Documente noi - cercetari, esee, comentariu, compunere, document
Documente categorii

Relatia dintre organul de supraveghere bancara si auditorul extern al bancii ISA 1004

Relatia dintre organul de supraveghere bancara si auditorul extern al bancii ISA 1004.

In multe privinte, organul de supraveghere bancara si auditorul extern au preocupari complementare cu privire la aceleasi probleme desi accentul preocuparilor lor este diferit.

Organul de supraveghere bancara este in primul rand preocupat de mentinerea stabilitatii sistemului bancar si de ocrotirea "sanatatii" bancilor individuale in vederea protejarii intereselor deponentilor. De aceea, organul de supraveghere monitorizeaza viabilitatea prezenta si viitoare a bancilor si utilizeaza situatiile lor financiare pentru evaluarea situatiei si performantelor acestora. Auditorul extern, pe de alta parte, este in primul rand preocupat sa raporteze asupra situatiilor financiare ale bancii, de regula, fie actionarilor bancii, fie consiliului de administratie. Astfel, auditorul ia in considerare utilizarea de catre conducere a principiului continuitatii activitatii. Auditorul ia in considerare perioada de evaluare utilizata de conducere si, daca perioada este mai mica de 12 luni de la data bilantului, cere conducerii sa prelungeasca perioada de evaluare la cel putin 12 luni de la data bilantului. Daca conducerea refuza acest lucru, ISA 570 "Continuitatea activitatii" cere auditorului sa ia in considerare nevoia de a modifica raportul sau ca rezultat al limitarii activitatii sale. Totodata, auditorul chestioneaza conducerea cu privire la cunoasterea unor evenimente sau conditii dincolo de perioada de evaluare utilizata de conducere care ar putea pune la indoiala, in mod semnificativ, capacitatea bancii de a-si continua activitatea.



Organul de supraveghere bancar este preocupat sa mentina un sistem sanatos de control intern ca baza pentru un management sigur si prudent al activitatii bancii. Auditorul extern, in majoritatea situatiilor, este preocupat de evaluarea controlului intern pentru a determina masura in care se poate baza pe sistem la planificarea si efectuarea auditului.

Organul de supraveghere bancara trebuie sa se asigure ca fiecare banca tine evidente adecvate intocmite dupa politici si practici contabile consecvente care sa-i permita sa evalueze situatia financiara a bancii si profitabilitatea activitatii acesteia, si ca banca publica sau pune la dispozitie, in mod regulat, situatii financiare care reflecta fidel situatia sa. Auditorul extern este preocupat de tinerea unor evidente contabile adecvate si suficient de credibile care sa permita entitatii sa intocmeasca situatii financiare nedenaturate semnificativ si astfel sa permita auditorului extern sa exprime o opinie asupra acelor situatii.

Daca organul de supraveghere bancara utilizeaza situatii financiare auditate in cursul activitatilor de supraveghere, atunci trebuie sa aiba in vedere urmatorii factori:

Nevoile de supraveghere nu reprezinta, de regula, scopul primar pentru care au fost intocmite situatiile financiare;

Un audit in conformitate cu ISA este menit sa ofere o asigurare rezonabila ca situatiile financiare in ansamblu nu sunt denaturate semnificativ;

Importanta politicilor contabile utilizate la elaborarea situatiilor financiare intrucat cadrele de raportare financiara solicita exercitarea rationamentului profesional in aplicarea lor si pot permite anumite optiuni pentru anumite politici sau modul in care sunt ele aplicate;

Situatiile financiare includ informatii bazate pe rationamente si estimari efectuate de conducere si examinate de auditor;

Pozitia financiara a bancii s-ar putea sa fi fost afectata de evenimente ulterioare de la data intocmirii situatiilor financiare;

Organul de supraveghere nu poate porni de la prezumtia ca evaluarea facuta de auditor asupra controlului intern in scopul auditului va fi neaparat adecvata pentru scopul in care el are nevoie de evaluare, date fiind scopurile diferite pentru care controlul intern este evaluat si testat de supraveghetor si auditor; si



Controalele si politicile contabile pe care auditorul extern le ia in considerare s-ar putea sa nu fie cele pe care banca le utilizeaza la intocmirea informatiilor pentru organul de supraveghere bancara.

Cu toate acestea, exista multe situatii in care munca organului de supraveghere si cea a auditorului extern pot fi utile una celeilalte. Comunicarile trimise de auditori conducerii si alte rapoarte prezentate de auditori pot oferi organelor de supraveghere informatii valoroase despre diverse aspecte ale activitatii bancii. Este o practica, in multe tari, ca astfel de rapoarte sa fie puse la dispozitia organelor de supraveghere.

Similar, auditorii externi pot gasi utile informatiile create de organul de supraveghere. Atunci cand are loc o inspectie de supraveghere sau un interviu cu conducerea, concluziile desprinse din inspectie sau interviu sunt, de obicei, comunicate bancii. Aceste comunicari pot fi utile auditorilor in masura in care ofera o evaluare independenta in domenii importante precum adecvarea provizioanelor pentru pierderi din credite si pun accentul pe aspecte specifice ale supravegherii. Autoritatile de supraveghere pot de asemenea sa elaboreze anumiti indicatori prudentiali informali sau ghiduri care pot fi puse la dispozitia bancilor si care pot fi utile auditorilor la efectuarea reviziilor analitice.

Atunci cand comunica cu conducerea, atat autoritatile de supraveghere cat si auditorii externi sunt constienti de avantajele reciproce care decurg din cunoasterea problemelor cuprinse in astfel de comunicari. De aceea este avantajos ca aceste comunicari sa fie sub forma scrisa, astfel incat sa faca parte din evidentele bancii la care cealalta parte trebuie sa aiba acces.

Pentru a veni in intampinarea preocuparilor ambelor parti privind confidentialitatea informatiilor dobandite in cursul indeplinirii functiilor lor, este normal ca, atunci cand contactele intre organul de supraveghere bancara si auditorul extern devin necesare, managementul bancii este si el prezent sau cel putin informat. Se recomanda luarea unor masuri oportune si adecvate, astfel incat auditorii externi sa nu poata fi trasi la raspundere pentru informatiile dezvaluite cu buna-credinta autoritatilor de supraveghere conform legislatiei sau normelor de reglementare aplicabile. Aceste masuri pot imbraca forma unor initiative legale sau pot constitui un acord intre banca, conducere sa, auditorul extern si autoritatea de supraveghere. Acest lucru este mai cu seama adevarat atunci cand prezenta conducerii ar compromite discutiile, de exemplu, daca auditorul considera ca managementul este implicat in actiuni frauduloase.



ISA 260 "Comunicarea problemelor de audit celor insarcinati cu guvernanta" identifica probleme de interes pentru guvernanta corporativa si solicita auditorilor sa comunice acele probleme in timp util celor insarcinati cu guvernanta. Problemele de audit de interes pentru guvernanta includ doar acele probleme care au ajuns in atentia auditorului ca rezultat al efectuarii auditului. Auditorul nu este obligat, intr-un audit in baza ISA, sa conceapa proceduri cu scopul specific al identificarii problemelor de interes pentru guvernanta. Anumite probleme de audit de interes pentru guvernanta sunt probabil de interes si pentru organele de supraveghere bancara, in special atunci cand acele probleme solicita masuri urgente din partea acestora. Atunci cand o cere cadrul de supraveghere, legal sau de reglementare sau un acord ori protocol oficial, auditorul comunica astfel de probleme organului de supraveghere bancara in timp util. In situatia in care nu ista astfel de cerinte, acorduri sau protocoale, auditorul incurajeaza conducerea bancii sau pe cei responsabili cu guvernanta sa comunice in timp util problemele care, in opinia sa, pot fi de interes urgent pentru autoritatea de supraveghere. Mai departe, chiar daca nu exista vreo cerinta in acest sens, auditorul are in vedere comunicarea unor astfel de probleme organului de supraveghere bancara atunci cand conducerea sau cei responsabili cu guvernanta nu o fac. In astfel de circumstante, auditorul are in vedere daca legea il protejeaza vizavi de efectuarea unor astfel de comunicari.

Cele de mai jos reprezinta exemple de tipuri de alte probleme care pot ajunge in atentia auditorului si pot solicita masuri urgente din partea organului de supraveghere bancara:

Informatii care indica nerespectarea uneia din cerintele pentru autorizatia bancara;

Un conflict serios in cadrul organelor de luare a deciziilor sau plecarea neasteptata a unui manager dintr-o functie cheie;



Informatii care pot indica o incalcare semnificativa a legilor si normelor de reglementare sau a statutului, contractului de asociere ori regulamentului de functionare;

Intentia auditorului de a renunta la mandat sau revocarea mandatului auditorului; si

Schimbari nefavorabile semnificative in ceea ce priveste riscurile activitatii bancii si posibila perpetuare a unor riscuri.

In multe cazuri auditorul extern comunica si aceste probleme celor responsabili cu guvernanta corporativa.

Intr-o serie de tari, auditorul extern indeplineste angajamente specifice sau emite rapoarte speciale conform prevederilor legale sau la cererea autoritatii de supraveghere pentru a o ajuta in indeplinirea functiilor sale de supraveghere. Aceste sarcini pot include rapoarte privind:

Respectarea conditiilor de autorizare;

Adecvarea sistemelor de tinere a contabilitatii si altor evidente si a sistemelor de control intern;

Adecvarea metodei utilizate de banca pentru intocmirea rapoartelor pentru autoritatea de supraveghere bancara si exactitatea informatiilor cuprinse in aceste rapoarte, care ar putea include indicatori prevazuti de raportare a activelor la datorii si alte cerinte prudentiale;

Organizatia pe baza unor criterii furnizate de autoritatea de supraveghere;

Respectarea legilor si normelor de reglementare; si

Adoptarea unor politici contabile corespunzatoare.

Autoritatile de supraveghere bancara si auditorii interni si externi coopereaza reciproc pentru a contribui la procesul de supraveghere mai eficient. Cooperarea optimizeaza supravegherea permitand fiecarei parti sa se concentreze asupra responsabilitatilor proprii. In anumite tari cooperarea se poate baza pe intalniri periodice intre supraveghetor si auditorii externi si interni.