagajul lingvistic necesar pentru a crea o limba (cu atat mai mult una neindo-europeana). Exista cuvinte cu aspect romanesc, care in romana au, cel mai adesea, etimologie controversata, dar uneori si etimologie latina ori slava. Din punctul nostru de vedere, aceasta limba nu seamana manifest nici cu romana, nici cu latina, nici cu slava, si nici cu vreo alta limba care sa fi servit falsificatorului de motiv propagandistic intr-un fel sau altul. Este o limba neindo-europeana, cu o influenta indo-europeana destul de puternica in lexic, cu elemente italice destul de numeroase, cu un numar de imprumuturi din greaca si cu unele elemente romanesti pentru care nu s-a gandit pana acum solutia substratului. Nu pot fi identificate elementele traditionale tracice, existente si in albaneza sau in alte limbi balcanice, lucru care ne obliga sa admitem, in ciuda parerii generale perpetuate inca din antichitate, ca traca si daca sunt doua limbi diferite, si, prin urmare,  romana are cel putin doua substraturi: unul dacic, neindo-european, si unul tracic, indo-european. Din perpectiva unui fals, aceasta abordare a substratului nu demonstraza nimic, in afara geniului presupusului falsificator.

De ce asa de multe?

Orice ar fi vrut sa demonstreze, falsificatorului i-ar fi ajuns 10-20 de piese. Dar arhiva a numarat probabil in jur de 200 de placi, poate mai multe. Dan Romalo a pastrat numerotarea pieselor asa cum le-a fotografiat. Fotografiile care au supravietuit ajung, cu lacune, la nr. 133, in anii 40. Dar piesele sunt mai vechi cu jumatate de secol si nu putem sti cate au disparut in acest interval. Efortul de munca ar fi fost urias, deoarece presupunea o coordonare stricta a unui material imens, si cu totul inutil in cazul unui fals.

Cu ce mijloace?

Desi s-a argumentat ca plumbul este un material ieftin, usor de procurat si de prelucrat, totusi problema mijloacelor pe care trebuia sa le posede falsificatorul este foarte serioasa. Este vorba nu doar de jumatate de tona de plumb, ci si de cateva sute de stante cu reprezentari de soldati, cetati, portrete, simboluri, si de circa doua sute de matrite (nu stim din ce material), imprimate in negativ, de la dreapta la stanga, cu litere, imagini, decoruri. Este vorba de munca de strangere de informatii, de creare a limbii, apoi a 'povestilor' din tablite, de coordonare a tuturor informatiilor, apoi de 'punere in pagina', de transpunere a acestora in matrite si ulterior in plumb. Este vorba de efortul de realizare a mijloacelor de prindere sau fixare a pieselor, de fixarea lor efectiva (unde? pe peretii incaperii in care lucra falsificatorul?) si apoi de scoaterea piroanelor, a cuielor si a celorlaltor instrumente de prindere, care au lasat urme. Este vorba de coordonarea unei echipe, caci nu poate fi vorba de un singur om care sa fi conceput si apoi sa fi pus in practica toata facatura. Este vorba de ani de munca, de bani, de timp si de enorm de multe cunostinte din lingvistica, istorie, geografie, religie, arhitectura si arta antica. Si, peste toate acestea, de o discretie absoluta, caci nimeni nu a aflat nimic despre aceasta uriasa intreprindere, nici in timpul vietii autorului, si nici dupa moartea sa, destul de multa vreme. Este veridic un asemenea scenariu?

De ce nu a incercat sa le valorifice?

Si admitand ca a existat un astfel de om, care sa fi avut la dispozitie toate mijloacele si cunostintele necesare, de ce nu a depus nici un efort pentru a le valorifica? A creat arhiva si a abandonat-o intr-un subsol, in cosuri de rachita, fara sa lase nici o notita, nici o semnalare, fara sa incerce sa-si puna in practica presupusul plan. A trecut mai mult de un secol, si nimeni nu i-a acordat nici cea mai mica atentie. Acest lucru este cu totul impotriva logicii falsului. Presupunearea dlui Olteanu ca pentru falsificator toata aceasta opera a constituit un simplu hobby, fara nici o intentie de valorificare, ne obliga sa acceptam ca autorul in cauza era complet nebun. Sa posezi asemenea cunostinte uluitoare si sa le transpui in plumb, de-a lungul unei vieti, fara nici un scop, nu este un scenariu plauzibil pentru un om normal. Dar cum ar fi putut un bolnav psihic sa conceapa, de unul singur, o lucrare atat de uriasa, coerenta si geniala?

De unde a stiut autorul cum arata planul cetatii Sarmizegetusa?

Pusi in fata placii nr. 021, partizanii falsului sustin ca planul reprezentat acolo este banal, ca arata ca orice plan de cetate medievala. Totusi, exista o serie de detalii imposibil de banuit la vremea presupusului falsificator, pe care le-am prezentat in capitolul despre iconografie: zidul dacic de sud, descoperit recent, drumul acoperit care duce de la poarta de vest la cea de est, incinta sacra dincolo de poarta de est, cu cele doua temple existente in vremea lui Burebista - micul si marele templu de calcar - largirea incintei in vremea lui Decebal (placa 084), prin inchiderea incintei sacre si construirea unei noi cladiri dincolo de zidul de est si stabilirea intrarii principale prin incinta sacra, dinspre Sargetia etc.  Dupa parerea noastra, orice arheolog cu bun simt trebuie sa admita ca planul cetatii este foarte fidel (in ciuda faptului ca sunt reprezentate sase porti, dar de la Burebista la Decebal, si mai ales in timpul acestuia din urma, au avut loc multe transformari, daramari de ziduri si recladiri) si ca nimeni nu avea cum sa-l cunoasca cu atatea decenii inainte de a se incepe primele sapaturi sistematice.

Cum se explica reprezentarea marelui templu de calcar din vremea lui Burebista, in cele mai mici detalii?

Poate chiar mai uimitor decat planul cetatii, este grandiosul templu prezentat in placa 052, deasupra portretului lui Burebista, care corespunde in detaliu reconstituirii facute de arheologul care a dezvelit acest templu spre sfarsitul anilor 50 (crisan 1986: 176 si urm.). Am prezentat aceste detalii in capitolul despre iconografie: patru randuri de plinte, un turn pe latura de est, o scara acoperita pe latura de sud, care ajunge in stanga frontonului, de unde urca pana la o platforma ce reprezinta o intoarcere de scara, unde se afla de fapt cel de-al doilea nivel al templului, care ocupa latura de vest. De fapt, la vremea la care se presupune ca au fost facute falsurile, nimeni nu banuia existenta unei incinte sacre in acel loc, si cu atat mai putin a unui mare templu tetrastil, care avea doua nivele, cu intrarea pe stanga printr-o galerie acoperita, contemporan cu Burebista, nu cu Decebal, plasat  in dreapta caii sacre, nu in alta parte, avand in stanga sa un mic templu cu trei randuri de coloane

De unde a stiut valorile unor semne din silabarele descifrate multe decenii mai tarziu?

La fel de inexplicabila este si utilizarea unor semne din silabarul cipriot, cu valorile pe care le-am aflat doar dupa descifrarea acestuia, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Un exemplu limpede il constituie semnul pentru silaba sa, identic in silabarul cipriot si in unele cuvinte din placile de plumb, unde valoarea sa este dincolo de orice dubiu. In cuvantul de mai jos, se poate recunoaste cuvantul Sargeta ori Sargetia, numele cunoscutului rau pomenit de  Dio Cassius (LXVIII, 14). Aici (placa nr. 008), semnul nu are valoare strict silabica, fiind urmat de vocala a. Tot cu valoarea simpla, a unei siflante, regasim acest semn in numele lui Zamolxe, in aceeasi placa. Cel de-al saselea semn din numele raului Sargetia se gaseste de asemenea in silabarul cipriot, cu valoarea silabica te.

Cum a putut avea la dispozitie falsificatorul toate piesele mici, aflate acum in colectii private sau muzee, care prezinta imagini similare cu cele de pe placi?

In afara placilor de plumb, exista o serie de piese mici, identificate de catre Dan Romalo in diverse colectii private sau muzee. Aceste piese prezinta imagini si/sau texte asemanatoare cu cele de pe placi. Daca placile sunt falsuri, atunci falsificatorul trebuie sa fi avut la dispozitie toate aceste piese. Iata o scurta inventariere: piesa 110, din colectia Severeanu, azi la Muzeul de Istorie a Orasului Bucuresti; piesa 112, din colectia Ion Lucian Murnu, donata lui Dan Romalo (pe care am numit-o 'medalionul Romalo'); piesa 113, aflata in posesia Manastirii Sinaia; piesele 131, 132 si 133, aflate in colectia N. Pulopol; la acestea adaug, continuand numerotarea lui Romalo, piesa 135, aflata in colectia scolii din Calienii Vechi, comuna Nanesti, jud. Vrancea (ursulescu 2001) si piesele 136, 137 si 138 de provenienta obscura, aflate la Muzeul de Istorie din Focsani (bobi 1999). Toate aceste piese mici au fost considerate falsuri, cu doua exceptii: piesa 112, analizata de catre dr. B. Constantinescu si piesa 135, considerata autentica de catre cel care a publicat-o, dar moderna de catre dr. B. Constantinescu, care a analizat-o.

Cum se explica compozitia chimica a piesei 112 (medalionul Romalo)?

O situatie aparte o prezinta medalionul Romalo, a carui compozitie chimica pledeaza in favoarea autenticitatii piesei. Dr. Bogdan Constantinescu sustine ca este vorba de o metalurgie primitiva, greu de imitat de un falsificator. Piesa contine (pe langa cupru, zinc, plumb, staniu si argint) fier si nichel, fapt care trimite spre zacamintele de fier-nichel din sudul Uralilor si spre metalurgia scitica. Totusi, sustine dr. Constantinescu, inca nu se poate da un verdict final in absenta unor date comparative. Daca piesa este autentica, acesta constituie un subiect aparte, vor spune adeptii falsului, iar falsificatorul nu a facut decat sa se inspire din acest unicat. Este si acesta un pas inainte, vom spune noi. Avem pe avers portretul lui Burebista (identificat dupa initiala b) si cateva semne din alfabetul C (preclasic), iar pe revers emblema statului sau (capul de bovideu si sarpele, cel dintai perpetuat in stema Moldovei) si trei cuvinte dacice (TAPO PANTELO DABO) cu terminatia o. Avem un precedent si certitudinea ca dacii scriau si in limba lor, nu doar in latina sau greaca. Aceasta unica piesa ar trebui sa constituie obiectul unui studiu foarte serios.

In cautarea unui falsificator

 Secolul 20 a fost secolul limbilor construite (numite in engleza conlangs). De la limba Quenya, una din zecile de limbi inventate de J.R.R. Tolkien in "Stapanul Inelelor", considerata cea mai frumoasa limba construita, la cea a klingonienilor din "Star Trek", inventata de Marc Okrand, limbile fictionale au devenit o adevarata moda. Dar, in afara de acestea, au luat avant si asa-numitele "euroclone", precum Interlingua, Glossa ori Esperanto si limbile internationale bazate pe engleza - New English, Basic English, Essential World English. Un loc aparte in peisajul limbilor construite il ocupa experimentele diacronice de genul: cum ar fi aratat poloneza daca ar fi fost limba romanica (experimentul Wenedyk), cum ar fi aratat indo-europeana daca legile lui Grimm n-ar fi existat, sau cum ar fi evoluat gotica (limba Gotish, in viziunea lui D.E. Perrotin). A fost creata o limba Hatti, descendenta imaginara a grupului indo-european centum, si chiar o limba Adelica, imaginata ca descendenta a Proto-Indo-Europenei de catre S.A. Maclagan.  E drept, nu se cunosc cazuri moderne de limbi "falsificate", inventate cu scopul de a le da drept reale. Singurul caz serios cunoscut, celebru in lumea criptografilor, este cel al limbii manuscrisului Voinych, dar manuscrisul este datat cu destula precizie in sec. XVI, si a fost scris undeva in Italia. Textul, care acopera peste 240 de pagini, a ramas nedescifrat pana astazi, dupa mai mult de un secol de incercari. Limba acestui manuscris putea fi o limba artificiala, creata de un alchimist, insa cheia pare imposibil de gasit. Remarcabil este faptul ca limba 'voinych' nu prezinta variatie care sa demonstreze o limba naturala, nestandardizata. Un caz similar este cel al Codexului Rochonczi, scris intr-un cod necunoscut, intr-o limba necunoscuta, cu miniaturi ce trimit spre Evul Mediu romanesc. Ca si in cazul placilor de plumb, nu exista o argumentatie serioasa nici in favoarea, nici impotriva autenticitatii acestui codex, insa publicarea lui in anul 2003, la editura Alcor, constituie un inceput. Ceea ce ne lipseste sunt specialistii care sa aiba competenta si curajul de a aduce argumente.

Din aceasta perspectiva, ipoteza inventarii unei limbi dacice coerente in sec. 19 ridica probleme foarte dificile. Construirea unei limbi presupune cunostinte temeinice  in domeniul lingvistic, o coordonare foarte precisa, respectarea unor reguli de frecventa, variatie si conditionare contextuala etc. Limba tablitelor de plumb nu are nici pe departe aspectul unei limbi artificiale. Primul lucru care se poate spune despre aceasta limba este ca nu pare a fi o limba standardizata, ci una plina de enorm de multe variante - grafice, fonetice, poate chiar morfologice - asa incat aproape nu exista un singur cuvant care sa aiba o forma unica in toate placile. Numele lui Burebista e scris in vreo 20 de feluri, cel al cetatii Genucla la fel (a se consulta dictionarul intocmit de dl Romalo), numele romanilor este "stalcit" de asemenea in nenumarate feluri. Cum putea un falsificator  sa imagineze atat de multa variatie, mai ales ca toate aceste variante sunt distribuite cu o anumita logica, nu intamplator (in vremea lui Burebista circula unele forme, in vremea lui Decebal altele etc.)? Exista chiar unele trasaturi "dialectale", care diferentiaza limba dacilor de cea a getilor. In ce priveste conditionarea contextuala, se poate observa cu usurinta ca anumite cuvinte apar doar in anumite contexte, asa cum anumite semne apar doar in anumite combinatii - inca un semn ca limba nu a fost generata la intamplare. Incercand sa ne imaginam procesul de creare a limbii din placi, trebuie sa admitem urmatoarele etape:

Pasul 1: utilizarea ca baza de plecare a cunostintelor existente la vremea respectiva cu privire la substratul dacic: cuvinte dacice atestate, cuvinte atribuite substratului prin comparatie cu albaneza sau cu alte limbi, trasaturi fonologice, morfologice si sintactice atribuite substratului prin comparatie cu alte limbi balcanice;

Pasul 2: incadrarea genealogica a limbii: indo-europeana sau nu, inrudita mai mult cu anumite limbi decat cu altele din aceeasi presupusa familie (pentru a demonstra un anumit lucru, caci un fals fara scop este absurd), coeficientul de inrudire cu limba romana, pentru a ilustra impactul dintre aceasta limba si limba latina, precum si gradul de romanizare etc.;

Pasul 3: incadrarea tipologica: limba izolanta, aglutinanta sau flexionara, topica SVO sau de alt tip, favorizarea postpunerii sau a antepunerii, absenta/prezenta ergativitatii, a genului gramatical, a mai multor numere, a aspectului verbal sau a altor categorii etc.;

Pasul 4: crearea unui sistem fonologic bine definit: absenta/prezenta distinctiei de cantitate sau/si de apertura, structura silabica deschisa sau inchisa, conditionari fonetice contextuale, consecventa in adaptari etc.;

Pasul 5: crearea unui vocabular de cca 200 de cuvinte cu mici familii (estimare doar pe baza placilor pastrate) in functie de apartenenta genealogica aleasa si de gradul de transmitere in romana, si adaugarea unui numar de imprumuturi din limbi de prestigiu (latina si greaca in acest caz, dar probabil si altele) si adaptarea lor la sistemul fonologic al limbii create si la posibilitatile de redare grafica ale tipurilor de scriere folosite;

Pasul 6: crearea unei morfologii minimale si a unei sintaxe consecvente;

Pasul 7: crearea variantelor si a trasaturilor diatopice si diacronice: forme diferite in Dobrogea fata de Sarmizegetusa, mai multe imprumuturi grecesti in tablitele getice, si mai multe latinesti in cele dacice, prezenta anumitor cuvinte sau forme doar in anumite zone sau epoci etc.

Pasul 8: crearea textelor, coordonarea variantelor si corelarea textelor cu tipurile de scriere si cu ilustratia.

Cine a putut face toate acestea, a fost cu adevarat cel mai mare geniu lingvistic al Romaniei din toate timpurile.

Cine putea fi autorul? Pentru epoca respectiva se pot vehicula cateva nume de lingvisti: B.P. Hasdeu, Al. Philippide, Ov. Densusianu. Ultimii doi nu aveau insa nici capacitatea, nici imaginatia, nici posibilitatile pe care le avea Hasdeu. Hasdeu este singurul care poate fi suspectat, insa nimic din activitatea si din conceptiile  lui nu se regaseste in placi. Acad. Al. Vulpe a sustinut o vreme ca autorul ar fi fost B.P. Hasdeu, care ar fi vrut sa-i demonstreze lui Grigore Tocilescu existenta scrierii la daci. Insa Hasdeu credea in existenta unui alfabet propriu dacilor, continuat de secuii din Transilvania, dar care nu are nici o legatura cu scrierile de pe placi. Dar lucrul cel mai grav il constituie absenta din acest corpus a oricarei idei hasdeene cu privire la limba dacilor. Pentru Hasdeu limba dacilor era indo-europeana, de tip satem, inrudita indeaproape cu limbile baltice. El nu si-a imaginat nici o clipa ca limba daca este o limba neindo-europeana, si a comparat adesea ramasitele substratului cu sanscrita, vechea persa, limbile baltice, slave, celtice etc., convins fiind de inrudirea cu toate acestea. Limba din tablite este in mod evident neindo-europeana ca structura, desi cu un vocabular partial indo-european, si nici una din caracteristicile atribuite de Hasdeu substratului nu se regaseste in aceasta limba (de pilda confuzia genitiv-dativ sau postpunerea articolului). Nici in privinta vocabularului nu avem repere care sa ne trimita la Hasdeu: dintre numeroasele cuvinte atribuite de el limbii dacilor, doar doua sau trei pot fi regasite in aceste inscriptii, si nici acelea cu certitudine.  Nici macar un rand din scrierile lui Hasdeu cu privire la substrat nu ne indreptateste sa il consideram pe el creatorul limbii tablitelor.

Alfabetul secuilor, considerat de Hasdeu

descendent din alfabetul dacilor

In plus, Hasdeu a muncit enorm la Etymologicum Magnum Romaniae si este greu de crezut ca in paralel ar fi avut timp si energie sa plasmuiasca sutele de placi. Singura perioada in care ar fi avut timpul necesar ar fi fost dupa moartea fiicei sale Iulia, dar e greu de imaginat ca a  renuntat la marele sau proiect la care a muncit jumatate din viata si a adunat milioane de fise in favoarea unui fals pe care nu-l va valorifica niciodata. Hasdeu era un aprig aparator al latinitatii noastre. El a infiintat ziarul Traian si revista Columna lui Traian, si vorbea mereu de Dacia lui Traian, nu de cea a lui Burebista sau a lui Decebal. Pentru Hasdeu, dacismul inseamna intoarcere la izvoare, cultivarea si conservarea individualitatii, promovarea romanismului, si nicidecum renegarea latinitatii (din contra, cand regele Carol I a urcat pe tron, Hasdeu sustinea ca este amenintata latinitatea neamului) sau exacerbarea substratului (niciodata, in nici o scriere de-a lui, nu a idilizat trecutul dacic si nu l-a utilizat in scopuri propagandistice, asa cum a facut cu Dacia lui Traian). El afirma foarte frecvent, in vasta sa opera, in cea publicistica in special, ca adevar fara stiinta exista, dar stiinta fara adevar nu se poate, si ca, mai presus de orice, omul de stiinta trebuie sa fie onest si obiectiv.

Intre istorici, singurul suspectat este N. Densusianu. Aspectul neindo-european al limbii din tablite se potriveste cu ideile sale despre o limba pelasgica, insa - lucru foarte grav - el nu poseda cunostinte de lingvistica atat de avansate incat sa poata crea o astfel de limba, doar un lingvist genial putea face asa ceva. In plus, era foarte sarac, chiar Dacia Preistorica a fost publicata abia dupa moartea sa, prin grija ministrului educatiei de atunci, C. I. Istrati. Avem convingerea ca, nici un lingvist competent, care a studiat limba din placi, nu ar putea admite ca falsificatorul putea crea aceste piese fara cunostinte lingvistice foarte avansate.

A existat cu adevarat acest personaj? Daca a existat, el a fost cu siguranta anonim, si cu mult mai pregatit si mai genial decat B.P. Hasdeu si toti urmasii sai pentru partea de limba, si decat V. Parvan si toti succesorii sai pentru partea de istorie, reprezentand mai mult decat o combinatie a celor doi savanti: a fost un spirit exceptional, vizionar, 'un Leonardo da Vinci'. Este plauzibil acest scenariu?

Scurta concluzie

Trebuie sa recunoastem ca, in realitate, in momentul de fata nici macar nu exista o disputa cu privire la autenticitatea pieselor, atata vreme cat nici o persoana competenta nu se implica in sustinerea cu argumente a ipotezei falsului. Pozitia dlui Romalo, in momentul publicarii cartii, a fost aceea de inclinare spre autenticitate, dar cu mentinerea unui semn de intrebare. Pozitia noastra in acest moment este categoric in favoarea autenticitatii, din doua motive: 1. in placi exista elemente care nu puteau fi cunoscute la vremea presupusului fals si 2. nimeni nu a furnizat pana in prezent nici un argument serios in favoarea falsului. Totusi, suntem gata sa ne schimbam aceasta pozitie de indata ce se va raspunde la toate argumentele pro aduse de dl Romalo si de noi, si de indata ce ne vor fi prezentate argumente incontestabile in favoarea falsului.

Bibliografie

AURORA PETAN

Licentiata in Limbi Clasice, Universitatea Bucuresti, 1997 

Master in Filologie Clasica, Universitatea Bucuresti, 1998

Doctor in Filologie, specializarea Lingvistica Romanica, Academia Romana, 2006

Director Editura DACICA

Redactor-sef Revista 'SARMIS'

 

Revista 'SARMIS' 2007, NR. 5

Aurora PETAN [conference review]:

Mircea BABES, Aurul dacilor. Intre legenda si realitate

In data de 2 aprilie 2007 a avut loc, la Academia Romana, conferinta cu titlul "Aurul dacilor. Intre legenda si realitate", sustinuta de prof. dr. Mircea Babes. Initiativa acestei conferinte a apartinut acad. Al. Zub, presedintele Sectiei de Istorie a Academiei, si a fost moderata de catre acad. Alexandru Vulpe. Ideea conferintei a fost generata de recenta recuperare a unor bratari de aur, considerate de specialisti, aproape in unanimitate, dacice. Totusi, exista si voci care contesta autenticitatea acestor bratari, motivand in primul rand inexistenta aurului la daci in perioada clasica (sec. II i.Hr. - sec. I i.Hr.). In acest context, discursul conferentiarului s-a axat in primul rand pe problema aurul lui daci in diferite perioade, spre final punctandu-se doua aspecte conexe - cel al placilor de plumb cunoscute sub numele de "Tablitele de la Sinaia" si cel al exploatarilor miniere antice de la Alburnus Maior.

Expunerea dlui Babes cu privire la existenta aurului nu a intentionat sa aduca noutati, ci doar sa puncteze lucruri deja cunoscute: anume ca civilizatia dacilor este predominant o civilizatie a argintului, ca pentru epoca bronzului avem atestate numeroase obiecte din aur in arealul dacic, apoi in prima epoca a fierului cantitatea acestora scade, pentru ca in cea de-a doua epoca a fierului sa nu mai putem vorbi practic de aur la daci. Putinele piese de aur datand din aceasta ultima perioada nu insumeaza mai mult de 300 de grame si provin in mare masura din spatiul extra-carpatic. Dupa cucerirea Daciei de catre romani si deschiderea minelor din Muntii Apuseni, aurul dacic reapare la lumina. Ceea ce insa nu s-a lamurit este acest mare hiatus inexplicabil, de trei secole. Aparitia bratarilor repune in discutie problema existentei aurului la daci in perioada clasica. Concluzia dlui M. Babes este ca aceste bratari reprezinta o exceptie, si ca civilizatia clasica a dacilor ramane o civilizatie a argintului. In sprijinul acestei afirmatii conferentiarul a adus si rezultatele sapaturilor de salvare de la Rosia Montana, unde nu s-au descoperit urme de exploatare din vremea dacilor. Acestia ar fi cunoscut doar exploatarea aurului din nispul raurilor si eventual a unor filoane de suprafata.

A ramas nelamurita problema marelui tezaur dacic capturat de romani, care este impresionant chiar si dupa rectificarile de 1/10 facute de J. Carcopino la cifrele oferite de Criton, medicul lui Traian: 165 de tone de aur si dublu de argint. Au avut dacii acest aur sau este doar o legenda? Daca dacii nu au avut aur, cum se explica redresarea brusca a imperiului, imediat dupa cucerirea Daciei, programele de constructii initiate de Traian, scutirea de impozite a cetatenilor pe timp de un an, eradicarea somajului, scaderea pretului aurului etc.? Iar daca au avut aur, cum se explica absenta aproape totala a descoperirilor arheologice de obiecte din acest metal? S-a pomenit de un posibil monopol regal, care ar fi strans la curtea regelui tot aurul, dar problema nu a fost lamurita, concluzia finala pledand pentru inexistenta aurului la daci pentru perioada mentionata.

De asemenea, nu s-a pus deloc problema inexplicabilei ignorante a dacilor cu privire la extragerea aurului din mine. In vreme ce muntii erau terasati cu eforturi uriase si se ridicau cetatile fortificate din Muntii Orastiei, la care se adauga impresionantele sanctuare de la Sarmisegetuza Regia, exploatarea miniera pare sa fi fost total ignorata de daci. Totusi, in vreme ce dacii erau incapabili sa-si identifice resursele de aur si sa le exploateze, desi acestea se aflau aproape de capitala Daciei, romanii le-au identificat foarte rapid si le-au exploatat in mare graba. Absenta urmelor de exploatare dacica de la Rosia Montana constituie singura proba in acest dosar, in conditiile in care bucatile de lemn dintr-o galerie, datate cu C14 ca fiind din vremea dacilor, sunt scoase din discutie din pricina relativismului acestui tip de analiza.

In absenta unui context arehologic sigur, caci bratarile au fost descoperite de braconieri arheologici, argumentele aduse de dl Babes in favoarea autenticitatii acestor piese au starnit o polemica cu dl acad. Constantin Preda, seful sectiei numismatice a Academiei romane, fost director al Institutului de Arheologie "Vasile Parvan". Dl Babes a invocat, pe scurt:

1. Contextul descoperirii este cunoscut prin relatarile celor cei doi sapatori braconieri
2. Chiar daca dacii nu aveau aur, bratarile pot fi o exceptie
3. Faptul ca sunt unice nu le exclude autenticitatea
4. Exista peste 30 de bratari de argint descoperite in contexte arheologice sigure, foarte asemanatoare cu cele de aur
5. Analizele de la IFIN certifica faptul ca aurul bratarilor este aur aluvionar, asemanator cu cel din zona Brad.
6. Variatia materiala, stilistica si de executie a bratarilor pledeaza in favoarea autenticitatii lor

Dl C. Preda a replicat:

1. Absenta contextului arheologic. Simpla relatare a unor braconieri, fie si sub juramant, nu este suficienta
2. Inexistenta aurului la daci in acea perioada si, in particular, a oricaror descoperiri de piese de aur la Gradistea Muncelului (monedele numite "cosoni" sunt considerate de catre dl Preda falsuri facute de ardeleni in perioada renasterii)
3. Unicitatea descoperirii le pune sub semnul indoielii autenticitatea
4. Insuficienta asemnarilor cu bratarile similare de argint (care sunt mai mici, mai usoare si cu spire mai putine)
5. Imposibilitatea interpretarii juste a analizelor fizico-chimice facute la IFIN asupra bratarilor, deoarece o astfel de interpretare nu se poate face decat comparativ cu alte mostre de aur din aceeasi perioada si zona. Insa nu exista deocamdata astfel de mostre.

Convingerea dlui Preda este aceea ca s-a facut o greseala la nivel oficial prin declararea drept autentice a acestor bratari inainte ca specialistii sa-si spuna parerea, iar acum specialistii sunt obligati sa acrediteze prin argumente stiintifice ceea ce au decretat oficialitatile, care nu vor sa mai retracteze. Intreaga incercare de sustinere a autenticitatii bratarilor in mass media a fost numita de catre dl Preda "mascarada" si "bratariada", comparata cu "tablitiada" declansata de aparitia cartii dlui Dan Romalo cu privire la placile de plumb insciptionate.

Cu exceptia dlui Preda, ceilalti vorbitori care au intervenit in discutii au apreciat ca argumentele dlui Babes sunt suficient de convingatoare, deci bratarile au mari sanse sa fie autentice. S-a exprimat, cum era normal, o doza de dubiu. Intre acestia s-a numarat si acad. Al. Vulpe.

Remarcam ca dezbaterea cu privire la autenticitatea bratarilor seamana, intr-o anumita masura, cu cea legata de autenticitatea placilor de plumb. Argumentele si contraargumentele vehiculate in ultimii ani in aceasta disputa s-au regasit si in dezbaterea de la Academie, cu diferenta ca dl Babes, sustinator al neautenticitatii placilor de plumb, s-a aflat de data aceasta de cealalta parte a baricadei. Unele dintre argumentele pe care noi le-am furnizat in cazul placilor de plumb, respinse categoric de dl. Babes, au fost utilizate de acelasi domn in sustinerea autenticitatii bratarilor. Absenta contextului arheologic a fost invocata drept argument de capatai in favoarea falsului cand a fost vorba de placile de plumb, dar nu a contat in cazul bratarilor. Unicitatea placilor de plumb a fost un alt argument invocat de dl Babes in cazul placilor de plumb, dar nu a fost o piedica in sustinerea dacismului bratarilor. Inexistenta aurului la daci a inchis orice discutie cu privire la posibilitatea existentei odinioara a unor originale de aur, dupa care au fost turnate copiile de plumb, dar nu a fost un argument in cazul bratarilor, pentru care s-a admis o exceptie. Varietatea foarte mare a placilor, care denota multe maini, stiluri si epoci, a constituit pentru dl Babes o incercare de a induce in eroare din partea falsificatorului. In cazul bratarilor insa, a fost folosita ca argument al autenticitatii.

Evident, situatia celor doua grupuri de obiecte este mult diferita. Insa relativismul argumentelor nu este scuzabil. Acuzatiile de fals sunt tot mai frecvente in ultima vreme, motiv pentru care am si incercat expunerea unei tipologii a falsurilor arheologice cu problematica aferenta. Fraza cu care dl Babes si-a incheiat conferinta este fraza invocata de noi (fara citarea autorului) pentru ilustrarea dezbaterii cu privire la autenticitatea placilor de plumb, fapt ce dovedeste ca aceasta dezbatere a fost o buna pregatire pentru mai noua disputa cu privire la autenticitatea bratarilor: "este mai usor sa demonstezi ca un fals e fals decat sa demonstezi ca un original este original[1]".

Cat priveste trecerea rapida in revista a subiectului placilor de plumb, aceasta nu isi avea locul in economia conferintei. Incercarea profesorului Babes de a demonstra, in cateva minute, ca placile sunt falsuri, a fost penibila si nedocumentata, dar a gasit in sustinere din partea cercetatorilor neavizati. Argumentele invocate de dl Babes au fost:

1. Asezarea in pagina asemanatoare cu cea a ziarelor de astazi si total necunoscuta in antichitate
2. Tipul de scriere amestecat - litere grecesti, latinesti si mai ales chirilice, care sunt anacronice.
3. Prezenta unor "chinezarii" in texte
4. Asemanarea cu imaginile de pe Columna
5. Demontarea argumentului reprezentat de planul cetatii din placa 21, care nu seamana cu planul real al cetatii de la Gradistea Muncelului, caci pe placa sunt evident reprezentate niste turnuri, iar pe teren nu s-a gasit asa ceva.

Cateva raspunsuri, pe scurt:

1. Tehnica asezarii in pagina text-imagine era cunoscuta si practicata in Orientul antic, la egipteni si sumerieni.
2. Cele doua litere "chirilice" prezente in scriererile din placi au origine necunoscuta in alfabetul chirilic, creat la sud de Dunare in sec. IX. Atata vreme cat nimeni nu stie de unde au luat slavii acele semne, nu este corect stiintific sa le consideram anacronice.
3. Scrierile imbricate, de tip scitic, pot parea "chinezarii" unui neavizat exact in masura in care un alfabet uzual pare "chinezarie" unui analfabet. Daca dl Babes nu se pricepe la scrieri vechi, acesta nu este, evident, un argument impotriva autenticitatii placilor.
4. Asemanarea unor imagini din placi cu imaginile de pe Columna lui Traian (in special steagul dacic numit "draco") este un argument falacios, total nestiintific, caci se pleaca de la premisa ca placile sunt falsuri. Ele pot fi autentice, iar imaginile sa fie inspirate din realitate, la fel ca cele de pe Columna. Acest pseudo-argument al dlui Babes a mai fost desfiintat de dna Zoe Petre cu ocazia unei conferinte a noastre din anul 2005, pe tema placilor.
5. Ceea ce, la o examinare evident superficiala, dlui Babes i se pare a fi turnuri, sunt in realitate porti, probabil de lemn, cu panouri culisante. Zidurile sunt reprezentate foarte schematic, in fapt e vorba doar de traseul lor, redat printr-o simpla linie, in vreme ce portile sunt redate mai detaliat. De aici iluzia ca sunt mai 'inalte' decat zidurile. Descrierea amanuntita a planului, inclusiv a acestor porti, se gaseste in cartea dlui Romalo [2

Problema exploatarilor de la Rosia Montana nu a mai putut fi invocata, din lipsa de timp. S-a accentuat insa asupra faptului ca exploatarile aurifere sunt exclusiv din epoca romana.

Concluzia generala ce s-a desprins in urma conferintei a fost aceea a necesitatii implicarii mai active a Academiei in abordarea stiintifica a acestei probleme, precum si apararea imaginii cercetatorilor, prea mult discreditati in presa (idee sustinuta de dna Lucia Marinescu).

Dat fiind ca dl Babes si-a precizat din start scopul si limitele expunerii sale, anume o simpla punere in tema cu privire la aurul dacilor, si nu gasirea unor solutii sau ajungerea la niste concluzii, nu i se poate reprosa ca nu a adus nimic nou. Totusi, pentru o conferinta tinuta in Academia Romana, era de preferat ca tinuta stiintifica sa fie mai inalta. Informatiile au fost banale, multe dintre ele inutile sau irelevante, iar imaginile proiectate au fost foarte slab vizibile (din vina Academiei, care nu a prevazut draperii pentru proiectiile facute pe lumina). Valoarea conferintei a fost data insa de disputa cu acad. C. Preda, prilej de sistematizare a argumentelor si contra-argumentelor, cu o balanta inclinata net in favoarea dlui M. Babes.

[1] A. Petan, postfata la D. Manolache, Tezaurul dacic de la Sinaia, Editura Dacica 2006, p. 213.

2] Dan Romalo, Cronica geta apocrifa pe placi de plumb?, Editura Alcor 2005, p. 76.