|
|
|
Premisele aparitiei comunitatilor europene
Incercari de unificare a natiunilor europene au existat inca dinaintea aparitiei statelor nationale moderne. In urma cu trei mii de ani, Europa era dominata de celti, iar mai tarziu, Imperiul Roman, prin cuceririle sale, isi facea dominatia intr-o mare parte a Europei; au fost uniuni timpurii, create prin forta armelor. Imperiul Franc al lui Carol cel Mare si Sfantul Imperiu Roman au unit zone extinse sub o singura administratie pentru perioade de sute de ani. Uniunea vamala instituita de Napoleon si mai recentele cuceriri ale Germaniei naziste au avut doar o existenta temporara.
Experienta istorica a demonstrat ca unitatea Europei este "optiunea cea mai inteleapta pentru popoarele care o alcatuiesc", dupa cum remarca in 1851 Victor Hugo, pentru ca "numai Unitatea va deveni scutul in fata tuturor furtunilor care, altfel, ar putea pustii una din cele mai vechi Civilizatii ale lumii". Era una din primele propuneri pentru o unificare pasnica, prin cooperare si egalitatea de statut a membrilor sai. De-a lungul timpului, personalitati proeminente ale Europei si ale Lumii, precum Victor Hugo, Giussepe Garibaldi, Altiero Spinelli, Ernesto Rossi, Albert Camus, Edmond Michelet si multi altii, si-au legat numele de "promovarea proiectului constituirii unei Uniuni Europene".
Albert Camus observa ca "uniti, europenii vor fi in masura sa sporeasca tezaurul de valori acumulat in decursul istoriei", iar Nicolae Titulescu aprecia ca, prin constituirea Uniunii Economice Europene, va fi posibila dezvoltarea colaborarii dintre statele continentului, precum si intre acestea si alte state, deoarece numai o asemenea colaborare constituie garantia progresului.
Europa, care s-a trezit in zilele ce au urmat eliberarii dupa cel de-al doilea razboi mondial, era intr-o stare jalnica, sfasiata de cinci ani de razboi. Statele erau hotarate sa-si consolideze economia zdruncinata, sa-si redobandeasca influentele si, mai presus de toate, sa se asigure ca o asemenea tragedie nu se va mai repeta niciodata.
Constructia europeana a fost exprimata cu claritate, pentru prima data, in planul politicii active, in vechea Societate a Natiunilor de catre Aristide Briand, in 1929, dar vor trece 15 ani de atunci pana la momentul in care guvernele in exil a trei tari continentale - Belgia, Olanda si Luxemburg - au redactat la Londra un proiect de Uniune economica, prevazut sa fie aplicat imediat dupa eliberare.
Winston Churchill a fost cel care, in istoricul discurs tinut in 19 septembrie 1946 la Universitatea din Zurich, a prezentat o solutie pentru viitorul Europei dupa cel de-al doilea razboi mondial, identificand remediul suveran care ar transforma ca prin miracol intreaga scena europeana si ar face ca Europa sa devina, in cativa ani, pe deplin libera si fericita. In ce consta acest remediu? - "Nici mai mult, nici mai putin decat in a recrea edificiul european, sau cat de mult putem din el, si a-l dota cu o structura in interiorul careia sa putem trai in pace, in siguranta si in libertate. Trebuie sa construim un fel de Statele Unite ale Europei". Trei luni mai tarziu el infiinta in Marea Britanie United Europe Movement. Nu peste mult timp, in Franta, Raul Dautry crea Consiliul Francez Pentru Unitatea Europei.
Miscari de diverse convingeri, dar toate destinate unitatii europene, apareau peste tot la acea vreme. Aceste organizatii s-au unit, formand Comitetul International al Miscarilor pentru Unitatea Europeana. Primul act al acestei noi formate organizatii a constat in organizarea Congresului de la Haga, la 7 mai 1984, sub presedintia lui Winston Churchill si in prezenta a aproape 800 de participanti, congres ramas sub numele de "Congresul Europei".
In aceeasi perioada (1947), S.U.A. lanseaza Marshall pentru ajutorarea statelor europene aflate in evidente dificultati economice. Pe fondul situatiilor si mentalitatilor inca marcate de anii razboiului, la 5 iunie 1947 generalul americal Marshall va enunta la Harvard programul care ii va purta numele si care va face istorie: "Europa este expusa unei dislocatii economice, sociale si politice foarte grave() Remediul consta in a sparge cercul vicios si a restaura increderea locuitorilor in viitorul economic al propriilor tari din Europa intreaga".
In planul de reconstructie a Europei este foarte importanta ideea cooperarii si integrarii economice. In discursul de la Harvard, Marshall ofera ajutorul guvernului american in elaborarea si aplicarea planului global de reconstructie, subliniind ca, in conceptia organizatorilor americani ai programului, libera circulatie a bunurilor si serviciilor, a capitalului si mainii de lucru era conditia sine qua non a reconstructiei economice a Europei.
Pentru aplicarea Planului Marshall, la 16 aprilie 1948 a fost creata Organizatia Europeana de Cooperare Economica (OECE), a carei activitate a contribuit la mentinerea legaturilor intre statele membre, in cel putin doua domenii:
- repartitia ajutorului american, de aproape 13 miliarde de dolari, 85% sub forma de materiale sau produse si 15% imprumuturi, in functie de nevoile si cerintele tarilor membre (patru tari - Marea Britanie, Franta, Germania si Italia - au beneficiat de 60% din ajutorul Marshall);
- cresterea schimburilor comerciale, prin doua mijloace: limitarea contingentarilor si amenajarea mijloacelor si modalitatilor de plata si a schimburilor intre tarile membre. OECE a devenit in 1960, Organizatia pentru cooperare economica si dezvoltare (OCED).
Pe plan militar, s-a infiintat Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord - NATO, prin Tratatul de la Washington din 4 aprilie 1949, care cuprindea state europene si Statele Unite, precum si Canada intr-o alianta politica pe care s-a grefat o integrare militara.
La 5 mai 1949, la St.James's Palace din Londra, s-a semnat de catre Franta Anglia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, Danemarca, Norvegia, Euedia si Irlanda tratatul ce constituia statul Consiliului Europei, care a intrat in vigoare la 3 august 1949. Noua organizatie a raspuns unei largi game a opiniei publice care vedea in ea un instrument prin care puteau fi exprimate diversele tendinte politice si aspiratii esentiale ale popoarelor Europei. Pe fondul entuziasmului initial, a fost adoptata si prima conventie majora: Conventia europeana a drepturilor omului, semnata la Roma 4 noiembrie 1950 si care a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953.
Fata de aceste organizatii, constituite, la origine, de statele din Europa Occidentala, s-a edificat in Est un bloc format din asa-numitele democratii populare din Europa Centrala si de Est, aflate sub dominatia URSS. S-a constituit astfel Consiliul de ajutor economic reciproc (COMECON), in ianuarie 1949, iar in plan militar, Pactul de la Varsovia, incheiat la 14 mai 1955.
