|
|
|
Impozite locale datorate pentru cladiri, terenuri si mijloace de transport
a. Impozitul pe cladiri
. Cine datoreaza impozitul: Articolul 249 din Codul fiscal prevede, la modul general, ca proprietarii cladirilor situate in Romania datoreaza anual impozit pentru acele cladiri. Prin urmare, proprietarul cladirii datoreaza impozitul.
In situatia in care o cladire se afla in proprietatea comuna a doua sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai cladirii datoreaza impozitul pentru spatiile situate in partea din cladire aflata in proprietatea sa. In cazul in care nu se pot stabili partile individuale ale proprietarilor in comun, fiecare proprietar in comun datoreaza o parte egala din impozitul pentru cladirea respectiva.
In continuare legiuitorul prevede doua exceptii de la regula potrivit careia impozitul pe cladiri este datorat de catre proprietar.
Prima exceptie se refera la cazul cladirilor aflate in proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta persoanelor juridice In aceasta situatie se stabileste taxa pe cladiri, care reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, in conditii similare impozitului pe cladiri.
A doua exceptie se refera la cazul unei cladiri care face obiectul unui contract de leasing financiar. In aceasta situatie, pe intreaga durata a contractului se aplica urmatoarele reguli: a) impozitul pe cladiri se datoreaza de locatar; b) valoarea care se ia in considerare la calculul impozitului pe cladiri este valoarea din contract a cladirii, asa cum este ea inregistrata in contabilitatea locatorului sau a locatarului, conform prevederilor legale in vigoare.
Cand contractul de leasing inceteaza altfel decat prin ajungerea la scadenta, impozitul pe cladiri este datorat de locator
De ce este considerat impozit local: Impozitul pe cladiri, precum si taxa pe cladiri se datoreaza catre bugetul local al comunei, al orasului sau al municipiului in care este amplasata cladirea. In cazul municipiului Bucuresti, impozitul si taxa pe cladiri se datoreaza catre bugetul local al sectorului in care este amplasata cladirea
. Cum se calculeaza: Conform art. 253 impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. Cota de impozit se stabileste prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului Bucuresti, aceasta atributie revine Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
Conform definitiei, valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, inregistrata in contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale in vigoare.
In cazul lucrarilor de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, efectuate de catre locatar, din punct de vedere fiscal, locatarul are obligatia sa comunice locatorului valoarea lucrarilor executate pentru depunerea unei noi declaratii fiscale, in termen de 30 de zile de la data terminarii lucrarilor respective.
In cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce cu 15% .
In cazul unei cladiri care a fost reevaluata, conform reglementarilor contabile, valoarea impozabila a cladiri este valoarea contabila rezultata in urma reevaluarii, inregistrata ca atare in contabilitatea proprietarului - persoana juridica.
In cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti intre 5% si 10% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea persoanelor juridice, pana la sfarsitul lunii in care s-a efectuat prima reevaluare.
Impozitul pe cladiri se aplica pentru orice cladire detinuta de o persoana juridica aflata in functiune, in rezerva sau in conservare, chiar daca valoarea sa a fost recuperata integral pe calea amortizarii.
. Obligatii declarative: La art. 254, alineatul (5) se prevede ca orice persoana care dobandeste, construieste sau instraineaza o cladire are obligatia de a depune o declaratie fiscala la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale in a carei raza de competenta se afla cladirea, in termen de 30 de zile de la data dobandirii, instrainarii sau construirii.
Pentru cladirile care a fost dobandite sau construite in cursul anului, impozitul pe cladire se datoreaza de catre persoana respectiva cu incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in care cladirea a fost dobandita sau construita.
Pentru cladirile instrainate, demolate sau distruse in cursul anului, impozitul pe cladire inceteaza a se mai datora de persoana respectiva cu incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in care cladirea a fost instrainata, demolata sau distrusa.
In cazul extinderii, imbunatatirii, distrugerii partiale sau al altor modificari aduse unei cladiri existente, impozitul pe cladire se recalculeaza incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care a fost finalizata modificarea.
. Termene de plata: Potrivit art. 255 din noul Cod fiscal impozitul pe cladiri se plateste anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie si 30 septembrie inclusiv.
Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe cladiri, datorat pentru intregul an de catre contribuabili, pana la data de 31 martie a anului respectiv, se acorda o bonificatie de pana la 10%, stabilita prin hotarare a consiliului local. La nivelul municipiului Bucuresti, aceasta atributie revine Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
Impozitul anual pe cladiri, datorat aceluiasi buget local de catre contribuabili, persoane fizice sau juridice, de pana la 50 lei inclusiv, se plateste integral pana la primul termen de plata. In cazul in care contribuabilul detine in proprietate mai multe cladiri amplasate pe raza aceleiasi unitati administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se refera la impozitul pe cladiri cumulat.
b. Impozitul pe teren
. Cine datoreaza impozitul: Prevederile art. 256 au caracter general si se refera la faptul ca orice persoana care are in proprietate un teren situat in Romania datoreaza pentru acesta un impozit anual. Din continutul textului legislativ se desprinde regula potrivit careia proprietarul terenului este cel care datoreaza impozitul.
In cazul terenului care este detinut in comun de doua sau mai multe persoane, fiecare proprietar datoreaza impozit pentru partea din teren aflata in proprietatea sa. In cazul in care nu se pot stabili partile individuale ale proprietarilor in comun, fiecare proprietar in comun datoreaza o parte egala din impozitul pentru terenul respectiv.
Si in aceasta situatie, din continutul textului legislativ, se remarca doua exceptii de la regula potrivit careia proprietarul terenului datoreaza impozitul.
Prima exceptie se refera la terenurile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta. In acest caz se stabileste taxa pe teren care reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta.
A doua exceptie se refera la cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar. In aceasta situatie, pe intreaga durata a contractului, impozitul pe teren se datoreaza de locatar. Cand contractul de leasing inceteaza, altfel decat prin ajungerea la scadenta, impozitul pe teren este datorat de locator.
De ce este considerat impozit local: Impozitul pe teren se datoreaza catre bugetul local al comunei, al orasului sau al municipiului in care este amplasat terenul. In cazul municipiului Bucuresti, impozitul si taxa pe teren se datoreaza catre bugetul local al sectorului in care este amplasat terenul.
Cum se calculeaza impozitul pe teren Conform art.. 258 impozitul pe teren se stabileste luand in calcul numarul de metri patrati de teren, rangul localitatii in care este amplasat terenul si zona si/sau categoria de folosinta a terenului, conform incadrarii facute de consiliul local.
. Obligatii declarative La art. 259 din noul Cod fiscal se prevede ca pentru un teren dobandit de o persoana in cursul unui an, impozitul pe teren se datoreaza de la data de intai a lunii urmatoare celei in care terenul a fost dobandit. Pentru orice operatiune, care are ca efect transferul dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana inceteaza a mai datora impozitul pe teren incepand cu prima zi a lunii urmatoare celei in care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate asupra terenului.
Orice persoana care dobandeste teren are obligatia de a depune o declaratie privind achizitia terenului la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale in termen de 30 de zile, inclusiv, care urmeaza dupa data achizitiei.
Orice persoana care modifica folosinta terenului are obligatia de a depune o declaratie privind modificarea folosintei acestuia la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale in termen de 30 de zile, inclusiv, care urmeaza dupa data modificarii folosintei.
. Termene de plata: Potrivit dispozitiilor art. 260 din noul Cod fiscal impozitul pe teren se plateste anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie si 30 septembrie inclusiv.
Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe teren, datorat pentru intregul an de catre contribuabili, pana la data de 31 martie inclusiv, a anului respectiv, se acorda o bonificatie de pana la 10%, stabilita prin hotarare a consiliului local. La nivelul municipiului Bucuresti, aceasta atributie revine Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
Impozitul anual pe teren, datorat aceluiasi buget local de catre contribuabili, persoane fizice si juridice, de pana la 50 lei inclusiv, se plateste integral pana la primul termen de plata. In cazul in care contribuabilul detine in proprietate mai multe terenuri amplasate pe raza aceleiasi unitati administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se refera la impozitul pe teren cumulat.'
c. Impozitele pe mijloacele de transport
Preliminarii: Potrivit noilor reglementari fiscale, Legea 343/2006, pct. 215, 'taxa asupra mijloacelor de transport' va fi denumita, incepand cu exercitiul financiar 2007, 'impozitul pe mijloacele de transport'.
. Cine datoreaza impozitul: Corespunzator regulilor generale prevazute de art. 261 din Codul fiscal, orice persoana care are in proprietate un mijloc de transport care trebuie inmatriculat in Romania datoreaza o taxa anuala pentru mijlocul de transport.
Ca exceptie, de la regula potrivit careia proprietarul datoreaza impozitul, in cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe intreaga durata a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datoreaza de locatar. Cand contractul de leasing inceteaza altfel decat prin ajungerea la scadenta, impozitul pe mijlocul de transport este datorat de locator.
. De ce este impozit local: Impozitul pe mijloacele de transport, se plateste la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale unde persoana isi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, dupa caz.
. Cum se calculeaza impozitul: Conform art. 263 impozitul se calculeaza in functie de tipul mijlocului de transport, iar in cazul celor cu tractiune mecanica, se ia in calcul si capacitatea cilindrica.
Potrivit textului legislativ, capacitatea cilindrica sau masa totala maxima autorizata a unui mijloc de transport se stabileste prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin factura de achizitie sau un alt document similar.
. Obligatii declarative: La art. 264 se prevede ca in cazul unui mijloc de transport dobandit de o persoana in cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport se datoreaza de persoana de la data de intai a lunii urmatoare celei in care mijlocul de transport a fost dobandit.
In cazul unui mijloc de transport care este instrainat de o persoana in cursul unui an sau este radiat din evidenta fiscala a compartimentului de specialitate al autoritatii de administratie publica locala, taxa asupra mijlocului de transport inceteaza sa se mai datoreze de acea persoana incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care mijlocul de transport a fost instrainat sau radiat din evidenta fiscala.
Orice persoana care dobandeste/instraineaza un mijloc de transport sau isi schimba domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligatia de a depune o declaratie fiscala cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale pe a carei raza teritoriala isi are domiciliul/sediul/punctul de lucru, in termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenita.'
.Termene de plata:Noul Cod fiscal prevede ca impozitul pe mijlocul de transport se plateste anual, in doua rate egale, pana la datele de 31 martie si 30 septembrie inclusiv
Pentru plata cu anticipatie a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pentru intregul an de catre contribuabili, pana la data de 31 martie a anului respectiv inclusiv, se acorda o bonificatie de pana la 10% inclusiv, stabilita prin hotarare a consiliului local. La nivelul municipiului Bucuresti, aceasta atributie revine Consiliului General al Municipiului Bucuresti
