|
|
|
Marcel Danesi spunea ca, teoreticienii comunicarii se concentreaza in special pe studiul fabricarii mesajului ca proces, pe cata vreme semioticienii isi orienteaza atentia pe semnificatia mesajului si pe modul de constructie a acesteia (Mesaje si semnificatie. O introducere in Semiotici, 1994). El sugereaza ca atat stiinta comunicarii cat si semiotica sunt de fapt studii sistematice asupra semnelor. Interesant ca Danesi afirma despre semiotica ca aceasta studiaza mai intai semnificatia si apoi comunicarea.
Definitiile si distinctiile lui Danesi referitoare la stiinta comunicarii si semioticii mi-au capturat interesul deoarece intr-un fel, el intrevede o linie de demarcatie intre cele doua arii de studiu care dealtfel sunt foarte strans imbinate. In continuare am incercat sa sintetizez aceste diferente. Sunt de acord ca pana acum nu sunt convins in intregime de acest mod de a distinge intre semiotica si stiinta comunicarii. Totusi consideram ca are o valoare deosebita. O reflectie asupra acestor subiecte ne vor ajuta atat pe noi, cat probabil si pe cititor sa le inteleaga mai bine.
Astazi suntem in plina era a informatiei. Manipularea informatiei este definita ca principala activitate comerciala a zilelor noastre. Indiferent de nivelul pe care ne situam, suntem cu totii consumatori de informatie. Deasemenea, cei mai multi dintre noi au de-a face cu dirijarea, procesarea, lansarea, transmiterea sau vanzarea informatiei, si toate acestea ca un mod de viata.
Informatia este livrata in tot felul de pachete sau mai bine zis este transmisa prin tot felul de suporturi media.Tot felul de mesaje sunt transmise tuturor tipurilor de audienta.
Informatia este elementul cheie al stiintei comunicarii si probabil tot asa si pentru semiotica. Consideram informatia a fi materia prima pentru constructia mesajelor si crearea semnificatiei. Semnele sunt o colectie de biti si cuante de informatie. Informatia este ceea ce noi descifram din semne. De remarcat ca decodarea se poate derula deoarece unele tipuri de codari este intotdeauna o parte din "creatia" semnului. Chiar si semnele iconice care sunt "reprezentari directe a unui referent", precum sunt ele definite de Danesi, pot fi codate pentru a le face transferabile prin orice mediu.
Sa luam o floare ca fiind referentul. O reprezentare iconica a unei flori ar putea fi o mana ce deseneaza, o pictura sau un tablou colorat. De la cel mai nesemnificativ icon (desenatorul) pana la cel mai reprezentativ icon (tabloul colorat), este necesar de a crea un semn pentru reprezentarea codata a informatiei (i.e. model, textura, culoare). Un parfum ce miroase "asemeni" florii este deasemenea o reprezentare iconica a unui obiect real. Ne gandim astfel la toate procesele chimice necesare codarii mirosului florii printr-o substanta.
Nimic nu este perceput de catre mentalul nostru fara sa fie trecut prin simturile noastre (J.A.Comenius, 1592 -1670). Aceasta specificare este reprezentativa ca importanta pentru alt element crucial al comunicarii si anume perceptia. Pentru marea majoritate a fiintelor umane (lasand la o parte psihicul), cele cinci simturi sunt doar un mod de conectare cu toate obiectele si semnele dinlauntrul si din exteriorul trupurilor noastre. Ceea ce Comenius dorea sa explice prin aceasta specificare este faptul ca nu poate avea loc o comunicare sau creare de semnificatie daca informatia nu a fost trecuta prin simturile noastre. Consider ca atata vreme cat perceptia este privita ca o componenta importanta a procesului comunicarii, ea va fi una din variabilele ce vor afecta propriile noastre achizitii si interpretari ulterioare ale informatiei.
Comunicarea este definita ca transferul informatiei de la sursa la receptor. Scopul specialistului in comunicare este de a realiza acest proces intr-un mod eficient si efectiv. De aici, teoreticienii comunicatiei au incercat sa descrie modele prin care comunicarea poate fi abordata. Provocarea este ca acele corecte combinari codificate, media si contextele sa creeze un transfer informational rapid, cost adecvat si acuratete. Aceste procese nu pot fi separate de faptul ca oamenii sunt cei ce decodeaza informatia, receptand-o dintr-un mediu caracteristic, intr-un context specific si conferandu-i o semnificatie. Aici intervine rolul semioticii.
Semiotica este, dupa Danesi, stiinta sau doctrina ce studiaza semnele. Desigur, ne reamintim ca Danesi sugera despre semiotica ca studiaza mai intai semnificatia si apoi comunicarea. Inclin sa cred ca Danesi dorea sa transmita prin aceasta declaratie ca principala orientare a semioticii este de a studia semnificatia. Comunicarea este pentru semioticieni o a doua tema. Dupa cum teoreticienii comunicarii si-au dezvoltat propriul plan de lucru, tot asa si semioticienii sunt foarte ingrijorati de esenta creerii semnificatiei.
