Finantarea și organizarea sistemelor de sanatate in statele membre al Uniunii Europene

Finantarea și organizarea sistemelor de sanatate in statele membre al Uniunii Europene, urmarește tradițiile instituționale, politice și socio - economice naționale, concretizate intr-o serie de obiective sociale referitoare la finanțarea și oferta de servicii medicale eficiente și la un preț abordabil. Obiectivul principal al sistemelor este de a repartiza costurile serviciilor medicale  intre persoanele bolnave și cele sanatoase și de modulare a lor in funcție de resursele pe care le are fiecare individ.

Acest mecanism de solidaritate, reflecta consensul care se intalnește in cadrul Uniunii Europene, conform careia sanatatea nu poate fi abandonata mecanismelor pieței. Fiecare stat și-a dezvoltat propriile mecanisme de finanțare, sistemele fiind o combinație de surse de finantare , majoritatea fondurulor fiind controlate direct sau indirect de catre stat, proporția serviciilor cu plata directa fiind relativ scazuta. Sistemele de sanatate in Uniunea Europeana sunt finanțate prin contribuții publice sau contribuții directe.

In practica internaționala, cea mai utilizata clasificare a sistemelor de sanatate este in funcție de sursele de finanțare. Astfel avem:

1. Sistemul național de sanatate (tip Beveridge), finanțat din impozite. Acesta se regasește in Anglia, Spania, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Suedia, Norvegia, Grecia și se caracterizeaza prin:

• Sursele de finanțare sunt taxele guvernamentale, care se aduna sub forma de buget public la nivelul guvernului;
• este controlat de guvern care este și terț platitor;
• exista și un buget de stat;
• bugetul este imparțit pentru diferite sectoare, fiecarui sector revenindu-i un anumit procent, care este modificat anual;
• medicii incheie contracte de sanatate cu autoritațile locale, fiind platiți sub diverse forme: per act, per capita, per serviciu, salariu;
• exista și un sector privat in acest sistem.

Avantajele le reprezinta accesibilitatea generala, acoperirea universala precum și costul mai redus al administrarii unui astfel de sistem.

Dezavantaje:

• eficiența scazuta la gestionarea fondurilor, existența listei de așteptare, lipsa stimulentelor pentru medici precum și oferta de servicii din partea medicilor pentru o remunerație suplimentara;

Sistemul național de sanatate are avantajul de a oferi, pe langa gratuitatea accesului la serviciile  medicale, și o buna echitate sociala.

2.          Sistemul de asigurari sociale pentru sanatate (tip Bismarck), finanțat prin prime obligatorii de asigurare dependete de venituri. Acesta este sistemul cel mai vechi din Europa și opereaza in Germania, Austria, Belgia, Franta și Olanda, fiind caracterizat prin:

• finanțarea se face prin contribuții obligatorii in proporții diverse, patron și angajat;
• contribuția se face prin plata unui anumit procent in funcție de venit și se colecteaza la nivelul caselor de asigurari;
• guvernul este cel care stabilește politicile de sanatate și asigura mecanisme pentru urmarirea realizarii scopurilor propuse;
• casele de asigurari sunt independete de guvern, dar funcționarea lor se face prin reglementari stricte și stabilesc contracte de prestare a serviciilor cu spitale, medicii de familie, medicii stomatologi.

Pe platforma unui astfel de sistem este organizata și țara noastra.

Avantaje:

creșterea descentralizarii sistemului, banii nu sunt distribuiti de Ministerul sanatații, plata diferitelor acte medicale facandu-se prin organisme independete (casele de asigurari);

fondurile destinate sanatatii sunt independete de modificarile prioritaților politice;

exista competiție intre furnizorii de asistența medicala, prin stabilirea unor standarde de catre organismele platitoare, fapt ce duce și la creșterea calitații asistenței medicale;

terțul platitor ajuta la stabilirea și respectarea drepturilor pacienților in calitatea lor de clienți ai furnizorilor de servicii de sanatate;

fluxul fondurilor este vizibil in sistem;

prin acest model se realizeaza furnizarea mult mai eficienta a serviciilor de sanatate coparativ cu alte modele, precum și creșterea fondurilor disponibile pentru sanatate atat in valoare absoluta, cat și ca procent din PIB.

Dezavantaje:

contribuția pentru asigurarile sociale platite și de angajator și de angajat duce la o creștere a costului muncii pentru intreprinderi, putandu-se ajunge la introducerea acestor prime in costul produselor;

cei care nu sunt salariați (șomeri, elevi, pensionari, etc.) sunt acoperiți din alte fonduri de la bugetul de stat, fapt dificil de realizat in unele cazuri;

stabilirea cu dificultate a primelor ce trebuie platite de cei care lucreaza pe cont propriu, pentru ca aceste prime sunt legate in special de veniturile realizate;

costurile administrative sunt mai crescute decat la un sistem de bazat pe impozite generale.

3.          Sistemul voluntar de asigurari (privat) are la baza finanțarea privata, iar primele de asigurare sunt funcție de riscurile asiguraților. Acesta s-a dezvoltat foarte mult in SUA și este caracterizat prin predominanța asigurarilor private și a modelului de plata direct medic-pacient. Drept avantaj, competiție intre furnizorii și finanțarii serviciilor medicale care au interesul sa atraga cat mai multi bani și , prin aceasta, cat mai mulți pacienți, ceea ce duce la creșterea calitații serviciilor medicale și la sporirea ofertei cantitative și calitative acordata pacienților. Dezavantajul il reprezinta slaba acoperire a populației și creșterea continua a costurilor sanitare, generand fenomentul de selecție adversa.

In ultimii ani, in lumea intreaga se remarca o creștere a interesului pentru asigurarile private, vazute indiscutabil ca un mijloc de creștere a veniturilor pentru sanatate. Totusi, ele ridica probleme legate de costurile administrative ridicate, precum și probleme de echitate. Implemenatarea asigurarilor private necesita reglementari precise, insoțite de o supraveghere atenta și constanta, cerinte pe care multe țari nu sunt in masura sa le respecte.

modele de finantare a sistemelor de sanatate ale statelor membre  ale UE

sursa: Blaga E., "Politici de sanatate in cadrul UE", Master"Managementul Sistemului de sanatate"Univeristate4a Bucuresti,2004,pg 11

In conjunctura in care serviciul national de sanatate se afla in plina dezvoltare,resursele si serviciile medicale sunt furnizate in principal de servicile publice si accesul la aceste este gratuit, nici un sistem din statele membre ale UE nu sunt in exclusivitate de stat.

Se constata astazi, in toate tarile membre ala UE o certa insatisfactie fata de modalitatile de fiantare si de furnizare de servicii medicale. principalele probleme comune care ocupa diverse locuri in ordinea preocuparilor nationale pe reprezinta carentele lor in ateri de echiatte si egalitate la aceesul la serviciile medicale, de control asupra cheltuielilor, de utilizare eficienta a resurselor si de control al calitatii serviciilor medicale.

Toate statele membre pun in practica ploticile de stapanire a cheltuielilor pentru imbatranire apopulatiei, implicatiile financiare de dezvoltare tehnologica, asteptarile crescand ale consumatorilor ce apar in mode neprevazut asupra sistemelor de sanatate puternic inflationiste. Rationalizarea si optimizarea serviciilor de sanatate mai multe ingrijiri si rezultate sanitare pe un euro-cheltuit - trece printr-un mai bun rapor de cost-eficacitate. Studiul eficientei implica maximizarea caliatatii servciilor luand in considerare constrangerile economcie existen in scopuul ameliorarii starii de sanatate si gradul de satisfatie al populatiei,

Ioan E. Nistor, Cristina Ciumas, reforma sistemului asigurarilor sociale din Romania in vederea aderarii la uniunea Europeana, Ed. Casa cartii de stiinta, cluj-napoca, 2008 pg.9-14

ec.europa.eu/heath.

Eugen Blaga, Configuratia sociala a asigurarilor de sanatate, ed, Pinguin Book, buc, 2005

Violeta Radulescu, Marketingul serviciilor de sanatate,ED Uranus, buc, 2008

Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii

sprijinul acordat romaniei de UE a continuat cu reforma finantarii sanatatii din 1997, cu un buget total de 4 mil de euro. programul a sacordat asisteta MInisteru;lui Sanatatii in implemenatrea unui nou sistem de asigurari de sanatate si in consilodarea strucutrilor si a managementului sectroului de sanatatea si in consolidarea structurilir si a managementului sectorului decino-sanitar. De asemenea, programul a urmarit aprofundarea descentralizarii sistemului medico-sanitar si cresterea eficacitatii si a eficientei sale.

Pragramu a avut trei componete destinate sprijinirii diferitelor aspecte ale reformei din sistemul medci-sanitar din Ro, si anume:

1.     reforma institutionala, cu accent pe descentralizarea si reorganizarea sistemului medico-sanotar. aceasta componeaa a fost destinata si redefinirii functiilor si atributiilor diferitelor institutii cu activitate in sectorul medico-sanitar (Ministerul Sanatatii, CNAS, casele judete de asigurari de sanatate,etc)

2.     reforma sistemului de finantare a sectorului medico-sanitar care a avut urm obiexctive: consolidarea institutionala a caselor de asigurari de sanatate nou create: elaborarea cadrului lehgal pentru functionarea optima a asigurarilor sociale de sanatate;

3.     alinierea legislativa din sectorului farmaceutic,m cu urmatoarele prioritati: reglementari privind piata medicamentelor, imbunatatirea calitatii sistemului de asigurare a produselor farmacutice; crearea unei rezerve sufiecinet de sanga de buna calitate.

Aplicarea strategiei privind serbviciile de sanatate in Romania trebuie sa conduca la obtinerea urm rezultate:

un sistem modern si eficient al ingrijirlor medicale spitalicesti, cu un acces imbunatatit la serviciile de caliate;

popilatia va avea acees la o gama mai larga de servcii integrate  de asistenta primara si spitaliceasca, mai bine adapatte nevoileot medicale ale comunitatii;

finantarea sistiuta, echilibrata si transpareanta a serviciilor de sanatate, bazata pe responsabilitatea locala, descentralizata, cu stimulente pentru o activitate eficienta, cu raspundere si meanisme de raportare corespunzatoare;

restrucuturarea si redefinirea unitatilot medico-saniate, in vederea furnizarii serviciilor medicale adecavte si care sa fie identificate ca nevoie de sanatate ale puplatie;

un sistem de sanatate care sa furnizeze exclusi ingrijiri de sanatate si care sa coopereze cu sectoarele de asistenta sociala pentru extinderea solidariattii sociale si a caliatatii vietii.