|
|
|
Grupurile de interese in Romania
In societatea romaneasca, grupurile de interese sunt organizatii neguvernamentale, reprezentand o forma specifica de articulare, agregare si exprimare a varietatii intereselor, avand ca rol principal pe acela de a raspunde unor nevoi ale comunitatii neacoperite de celelalte sectoare ale societatii, precum si de a oferi sansa participarii unui numar mai mare de cetateni la elaborarea politicii publice.
Dupa caderea regimului comunist a inceput derularea unui amplu proces de refacere a tesutului asociativ romanesc, in deceniul 1990-2000 constituindu-se o serie de asociatii si organizatii culturale, ecologice, profesionale, de aparare a drepturilor si libertatilor omului, etnice, religioase s.a., o parte a lor fiind sustinuta, inclusiv material, de organisme externe occidentale. In anul 2000, Institutul National de Statistica si Studii Economice constata existenta a 23.000 de organizatii neguvernamentale, dintre care numai 2000 realmente active. Dintre acestea, 10% isi desfasurau activitatea la scara nationala, 10% - la nivel international, 20% - la nivel guvernamental si restul - la nivel regional si local. Densitatea lor era mare in capitala si imprejurimi si in judetele din vestul Romaniei (peste 40%). In perioada 1990-1992, asociatii civice precum Grupul pentru Dialog Social sau Alianta Civica s-au implicat in dezbaterea unor probleme fundamentale ale procesului reconstructiei democratice romanesti sau in supravegherea desfasurarii alegerilor, constituind o contra-putere eficace in conditiile existentei unei opozitii insuficient conturate si organizate.
Coalitia adusa la putere de Conventia Democrata in 1996 a ameliorat, intr-o anumita masura, relatiile diverselor organizatii si asociatii cu puterile politice. La presedintie s-a constituit un departament al societatii civile cu rolul difuzarii informatiei si al intermedierii intre asociatii si autoritatile statului, la guvern - un birou de legatura cu ONG-urile, cu misiunea de a lucra la perfectionarea cadrului juridic si de a sustine crearea unor birouri regionale de legatura intre judete, la acestea adaugandu-se formarea unui grup de consilieri si experti ai vietii asociative.
Procesul de adeziune la UE in care s-a angajat noul guvern a dus la o mai stransa conlucrare a puterilor publice cu fortele considerate drept garantii ale democratizarii si dialogului social. Pana in anul 2000, crearea asociatiilor romanesti a fost reglementata de Legea nr. 21/6 feb. 1924. Paragraful 1 al articolului 37 din Constitutia Romaniei (adoptata in 1991 si revizuita in anul 2003) inscrie dreptul de libera asociere a cetatenilor in partide politice, sindicate, patronate si alte forme de asociere. Paragraful al doilea declara neconstitutionale partidele sau organizatiile care militeaza impotriva pluralismului politic, principiilor statului de drept, suveranitatii, integritatii sau independnetei Romaniei, iar paragraful al 4-lea interzice asociatiile cu caracter secret. Potrivit articolului 1 al Ordonantei nr. 26/30 ian. 2000, persoanele fizice sau juridice care dezvolta o activitate de interes general sau in interesul unei colectivitati locale sau, dupa caz, in interesul lor personal fara scop lucrativ, se pot constitui in asociatii sau fundatii. Noua reglementare prevede posibilitatea organizarii in federatii, dotate cu personalitate juridica, stabileste o procedura de inregistrare mai simplificata si mai transparenta, instituind obligatia autoritatilor locale de a coopera cu organizatiile neguvernamentale.
Unele dintre organizatiile romanesti au exercitat presiuni permanente sau temporare asupra guvernului, parlamentului, partidelor politice, in vederea apararii unor scopuri colective, materiale, morale si au folosit diverse mijloace precum greve, manifestatii, demonstratii, petitii, scrisori etc. Mai activ s-au manifestat sindicatele. Restructurarea sindicalismului in Romania s-a inscris in procesul general al democratizarii societatii. Conform Legii nr. 54/1991, sindicatele romanesti sunt organizatii fara caracter politic, constituite pentru apararea si promovarea intereselor lor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor lor si ale drepturilor acestora, prevazute in legislatia muncii si contractele colective de munca. Ele sunt persoane juridice, independente in raport cu partidele politice, care se pot grupa pe ramuri sau profesii in federatii, sau pe ramuri diferite in confederatii. Mijloacele lor comune de actiune sunt urmatoarele: a) negocierea si incheierea contractelor colective de munca; b) intentarea unei actiuni in justitie pentru apararea intereselor salariale. Procedurile de solutionare a litigiilor cu patronatul constau in: mediere sau conciliere; petitii; actiuni de protest; greva. Desi solidaritatea sindicala s-a manifestat in diferite carteluri, blocuri si confederatii, salariatii fiecarui sector economic au urmarit in actiunile lor de pressing, pe langa propriile interese si interese sociale generale (cresterea nivelului de trai, privatizarea etc.).
Baza miscarii sindicale din Romania de dupa 1990 au constituit-o sindicatele de intreprindere. Cea mai mare confederatie - Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din Romania a fost o versiune reformata a predecesoarei sale comuniste - UGSR. Confederatia Sindicatelor Independente Fratia a fost constituita tot in 1990. In 1993, cele doua confederatii au fuzionat, reunind infrastructura solida a CNSLR cu reputatia pozitiva in Occident a CSI Fratia, formand cel mai mare bloc sindical - CNSLR-Fratia. Urmatoarele confederatii aparute au fost CNS Cartel Alfa, Blocul National Sindical (BNS) si CSDR, desprins din CNSLR-Fratia. In 1991, cele 3 confederatii principale - CNSLR-Fratia, Cartel Alfa si BNS au creat Consiliul National Consultativ al Sindicatelor din Romania, care reprezenta la acea data 4 din cele 5 milioane de sindicalisti romani. Fiecare confederatie are preponderenta in anumite sectoare economice: CNSLR-Fratia este cea mai puternica in domeniul serviciilor publice si al industriei petroliere; Cartel Alfa - in companiile industriale proprietate de stat; BNS - in ambele domenii; CSDR - in agricultura si alimentatie. Alte domenii au fost reprezentate de Confederatia Sindicatelor Neafiliate.
Fundatiile "Christian s Children", "Copiii nostri" si "Sfantul Stelian" au facut presiuni asupra Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, Ministerului de Finante, Ministerului Sanatatii, Parlamentului si Guvernului, obtinand ajutoare banesti si inlesniri si folosirea gratuita a retelei sanitare si de asistenta sociala. Alte asociatii care s-au manifestat ca grupuri de presiune au fost LADO (Liga Apararii Drepturilor Omului), GRADO (Grupul Roman pentru Apararea Drepturilor Omului), Societatea de Educatie Cotraceptiva si Sexuala, Organizatia pentru Protectia Consumatorilor, diverse asociatii pentru protectia animalelor s.a. Prima organizatie nonguvernamentala din Romania care si-a propus ca misiune participarea activa la crearea unei societati mai bune pentru minoritatile sexuale, asociatia Accept, constituita la 25 octombrie 1996, s-a dovedit a fi si un eficient grup de lobby. Principalul proiect de lobby, informare si networking derulat de Accept, intitulat "Catre o Romanie libera pentru cetatenii sai LGBT", finantat de Open Society Institute a urmarit, in principal, abrogarea articolului 200 din Codul Penal al Romaniei si reducerea gradului de homofobie manifestat in societate, printr-o campanie publica si activitati educationale. Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 89/21 iunie 2001, care a abrogat articolul 200 al Codului Penal, care incrimina homosexualitatea, Ordinul Guvernului nr. 137/31 aug. 2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, adoptate de Parlament in decembrie 2001 si promulgate de Presedinte in ianuarie 2002, precum si prin hotararea de organizare a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii din 27 nov. 2001, Romania si-a aliniat legislatia la cerintele UE.
Dezbaterea asupra activitatii de lobby in Romania a fost lansata in anul 2000, cand 2 deputati PSD introduc o propunere legislativa. Propunerea este amanata, dezbaterea relansandu-se la 21 martie 2001. In paralel, asociatiile societatii civile au organizat o larga dezbatere in care s-au implicat Asociatia Pro Democratia, Academia Advocacy, Centrul de Resurse Juridice. Proiectul de lege formulat de deputatii PSD continea 10 articole care descriau: activitatea de lobby, scopurile ei, definirea termenilor "client", "reprezentant al autoritatilor sau al institutiilor publice", "contract de lobby", activitatea unui lobbyist, lobbyistul - persoana fizica, lobbyistul - societate comerciala, remunerarea lobbyistului, inregistrarea activitatii de lobby in Registrul Lobbyistilor, eventuale sanctiuni. In textul propunerii au fost inserate definitiile termenilor "grup de interese" si "activitate de lobby". Astfel, un grup de interese este un "ansamblu de indivizi cu interese comune, al carui scop este sustinerea si apararea acestora, prin influenta exercitata asupra proceselor decizionale, politice, economice, profesionale, morale ale anumitor autoritati in stat, institutii publice, persoane care ocupa functii in cadrul acestora", iar activitatea de lobby desemneaza "practica de comunicare specifica de realizare a dezideratelor de mai sus"[1]. Dezbaterea acestei propuneri in sedinta plenara a Camerei Deputatilor a avut loc la 12 februarie 2004 si a fost respinsa la 17 februarie 2004, motivandu-se ca activitatea de lobby este o noutate pentru societatea romaneasca, ridica multe probleme teoretice si practice si nici la nivel european nu exista reglementari prea clare.
