|
|
|
Un nume romanesc pe harta lunii: Spiru Haret (15 februarie 1851 - 17 decembrie 1912)
Ne-am
obisnuit sa spunem ca o mare personalitate a culturii universale intra, prin
opera sa, in lumea nemuritorilor. Bibliotecile ii pastreaza cartile, istoria ii
consemneaza opera. Putini sunt cei care isi gasesc insa imortalizarea in
ceruri.Unul din ei este SPIRU HARET.jjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjj
Priviti intr-o noapte senina globul stralucitor al Lunii. Veti vedea
aceiasi munti si aceleasi vai ca si cele ce puteau fi vazute cu mii de ani in
urma. Nimeni nu a reusit sa-i vada insa si cealalta fata, nimeni pana in anul
1959, cand s-a obtinut prima ei fotografie din spatiul cosmic. Alti munti si
alte vai, total necunoscute pana atunci. Prima grija a fost identificarea
fiecarui detaliu descoperit. Intreaga comunitate stiintifica internationala a
fost solicitata pentru a propune numele celor mai prestigioase personalitati
din lume, demne de a figura pe harta Lunii. Dintre cele cateva acceptate de
Uniunea Astronomica Internationala a fost si unul al unui roman: SPIRU HARET
(1851-1912), membru activ al Academiei Romane din 1892.Numele lui a fost
atribuit unui crater selenar (de coordonate -1760, -590).Dar cine a fost Spiru
Haret?
O intrebare la care cei mai multi vor
raspunde: un mare om de cultura, care a jucat un rol important in organizarea
si modernizarea invatamantului primar, secundar si superior romanesc, ba chiar
si in studiul matematic al vietii sociale (pentru a nu aminti decat celebra sa
carte Mécanique sociale din 1910). Unii chiar ii pot descrie portretul dupa
celebra statuie din fata Universitatii din Bucuresti.Perfect_adevarat.
Putini cunosc insa contributiile sale remarcabile la dezvoltarea
astronomiei.
S-a nascut cu 150 de ani in urma, la 15 februarie 1851 la Iasi. Primele clase
le-a urmat la Dorohoi si Iasi si le termina cu califcativul
'eminentia' la Bucuresti. Tot aici devine elev al renumitului liceu
'Sf.Sava'. Precocitatea stiintifica poate fi probata de cele doua
manuale pe care le publica inca de pe bancile liceului, unul de algebra si
altul de trigonometrie. Cel de-al doilea va fi revizuit, publicat in 1873 si
republicat in anul urmator, devenind manual de liceu timp de mai bine de o
jumatate de veac; este vorba de 'Elemente de trigonometrie'. Va
redacta mai tarziu (1874) un 'Curs de geometrie elementara' pentru
clasa a IV-a primara si clasa I secundara.
Dupa sustinerea bacalaureatului (1869) se inscrie la Facultatea de
iteica (1873 - 1939) .Haret prinde
gustul pentru astronomie inca din clasa a III-a de liceu, cand ii cade in mana
un articol despre Luna! Nu avea sa stie ca tocmai acesta va fi astrul pe
care va fi inscris pentru totdeauna numele sau.jjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjj
In 1875 Haret isi trece la
Paris licenta in matematica, in 1876 o alta in fizica, pentru ca la 18 ianuarie
1878 sa prezinte o teza de doctorat 'Asupra invariabilitatii axelor mari
ale orbitelor planetare'. Lucrarea a fost sustinuta in fata unei comisii
prezidate de renumitul profesor V.A.Puiseux si va fi publicata in Tomul XVIII
al Memoriilor Observatorului din Paris. Se stia deja ca planetele isi perturba
reciproc orbitele pe care se deplaseaza, orbite care se abat astfel de la forma
de elipsa, 'legiferata' de Kepler. Aceasta influenta se manifesta
prin masa lor, care intervine in ecuatiile matematice ce descriu acest fenomen
complex.
Celebrii matematicieni Pierre Laplace (1773) si apoi Louis Lagrange
(1776) luasera deja in consideratie, cu mult inaintea lui Haret, influenta
maselor unor planete, care intervin in ecuatii la puterea intai. {i unul si
celalalt au constatat ca, in acest caz, axele mari ale elipselor pe care le
descriu sunt invariabile intr-o buna aproximatie. Chiar daca masele intervin in
ecuatii si la puterea a doua, teoria ramane valabila, asa cum aratase Siméon
Denis Poisson in 1808. Un alt francez, Mathieu, a incercat chiar o extensie
pana la puterea 3.
Dar iata ca Haret demonstreaza ca, in acest caz, orbitele descrise de
planete nu mai sunt atat de stabile pe cat se credea, ci sufera o oarecare
variatie in timp (variatii seculare). Nu poate fi deci vorba de o stabilitate
absoluta in sistemele planetare. Cercetarile lui Haret au fost continuate de
Henri Poincaré (1854-1912), care a apreciat chiar descoperirea facuta de acesta
ca 'o mare uimire'.
Studiind la randul sau teza lui Haret, Felix Tisserand (1845-1896)
recomanda, in celebra sa carte 'Traité de mécanique céleste', vol.I,
extinderea metodei la cazul planetei Saturn, pentru a verifica rezultatele lui
Urbain Le Verrier (1811-1877) privind perturbatiile acestei planete.
Cercetarile lui Haret au fost reluate mult mai tarziu de J. Meffroy (1955), pe
baza noilor teorii si tehnici de calcul.
Haret a mai publicat cateva articole de astronomie: despre acceleratia
seculara a Lunii (1880), despre pata rosie de pe Jupiter si meteorul luminos de
la 30 noiembrie 1912 (1912). Spiru Haret poate fi considerat primul astronom
teoretician roman din veacul al 19-lea.Intors in tara in 1878, Haret este numit
profesor de mecanica rationala la Universitatea din Bucuresti pana in 1910,
cand se retrage la pensie, cedand locul lui Dimitrie Pompeiu (1873-1954). A mai
fost si profesor de matematica la scoala de poduri si sosele.Evident ca ar fi
dorit, ca si ceilalti doctoranzi in mecanica cereasca, sa poata gasi in tara o
institutie unde sa-si poata continua cercetarile de astronomie incepute in
Franta, dar asa ceva nu exista.
Inca din 1870, intr-una din sedintele Academiei abia infiintate,
entuziastul invatat si om de stat P.S.Aurelian intreba guvernul si corpurile
legiuitoare: 'Pana cand Romania va fi lipsita de o institutie atat de
importanta si care exista in state care nu au nici a zecea parte din veniturile
noastre?' si, mai tarziu: 'Cand oare ne vom invrednici si noi sa avem
un Observator de Astronomie? Care ministru va avea onoarea sa poarte numele de
fondator al Observatorului de Astronomie din Bucuresti?' Intrebarile au
fost reluate si de {t.C.Hepites (1851-1922), mai ales in interventiile sale la
Academie ca si in articolele de istorie a astronomiei pe care le-a
publicat.Rezultatul este ca Presedintele Senatului, P.S.Aurelian, inainteaza la
31 martie 1908 Presedintelui Consiliului de Ministri legea prin care Institutul
Meteorologic trece la 1 aprilie de la Ministerul Agriculturii sub administratia
Ministerului Instructiunii Publice si Cultelor. Urmarea este decretul publicat
in Monitorul Oficial nr.10 prin care profesorul Nicolae Coculescu este numit la
1 aprilie 1908 directorul Observatorului Meteorologic si Astronomic. Semnatura
apartine ministrului Spiru Haret.
Iata deci cine a fost ministrul care a avut onoarea de a purta numele de
fondator al Observatorului de Astronomie din Bucuresti.Dupa aproape un secol de
existenta, cand numele ilustrului sau fondator s-a inscris de mult pe harta
cerului, cercetatorii de azi ai Institutului Astronomic al Academiei Romane nu
pot aduce un omagiu mai bun inaintasului lor, cu prilejul implinirii a 150 de
ani de la nastere, decat recunoasterea in lume a contributiilor lor la
cunoasterea universului.
