|
|
|
PARTIDELE POLITICE
1. Aparitia si evolutia partidelor politice
Activitatea politica in
societate se realizeaza nu numai prin intermediul statului, a institutiilor si
organismelor ce tin de acesta, ci si printr-o vasta si complexa retea de
organizatii si institutii extrastatale. Dintre acestea cele mai vechi si
importante sunt partidele politice.
Existenta partidelor
politice, a partidismului ca fenomen politic reprezinta un element esential al
vietii democratice.
Democratia incepe si exista
numai odata cu aparitia si dezvoltarea partidismului.
Notiunea de partid are o
vechime milenara, ea deriva in majoritatea lumilor moderne din latinescul
pars-partis si desemneaza intr-o acceptiune semnatica: o grupare de oameni
constituita in mod voluntar, animati de aceleasi idei, conceptii, interese,
scopuri care actioneaza in comun in baza unui program, in vederea realizarii
acestora.
Partidele politice nu au avut
aceiasi pondere, semnificatie si valoare in toate oranduirile sociale. Trebuie
facuta o delimitare neta intre asa-zisele partide ce au existat in sclavagism
si feudalism, fata de cele din societatea moderna, capitalista.
Primele asocieri mai mult sau
mai putin organizate si stabile apar in sclavagism si apoi in feudalism, ele
asemanandu-se foarte mult cu societatile secrete, oculte, congregatiile,
corporatiile, ordinile existente in aceste societati. Asemenea 'partide' apar in statele grecesti
Sparta, Atena, in Imperiul Roman. La randul lor, oamenii politici de vaza ca
Cicero, Catilina, Fratii Grachus, Pompei, Cezar isi constituie si ei propriile
lor 'partide'.
In feudalism, ca urmare a
predominarii formei monarhiei absolute in organizarea si conducerea societatii,
chiar si in aceasta forma, partidele decad. La
nivelul social, in feudalism, societatea se structureaza in partida nobilimii,
a clerului, a taranimii, iar catre sfarsitul feudalismului in starea a III-a ce
grupa elementele antifeudale. In acelasi in feudalism, cand civilizatia este
dominata de religie, popoarele, tarile lumii sunt grupate in functie de
doctrina teologica in crestinism, islamism, budism, hindusism, etc.
De regula, in societatea
medievala asa-zisele partide apar in interiorul nobilimii, intre forma sa laica
si ecleziastica, iar catre sfarsitul acestei societati, intre nobilime si
starea a III-a ce grupa elementele viitoare burgheziei si masele populare.
Referitor la partidismul
specific sclavagismului si feudalismului se pot face urmatoarele aprecieri:
-In aceste societati, 'partidele' nu au constituit entitati politice
de sine statatoare, institutii ale structurii si functionalitatii vietii
politice. Drept urmare, ele nu aveau nici un rol in definirea si caracterizarea
regimurilor politice din aceste societati;
-'Partidele politice' din aceste societati nu desfasurau o activitate
permanenta, ci una sporadica, efemera, nefiind bazata pe un program politic
coerent si clar. De regula, ele
urmareau realizarea unor interese personale sau oculte si dupa atingerea
obiectivului propus sau a infrangerii, isi incetau activitatea si se destramau;
-Aceste grupuri nu au reusit sa atraga in circuitul vietii politice toate
clasele si categoriile vietii sociale, ci dimpotriva, importante segmente
sociale, cum era cazul sclavilor in antichitate, al taranilor, maselor populare
in feudalism, al tinerilor, femeilor au ramas in afara perimetrului actiunii
lor;
-Nefiind componente structurale, institutionale si functionale ale vietii
politice, acest gen de partide nu au putut juca un rol sau o functie deosebita
in societate, in organizarea si conducerea acesteia. Ele nu au contat in viata
politica a acestor societati.
In acceptiunea moderna a
termenului, ca institutii politice bine conturate, cu statute si programe clar
fundamentate, cu activitate organizata si permanenta in care au acces toate
clasele si categoriile sociale, cu rol major in organizarea si conducerea
societatii, partidele politice apar odata cu societatea moderna, cu
capitalismul.
Geneza partidelor politice
moderne trebuie cautata in perioada trecerii de la feudalism la capitalism, in
timpul luptei antifeudale purtate de burghezie.
Revolutiile burgheze, dar si
opozitia vechii clase feudale vor da nastere la fundamentele doctrinar-politice
si odata cu acestea si la instrumentele aplicarii lor-partidele politice.
In aparitia si impunerea
partidelor politice au contribuit urmatorii factori:
-lupta antifeudala. In cadrul acestei lupte burghezia avea nevoie de sprijinul
maselor populare care insa trebuiau constientizate, organizate si conduse. Partidele
politice au constituit tocmai acele instrumente prin care burghezia a organizat
si condus lupta generala antifeudala. La randul ei, vechea clasa feudala pentru
a-si apara privilegiile si interesele in lupta cu burghezia, si-a creat si ea
propriile sale partide politice;
-Noul sistem de constituire si exercitare a puterii impus de burghezie bazat pe
noi valori si principii, ca cel al reprezentativitatii, al eligibilitatii, al
democratismului au impus necesitatea constituirii partidelor politice moderne.
Partidele politice se
interpun intre marea masa a alegatorilor si organismele si institutiile
reprezentative democratice. Tot partidele sunt cele care creeaza prin
reprezentantii lor alesi institutiile politice (parlamentul, guvenul,
institutia sefului statului) si tot ele, prin aceiasi reprezentanti, le asigura
functionalitatea;
-In multe tari, partidele politice s-au nascut din cerinta realizarii unor
sarcini si obiective ale luptei de eliberare nationala, de constituire sau
desavarsire a statului national. In aceste situatii, partidele politice au fost
singurele care au reusit sa uneasca intr-o singura forta social-politica pe cei
interesati in lupta nationala, sa asigure acesteia un program coerent si clar,
precum si strategia si tactica necesara realizarii sale.
2.Repere teoretice privind definirea partidelor
politice.
Problema definirii partidului
politic a constituit si constituie si astazi un subiect de disputa atat in
literatura politologica, in stasiologie cat si in sociologia politica.
Pe marginea acestei teme apar
o mare diversitate de opinii, pareri, unele pun accentul pe latura
institutionala, organizatorica-program, functii sau rol social. Altii reduc
partidul politic la putere, la obtinerea si mentinerea acestuia. Max Weber
considera partidul politic ''o asociatie de oameni liberi, voluntar
constituita, necesara societatii cu un anumit program, cu obiective ideale sau
materiale''1. Dupa cum se observa in definitia sa, M.Weber pune
accentul pe aspectul institutional, organizatoric si pe program si mai putin pe
dimensiunea culturala, sociala. O definitie apropiata de cea a lu Weber o da
partidului politic si D.Hum cu deosebire ca centrul aprecierii sale cade pe
program. In faza initiala, programul joaca un rol esential in definirea
partidului, organizarea trecand apoi pe primul plan''2.
In perioada postbelica
accentul in definirea partidului politic se pune atat pe ideea de organizare,
dar mai ales pe rolul si functiile exercitate de acesta si, cu precadere, pe
aspectul puterii. In acest sens se remarca M.Duverger.
O definitie cuprinzatoare a
partidului politic o da Sigmund Neumann: ''Partidul politic este organizatia
inchegata a fortelor politice active ale societatii, preocupate de controlul
asupra puterii guvernamentale el reprezinta acea veriga mare care leaga
fortele sociale si ideologiile de institutiile guvernamentale oficiale si le
angajeaza in activitatea politica intr-un cadru mai larg al comunitatii
politice''3.
Si in cadrul gandirii
politice romnesti interbelice si postbelice au existat preocupari in definirea
partidului politic ca la Petre Negulescu, Dimitrie Gusti, M. Manoilescu sau mai
recent la Ovidiu Trasnea si Virgil Magureanu.
Petre S. Negulescu considera
partidele politice ''curente mai mult sau mai putin puternice ale opiniei
publice''4. Un partid politic trebuie sa fie o parte a natiunii,
si sa se caracterizeze printr-o comunitate de idei. Dimitrie Gusti vede
partidul politic ''o asociatie libera de cetateni uniti in mod permanent prin
interese si idei comune, de caracter general, asociatie ce urmareste, in plina
lumina publica, a ajunge la putere de o guvernare pentru realizarea unui ideal
etic si social''5.
In analiza si definirea
partidului politic cercetatorul roman pune accentul pe putere, principalul
interes al activitatii unui partid, in realitate, ideea pentru a avea puterea
este intotdeauna intovarasita de un interes, iar interesul nu se poate
satisface fara idee''6.
Sintetizand, putem aprecia ca
partidul politic este o ''personalitate colectiva'', caracterizata printr-o
reunire voluntara, cu o gandire si actiune proprie, cu o unitate de scopuri,
interese si idei, toate grupate pe un fundament politic-ideologic acceptat si
insusit de membrii sai.
3. Trasaturile partidelor politice
Ca entitatati de sine statatoare,
cu structuri si functii proprii, partidele politice se deosebesc atat de
organismele si institutiile statale, cat si cele extrastatale printr-o serie de
trasaturi, note distincte:
-Partidele politice se constituie si actioneaza pe baza voluntarismului, a
liberului consimtamant al membrilor sai;
-Obiectivul fundamental al activitatii oricarui partid politic il constituie
problema puterii, sub toate ipostazele sale, ale detinerii si exercitarii ei, a
controlului sau influentarii ei, sau a cuceririi. De aceea, intr-un stat
democratic lupta pentru putere este o lupta intre partide, intre doctrinele si
programele politice promovate de acestea;
-Orice partid politic dispune de o anumita structura organizatorica si de
conducere, cu organe proprii de conducere locale si centrale, intre acestea existand
o stransa legatura si corelatie. In cadrul organizarii si activitatii
partidelor politice, un rol important il au statutele, codurile, regulamentele
lor.
In ele sunt inscrise principiile si valorile pe care acesta se intemeiaza si
functioneaza, organele sale locale si centrale de conducere, durata si modul
lor de desemnare, drepturile si obligatiile membrilor de partid, pozitia,
atitudinea partidelor fata de principalele probleme interne si externe,
obiectivele si sarcinile urmarite de acesta, strategia si tactica aplicata,
relatiile cu alte partide si formatiuni politice, etc.
-Partidul politic isi desfasoara activitatea in baza unui program politic care
se fundamenteaza pe o anumita doctrina. Pogramul orienteaza si directioneaza
activitatea partidului, ii da sens si finalitate. Intr-o forma sintetizata in
program isi gasesc fundamentarea si exprimarea intereselor si aspiratiile
clasei, grupului social al carui produs este respectivul partid;
-Partidele politice sunt caracterizate printr-o mare deversitate de fundamente
doctrinar-politice: liberalism, neoliberalism, conservatorism,
neoconservatorism, social-democrat, democrat-crestin. Toate acestea reflecta pe
de o parte diversitatea intereselor grupurilor sociale pe care le reprezinta,
iar pe de alta, parte existenta in societate a unei diversitati de opinii,
idei, solutii, alternative in realizarea lor, in organizarea si conducerea
vietii sociale.
-In ceea ce priveste denumirea partidelor politice, acestea pot aparea sub o
diversitate de nume in care poate fi sau nu inclusa cea de partid, ea putand fi
inlocuita cu cea de conventie, front, hunta, asociatie. Desi denumirile sub
care apar si fiinteaza partidele politice nu exprima exact si intotdeauna
pozitia partidului sau a grupului social ce-l reprezinta, includerea in
titulatura acestuia a unor notiuni, ca cea de liberal, conservator,
social-democrat, democrat-crestin, sau de muncitoresc, taranesc pot sa exprime
fundamentul lor doctrinar-ideologic si compozitia lor sociala, dar nu
obligatoriu si in mod automat.
-Partidele politice sunt caracterizate de o mare mobilitate sociala. Ele sunt
sisteme politice deschise, in ele pot intra si iesi membri. In interiorul lor
pot lua nastere diferite grupuri, fractiuni care pot dinamiza, conserva
activitatea partidului, ii pot impune o noua orientare, un nou fundament
politic ideologic si un nou pogram.
In situatia de mari
divergente de opinii, conceptii, fundamente ideologice si programatice, aceste
grupuri, fractiuni pot iesi in afara partidului, il pot scinda si pot da
nastere unui nou partid politic.
4. Functiile partidului politic
In cadrul oricarei societati
democratice partidele politice exercita un rol major in organizarea si
conducerea vietii social-politice. De regula acest rol exprima, se manifesta prin
functiile exercitate de partidele politice.
-functia politica. Rolul, atributele, prerogativele acestei functii nu sunt la
fel in cazul tuturor partidelor politice. Partidele politice aflate la putere
au rol major in constituirea si functionarea principalelor institutii statale
(parlament, guvern), in luarea deciziilor si aplicarea acestora, in organizarea
si conducerea vietii social-politice. In schimb pentru partidele aflate in
opozitie rolul acestei functii este de a monitoriza, de a influenta puterea, de
a prezenta opiniei publice, electoratului, eventualele disfunctionalitati si
neimliniri ale acesteia sau masuri, decizii neconstitutionale. Revenirea la
putere, recucerirea acesteia este obiectivul oricarui partid aflat in opozitie.
-functia de organizare si conducere a activitatii partidului, de mentinere a
unei permanente legaturi, comunicatii cu propriile organizatii, membrii si
simpatizanti. Alaturi de imbunatatirea activitatii organizatorice si de
conducere, aceasta functie urmareste atragerea unor noi membrii si simpatizanti
politici. Formarea si pregatirea
propriilor cadre pentru activitatea de partid si de stat in conditiile aflarii
sau revenirii la putere, constituie de asemenea o importanta atributie a
acestei functii.
-functia teoretico-ideologica vizeaza mai multe obiective:
*dezvoltarea si adaptarea propriei paradigme doctrinare la conditiile
social-istorice, la obiectivele si sarcinile urmarite de partid;
*elaborarea programului politic, a strategiei si tacticii politice a
partidului;
*organizarea, sustinerea si ducerea luptei ideologice impotriva altor partide
si formatiuni politice.
Aceasta functie devine
deosebit de activa in perioada luptei electorale, ea organizand, orientand si
conducand lupta politica a partidului.
-functia civica, formativ educativa si patriotica atat a propriilor membrii de
partid cat si simpatizantiilor.
5. Tipuri de partide politice contemporane
Din momentul aparitiei lor si pana
astazi, au existat si au functionat mai multe tipuri de partide politice.
Tipologizarea partidelor politice cunoaste astazi o mare diversitate de
criterii ideologice-doctrinare, organizatorice, a compozitiei sociale, a
intereselor si perioadei istorice in care au aparut, al raportului cu structura
sociala a societatii. In mare stiinta politica consemneaza urmatoarele tipuri
de partide politice:
1)partidele ideologice - sunt constituite si functioneaza pe baza unei
paradigme doctrinare, a unei filozofii ideologice, ex.partidul liberal,
conservator, social-democrat, etc.
2)partidele istorice - aparitia si functionalitatea acestora este legata
de anumite momente, obiective istorice, eliberarea nationala, constituirea
statului national, modernizarea acestuia, etc. Aparand intr-o anumita
conjuctura social-istorica, activitatea acestor partide, insasi existenta lor
este limitata in timp, tine de anumite regimuri politice, epoci istorice care
au disparut, au apus. Acolo unde inca mai exista, ele se mai mentin ca
tendinte, fara a mai putea juca un rol major in viata politica a societatii.
3)partide de interese. Principalul mobil al aparitiei si
functionalitatii lor l-a constituit realizarea unui anumit interes care poate
fi: national,nationalist, religios, economic, de grup, de clasa sociala, local,
zonal, etnic.Ex: partidele ecologiste, etnice (U.D.M.R.), P.R.M., partidul
automobilistilor, partida romilor, etc.
4)partide de tendinta. Sunt acele partide al caror mobil al aparitiei si
fiintarii tine de opinia, interesul unor largi categorii sociale, ale
realizarii unor necesitati si obiective social politice.
5)partide personale sunt create in jurul unor personalitati, de regula
politice si beneficiaza de prestigiul, influenta, forta si carisma acestora.
Ex.:partidul golist in Franta, creat in jurul personalitatii lui Charles de
Gaulle.
6)partide de cadre se constituie si reunesc un numar mic de membrii, dar
cu deosebita forta si energie, calitati organizatorice si politice care pot
influenta si activiza importante grupuri si segmente sociale. In unele cazuri
pot capata un caracter elitist.
7)partide de masa-pun pe primul plan numarul membrilor si mai putin sau
deloc au in vedere calitatea acestora. Prin partidele de masa se incearca
subordonarea, dominarea societatii de catre un singur partid. O asemenea stare
este caracteristica regimurilor totalitare, asa cum au fost cele fasciste si
comuniste. Monopolizand puterea, ideologia, impunandu-si cu forta vointa in
societate, asemenea partide nu pot fi caracteristice sistemului democratic.
6. Sisteme partidiste
Sistemul partidist are in vedere
modul de structurare, de functionare a partidelor politice in cadrul vietii
politice dintr-o societate. El se refera cu precadere la numarul partidelor
politice care exista intr-o societate si prin a caror participare se deruleaza,
se realizeaza viata politica din cadrul acesteia.
Notiunea de sistem partidist
a fost folosita pentru prima oara in perioada interbelica si avea in vedere
numarul si natura partidelor politice dintr-o societate care erau angajate in
viata politica.
O explicatie pertinenta
definirii notiunii de sistem partidist, fara a o identifica cu partidele, o
face M.Duvenger care considera sistemul de partide drept ''formele si
modalitatile de coexistenta a mai multor partide dintr-o anumita tara''7.
De regula, sistemele
partidiste se reduc la numarul partidelor politice din societate, totusi
consideram ca asemenea analiza este reductionista, limitativa, intrucat nu este
posibil un studiu pertinent al sistemului partidist dintr-o societate fara a
avea in vedere natura doctrinar - ideologica a fundamentelor politice. Asa cum
remarca si Georges Lavau, ordonarea partidelor politice trebuie facuta si in
''jurul unor nucleede doctrine, de programe, de traditii si sensibilitati
politice''8.
In cadrul sistemului
partidist trebuie sa intre toate partidele din societate, indiferent de
marimea, rolul si statutul lor in societate, de fundamentele si orientarile
ideologice. Facem aceasta precizare, intrucat exista tendinta de a exclude din
sistemul partidist, partidele mici sau cele care nu au fost la putere si nici nu
pot ascede la aceasta.
Sistemul partidist nu a fost
si nu este identic in toate societatile, ci el depinde in fiecare tara de o
serie de factori:
-momentul aparitiei capitalismului si al afirmarii burgheziei;
-natura regimului politic;
-nivelul organizarii si functionarii vietii politice in general, a celei
partidiste in special;
-obiectivele si sarcinile urmarite in plan social, economic, politic sau
national, cum ar fi dezvoltarea, modernizarea social-economica sau politica, in
special cea legata de democratism, sau infaptuirea unor obiective ale luptei de
eliberare nationala;
-anumite traditii istoric-nationale.
Astazi sistemul partidist se
structureaza si evalueaza in functie de doua criterii esentiale:
1) al numarului partidelor politice dintr-o societate care prin aceasta
dau si asigura functionalitatea vietii politice. Din acest unghi de vedere avem
urmatoarele tipuri de sisteme partidiste:
a)monopartidiste
b)ipartidiste
c)pluripartidiste
2)al paradigmei doctrinare si ideologice
Sisteme
monopartidiste
Monopartidismul consta in
fundamentarea activitatii si vietii politice din societate pe existenta si
functionalitatea unui singur partid politic. O asemenea situatie se intalneste
in imprejurari diferite, fiind generata de urmatorii factori cum ar fi:
-In cele mai multe cazuri existenta unui singur partid politic tine de momentul
initial al aparitiei partidismului, in special de lupta antifeudala cand
fortele progresiste de esenta burgheza s-au grupat intr-un singur partid
politic, de regula liberal;
-In alte societati constituirea monopartidismului a fost legat de indeplinirea
unor obiective ale luptei nationale (obtinerea independentei, unitatea
nationala, inlaturarea subdezvoltarii, etc.). In aceste situatii, fortele
progresiste pentru a avea forta, unitate programatica coerenta s-au grupat
intr-un singur partid politic.
Aceste situatii au fost
momentane, de circumstanta si pentru perioada respectiva au fost chiar
necesare, ele totusi nu au constituit caracteristica determinanta a vietii
politice. Important este ca aceste stari sa nu se permanentizeze, intrucat pot
conduce usor la instaurarea unor regimuri dictatoriale;
-Monopartidismul se intalneste si in perioada de maxima criza, cand fortele
reactionare pentru a-si instaura propria putere, dictatura, apeleaza la
sistemul unipartidist. Asa a fost cazul in perioada interbelica cu regimurile
fasciste din Germania si Italia. Unipartidismul a fost de asemenea
caracteristica majora, determinanta a regimurilor comuniste din Europa
rasariteana, Asia si America Latina.
Sistemul monopartidist a fost
prezent si in Romania in cel putin doua momente istorice. Primul in 1938, cand
regele Carol al II-lea a interzis partidele politice, creand Frontul Renasterii
Nationale, ca partid unic si pentru o scurta perioada de timp in 1940, in
timpul asocierii la guvernare, de catre generalul Antonescu, a legionarilor.
Al doilea moment si cel mai
lung si greu este cel din perioada regimului comunist 1948-1989.
Prin esenta sa, sistemul
monopartidist este fondator si generator de regimuri nedemocratice,
dictatoriale.
Sisteme bipartidiste
Bipartidismul este sistemul
intemeiat pe existenta si functionalitatea a doua partide politice. El se
intalneste in aproape toate fazele vietii partidiste, democratice, la inceputul
acestuia, in perioada de dezvoltare si maturizare a sa.
Factorii care au condus la
aparitia sa au fost multipli si diversi.
Momentul aparitiei
bipartidismului poate fi legat de cel al aparitiei partidelor politice, in
speta a luptei antifeudale, cand cele doua forte combatante-burghezia si cea
feudala, s-au organizat fiecare intr-un partid politic opus, de regula liberal
si conservator.
Bipartidismul apare si din
necesitatea crearii opozitiei politice si implicit a alternantei politice in
organizarea si conducerea societatii.
Democratismul politic a
determinat si el aparitia bipartidismului. In multe cazuri, bipartidismul a
constituit fundamentul pe care s-a nascut si dezvoltat pluripartidismul.
Sisteme pluripartidiste
Pluripartidismul a aparut in perioada
interbelica si s-a extins indeosebi dupa cel de-al doilea razboi mondial in
tarile din Europa occidentala. Cauzele ce au condus la aparitia
pluripartidismului constau in:
-impunerea si generalizarea votului universal.
Acest fenomen politic a adus
in planul vietii politice multiple si diverse grupuri si segmente sociale care
pentru a-si promova interesele, a se exprima si manifesta in viata politica
si-au creat propriile partide politice;
-Complexitatea vietii sociale, diversitatea intereselor, optiunilor grupurilor
si categoriilor sociale a determinat aparitia unor noi paradigme doctrinare si
ideologice care, pentru a se materializa si exprima in practica sociala aveau
nevoie de propriile partide si formatiuni politice; ex. doctrina
comunista-partidele comuniste, doctrina ecologista, democrata, crestina sau
social-democrata-partidele ecologiste, crestin-democrate sau social-democrate,
etc.
-Dezvoltarea si amplificarea democratismului politic a impus, de asemenea,
aparitia unor partide politice.
Prin principiile si valorile
pe care le promoveaza, multitudinea optiunilor politice si ideologice ce se
confrunta, atat sistemul bipartidist dar indeosebi cel pluripartidist,
intemeiaza sistemele politice democratice.
Primul sistem bipartidist a
fost creat in Anglia iar cel mai reprezentativ este astazi cel din S.U.A.
Si in Romania pana la primul
razboi mondial in anumite perioade prin prezenta Partidului liberal si a celui
conservator se poate vorbi de un sistem bipartidist. Pluripartidismul a fost si
este prezent si in societatea romaneasca atat in perioada interbelica 1944-1947
si indeosebi dupa 1989.
Sistemul
partidist doctrinar-ideologic
Prezenta pluripartidismului, a
numeroase si variate orientari doctrinar-ideologice a impus structurarea
sistemului partidist contemporan si in functie de acest ultim aspect, adica cel
al paradigmei doctrinar politice.
Din aceasta perspectiva,
partidele politice se pot structura in trei mari grupe:
a)gruparea partidelor de dreapta cu diferite nuante, de dreapta, de
centru dreapta sau de extrema dreapta. In aceasta categorie sunt incluse
partidele cu orientare de dreapta, partidele conservatoare, neoconservatoare,
liberale, neoliberale, republicane, etc. In cadrul orientarii de extrema
dreapta sunt considerate partidele fasciste, neofasciste sau cele ale noii
drepte.
b)gruparea partidelor de centru cuprinde in general partidele
democrat-crestine, social-crestine si ecologiste;
c)gruparea partidelor de stanga. Este o grupare mai larga in cadrul
careia se pot face diferite nuantari ca cea de stanga, de centru stanga si
extrema stanga. In categoria celor de stanga si centru stanga pot fi incluse
partidele socialiste, social-democrate, radicale si chiar unele occidentale. In
cele mai multe cazuri insa, partidele comuniste fac parte din cadrul partidelor
de extrema dreapta.
In prezent, in lume se
constata un proces de restrangere atat numerica, cat si a sferei de manifestare
si influentare atat a partidelor de extrema dreapta, cat si a celor de extrema
stanga. Acest proces este determinat de consecintele nefaste istorice pe care
aceste partide le-au provocat si intretinut (declansarea celui de al doilea
razboi mondial, impunerea regimurilor fasciste si comuniste), dar si datorita
extensiunii pe care o cunoaste astazi sistemul democrat.
Note
bibliografice:
1. Apud Virgil Magureanu, Studii de sociologie
politica, Editura Albatros, Bucuresti, 1997,
p.243.
2. ibidem
3. Sigmund Neumann, Toward a Comparative Study of Political Parties in; Modern
Political, Parties, 1966.
4.P.P.Negulescu, Partidele politice, Editura Cultura Nationala, Bucuresti,
1926, p.33.
5. Dimitrie Gusti, Partidul politic. Sociologia unui sistem al partidului
politic, in 'Doctrine politice contemporane', Editura Cultura
Nationala, Bucuresti, 1926, p.4.
6. ibidem p.8
7. Maurice Dauverger, Les partis politiques, Paris, A.Colin 1951, p.223.
8. Georges Lavau, Reflexions sur le regime politique de la France, in Revue
francaise de science politique, anul XII, 1962, nr.4, p.832.
