|
|
|
Cei trei piloni ai uniunii europene
Uniunea Europeana este forma actuala a constructiei comunitare inceputa in anul 1952 si ea a fost creata prin Tratatul de la Maastricht, din 1993. Potrivit prevederilor Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeana este fondata pe trei piloni:
1. Comunitatile Europene;
2. Politica externa si de securitate comuna;
3. Cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne.
Acesti piloni componenti ai Uniunii Europene nu sunt complet independenti unii fata de altii, tratatul prevazand modalitati de legatura intre ei. De altfel, art.3 alin.2 din Tratatul Uniunii Europene prevede ca "Uniunea vegheaza in mod special la coerenta ansamblului actiunii sale externe in cadrul politicilor sale in materia relatiilor externe, de securitate, economice si de dezvoltare".
1. Primul pilon: Comunitatile Europene
Primul pilon este reprezentat de cele trei Comunitati Europene: Comunitatea europeana a carbunelui si otelului (CECO), Comunitatea economica europeana (CEE) si Comunitatea europeana a energiei atomice (CEEA sau EURATOM). Unirea Europeana nu s-a subtituit Comunitatilor Europene, nu are personalitate juridica proprie si nici un cadru institutional distinct, ea dispunand, conform art.3 al Tratatului de la Maastricht, de cadrul institutional al celor trei Comunitati Europene.
Crearea Uniunii Europene reprezinta cea mai importanta reforma a cadrului de integrare european, dupa constituirea CEE, in 1957.
Odata cu crearea Uniunii Europene, Comunitatea Economica Europeana a devenit Comunitatea Europeana, iar Tratatul CEE a devenit Tratatul CE, schimbarea denumirii marcand evolutia Comunitatii si atribuirea de noi competente in afara celor economice, precum: cercetarea si dezvoltarea, mediul inconjurator, educatia si formarea profesionala, cultura, sanatatea publica, tineretul, retelele de transporturi, protectia consumatorilor, etc.
Si alte institutii comunitare au primit denumiri noi, dupa cererea Uniunii Europene. Astfel, din anul 1993, Consiliul Comunitatilor Europene se numeste Consiliul Uniunii Europene, Comisia Comunitatilor Europene devine Comisia Europeana, iar Curtea de Conturi devine, din ianuarie 1994, Curtea Europeana de Conturi.
Instituirea cetateniei europene demonstreaza faptul ca, de la domeniile cu specific economic si social, se trece spre uniunea politica. Tratatul CE contine si dispozitii privind organizarea Uniunii economice si monetare, a carei realizare constituie o prioritare a Comunitatii, alaturi de piata comuna si de politicile comune.
In cadrul CE, institutiile pot sa adopte, in domeniile ce le sunt repartizate, acte care sunt direct aplicabile in statele membre si care au prioritate in fata dreptului intern.
2. Al doilea pilon: politica externa si de securitate comuna (PESC)
Politica externa si de securitate comuna intareste si largeste cooperarea politica anterioara, ea ingloband ansamblul problemelor de securitate ale Uniunii Europene care include si definirea unei politici de aparare comune care ar putea conduce, la un moment dat, la o aparare comuna.
Inainte de constituirea Uniunii Europene, politica intre statele membre ale Comunitatilor Europene se desfasura in cadrul cooperarii politice europene, lansata in anul 1970 si extinsa prin Actul Unic European, in 1986-1987. Aceasta cooperare politica europeana consta in consultari periodice care aveau loc intre ministrii de externe si in mentinerea unor contacte permanente intre administratiile statelor membre.
Reprezentantii statelor membre au convenit sa se informeze reciproc cu privire la toate problemele importante din politica externa si, in masura in care era posibil, sa se adopte o pozitie comuna. Problemele care vizau securitatea se limitau la aspectele politice si economice.
Crizele politice din anii '90 - razboiul din Golf, razboiul civil din Iugoslavia, destramarea Uniunii Sovietice au demonstrat ca aceasta cooperare politica europeana privind politica externa si securitatea comuna nu conferea Uniunii Europene acea pozitie si importanta care sa poata fi adoptata statului sau de cea mai mare putere comerciala a lumii.
Prin Tratatul UE, sefii de stat si/sau de guvern ai statelor membre au convenit sa realizeze in mod progresiv o politica externa si de securitate comuna bazata pe urmatoarele obiective:
● apararea valorilor comune, a intereselor fundamentale si a independentei Uniunii Europene;
● consolidarea securitatii Uniunii si a statelor membre;
● mentinerea pacii in lume si consolidarea securitatii internationale, conform principiilor din Cartea Natiunilor Unite;
● promovarea cooperarii internationale;
● promovarea democratiei si a statului de drept, apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Politica externa si cea de securitate se numara printre domeniile in care statele membre colaboreaza pentru a-si apara suveranitatea, dar, in continuare, este dificil sa se defineasca interesele comune in aceasta materie.
3. Al treilea pilon: cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne
La fel ca in domeniul politicii externe si de securitate, si cooperarea in planul justitiei si al afacerilor interne se bazeaza pe o colaborare intre statele membre care nu intra in cadrul procedurilor de decizie comunitare.
Aceasta cooperare este strans legata de dreptul la libera circulatie a persoanelor, astfel ca sunt de interes comun: regulile privind trecerea frontierelor exterioare ale Uniunii, politica de azil, politica in domeniul imigrarii, lupta impotriva drogurilor, cooperarea vamala, cooperarea judiciara in materie penala si civila, etc.
Un important domeniu in cadrul acestui pilon il reprezinta cooperarea politiei si cea judiciara, care vizeaza realizarea unei actiuni comune in materia prevenirii si luptei impotriva criminalitatii (indeosebi in ceea ce priveste terorismul, traficul ilegal de droguri si arme, coruptia si frauda), rasismul si xenofobiei si sa ofere tuturor cetatenilor un spatiu de libertate, securitate si justitie.
Au fost luate o serie de masuri comune cu privire la lupta impotriva spalarii banilor si a fost deschis un oficiu european de politie, Europol, care si-a inceput activitatea in anul 1998.
Pe plan judiciar, cooperarea a urmarit, in principal, sa facilizeze si sa accelereze masurile comune in materia procedurilor judiciare si a executarii deciziilor, sa simplifice extradarea intre statele membre si sa impuna reguli minime cu privire la elementele constitutive ale infractiunilor si la sanctiunile aplicabile criminalitatii organizate, terorismului si traficului de droguri.
