|
|
|
Proceduri utilizate de auditor cand anumite circumstante indica o posibila denaturare ISA 240.
Atunci cand auditorul intalneste circumstante care pot indica faptul ca exista o denaturare semnificativa in situatiile financiare rezultata din frauda sau eroare, auditorul trebuie sa desfasoare proceduri care sa stabileasca daca situatiile financiare sunt denaturate in mod semnificativ.
Pe parcursul unui angajament de audit, auditorul poate intalni circumstante care sa indice faptul ca situatiile financiare pot contine o denaturare semnificativa rezultata din frauda sau eroare. Exemple de astfel de circumstante care, individual sau combinate, il pot face pe auditor sa suspecteze ca o asemenea denaturare exista sunt furnizate in Anexa 3 a acestui ISA.
Atunci cand auditorul intalneste astfel de circumstante, natura, durata si intinderea procedurilor ce trebuie desfasurate depind de rationamentul auditorului cu privire la tipul fraudei sau al erorii indicate, posibilitatea de aparitie a acesteia si posibilitatea ca un anumit tip de frauda sau eroare sa poata avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare. In mod obisnuit, auditorul este capabil sa desfasoare suficiente proceduri pentru a confirma sau infirma o suspiciune conform careia situatiile financiare sunt denaturate in mod semnificativ ca urmare a unei fraude sau erori. Daca acest lucru nu este posibil, auditorul ia in considerare efectul asupra raportului de audit.
Auditorul nu poate presupune ca un caz de frauda sau eroare constituie o aparitie izolata si, prin urmare, inainte de concluzia auditului, auditorul ia in considerare daca evaluarea componentelor riscului de audit, efectuata pe parcursul planificarii activitatii de audit, are nevoie sa fie revizuita si daca natura, durata si intinderea celorlalte proceduri ale auditorului trebuie reconsiderate. De exemplu, auditorul are in vedere:
Natura, durata si intinderea testelor detaliate de audit.
Evaluarea eficientei controalelor interne, daca riscul de control a fost evaluat sub nivelul ridicat.
Desemnarea membrilor echipei de audit care pot fi potriviti in circumstantele date.
Considerarea daca o denaturare identificata poate constitui un indiciu de frauda
Cand auditorul identifica o denaturare, el trebuie sa ia in considerare daca o astfel de denaturare poate constitui un indiciu de frauda si daca un asemenea indiu exista, atunci auditorul trebuie sa considere implicatiile denaturarii in relatie cu alte aspecte ale auditului, in special cu credibilitatea declaratiilor conducerii.
Daca auditorul a stabilit faptul ca o denaturare este, sau poate fi, rezultatul fraudei, auditorul evalueaza implicatiile, in special pe acelea referitoare la pozitia detinuta in organizatie de persoana sau persoanele in cauza. De exemplu, frauda care presupune sustragerea de bani dintr-un fond de cheltuieli marunte are, in mod normal, o importanta redusa pentru auditor atunci cand acesta evalueaza riscul de aparitie al unei denaturari semnificative rezultate din frauda. Aceasta deoarece atat modul de operare, cat si fondul si dimensiunea redusa a acestuia au tendinta sa stabileasca o limita asupra valorii pierderii potentiale, iar custodia unor astfel de fonduri este incredintata, de regula, unui angajat cu un nivel scazut de autoritate. In mod contrar, atunci cand problema implica managementul cu un nivel mai mare de autoritate, desi valoarea in sine nu este semnificativa pentru situatiile financiare, ea poate indica o problema mai patrunzatoare. In astfel de circumstante, auditorul reconsidera credibilitatea probelor obtinute anterior, din moment ce pot exista indoieli cu privire la exhaustivitatea si veridicitatea declaratiilor facute si la autenticitatea inregistrarilor contabile si a documentatiei. Auditorul ia in considerare, de asemenea, asocierile secrete cu angajatii, membri ai conducerii sau terte parti atunci cand verifica din nou credibilitatea probelor de audit. In cazul in care conducerea, in special la cel mai inalt nivel, este implicata in frauda, este posibil ca auditorul sa nu fie capabil sa obtina probele necesare finalizarii auditului si raportului asupra situatiilor financiare.
Evaluarea si raportarea denaturarilor si efectul asupra raportului auditorului
Atunci cand auditorul confirma faptul ca, sau se afla in incapacitatea de a concluziona daca, situatiile financiare sunt denaturate semnificativ ca urmare a fraudelor sau erorilor, auditorul trebuie sa ia in considerare implicatiile asupra auditului
Documentatia
Auditorul trebuie sa documenteze factorii de aparitie a riscului de frauda identificati ca fiind prezenti pe parcursul procesului de evaluare facuta de auditor si sa documenteze raspunsul auditorului la orice astfel de factori. Daca pe parcursul desfasurarii auditului se constata ca factorii identificati de aparitie a riscului de frauda il determina pe auditor sa creada ca sunt necesare proceduri de audit suplimentare, atunci auditorul trebuie sa documenteze prezenta unor astfel de factori de risc si raspunsul auditorului la acesti factori.
ISA 230, "Documentatia", cere auditorului sa documenteze aspectele care sunt importante in furnizarea de probe care sa sustina opinia de audit si afirma ca documentele de lucru includ argumentarea auditorului cu privire la toate aspectele semnificative care necesita exercitarea rationamentului profesional de catre auditor, impreuna cu concluziile acestuia asupra problematicii analizate. Datorita importantei pe care factorii de aparitie a riscului de frauda o au in procesul de evaluare a riscului inerent sau de control asociat aparitiei unor denaturari semnificative, auditorul documenteaza factorii identificati de aparitie a riscului de frauda, precum si raspunsul considerat corespunzator de catre auditor.
