|
|
|
CONTABILITATEA - DISCIPLINA A STIINTELOR ECONOMICE
Metoda contabilitatii
Contabilitatea, ca orice disciplina stiintifica, are o metoda specifica de lucru pentru analizarea obiectului ei de studiu (patrimoniul).
Metoda contabilitatii se numeste partida dubla si ea stabileste modul de studiu si de cercetare ale patrimoniului, arata mijloacele si procedeele care trebuie utilizate pentru realizarea sarcinilor contabilitatii.
Partida dubla consta in abordarea globala si structurala, periodica si continua a miscarilor de valori economice separate patrimonial, ca un sistem ce este echilibrat in permanenta (A = P).
Elementele patrimoniului unitatii economice se afla intr-o continua miscare si transformare, ramanand totusi intr-un echilibru permanent in cadrul unitatii respective. Acest echilibru este evidentiat in contabilitate prin dubla inregistrare.
Dubla inregistrare este determinata, in primul rand, de dubla reprezentare, prin faptul ca, in timpul miscarii si transformarii lor, elementele patrimoniului sunt privite sub dublul lor aspect, adica al destinatiei economice (bunuri economice) si al provenientei (surse de finantare).
In al doilea rand, dubla inregistrare este determinata de faptul ca miscarea si transformarea bunurilor economice in fazele circuitului economic genereaza operatii economice si financiare de iesire dintr-o faza si de intrare in alta, de transformare dintr-o forma in alta, dintr-o stare in alta, de trecere dintr-un loc de gestiune in altul.
Astfel, bunurile sub forma de materii prime si materiale consumabile se transforma in semifabricate => produse finite =>marfa => disponibilitati banesti.
Atat dubla reprezentare, cat si dubla inregistrare, ca trasaturi esentiale ale metodei contabile, sunt specifice numai acesteia, fara a se mai intalni la alte dicipline economice.
Principiile si regulile partidei duble
1) Principiul de gestionare
Patrimoniul, luat in totalitatea sa, este reprezentat ca o entitate gestionara sau ca un ansamblu. Patrimoniul este un ansamblu de schimb intre cele doua laturi ale sale, respectiv bunuri economice, pe de o parte, si drepturi si obligatii, pe de alta parte. Patrimoniul este gospodarit si administrat de un singur titular de patrimoniu.
Ex: Aprovizionarea cu materii prime de la furnizor se inregistreaza atat in contabilitatea furnizorului, cat si in contabilitatea beneficiarului, dar la fiecare dintre ei intalnim alte modificari structurale.
2) Principiul periodizarii si continuitatii
Se pp. ca unitatile patrimoniale au o durata de viata nedefinita. Evolutia situatiei financiare este impartita in perioade numite exercitii financiare. Fiecare ciclu contabil incepe cu starea initiala a elementului patrimonial la care se aduna intrarile (cresterile) intervenite si se scad iesirile (micsorarile), rezultand astfel starea finala care devine stare initiala pt. exercitiul financiar urmator.
De
regula, exercitiul financiar este un an calendaristic si incepe la 1 ianuarie si
se incheie la 31 decembrie, cu exceptia primului an de activitate, cand
exercitiul financiar incepe la data inmatricularii societatii
3) Principiul dublei reprezentari
Este fundamental pt. metoda contabilitatii. Potrivit acestui principiu, relatia dintre structura patrimoniului, la un moment dat, precum si miscarile de valori economice intervenite in masa patrimoniului sunt evidentiate intr-un raport de echivalenta, ca o ecuatie valorica intre 2 termeni:
Destinatie=Provenienta
Investitie=Finantare
Activ=Pasiv
4) Principiul inregistrarii cronologice si sistematice
Inregistrarea cronologica consta in ordonarea succesiva, in timp, a operatiilor economice si financiare.
Inregistrarea sistematica consta in gruparea dupa un anumit sistem pe elementele si structurile componente ale patrimoniului. Operatiile contabile se trec in jurnale, asigurand analiza contabila, pe baza de documente justificative, a modificarilor intervenite in masa patrimoniului.
Inregistrarea analitica pp. individualizarea patrimoniului pe partile sale componente, in scopul cunoasterii trasaturilor specifice.
Inregistrarea sintetica pleaca de la trasaturile comune si generale ale elementelor patrimoniale. Acest principiu asigura o cunoastere a patrimoniuului de la parte la intreg.
Procedeele partidei duble
1) Documentatia
Este procedeul cu ajutorul caruia se observa, se culeg si se inregistreaza individual, in scris, la locul si momentul producerii lor, operatiile ec. si fin. intervenite. Prin documente si prin culegerea datelor se asigura datele primare de intrare in sistemul contabil, date care vor fi prelucrate, in vederea obtinerii documentului contabil de sinteza privind situatia patrimoniului (bilantul) si a documentului contabil de sinteza privind rezultatul (contul de profit si pierdere).
2) Evaluarea
Este procedeul prin care se realizeaza masurarea in etalon monetar a elementelor patrimoniale si a operatiilor la care acestea participa. Ea da posibilitatea sintetizarii si integrarii informatiilor contabile, atat la nivelul unitatii, cat si la nivelul economiei nationale.
3) Calculatia
Este un ansamblu de operatii si algoritmi matematici cu ajutorul carora se determina marimea rezultatelor obtinute.
4) Inventarierea
Consta in masurarea si aprecierea valorii tuturor elementelor de activ si de pasiv si asigura caracterul real al cunoasterii contabile.
5) Analiza
Prin intermediul ei se interpreteaza in mod analitic si se valorifica informatia contabila. Se explica acele cauze care au dus la rezultate pozitive sau negative si se stabilesc masurile sau strategiile care sa conduca, in etapele urmatoare, la rezultate favorabile
6) Contul si sistemul de conturi
Prin intermediul lor se realizeaza inregistrarea si evidentierea cronologica, gruparea, sistematizarea si calculul miscarilor si starii patrimoniului. Fiecarui element patrimonial i se asociaza cate un cont contabil care arata starea, relatia si miscarea elementului respectiv.
7) Balanta contabila
Se mai numeste si balanta de verificare. Prin intermediul ei se realizeaza:
a) centralizarea datelor din conturile folosite pt. inregistrarea operatiilor economice si financiare;
b) verificarea exactitatii acestor inregistrari prin sistemul de egalitati, obtinut pe baza dublei inregistrari (debit = credit).
Balanta contabila se intocmeste lunar si cuprinde: rulaje precedente debitoare si creditoare (preluate din balanta aferenta lunii precedente), rulaje curente debitoare si creditoare (aferente lunii in curs), rulaje totale debitoare si creditoare (iau nastere prin insumarea rulajelor precedente cu cele curente) si solduri finale debitoare si creditoare (iau nastere ca diferenta intre rulajele totale debitoare si creditoare).
8) Bilantul si contul de profit si pierdere (situatii financiare)
Prin intermediul lui se inchide procesul cunoasterii contabile la nivelul unui agent economic. El asigura sintetizarea si centralizarea datelor, stabilirea rezultatelor obtinute si arata care este situatia patrimoniului la sf. exercitiului financiar, in raportul cu inceputul sau.
In cazul societatilor comerciale, situatiile financiare se intocmesc anual (avand la baza balanta aferenta lunii decembrie) si semestrial (pt. primul semestru, avand la baza balanta aferenta lunii iunie).
Din sistemul de procedee prezentat, contul contabil, balanta contabila si bilantul sunt specifice metodei contabile.
Expertii contabili si contabilii autorizati
Profesia de expert contabil este definita de normele legale, astfel: "Expertul contabil este persoana care a dobandit aceasta calitate si are competenta profesionala de a verifica si de a aprecia modul de organizare si de conducere a activitatii ec.-fin. si de contabilitate, de a supraveghea gestiunea societatii comerciale si de a verifica legalitatea situatiilor financiare. Expertul contabil poate, de asemenea, sa organizeze si sa conduca contabilitatea societatilor comerciale si sa analizeze, prin procedee specifice contabilitatii, situatia ec., financiara si fiscala a acestora". (Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 65/1994 privind organizarea activitatii de expertiza contabila si a contabililor autorizati).
Contabilul autorizat este "persoana care a dobandit aceasta calitate si are capacitatea de a tine contabilitatea si de a intocmi situatiile financiare".
Calitatea de expert contabil si cea de contabil autorizat se dobandesc prin examen.
Expertii contabili si contabilii autorizati pot sa-si desfasoare activitatea ca salariati in compartimentele financiar - contabile ale diferitelor tipuri de institutii, ca profesionisti independenti (persoane autorizate sa desfasoare independent o activitate ec.) si ca angajati in societatile comerciale de expertiza contabila.
Activitatile de expert contabil si de contabil autorizat pot fi exercitate numai de persoanele care sunt membre ale Corpului Expertilor Contabili si al Contabililor Autorizati din Romania (C.E.C.C.A.R.).
Expertul contabil poate executa pt. persoanele fizice si juridice urmatoarele lucrari:
tine sau supravegheaza contabilitatea si intocmeste sau verifica si certifica situatiile financiare;
acorda asistenta privind organizarea si tinerea contabilitatii;
efectueaza analize ec.-fin. si evaluari patrimoniale;
efectueaza expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de persoane fiz. sau jur.;
executa alte lucrari cu caracter fin.-contabil, fiscal, de organizare administrativa si informatica;
indeplineste atributiile prevazute in mandatul de cenzor la societatile comerciale.
Contabilul autorizat poate executa pt. persoanele fiz. si jur. urmatoarele lucrari:
tine contabilitatea operatiilor ec.-fin.;
intocmeste situatiile financiare;
contabilul autorizat cu studii superioare poate sa verifice si sa certifice situatiile financiare si sa indeplineasca obligatiile legale pt. cenzorii de la societatile comerciale.
Pt. actiunile lor, expertii contabili si contabilii autorizati raspund disciplinar, administrativ, civil si penal, dupa caz.
Administratorii
Administratorul poate fi persoana fizica sau juridica. In cazul in care o persoana juridica a dobandit calitatea de administrator al unei societati, ea trebuie sa-si desemneze un reprezentant permanent, persoana fizica prin care sa-si indeplineasca functia.
Persoana fizica desemnata ca reprezentant al administratorului persoana juridica trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii si are obligatiile si raspunderile pe care legea le instituie pt. administratorul pers. fizica.
Indiferent de forma juridica a societatii comerciale, administratorul poate fi asociat sau neasociat. In cazul societatilor in comandita, calitatea de administrator o pot avea numai asociatii comanditati.
Societatea pe actiuni este administrata de unul sau mai multi administratori. Atunci cand sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie. Consiliul de administratie poate delega o parte din puterile sale unui comitet de directie, compus din membrii alesi dintre administratori.
Presedintele consiliului de administratie este si director general sau director al societatii, in care calitate conduce si comitetul de directie.
O persoana nu poate functiona in mai mult de trei consilii de administratie concomitent (conflict de interese).
Administratorii sunt desemnati la constituirea societatii si sunt stabiliti in actul constitutiv sau, ulterior, de catre adunarea generala.
In ceea ce priveste societatea pe actiuni sau in comandita pe actiuni, legea prevede ca fiecare persoana care este administrator trebuie sa depuna o garantie baneasca pt. administratia sa. Scopul depunerii garantiei este acela de a asigura posibilitatea despagubirii societatii, in cazul in care aceasta ar fi prejudiciata prin actele administratorului. Legea prevede faptul ca garantia depusa nu poate fi mai mica decat valoarea nominala a 10 actiuni. Garantia se va restitui la incetarea functiei administratorului.
Obligatiile administratorului sunt:
de a indeplini formalitatile necesare constituirii societatii;
de a prelua si pastra documentele privind constituirea societatii;
de a administra societatea, adica de a face toate operatiile cerute pt. indeplinirea obiectului societatii;
de a urmari efectuareade catre asociati a varsamintelor datorate;
de a tine corect registrele cerute de lege;
de a lua parte la toate adunarile societatii si la consiliile de administratie;
de a aduce la indeplinire hotararile adunarii generale a asociatilor;
de a indeplini indatoririle prevazute de actul constitutiv, precum si indatoririle stabilite de lege.
Cenzorii
Notiunea de cenzori se intalneste numai in cadrul SA, SCA si SRL.
Astfel, in cadrul SA si SCA, controlul asupra actelor si operatiilor administratorilor se exercita de catre cenzori.
Societatea pe actiuni va avea 3 cenzori si 3 supleanti (inlocuitori), daca prin contractul de societate sau statut nu se prevede un nr. mai mare. In toate cazurile, nr. cenzorilor tb. sa fie impar. Cenzorii se aleg la inceput de adunarea constitutiva, ulterior ei sunt alesi de adunarea generala ordinara (se intruneste cel putin o data pe an, in cel mult 3 luni de la incheierea ex. fin). Durata mandatului lor este de 3 ani si ei pot fi realesi. Intinderea si efectele raspunderii lor sunt determinate de regulile mandatului. Cenzorii tb. sa-si exercite personal mandatul lor. Cel putin unul din ei tb. sa fie contabil autorizat sau expert contabil.
La societatea in care statul detine cel putin 20 % din capitalul social, unul dintre cenzori va fi recomandat de Ministerul Finantelor. Cenzorii tb sa fie actionari, cu exceptia cenzorilor contabili.
Cenzorii sunt remunerati cu o indemnizatie fixa, stabilita prin statut sau de catre AGA.
Cenzorii au dreptul sa obtina lunar de la administratori o situatie despre mersul activitatii societ. si au drept sa participe la sedintele consiliului de administratie, dar fara drept de vot.
In caz de moarte, incetare sau renuntare la mandat a unui cenzor, supleantul cel mai in varsta il inlocuieste.
In cazul SRL, va exista un cenzor si un supleant si daca exista mai multi, nr. lor tb. sa fie impar. Unul dintre cenzori tb. sa fie contabil autorizat. Cenzorii tb. sa fie asociati, cu exceptia cenzorului contabil care poate fi si neasociat.
In cazul in care nr. de asociati este mai mic de 15, alegerea cenzorilor este facultativa. Daca exista mai mult de 15 asociati, alegerea lor devine obligatorie.
Cenzorii sunt alesi de catre Adunarea asociatilor. In cazul in care nu exista cenzori, controlul gestiunii se poate face de catre asociati. Fiecare dintre asociati care nu este administrator va exercita dreptul de control.
Cenzorii sunt obligati:
sa supravegheze gestiunea societatii;
sa verifice daca situatiile financiare sunt legal intocmite;
sa verifice daca registrele societ. sunt regulat tinute;
sa prezinte un raport AGA -ii asupra constatarilor facute;
sa aduca la cunostinta administratorilor neregularitatile in administratie si incalcarile dispozitiilor legale si ale prevederilor actelor constitutive ale societatii.
Cenzorii raspund solidar pt. nerespectarea obligatiilor prevazute de lege.
Regia autonoma
RA are ca obiect exploatarea si valorificarea bunurilor aflate in proprietatea statutului
Fiind unitate a statului, patrimoniul RA este pus la dispozitie de catre stat sau Prefectura care au drept de control asupra activitatii acesteia
RA se organizeaza si functioneaza in ramurile strategice ale ec. nat. (industria de armament, energetica, mine si gaze, posta, comunicatii, transporturi).
Este o unitate economica ale carei venituri si cheltuieli sunt incluse in bugetul de stat. Anual, regia autonoma intocmeste bugetul de venituri si cheltuieli, bilantul si contul de profit si pierdere.
Din venitul realizat, dupa acoperirea cheltuielilor, regia autonoma isi constituie fonduri de rezerva, de dezvoltare, social- cultural, sportiv, fond de reciclare si cointeresare a personalului.
Pt. acoperirea eventualelor pierderi, RA poate obtine de la bugetul de stat sau bugetul local diferite subventii.
Conducerea regiei autonome este asigurata de un Consiliu de administratie format din 7 pana la 15 persoane din care una este directorul general. Consiliul de administratie isi desfasoara activitatea in conformitate cu propriul sau regulament de organizare si functionare si hotaraste in toate problemele privind activitatea regiei autonome.
