Consiliul Europei (Council of Europe)

Consiliul Europei (Council of Europe)

Intre 7 si 10 mai 1948, pe cand separarea Estului de Vest se inaspreste, are loc Congresul de la Haga, prima adunare a miscarilor europene cand se naste opozitia intre federalistii condusi de Franta si unionistii condusi de marea Britanie. Pentru primii, Europa unita are vocatia de a deveni o federatie, pentru ceilalti, Europa unita nu ar putea fi decat o asociere de state suverane[i]. Aceasta opozitie se va manifesta si pe perioada negocierilor care conduc la 5 mai 1949 la semnarea statutului Consiliului Europei de catre Belgia, Danemarca, Franta, Italia, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Suedia si Regatul Unit.

Consiliul Europei este inainte de toate un club al tarilor atasate democratiei liberale si pluralismului politic[ii], dar si o organizatie interguvernamentala regionala europeana, a statelor bazate pe principiile statului de drept si pe respectarea drepturilor omului, pentru examinarea in comun a problemelor europene[iii].

In esenta sa activitatea Consiliului Europei are un caracter normativ, fapt relevat de multitudinea de instrumente juridice adoptate pentru armonizarea legislatiilor nationale ale statelor membre.

Sfarsitul Razboiului Rece a insemnat si pentru Consiliul Europei, pe langa un mare aflux de membri si de candidati, o noua dinamica concretizata prin inradacinarea valorilor democratiei in europa ex-comunista si prin verificarea materializarilor in adoptarea si respectarea unor reguli prescrise de acesta.

Organizatia isi are sediul la Strasbourg, 46 de membrii cu drepturi depline si 5 observatori[iv], si urmatoarele scopuri:

protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, a regulilor de drept si a democratiilor pluraliste;

promovarea dezvoltarii identitatii si diversitatii culturale europene;

gasirea de solutii in vederea eradicarii discriminarii impotriva minoritatilor, a xenofobiei, clonarii umane, a drogurilor, crimei organizate etc.

sustinerea in consolidarea stabilitatii democratice prin reforme legislative si constitutionale.

Structura institutionala a Consiliului Europei cuprinde atat o dimensiune federalista[v] reprezentata de Adunarea Parlamentara, cat si o dimensiune interguvernamentala[vi] data de Comitetul de Ministri.

Adunarea Parlamentara este alcatuita din parlamentari nationali independenti de guvernele lor si se reuneste de 4 ori pe an pentru discutarea problemelor care intra in competenta sa. Adunarea adopta rezolutii cu majoritate de 2/3 pe care le transmite Comitetului de Ministri.

Comitetul de Ministri este alcatuit din ministrii afacerilor externe ai statelor membre; se reuneste cu usile inchise votand in unanimitate. Comitetul examineaza masurile necesare realizarii scopurilor organizatiei, reglementeaza organizarea interioara a organizatiei, creeaza comitete si comisii cu caracter consultativ si tehnic etc.

Congresul autoritatilor locale si regionale este un alt organism important al organizatiei si este alcatuit dintr-o Camera a autoritatilot locale si o Camera a regiunilor. Actualmente acest Congres este condus de Giovanni Di Stasi, din Italia.

Secretariatul este condus de un Secretar General si un Secretar general - adjunct, numiti de Adunarea Parlamentara, la recomandarea Comitetului de Ministri pentru un mandat de 5 ani.

De asemenea, din sistemul Consiliului Europei face parte si Curtea Europeana a Drepturilor Omului cu sediul la Strabourg.