|
|
|
Capitalurile permanente reprezinta sursa de finantare pe termen lung a unei entitati.
Capitalurile permanente cuprind in structura lor:
- capitalul propriu
- provizioanele si
- imprumuturile pe termen lung si datoriile asimilate acestora.
Capitalurile permanente sunt evidentiate de conturile clasei I din planul de conturi "Conturi de capital".
Capitalul propriu este definit(atat de IAS cat si de directivele europene) ca fiind interesul rezidual in activele unei entitati, dupa deducerea tuturor datoriilor sale.
Capitalul propriu (Activ net) = Active - Datorii
Capitalul propriu are ca si componente:
capitalul social (ct. 101)
prime de capital (ct. 104)
rezerve din reevaluare (ct. 105)
rezerve (ct.106)
rezultatul reportat (ct. 117)
rezultatul exercitiului (ct. 121).
Provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor si sunt destinate
sa acopere datorii clar definite la data bilantului dar care au exigibilitate sau valoare incerta. Contul utilizat pentru urmarirea constituirii si utilizarii lor este contul 151. Un exemplu de provizion il reprezinta provizioanele pentru litigii.
Imprumuturile pe termen lung (>1 an) cu toate ca reprezinta
datorii sunt asimilate capitalurilor permanente deoarece se afla la dispozitia entitatii o perioada lunga de timp si poate asigura (folosite eficient) o dezvoltare viitoare durabila. Ele se refera la:
imprumuturile din emisiuni de obligatiuni (ct. 161)
credite bancare pe termen lung (ct. 162)
datorii care privesc imobilizarile financiare (ct. 166)
alte imprumuturi si datorii asimilate (ct. 167) cum ar fi concesiuni, leasinguri financiare etc.
