|
|
|
Dupa intemeierea lui, statul roman a avut parte in decursul mai multor veacuri de o mare dezvoltare. Fiind un stat cuceritor, a fost suspus unei permanente cresteri a teritoriului care a avut consecinte in evolutia sa.
Roma a fost la inceput un oras-stat. In cursul anilor ( sec. V - III i. Hr. ) ea si-a intins stapanirea intregii Italii, avand o armata bine inzestrata si disciplinata.
Dup ce si-a largit stapanirea in jurul cetatii, Roma a inceput lupta impotriva etruscilor, care stapaneau nu numai provincia Etruria, ci si provincia Latium pana in Campania, lupta ce a durat aproape un secol. In cele din urma Etruria fu incorporata Romei, cetatile distruse si locuitorii vanduti ca sclavi. In acest fel romaniii isi asigura stapanirea vaii Tibrului si legatura cu marea.
Apoi romaniii au inceput un sir lung de razboaie pentru a cuceri pamanturi noi.
In acest timp s-au confruntat cu pericolul galilor, dar cu greu au reusit sa scape de el.
Dupa aceea, romaniii au inceput noi cuceriri spre sud in campiile Latium si Campania.
In Campania romaniii au intampinat rezistenta samnitilor, pe care i-au supus prin anul 290 i. Hr..
Imediat dupa ce au devenit stapani peste Italia de mijloc, puternicii cotropitori si-au indreptat atenti catre teritoriile sudice ale peninsulei.
Sudul Italiei era stapanitde cetatile grecesti, dintre care cea mai vestita era Tarentul.
Toate cetatile grecesti, dupa lansarea amenintarii, s-au predat, in afara de Tarent.
In cele din urma aceasta din urma cetate a fost cucerita odata si cu toata Italia de sud de catre romani.
Astfel, in jurul anului 270 i. Hr., statul roman ajunsese sa stapaneasca intreaga Italie, pana la stramtoarea Mesina, care o despartea de Sicilia.
Dupa cucerirea Italiei statul aristocratic roman s-a intarit. Avand o armata bine organizata, Roma a trecut la noi cuceriri, devenind stapana Marii Mediterane.
In continuare, statul roman si-a indreptat atentia catre bogata Sicilie, cu care se invecina.
In urma celor 3 razboaie punice, Roma a capatat control asupra bazinului apusean al Marii Mediterane, transformand Cartagina in provincia romana Africa in 146 i. Hr..
Pentru a cuceri si bazinul rasaritean al aceleiasi mari, Roma s-a luptat cu Macedonia pe care o transforma in provincie romana in 148 i. Hr.. Apoi in 146 i. Hr. supune si Grecia pe care o transforma de asemenea in provincie romana, dandu-i-se numele de Ahaia. Apoi romaniii au trecut in Asia Mica si au incorporat statului roman regatul Pergamului ( 130 i . Hr. ), transformandu-l in provincia romana numita Asia.
Roma stapanea acum Italia, Africa de nord, Spania, o parte din Gallia, Macedonia, Grecia si, in Asia Mica, Pergamul. Ea era acum cea mai mare putere in Mediterana.
Mai tarziu, in urma razboaielor impotriva lui Mitriade, regele Pontului, Roma anexeaza in intregime Asi Mica si Siria ( 63 i. Hr. ). Cucerirea regatelor elenistice este finalizata de Octavianus prin anexarea Egiptului ( 30 i . Hr. ).
Roma va mai duce razboaie de cucerire a Galliei, in timpul lui Caesar, iar dupa trecerea la pricipat, si apoi la imperiu se va finaliza ocuparea Peninsulei Iberice, se va fixa granita pe Dunare prin alungarea germanicilor, cea mai importanta anexiune din aceasta perioada fiind, dupa cum am mai spus, Egiptul.
Inca din timpul lui Augustus vom vedea un mare interes din partea romanilor pentru teritoriile bogate din nordul Dunarii. In anul 9 d. Hr. Pannonia este transformata in provincie romana. Aceeasi soarta o va avea si Moessia in anul 15. In Dobrogea este fixat controlul roman in urma expeditiei condusa de Licinus Crassus din anii 29 - 27 i . Hr.. In cele din urma, datorita celor doua razboaie daco - romane 101 - 102 si 105 - 106 Dacia este transformata in provincie romana.
Dupa aceasta cucerire, Roma isi incepe inceata dar sigura decadere.
Datorita imensitatii sale, proastei administrari, luptelor interne pentru putere si noilor popoare ce faceau neincetat presiuni la granitele imperiului imperiul s-a redus pana aproape la teritoriile de la care plecase, pana aproape de Peninsula Italica. Administratia si armata romana se vor retrage continuu pana cand se va ajunge doar la acest umil teritoriu.
Datorita greutatii administrarii, este impartit in anul 395 intre cei doi fii ai imparatului Theodosius, Arcadius si Honorius. Partea apuseana va cadea in anul 476 prin alungarea ultimului imparat roman, Augustulus. Partea de rasart se va greciza si va mai rezista inca 100 de ani, pana in 1453, cand va avea loc caderea Constantinopolului.
Politica interna a statului roman nu a fost cu nimic mai prejos decat cea
externa.
In primele secole ale existentei sale, Roma a avut ca forma de conducere regalitatea.
Nemultumiti de unele reforme facute in timpul regalitatii in favoarea plebeilor, patricienii l-au inlaturat pe ultimul rege si au instaurat republica in anul 509 i. Hr. In locul regelui, la conducerea Romei adunarea poporului a ales doi consuli, din randul patricienilor, pe timp de un an. Consulii comandau armata, convocau si prezidau senatul si adunarea poporului si judecau cele mai mari procese. Ei nu puteau fi trasi la raspundere in timpul indeplinirii functiei lor. In timpuri de mare primejdie, cand era nevoie sa se ia hotarari imediate, se alegea un conducator numit dictator.
Pe langa lupta pentru suprematie in Italia, Roma a mai avut confruntarea dintre plebe si patricieni.
Timp de doua veacuri ( 494 - 287 i. Hr. ) plebeii vor lupta pentru a obtine drepturi egale cu cele ale patricienilor. In cele din urma plebeii au obtinut unele reforme ( ,, Legea celor 12 table '', obtin dreptul de a avea 2 tribuni si un consul, ).
In timpul republicii, la Roma vom avea urmatoarele institutii politice
senatul - organ suprem de conducere al republicii, format din 300 de membri, recrutati de cenzor din fostii magistrati superiori, lua hotarari in cele mai importante probleme ale statului, dirija consulii si diplomatia si controla activitatea tuturor magistratilor.
adunarile poporului ( comitiile ) erau de 3 feluri
comitiile curiate - aveau rol minor adoptiuni, testamente, probleme religioase.
comitiile centuriate - se adunau pe campul lui Marte si discutau probleme legate de pace si razboi
Comitiile tribute - isi aveau originea in adunarile plebeene, convocate de triburi inca din sec. al V - lea i .Hr. alegeau tribunii, chestorii si edilii si luau hotarari obligatorii pentru plebei.
Dupa razboaiele de cucerire pe care le-au purtat romanii in sec. III si II i. Hr., situatia taranilor s-a inrautatit mult.
Ruinarea taranimii a avut urmari dezastruoase pentru statul roman.
Taranii saraciti au inceput sa se agite si sa ceara o noua impartire a pamantului. Pana si unii dintre aristocrati isi dadeau seama de importanta problemei taranesti. Printre acestia s-au numarat si fratii Gracchi.
In anul 133 i .Hr. fratele cel mare, Tiberius Gracchus este ales tribun. El urmareste refacerea ogorului public si impartirea lui la oamenii saraci. Dar datorita ambitiei sale de a-i ajuta pe cei mai saraci prin ,, defavorizarea '' celor mai bogati el a fost ucis de patricieni impreuna cu 400 dintre partizanii sai.
Zece ani mai tarziu, in 123 i .Hr., este randul celuilalt frate sa incerce sa dea reforme, devine Caius Gracchus tribun. Acesta dorea sa vanda grane la preturi foarte mici taranilor saraci, sa acorde cetatenie populatiei din Italia, sa dea drept de judecata cavalerilor, si sa intemeize colonii in afara Italiei.
Insa a fost si el ucis in tentativa sa.
Pe plan intern in anul 107 o reforma importanta i se datoreaza lui Marius si anume reforma militara pe baza careia soldatii erau recrutati si din populatia saraca a Romei, dandu-li-se echipament complet si solda.
Intre anii 90 - 88 i. Hr. avem din nou razboaiele socilor care doreau reformele lui Tiberius. Ei vor fi invinsi de Marius si de Cornelius Sylla.
De aceasta data, Roma da dovada de diplomatie si acorda socilor mult dorita cetatenie.
In anul 73 i . Hr. la Roma izbucneste cea mai mare rascoala a sclavilor cunoscuta in istorie.
Sclavii erau exploatati sangeros. Aristocratii romani cereau sclavilor munci din ce in ce mai grele si-i supuneau unui tratament neomenesc. Dintre sclavi, gladiatorii erau cei mai urgisiti, fiindca trebuiau sa se ucida intre ei in circ pentru a-i distra pe stapanii lor si publicul roman. Pentru a invata cum sa ucida mai repede, unii sclavi erau trimisi la scolile de gladiatori. O asemenea scoala era la Capua, langa Neapole. Aici se afla si un sclav cu numele de Spartacus, trac de origine. El dezertase cand a trebuit sa lupte impotriva poporului sau si de aceea fusese prins si facut sclav. Dupa cum am mai spus, datorita traiului foarte greu, acesta dorind libertate, pune la cale rascoala. Sustinut de 200 de gladiatori el a pornit lugul drum catre libertate, dupa ce s-a asigurat ca armata romana era angajata in lupte in afara Italiei. Complotul lor a fost insa descoperit si pentru a nu cadea in mainile stapanilor, el impreuna cu 78 dintre tovarasii sai pe care i-a convins ca e mai demn sa moara pentru libertate decat in luptele din circ a fugit pe Muntele Vezuvium ascunzandu-se in craterul stins al vulcanului. Lor li s-au alaturat tarani saraci si sclavi si curand muntele se transforma intr-o fortareata a sclavilor.Au reusit prin priceperea lui Spartacus sa scape de doua ori din mainile dusmanului, dar pana la urma ei au fost prinsi si macelariti cei mai multi. In timpul luptei Spartacus a vrut sa ajunga la Crasus, insa a fost lovit in sold cu lancea. El s-a batut in genunchi, pana a fost taiat in bucati, iar trupul lui n-a mai putut fi gasit.
In acest timp ( in sec II i. Hr. ) se acutizeaza si conflictele dintre optimati ( aristocratia conservatoare ) si populari ( reformatorii ).
Dupa retragerea lui Sylla in anul 60 i . Hr. se instaureaza primul triumvirat, format din Caesar, Pompei si Crasus.
Dupa moartea lui Crasus incep luptele pentru putere. In anul 48 i. Hr. se da lupta hotaratoare in Grecia, iar Pompei este invins.
In anul 44. i. Hr. este ucis si Caesar. Iar in 43 i. Hr. se instaureaza cel
de-al doilea, format din Octavian, Lepidus si Marcus Antonius
Acestia incep un adevarat masacru, ucigand din randurile republicanilor peste 300 de senatori si 2000 de cavaleri pentru a-l razbuna pe Caesar. Armata republicanilor este zdrobita la Philippi in 42 i .Hr. in Macedonia. Dupa aceasta, cei trei isi impart imperiul. Dar dupa retragera lui Lepidus ( 36 i . Hr. ), incepe din nou lupta pentru putere intre Octavian si Marcus Antonius. Lupta decisiva se da de aceasta data la Actium in anul 31 i . Hr., iar Octavian iese invingator. Se pune astfel capat razboaielor civile, iar dupa un secol de criza politica, Octavian inaugureaza o noua forma de guvernare - imperiul.
Trecerea de la republica la imperiu se va face cu prudenta, pastrand aparentele republicane .
