|
|
|
CONTRACTUL DE ASIGURARE
Asiguratorul este societatea comerciala obligata a plati anumite sume de bani (indemnizatia de asigurare) la realizarea evenimentului prevazut in contractul de asigurare.
Asiguratul este persoana fizica sau juridica care intra in raporturi juridice cu asiguratorul prin incheierea contractului de asigurare.
In raporturile de asigurare mai poate interveni si o alta persoana: beneficiarul asigurarii. Se numeste beneficar terta persoana careia asiguratorul urmeaza sa plateasca indemnizatia de asigurare la realizarea evenimentului prevazut in contract.
Riscul (pericolul) asigurat este un eveniment viitor, posibil dar incert, prevazut in contract, la care sunt expuse bunurile ori patrimoniul sau viata ori sanatatea unei persoane.
Cazul asigurat (se mai numeste sinistru) este evenimentul asigurat pentru inlaturarea consecintelor caruia s-a facut asigurarea si care intr-adevar s-a produs.
Prin obiectul asigurarii se intelege ceea ce s-a asigurat.
Prin interesul asigurarii, in cazul asigurarii de bunuri, se intelege dauna efectiva, evaluabila in bani, pe care asiguratul o poate suferi in caz de pierdere sau degradare a bunului asigurat.
Suma asigurata este suma maxima in limita careia asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare la ivirea cazului asigurat.
Prima de asigurarea este suma de bani (remuneratia) pe care o plateste asiguratul (contractantul) asiguratorului pentru asumarea riscului (oretul asigurarii).
Prin indemnizatie de asigurare se intelege suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului la survenirea cazului asigurat.
Dauna (paguba) de asigurare se numeste prejudiciul suferit de asigurat in urma realizarii cazului asigurat.
Prin sisteme de acoperire in asigurare se intelege modul in care se stabileste nivelul despagubirii si deci raportul dintre dauna de asigurare si indemnizatia de asigurare.
Sistemul acoperirii proportionale. In cadrul acestui sistem, despagubirea va fi egala cu paguba numai daca suma asigurata este egala cu valoarea bunului din momentul producerii evenimentului.
Sistemul primului risc. In cadrul acestui sistem asiguratorul suporta dauna in intregime in limitele sumei asigurate.
Sistemul acoperirii limitate. Potrivit acestuia, asiguratorul suporta paguba numai peste o anumita limita.
Clasificarea asigurarilor.
1. Asigurari comerciale si mixte. (in functie de natura juridica a raporturilor de asigurare).
Asigurarile sunt fapte obiective de comert. Pentru societatea de asigurari operatiunile de asigurare sunt intotdeauna fapte de comert, guvernate de legile comerciale. Pentru asigurat raportul de asigurare poate avea caracter civil. Asigurarile de persoane sunt intotdeauna de natura civila pentru asigurat.
In cazurile in care asigurarea are caracter comercial numai pentru asigurator si caracter civil pentru asigurat, raportul de asigurare are carcter mixt.
2. Asigurari facultative si asigurari obligatorii. In asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti se stabilesc prin contractul de asigurare.
In asigurarea obligatorie raporturile de asigurare se stabilesc tot prin
contractul incheiat intre asigurator si asigurat, numai ca ambele parti au obligatia legala de a incheia contractul, iar drepturile si obligatiile partilor sunt stabilite de lege.
3. Asigurari de bunuri, de raspundere civila si de persoane. In cazul asigurarii de bunuri obiectul asigurarii il constituie anumite bunuri pentru caz de pieire, furt sau alte evenimente.
In cazul asigurarii de raspundere civila obiectul asigurarii consta intr-o
valoare patrimoniala egala cu despagubirile ce ar urma sa le plateasca asiguratul ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei terte persoane pentru care raspunde potrivit legii civile.
Obiectul asigurarii de persoane il constituie un anumit atribut al persoanei fizice.
Asigurari directe, coasigurari, asigurari mutuale si reasigurari.
A. Asigurarea directa. Coasigurarea si asigurarea mutuala.
In asigurarea directa raportul de asigurare ia nastere intre asigurator si o alta persoana, fizica sau juridica, care are calitatea de asigurat.
Tot asigurare directa este si coasigurareain care exista mai multi asiguratori, in vederea asigurarii sau reasigurarii unor riscuri deosebite, care nu pot fi preluate de o singura societate.
In cazul existentei mai multor asigurarii pentru acelasi bun, fiecare asigurator este obligat la plata proportional cu suma asigurata si pana la concurenta acesteia, fara ca asiguratul sa poata incasa o despaguubire mai mare decat prejudiciul efectiv (ipoteza coasigurarii de bunuri).
In cazul in care, pentru acelasi detinator de autovehicul, la data producerii accidentului exista mai multe asigurari valabile, despagubirea se suporta in parti egale de catre toti asiguratorii (materia asigurarii obligatorii de raspundere civila). In materia asigurarii facultative de raspundere civila legea nu reglementeaza modul de impartire intre coasiguratori a despagubirilor datorate.
In materia asigurarilor de persoane: indemnizatia de asigurare nu are caractere de despagubire. Daca asiguratul a contractat mai multe asigurari de persoane si se produce cazul asigurat (de ex. moartea), beneficiarul va avea dreptul sa incaseze de la fiecare asiguratorintreaga suma asigurata.
Coasigurarea nu trebuie sa fie confundata cu asigurarea mutuala. Asigurarea mutuala se realizeaza intre mai multe persoane expuse unor riscuri similare, toate partile contractante obligandu-se la plata primei de asigurare in vederea constituirii unui fond comun, din care urmeaza sa se plateasca, la survenirea cazului asigurat, indemnizatia de asigurare a asociatului in cauza sau altor persoane indreptatite.
B. Reasigurarea si variantele ei.
Reasigurarea reprezinta, o asigurare a asiguratorului direct, ambele parti fiind
societati comerciale de asigurare.
In cazul reasigurarii de cota fixa (cota parte) reasiguratorul preia o anumita fractiune din riscurile de acelasi fel contractate de reasigurat.
In cazul reasigurarii de excedent (sau prisos) reasiguratorul preia partea din riscurile care determina plata unei indemnizatii peste limita prevazuta in contractul de reasigurare.
Contractul de reasigurare poate avea ca obiect riscuri asumate de reasigurat prin asigurari de bunuri si de raspundere civilasau prin asigurari de persoane. Contractul de reasigurare este o asigurare de daune si o asigurare de raspundere civila.
Variante: reasigurarea se poate realiza sub forma coasigurarii, caz in care 2 sau mai multe societati de reasigurare preiau cate o cota parte din riscurile asumate de asiguratorul direct si cedate in reasigurare. Reasigurarea este unilaterala cand numai una din partile contractante preia o parte din riscurile asumate prin contracte de asigurare de catre cealalta parte, si reciproca, cand fiecare dintre parti cedeaza, preia in reasigurare, prin acelasi contract sau contracte distincte, o parte din riscurile asumate de cealalta parte prin contracte de asigurare sau de reasigurare.
In toate cazurile si in toate variantele, contractul de reasigurare produce efecte numai intre partile contractante (reasigurat si reasigurator).
Asigurarile facultative.
Prin contractul de asigurare una dintre parti numita asigurat (sau contractant) se obliga sa plateasca celeilalte parti, numita asigurator, o anumita suma de bani (prima de asigurare), iar asiguratorul se obliga ca, in ipoteza survenirii cazului asigurat, sa plateasca asiguratului (sau contractantului) ori tertului beneficiar indemnizatia de asigurare in conditiile stabilite in contract.
Contractul de asigurare trebuie sa fie incheiat in forma scrisa, ceruta ad probationem, el neputandu-se dovedi prin martori.
Persoana care doreste sa incheie un astfel de contract trebuie sa faca o oferta de contract, numita declaratie de asigurare, prin care trebuie sa raspunda in scris la intrebarile formulate de asigurator. Inscrisul constatator al contractului se numeste polita de asigurare (in cazul asigurarilor de persoane) sau certificat de asigurare (in cazul asigurarilor de daune).
Momentul incheierii contractului nu trebuie confundat cu data de la care incepe suportarea riscurilor de catre asigurator (inceputul asigurarii), intrucat aceste momente nu coincid. Asiguratorul nu suporta riscurile inainte de plata cel putin a primei rate de prima. In principiu, asigurarile nu se fac pe credit.
Asiguratul este obligat sa plateasca primele de asigurare la termenele stabilite in contract, asiguratorul nefiind obligat sa reaminteasca asiguratului scadenta ratelor de prime.
Plata primelor este portabila; se face la sediul asiguratorului sau al imputernicitilor sai, daca nu s-a prevazut altfel in contract.
Dovada platii primelor de asigurare revine asiguratului, inscrisul constatator fiind contractul sau polita de asigurare, chitanta, dispozitia de plata sau alt document probator al platii. Nu este admisibila proba cu martori sau cu prezumtii.
Riscul asigurat trebuie sa fie determinat cu precizie in contract, sa fie un eveniment viitor, posibil dar incert. Riscul trebuie sa fie independent de fapta intentionala a asiguratului sau a altor persoane determinate.
Asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat,in termenul prevazut in contractul de asigurare.
1. Asigurarea de bunuri.
Asiguratul poate fi orice persoana care are capacitatea de a face acte de conservare sau o persoana juridica. Asiguratul, sau beneficiarul, trebuie sa aiba un interes patrimonial pentru conservarea bunului asigurat.
Obiectul asigurarii il constituie bunurile mentionate in contractul de asigurare. Suma asigurata poate fi stabilita in limita valorii bunului asigurat, valoare ce nu poate fi depasita. Riscurile asigurate trebuie sa fie determinate in contract. Indemnizatia de asigurare (despagubirea) se plateste in limita sumei asigurate.
In masura in care asiguratul a fost despagubit de asigurator, in aceasta masura numai asiguratorul va avea actiune impotriva tertului, in cazurile in care pentru paguba cauzata este responsabila o terta persoana.
2. Asigurarea de raspundere civila.
Se incheie in legatura cu activitatile economice, culturale, sanitare si sportive, in
legatura cu detinerea de cladiri sau alte constructii, precum si in legatura cu faptele persoanelor fizice prevazute in contract.
Despagubirea se stabileste, in conditiile prevazute in contractul de asigurare, pe baza conventiei (tranzactiei) dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator. Daca aceasta intelegere tripartita nu se realizeaza, litigiul se solutioneaza, in cazul evenimentelor petrecute pe teritoriul RO, de organul de jurisdictie roman competent.
3. Asigurarea de persoane.
Prin contractul de asigurare facultativa de persoane asiguratul se obliga sa plateasca prima de asigurare, iar asiguratorul se obliga sa plateasca cu titlu de indemnizatie de asigurare suma asigurata in caz de deces, ajungere la o anumita varsta, invaliditatea permanenta totala sau alte evenimente. In caz de invaliditate permanenta partiala, suma asigurata se plateste, de regula, proportionalcu gradul de invaliditate.
Asigurarile de persoane sunt de 2 feluri: asigurari asupra vietii si asigurari de accidente (asigurari pentru cazurile de accidente corporale).
Asigurarile asupra vietii pot fi asigurari de deces si asigurari pentru caz de supravietuire.
Asigurarile de deces sunt de 2 feluri: asigurarea temporara de deces si asigurarea viagera de deces.
Asigurarile pentru caz de supravietuire se incheie pe o perioada determinata, la termenul convenit asiguratorul fiind obligat sa plateasca suma asigurata asiguratului sau beneficiarului daca asiguratul va fi in viata.
Asigurarile de accidente corporale, se caracterizeaza prin aceea ca asiguratorul plateste suma asigurata sau un procent din ea numai in caz de producere a vreunui accident.
Asigurarile de persoane se caracterizeaza prin faptul ca reprezinta o masura de prevedere si, de regula, un mijloc de economisire pe termen mai indelungat. Suma asigurata nu este limitata la o anumita valoare; asiguratorul nu se subroga in drepturile asiguratului (beneficiarului).
In cazul decesului asiguratului, daca nu s-a desemnat un beneficiar suma asigurata se plateste mostenitorilor sai in calitate de beneficiari.
Desemnarea beneficiarului se poate face fie la incheierea contractului, fie in cursul executarii acesteia prin declaratie scrisa comunicata asiguratorului ori prin testament.
Daca asiguratul nu a desemnat niciun beneficiar sau acesta nu exista la producerea cazului asigurat ori nu poate sau nu voieste sa exercite dreptul, suma asigurata se cuvine asiguratului, iar daca el nu mai traieste, intra in masa succesorala.
La asigurarile incheiate cu plata primelor in rate, daca asiguratul nu plateste la scadenta sau in termenul de pasuire prevazut, contractul se reziliaza. Asiguratulpoate cere repunere in vigoare a asigurarii. Reactivarea se poate cere fie cu achitarea primelor restante, fie cu prelungireain mod corespunzator a termenului de expirare si a duratei platii primelor.
Daca asiguratul se hotaraste sa inceteze plata primelor de asigurare are anumite drepturi asupra rezervei de prime. Primele incasate sunt impartite in 3 parti: una este afectata cheltuielilor si profitului asiguratorului, a doua pentru plata indemnizatiilor si a treia este rezerva de prime. Asiguratul poate cere mentinerea asigurarii cu reducerea sumei asigurate si cu incetarea platii primelor; poate opta pentru rezilierea contractului prin rascumpararea lui; are dreptul de a obtine un imprumut cu dobanda.
La asigurarile de accidente nu se constituie rezerva de prime.
In caz de deces, suma asigurata se plateste beneficiarilor potrivit contractului de asigurare, independent de platile anterioare pentru invaliditate permanenta.
Asigurarea obligatorie.
Este obligatorie (numai) asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule supuse inmatricularii in RO sau care se folosesc pe teritoriul RO, fiind inmatriculate in strainatate. Incalcarea obligatiei de asigurare constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda si cu retinerea certificatului de inmatriculare a autovehiculului, pana la prezentarea documentului privind incheierea asigurarii.
Asigurarea obligatorie se practica numai de asiguratorii autorizati, care au obligatia sa incheie contractul de asigurare, eliberand un inscris probator al asigurarii.
Prin reasigurarea obligatorie se urmareste in principalprotejarea victimelor accidentelor de circulatie. Asiguratorul este obligat sa plateasca despagubiri victimei atat atunci cand raspunderea civila pentru paguba cauzata revine asiguratului, precum si atunci cand cel care conducea autovehiculul, raspunzator de porducerea accidentului, este o alta persoana decat asiguratul, precum si in cazul in care nu exista o persoana a carei responsabilitate civila sa fie angajata intrucat autorul accidentului a ramas neidentificat, dar in acest caz numai daca autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat.
Nu sunt supuse asigurarii obligatorii vehiculele nesupuse inmatricularii.
Pentru caracterizarea cazului asigurat trebuie avute in vedere:
Accidentul de autovehicul producator de pagube unei terte persoane;
Raspunderea civila a asiguratului sau a persoanei cuprinse in asigurare;
Daca persoana responsabila de accident (autorul) a ramas neidentificata dovada existentei unei asigurari valabile a autovehiculului care a cauzat accidentul.
Numai prin intrunirea cumulativa a acestor conditii se naste obligatia de
dezdaunare a asiguratorului.
Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru amenziel de orice fel si cheltuielile legate de procesul penal, chiar daca o data cu actiunea penala s-a solutionat si latura civila.
In vederea lichidarii operative a daunelor, legea permite stabilirea despagubirilor pe baza conventiei dintre asigurat, persoana pagubita si asigurator. Despagubirile pot fi stabilite si prin hotarare judecatoreasca.
Despagubirile, indiferent ca au fost stabilite pe cale de tranzactie sau prin hotarare judecatoreasca, se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanei pagubite, in masura in care ea nu a fost despagubita de persoana responsabila.
Actiuni in regres. Regresul este limitat la 4 cazuri. Cele 4 cazuri in care despagubirile platite de asigurator se recupereaza de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei sunt urmatoarele:
a). Accidentul a fost produs cu intentie.
b). Accidentul a fost produs in timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice ca infractiuni savarsite cu intentie.
c). Accidentul a fost produs in timpul cand autorul infractiunii savarsite cu intentie incerca sa se sustraga de la urmarire.
d). Persoana raspunzatoare deproducerea pagubei a condus autovehiculul fara consimtamantul asiguratului.
Daca in urma ciocnirii intre 2 sau maimulte autovehicule asigurate se cauzeaza un prejudiciu unei terte persoane, se admite unanim ca fata de tertul prejudiciat raspund solidar toti pazitorii juridici (detinatori de autovehicule) daca conditiile aplicarii art. 1000 alin. 1 C. civ. sunt indeplinite si daca niciunul dintre ei nu poate invoca fapta celuilalt drept cauza de exonerare si nici alte cauze de exonerare. In cazul in care la producerea accidentului a contribuit si fapta culpabila a victimei despagubirile datorate se vor reduce proportional.
Termenele de prescriptie in materia asigurarilor.
Termenul special de prescriptie este de 2 ani si este aplicabil indiferent ca asigurarea este facultativa sau obligatorie. Are caracter imperativ.
Termenul special de prescriptie vizeaza raporturile dintre asigurator si asigurat. Dar tot raporturi ce izvorasc din asigurare sunt si raporturile asiguratorului cu contractantul asigurarii, cu persoana cuprinsa in asigurare, si cu beneficiarul asigurarii.
Termenul de prescriptie special nu este aplicabil, si devine aplicabiltermenul general de prescriptie, in privinta tertelor persoane care au anumite drepturi sau obligatii nascute in afara raporturilor de asigurare.
Este inlaturat termenul special de prescriptie in urmatoarele 2 cazuri:
a). In cazul asigurarilor de persoane in care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare si carora, prin urmare, li se aplica termenul general de prescriptie de 3 ani.
b). Drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultand din rezerva de prime ce se constituie la asigurarile de persoane pentru obligatii de plata scadente in viitor nu sunt supuse prescriptiei, fiind deci imprescriptibile.
