|
|
|
Politici si instrumente financiare ale dezvoltarii
In Tratatul de la Roma au fost stabilite urmatoare obiective pentru Comunitatea Economica Europeana: „prin crearea unei piete comune si apropierea politicilor economice ale statelor membre, sa promoveze in cadrul comunitatii o dezvoltare armonioasa a activitatilor economice, o dezvoltare continua si echilibrata, o crestere a stabilitatii, a crestere accelerata a standardului de viata si relatii mai stranse intre statele care ii apartin”.
Aceste obiective au fost atinse, datorita circulatiei libere a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului si a politicii UE de a asigura o competitie corecta intre afaceri si prin protejarea intereselor consumatorilor. Piata unica a fost creata in 1993, iar moneda unica a intrat in circulatie in 2002.
Dar pentru a permite tuturor sectoarelor economice si tuturor regiunilor Europei sa beneficieze de aceste realizari, ele trebuiau sa fie sprijinite de politici structurale finantate si urmate cu angajare si determinare de catre UE insasi.
De la intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht privind Uniunea Europeana in noiembrie 1993, consolidarea coeziunii economice si sociale a devenit, din punct de vedere oficial, unul dintre obiectivele Uniunii Europene, pe langa in fiintarea pietei interne si a Uniunii Economice si Monetare. De-a lungul istoriei integrarii europene s-a acordat tot mai multa importanta coeziunii. Dar, pe masura ce Uniunea se extindea, realizarea coeziunii economice si sociale a devenit mai dificila, deoarece statele membre deveneau tot mai eterogene.
Astfel, disparitati socio-economice majore persista intre regiuni diferite ale Uniunii. Aceste disparitati regionale actioneaza ca un prejudiciu petnru coeziunea Uniunii.
Prin promovarea coeziunii, Uniunea incurajeaza dezvoltarea economica armonioasa, echilibrata, creaza locuri de munca si contribuie la protectia mediului si eliminarea inegalitatilor dintre barbati si femei.
Politica de coeziune a UE trebuie sa fie privita ca parte a unui set intreg de transformari si politici interdependente, care influenteaza coeziunea interna. De asemnea trebuie sa se tina cont in egala masura de politicile statelor membre.
Principalele instrumente ale politicii de coeziune sunt:
Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR), care contribuie in principal la asistarea regiunilor a caror dezvoltare este ramasa in urma si care trec prin conversie economica sau dificultati structurale;
Fondul Social European (FSE), care asigura asistenta in cadrul Strategiei Europene de Ocupare;
Sectiunea de Indrumare a Fondului European pentru Indrumare si Garantare in Agricultura (FEIGA) care sprijina atat dezvoltarea cat si ajustarile structurale ale regiunilor rurale a caror dezvoltare este ramasa in urma prin cresterea eficientei structurilor lor de productie, procesare si comercializare a produselor agricole si forestiere;
Instrumentul Financiar pentru Indrumare in Pescuit (FIFG), care sprijina restructurarea in sectorul pescuitului;
Fondul pentru Coeziune.
Aceste plati stimuleaza investitiile sectorului privat si ale guvernelor regionale si nationale.
Initial, cand a fost creat Fondul European de Dezvoltare Regionala, ponderea sa in bugetul total al Comunitatii a fost sub 5%. In prezent, datorita constientizarii nevoii de dezvoltare armonioasa si echilibrata a tuturor regiunilor din interiorul UE, Fondurile structurale li se aloca aproape o treime din bugetul UE. “Operatiunile structurale”, adica Fondurile structurale si Fondul pentru Coeziune, constituie a doua mare sursa de cheltuieli a Uniunii.
Pentru a concentra platile acolo unde ar avea cel mai mare efect, UE si-a stabilit trei obiective prioritare:
Obiectivul 1 - Promovarea dezvoltarii si ajustarii structurale a regiunilor sub-dezvoltate (al caror PNB pe cap de locuitor al regiunii er a mai mic de 75% din media Comunitatii). Doua treimi din f’Fondurile structurale se concentreaza asupra Obiectivului 1 si aproape 20% din populatia totala a Uniunii este afectata de masurile din cadrul acestui obiectiv;
Obiectivul 2 - Sprijinirea transformarii economice si sociale a zonelor care se confrunta cu dificultati structurale. In general va acoperi regiuni in care au loc schimbari economice, sunt zone rurale in declin, zone dependente de pescuit si zone urbane in dificultate. Nu mai mult de 18% din populatia Uniunii este acoperita de acest obiectiv.
Obiectivul 3 - Combaterea somajului prin sprijinirea adaptarii si modernizarii politicilor si sistemelor de educatie, pregatire si incadrare in munca. Este cadrul de referinta pentru toate masurile luate in cadrul noului Titulu de Ocupare, inserat in Tratatul CE de catre Tratatul de la Amsterdam, si in cadrul Strategiei Europene de Ocupare.
Programe specifice care sa conduca la realizarea acestor obiective includ:
Interreg III, care promoveaza cooperarea transnationala si interegionala cu scopul de a incuraja dezvoltarea armonioasa si echilibrata a intregului teritoriu al Comunitatii;
Urban II, care sprijina regenerarea economica si sociala a oraselor si cartierelor urbane in criza in vederea promovarii unei dezvoltari durabile;
Equal, care promoveaza cooperarea transnationala pentru promovarea de noi mijloace de combatere a tuturor formelor de discriminare si a inegalitatilor legate de piata fortei de munca;
Leader+, pentru dezvoltare rurala.
Comisia poate de asemenea sa sprijine idei noi si putin exploatate prin intermediul masurilor inovatoare din cadrul FEDR. Urmatoarele trei teme de lucru au fost selectate:
Economii regionale bazate pe stiinta si tehnologia informatiei;
eEurope-regio: societatea informationala si dezvoltarea regionala;
identitatea regionala si dezvoltarea rurala.
Finantare
Bugetul total pentru Fondurile Structurale este de 195 mld € in 2000-2006, excluzand Fondul pentru Coeziune.
Pentru a imbunatati efectivitatea angajamentelor asumate in regiunile sub-dezvoltate, noile reguli stabilesc o concentrare semnificativa a finantarii asupra Obiectivului 1. Astfel distributia intre diferitele tipuri de asistenta este urmatoarea:
69.7% din total este alocat pentru Obiectivul 1, 135.9 mld €;
11.5% din total este alocat pentru Obiectivul 2, 22.5 mld €;
12.3% din total este alocat pentru Obiectivul 3, 24.05 mld €;
0.5% din total este alocat pentru FIFG, in afara Obiectivului 1, 1.1 mld €;
5.35% din total este alocat pentru Initiativele Comunitare, 10.43 mld €;
0.65% din total este alocat pentru masuri inovative si asistenta tehnica, 1.27 mld €.
Fondurile Structurale contribuie la diferitele tipuri de asistenta dupa cum urmeaza:
FEDR contribuie la finantarea Obiectivelor 1 si 2, Initiativelor Comunitare Interreg III si Urban II si masuri inovatoare relevante;
FSE contribuie la finantarea Obiectivelor 1, 2 si 3, Initiativei Equal si masuri inovatoare relevante;
FEIGA contribuie la finantarea Obiectivului 1 si a initiativei Leader+;
FIFG contribuie la finantarea Obiectivului 1 si asistenta in regiuni din afara Obiectivului 1 pana la 0.5% din alocarea totala a Fondurilor Structurale, si de asemenea pentru masuri inovatoare relevante.
Principii generale
Principiile sub egida carora se desfasoara operatiunile Fondurilor Structurale au fost intarite sau specificate mai detaliat:
a) Asistenta trebuie sa fie parte a unui program;
b) Trebuie sa fie implicate cat mai multe parti;
c) Asistenta comunitara nu poate inlocui fondurile nationale;
d) Cheltuirea fondurilor trebuie sa fie administrata, monitorizata si evaluata corespunzator; trebuie sa existe un control riguros al platilor.
Concentrarea
Concentrarea trebuie sa fie inteleasa in mai multe feluri:
Concentrarea asupra unui numar limitat de obiective prioritare;
Concentrarea geografica asupra unor anumite zone eligibile;
Concentrarea financiara a resurselor disponibile.
Programarea
Programarea implica pregatirea unor planuri multi-anuale de dezvoltare si este asumata printr-un proces de luare a deciziei bazat pe parteneriat, in mai multe etape, pana cand masurile sunt preluate de organisme publice sau private insarcinate sa le duca la indeplinire.
Mai intai, statul membru depune planuri de dezvoltare si conversie. Aceste planuri sunt bazate pe prioritatile nationale si regionale si includ:
O descriere precisa a situatiei actuale in regiune (disparitati, ramaneri in urma);
O descriere a celei mai potrivite strategii pentru atingerea obiectivelor specificate;
Indicatii asupra utilizarii si formei contributiei din partea Fondurilor.
Apoi statele membre depun documente de programare la Comisie. Documentele de programare pot lua forma:
Cadrul de Sprijin Comunitar (CSC) transpus in Programe Operationale. Acesta defineste obiectivele de dezvoltare, progresul care trebuie realizat, prioritatile asistentei CE, procedurile de estimare, monitorizare si evaluare, formele de asistenta, planul orientativ de finantare, agenda operationala, impactul asupra mediului, respectarea altor politici CE;
Documentul Unic de Programare, care presupune un singur document, aprobat de Comisie si care combina date continute de Cadrul de Sprijin Comunitar si programul operational (program regional integrat continand prioritatile programului, o scurta descriere a masurilor propuse si un plan de finantare indicativ).
Documentele de programare pentru Obiectivul 1 sunt in general CSC si PO, doar DUP putand fi utilizat in cazul unor programe in valoare de sub 1 mld €. Toate documentele de programare pentru Obiectivul 2 sunt DUP. In ceea ce priveste Obiectivul 3, alegerea a ceea ce formeaza documentele de programare este lasata la latitudinea regiunilor si statelor membre.
Parteneriatul
Aceasta regula actioneaza prin extinderea parteneriatelor pentru a include autoritatile locale si regionale, partenerii economici si sociali si alte organisme competente si prin implicarea partenerilor la toate etapele, incepand cu aprobarea planului de dezvoltare.
Aditionalitatea
Acest principiu cere ca asistenta comunitara sa fie aditionala finantarii nationale si nu sa o inlocuiasca. Pentru fiecare obiectiv, statul membru trebuie sa isi mentina cheltuielile public cel putin la nivelul la care a fost in perioada precedenta.
Management, monitorizare si evaluare
Statul membru trebuie sa numeasca o autoritate de coordonare pentru fiecare program. Ea va acoperi implementarea, managementul corect si efectivitatea programului (colectarea de date statistice si financiare, pregatirea si transmiterea la Comisie a rapoartelor anuale, organizarea de evalurari pe termen mediu).
Comitete de Monitorizare au fost de asemenea create, care sunt intotdeauna sub responsabilitatea statelor membre. Aceste comitete, conduse de un reprezentativ al autoritatii de coordonare, asigura eficienta si calitatea datelor implementarii masurilor structurale.
Exista trei tipuri de evaluare: ex-ante, pe termen mediu si ex-post. Evaluarea ex-ante este responsabilitatea autoritatii competente din statul membru, evaluarea pe termen mediu trebuie sa fie realizata de autoritatea de coordonare in colaborare cu Comisia, si evaluarea ex-post este responsabilitatea Comisiei, in colaborare cu statul membru si autoritatea coordonatoare.
Datorita acestor scheme structurale, finantate de Uniunea Europeana, tarile UE au fost capabile sa-si alinieze economiile. Aceasta convergenta economica este de asemnea rezultatul actiunilor desfasurate de guvernele UE pentru a indeplini cerintele impuse de uniunea economica si monetara.
Extinderea politicii structurale pentru a cuprinde noile state membre
Extinderea Uniunii cu 10 noi state membre pune o provocare majora pentru coeziunea economica si sociala, pentru ca dezvoltarea in anumite regiuni ale acestor tari este mult ramasa in urma fata de restul Europei. Extinderea a facut de fapt ca Uniunea sa fie mai diversa si necesita eforturi sustinute pentru ajustare sectoriala si regionala.
Un numar de instrumente au fost create pentru a sprijini tarile candidate:
Finanteaza masuri de constructie institutionala pentru toate sectoarele si investitii in domeniile necoperite de celalte doua instrumente, inclusiv programe de dezvoltare regionala integrate;
Are un buget anual de 1.560 milioane €;
Se afla sub responsabilitatea Directiei Generale de Extindere, care isi asuma de asemenea coordonarea globala intre cele trei instrumente, sprijinita de Comitetul de Management Phare.
Finanteaza proiecte majore de infrastructura in domeniul mediului si transportului;
Are un buget anual de 1.040 milioane €;
Se afla sub responsabilitatea Directiei Generale pentru Politici Regionale.
Finanteaza dezvoltarea agricola si rurala;
Are un buget anual de 520 milioane €;
Se afla sub responsabilitatea Directiei Generale de Agricultura
