Imaginea despre lume

IMAGINEA DESPRE LUME

Imaginea despre lume este un element important al unei culturi date. Ea se refera la modul specific al acestei culturi de a percepe, interpreta si explica lumea. Acest element poate structura oamenii in personalitati reprezentative unor populatii, categorii sau grupuri sociale. In cele ce urmeaza ne vom referi la trei exemple.

1.  'Etica protestanta', pe care Max Weber a considerat-o un promotor al capitalismului, constituie, de fapt, o imagine despre lume in sensul pe care 1-am mentionat si care s-a materializat intr-o personalitate aparte. Dupa parerea ganditorului german la inceputurile capitalismului protestantii au dat o mare pretuire muncii staruitoare, economisirii, ascetismului, bogatiei, acumularii de capital si viitorului. Datorita acestor caracteristici protestantii au avut un mai mare succes financiar decat catolicii, care erau mult mai preocupati de fericirea imediata, consumul ostentativ si asigurarea unor placeri lumesti. Conform opiniei lui Max Weber, schimbarea imaginii despre lume, in Europa, legata de reforma protestanta a cauzat ivirea capitalismului industrial modern, Trasaturile personalitatii protestante ascetice sunt tratate pe larg in lucrarea Etica protestanta si spiritul capitalismului.

2.  O alta imagine despre lume constituita intr-o personalitate particulara o reprezinta cultura saraciei. Dupa parerea lui Oscar Lewis, ce a efectuat extinse cercetari in America latina si in India, 'cultura saraciei' este caracterizata prin urmatoarele: a) economic, prin venituri mici, somaj, ocupatii necalificate, economii mici si dese amanetari; b) social, prin cartiere aglomerate, lipsa unei vieti private, alcoolism, violenta fizica, sex timpuriu, casatorii formale si nestabile, gospodarii centrate pe munca; c) axiologic si emotional, prin marginalizare, nesiguranta, fatalism, disperare, agresivitate, gregaritate, senzualitate, aventurism, spontaneitate, impulsivitate, absenta deliberarii asupra starii mediului, neincredere in autoritatile guvernamentale. Oscar Lewis a ajuns la concluzia ca saracia nu produce in mod obligatoriu o personalitate de tipul 'cultura saraciei'. Personalitatea respectiva apare acolo unde exista o economie bazata pe bani gheata, somaj, salarii mici si anumite seruri de valori sustinute de clasa dominanta, ce evalueaza la maximum bogatia, acumularea de proprietate si privesc saracia ca fiind cauzata de o infirmitate personala. Cand oamenii saraci devin constienti de conditia lor de clasa, activeaza in sindicate sau cand un sistem social le ofera un sentiment de identitate sociala si solidaritate, ei pot scapa de influenta 'culturii saraciei'.

3. George Poster, in urma unor studii cu caracter etnografic, a constatat existenta unei imagini despre lume caracteristica taranului din comunitatile agricole nonindustriale. El a denumit aceasta orientare cognitiva sau ideologie drept imaginea avutiei limitate. Conform acesteia totul este perceput ca ceva finit: pamantul, bogatia, sanatatea, dragostea, prietenia, onoarea, respectul, statutul, puterea, influenta, securitatea. Privind totul ca ceva greu de avut sau obtinut, taranii cred ca indivizii pot excela numai prin a lua mai mult decat partea lor ce le revine cinstit din bunul comun, prin urmare deprivandu-i pe altii. Mentalitatea acestei imagini se caracterizeaza prin: fatalism, discordie, individualism, accent pus pe noroc, mai degraba decat prin realizari, munca statruitoare sau economie. Dupa parerea lui George Poster taranii rareori coopereaza in sensul asigurarii unei prosperitati sociale - atunci cand o fac, faptul se explica prin aceea ca ei urmaresc sa se achite de anumite obligatii. Pe fondul imaginii 'avutiei limitate' evaluarea celorlalti se face diferentiat: 1) Daca cineva reuseste sa-si sporeasca bogatia prin surse din afara comunei si, in mod sigur, nu a recurs la diminuarea bogatiei limitate locale (din munca salariala depusa in alta parte sau favoruri facute de patroni externi) taranii accepta aceasta cale de imbogatire diferentiala; 2) Daca cineva obtine un profit ca urmare a norocului (castig la loterie, descoperirea unei comori) taranii accepta situatia, respectiv imbogatirea altora. In amandoua aceste cazuri oferta comunitatii de bunuri ramane aceeasi; 3) Daca cineva se imbogateste din activitatea locala, arunci intra in functiune fortele opiniei publice care actioneaza sub forma unor mecanisme nivelatoare. Indivizii prosperi pot fi constransi sa sponsorizeze ceremoniile ce se desfasoara in comuna, care reduce bogatia diferentiala, lasand intact doar prestigiul, ce nu e privit ca fiind periculos. De asemenea, taranii prosperi pot ajunge tinta unor zvonuri, invidii, ostracizari si chiar a unor violente fizice. Avandu-se in vedere asemenea reactii taranii cauta sa ascunda norocul imbogatirii lor (imbracamintea, casele si alimentatia raman cele obisnuite, ei evita ostentatia); 4) Cei care n-au avut noroc si se coboara sub nivelul normelor comunitatii sunt priviti cu neincredere deoarece se gandeste ca sunt invidiosi pe toti ceilalti; 5) Acest caz extrem este semnalat in cultura noastra traditionala prin cuvintele: daca iti moare tie capra sa moara si capra vecinului. Aceasta inseamna ca in cazul in care cineva nu are noroc si ii merge prost, el face tot ce u sta in putinta sa le mearga rau si celorlalti.

George Poster, referindu-se la imaginea 'bogatiei limitate', a facut cateva precizari. Respectiva personalitate este mai evidenta in America latina si in Europa (in randurile taranilor, bineinteles). in Africa taranii sunt mai putin individualisti si rivalitatea se manifesta intre grupurile descendente si mai putin intre indivizi sau familii. Totodata, respectiva personalitate se naste acolo unde comunitatile rurale pun accent pe familiile nucleare si nu pe cele complexe. El a mai afirmat ca imaginea 'bogatiei limitate' poate fi un raspuns la pozitia de subordonare a taranilor in societatile mai largi, moderne. Limitarea bogatiei in comune poate fi cauzata de o anumita situatie dezavantajoasa in care accesul la bogatie, putere si influenta este blocat sau foarte greoi. Daca intervine o deblocare in acest sens, arunci este posibil ca imaginea 'bogatiei limitate' sa ajunga intr-o stare de declin.

4. Dupa conceptia despre sine in ceea ce priveste reusita in viata pot fi determinate doua tipuri de personalitati: a invingatorului si a invinsului. Un invingator este constient si responsabil fata de propriul sine. El raspunde sau se comporta autentic, atat ca individ, cat si ca membru al unui grup, comunitati sau societati. El este credibil, este privit a fi un om de incredere, este deschis, receptiv si neprefacut fata de altii. Un invins este acel caruia ii lipsesc toate aceste trasaturi, avand o conceptie despre sine mizerabila cu privire la valoarea propriei existente si a vietii. Filosoful Martin Buber a consemnat cu cuvintele sale o poveste veche a unui rabin care, pe patul de moarte s-a considerat a fi un invins. Rabinul s-a lamentat zicand ca, in lumea de dincolo nu va fi intrebat de ce nu a fost Moise; el va fi intrebat de ce nu a fost el insusi.

Dupa parerea lui Muriel James si Dorothy Jongeward, invingatorul se caracterizeaza prin urmatoarele: 1) Este un individ autentic, se cunoaste pe sine, isi da seama de unicitatea altora; 2) Nu se ascunde dupa o masca - nu-si imagineaza cum ar trebui sa fie, ci se vede asa cum e; 3) isi mentine credinta in sine, chiar atunci cand ajunge in situatii nefavorabile; 4) Asculta opiniile altora, dar ajunge la propriile sale concluzii; 5) isi asuma responsabilitatea propriei vieti; 6) Timpul lui este pretios, isi stie trecutul, este constient si treaz fata de prezent si asteapta cu nerabdare viitorul; 7) isi cunoaste si controleaza sentimentele; 8) Este spontan, nu raspunde predeterminat, in mod rigid; 9) Nu urmareste sa-i controleze pe altii; 10) il preocupa lumea si oamenii, nu este izolat de societate si urmareste imbunatatirea calitatii vietii - face tot ce-i sta in putinta pentru a transforma lumea ihtr-o lume mai buna.

Aceiasi autori ofera elemente ce ne ajuta sa specificam si personalitatea invinsului: 1) Este neajutorat si total dependent de mediul inconjurator, intr-un fel sau altul el evita sa devina responsabil de sine; 2) Rareori traieste in prezent, isi consuma prezentul ocupandu-si mintea cu amintirile si cu asteptarile improbabile de viitor; 3)  Traieste o experienta negativa caracterizata prin neindeplinirea nevoilor, nutritie insuficienta, brutalitate, relatii nefericite, boli, nemultumiri continue, grija fizica inadecvata, evenimente traumatice; 4) Este partial sau total nemultumit de viata si ii este sila de sine. Crede ca in tot ce a facut si-a construit propria cusca si si-a sapat propriul mormant; 5) Cand se refera la trecut deplange lipsa de noroc, ii .blameaza pe altii de insuccesul lui si se scuza pe sine. Traind in trecut se lamenteaza sub scuza daca as fi (if only). De exemplu: Daca m-as fi casatorit cu altcineva , Daca as fi avut un alt loc de munca , Daca m-as fi nascut bogat etc.; 6) Cand se raporteaza la viitor, el viseaza un miracol, dupa petrecerea caruia va trai permanent fericit, in loc sa fie realist asteapta o salvare magica. De exemplu: cand Fat Frumos, sau Printesa (sau Zana) din poveste va veni, Cand copiii vor fi mari, Cand seful va deceda, Cand voi termina scoala, etc.

Unii dintre invinsi traiesc sub teama petrecerii unei catastrofe viitoare si se intreaba: Ce va fi daca

De exemplu: Ce va fi daca imi pierd slujba Ce va fi daca imi pierd mintile Ce va fi daca imi pierd un picior cp va fi daca voi face o greseala etc.

Note si bibliografie

1.  A.I. Hallowell, Psychiatry, 1940.

2.  A.F.C. Wailace, American Sociological Review, 1952.

3.  B. Koplan, Doctoral dissertation, Harvard University, 1948.

4.  Joseph Alice, R.B. Spicer si Jane Chesky, Chicago, University of Chicago Press, 1949.

5.  W.E. Henry, Genetica!, Psycho/ogica/ Monography, 1947.

6.  Genetica/, Psychologica! Monography, 1952.

7.  Appleton - Century, New York, 1995.

8.  Farrar and Rinchart, New York, 1941.

9.   Irdenek Salzmann, Anthropohgy, Harcourt, Brace & World, New York, 1969.

10.  B.E. Whiting, ed., Six Cultures: Studies ofChild Rearing, Wiley. 1963.

11.  Walter Gotdschmidt, Theory and Strategy in the Sfudy of Cultura! Adaptabihfy, 'American Anthropologist', nr.67, 1965.

12.  Geoffrey Gorer, Themes in Japanese Culture, Transaction of the New York Academy of Sciences, Series II, nr. 5.