|
|
|
Exista preocupari stravechi in privinta protectiei sociale:
1 civilizatia azteca care promova grija orfanilor si a infirmilor,
2 civilizatia hindu proteja grupurile vulnerabile si aflate in nevoie,
3 Grecia antica proteja orfanii si invalizii de razboi, statul platindu-le pensii,
4 Imparatul crestin Constantin cel Mare a creat primele institutii de asistenta sociala destinate copiilor si tinerilor abandonati, femeilor vaduve, batranilor si saracilor.
In privinta filosofiei protectiei sociale intalnim in cadrul Uniunii Europene doua mari tendinte
(a) sisteme de protectie sociala de inspiratie tip Bismarck (Germania, Belgia, Franta, Italia, Luxemburg) in care prevaleaza principiul solidaritatii profesionale, sisteme in care prestatiile si serviciile depind de cotizatiile muncitorilor si patronilor la bugetul asigurarilor sociale;
(b) sisteme de inspiratie Beveridge (U.K., Danemarca) unde prevaleaza un sistem de asigurari generalizat si unde prestatiile si serviciile sociale se acorda diferentiat in functie de necesitati.
Obs. Nici una dintre tarile membre ale Uniunii Europene nu au modele pure ale uneia sau alteia dintre aceste doua mari tendinte. Diferentele se inregistreaza in ceea ce priveste modul de finantare, nivelul prestatiilor, rolul autoritatilor publice si al partenerilor locali.
In fapt, fiecare stat european are o istorie aparte si de aceea modul de organizare socio-administrativa este diferit.
Intalnim si similitudini in ceea ce priveste serviciile si prestatiile in caz de batranete, de boala, de invaliditate, de ingrijire a copiilor si ingrijiri de sanatate
De asemenea, toate tarile se confrunta cu somajul, situatiile de excludere sociala a unor categorii populationale (persoane fara adapost, refugiati si imigranti ilegal, persoane cu handicap), scaderea natalitatii si imbatranirea populatiei, saracia, polarizarea sociala, etc.
Germania
Primele legi referitoare la asigurarile sociale dateaza de la sfarsitul secolului al XIX - lea de pe vremea cancelarului Bismarck care a dorit sa securizeze populatia muncitoreasca impotriva riscurilor datorate varstei, bolii si accidentelor de munca. Unii cercetatori sustin ca adevaratul scop al acestei initiative era de fapt deturnarea atentiei muncitorilor de la miscarile socialiste existente in acel moment care militau pentru reducerea ingalitatilor dintre clasele sociale.
In 1883 apare legea asigurarii de boala a muncitorilor din industrie ce prevedea asigurarea obligatorie a muncitorilor al caror venit nu depasea un anumit plafon, nivelul cotizatiilor fiind proportional cu salariul fiind impartite intre muncitori si patroni.
In 1884 apare legea privind asigurarea pentru accidentele de munca iar in 1889 apare legea privind asigurarile de invaliditate si batranete (cotizatiile fiind impartite intre muncitori si patroni).
Sistemul actual de protectie sociala este format din asigurari (varsta, boala, accidente de munca, somaj si handicap) si un venit minim garantat ca forma de ajutor social la care se adauga serviciile de asistenta sociala
Asigurarea in caz de boala este obligatorie pentru toti salariatii al caror venit nu depaseste un anumit nivel. Aceste fonduri provenite din asigurarile de boala sunt gestionate de aproximativ 800 de case autonome care determina propriile procente de cotizare (11% - 13% din salariu). Salariatii isi pot alege casa de asigurare indiferent de profesie sau de intreprinderea de care apartin.
De asemenea, asigurarea de varsta/pensie (functionari, muncitori si mineri) este obligatorie pentru cei ale caror venituri nu depasesc un anumit plafon.
In schimb, asigurarile in caz de accidente de munca si de somaj sunt obligatorii.
Asigurarea pentru ingrijirea persoanelor dependente care priveste in mod special persoanele cu handicap si persoanele in varsta dateaza din anul 1995 si este obligatorie.
Ajutorul social se acorda in baza legii din 1961 si presupune pe de o parte o alocatie de subzistenta ce asigura un venit minim garantat iar pe de alta parte ajutoare speciale (graviditate, nastere, scolarizare, incalzirea locuintei).
Serviciile de asistenta sociala sunt organizate la nivel national sub forma federativa, grupate in sase mari organizatii. Voluntariatul joaca un rol important in dezvoltarea serviciilor sociale.
Marea Britanie
Legea saracilor (Poor Law Act - 1601) ce reprezenta o revizuire a unui act normativ din 1576 referitor la protectia persoanelor sarace, promulgat de Regina Elisabeta I. Legea stabilea o "taxa pentru saracie" platita de catre proprietarii de pamant iar din banii adunati erau sprijinite persoanele care se confruntau cu dificultati majore (handicapuri severe, boli grave, copii abandonati). Casele de munca ce aveau un regulament bine pus la punct reprezentau o forma institutionala de protejare a persoanelor vulnerabile.
Amendamentul Legii Saracilor (Poor Law Amendment Act - 1834) ce reducea drastic sprijnul acordat beneficiarilor legii pentru a-i motiva pe cei apti de munca sa devina activi pe piata muncii. Aceste case de munca se inmultisera enorm, peste 1 800 cu o capacitate de 90. 000 de locuri (a se vedea L.M. Pop, 2005, pg. 67 - 72).
Detine unul dintre sistemele de protectie sociala inspirate din raportul Lordului Beveridge (Social Insurance and Allied Servicies, 1942) ce avea ca obiectiv central al statului lupta impotriva celor cinci giganti: lipsurile, boala, ignoranta, mizeria si inactivitatea.
Filosofia sistemului a fost preluata si de catre alte tari europene. Dominant in cadrul sistemului se afla principiul universalitatii si distribuirii diferentiate a prestatiilor.
Unii cercetatori considera principiile raportului Beveridge ca fiind primele principii de constituire ale statului bunastarii sociale
In urma aparitiei acestui raport au fost elaborate trei legi fundamentale pentru sistemul de protectie sociala din U.K.:
1 Legea privind alocatiile familiale (1945),
2 legea privind accidentele de munca si asigurari sociale (1946),
3 legea privind crearea serviciului national de sanatate (1946).
Paralel cu sistemul de protectie sociala a fost creat si un sistem national de sanatate la care accesul este universal si gratuit.
Sistemul actual de protectie sociala acopera intreaga populatie, riscurile acoperite se refera la: familie in dificultate, boala, invaliditate, somaj, vaduvie, batranete.
Intalnim urmatoarele tipuri de prestatii: prestatii sociale cu caracter contributiv (pensii), prestatii non-contributive independente de nivelul resurselor (alocatii familiale, prestatii pentru persoanele cu handicap) si prestatii non-contributive dependente de nivelul resurselor (ajutor social ca forma de venit minim garantat).
Finantarea sistemului se realizeaza prin cotizatiile salariatilor si patronilor la fondul national de asigurari. Complementar acestui fond avem si fondul de consolidare constituit din impozite. Ambele fonduri sunt administrate de catre stat prin intermediul Ministerului Sanatatii si Securitatii Sociale. Cotizatiile sunt diferentiate in functie de nivelul salarial.
Serviciile sociale sunt gestionate la nivel local
Reforma "Community Care Act" ca urmare a raportului Griffith (1988) a determinat ca serviciile sociale dezvoltate de catre autoritatile locale sa accentueze evaluarea nevoilor comunitare iar finantarea serviciilor sociale sa fie transferata de la nivel central la nivel local.
De asemenea exista un mediu concurential in furnizarea serviciilor (autoritati locale, organizatii nonguvernamentale, asociatii private).
Autoritatile locale nu au obligatia de a oferi ele insele servicii, ci de a incheia contracte cu furnizorii de servicii, principiu spre care se indreapta si Romania in mod special in domeniul protectiei copilului.
In Franta, necesitatea sistemul de protectie sociala a fost evidentiata de catre Revolutia Franceza.
Primele legi aparute in sfera protectiei sociale sunt:
1 legea cu privire la asistenta persoanelor alienate (1838),
2 legea cu privire la ajutorul medical gratuit (1893),
3 legea cu privire la asistenta copiilor (1904
4 legea cu privire la ajutorul batranilor si infirmilor (1905
Asigurarile in cazul accidentelor de munca dateaza din 1898 iar in perioada 1928 - 1930 se instituie asigurarile obligatorii pentru anumite categorii de muncitori.
Arhitectura sistemului de securitate sociala a fost stabilita in 1945 si prevazuta initial doar pentru salariati dar conceputa astfel incat sa permita absortia intregii populatii.
Constitutia din 1946 prevedea si dreptul la securitate sociala. Reforme importante au loc in prima faza in 1950 iar mai apoi incepand cu 1982 cand are loc descentralizarea responsabilitatilor statului in privinta sprijinului social, acestea revenind autoritatilor locale
Sistemul include asigurarile obligatorii contra riscurilor sociale clasice, finantat prin cotizatiile salariatilor si patronilor. Ajutorul social ca forma de venit minim garantat a fost introdus in 1988. Franta se evidentiaza prin nivelul ridicat al finantarii sistemului de protectie sociala.
Danemarca, care detine poate cel mai generos sistem de protectie sociala dintre tarile nordice, este o monarhie constitutionala iar regimul politic este acela al democratiei parlamentare.
Ca urmare a reformei administrative din 1968, este divizata in 16 comitate si 275 de comune. Acestea sunt conduse de catre un consiliu ales pe o perioada de 4 ani de zile.
Inca din 1891 a fost adoptata o lege referitoare la populatia varstnica
Spre deosebire de alte tari europene (Italia, Spania, Franta) biserica nu a avut o influenta determinanta in politica sociala a tarii.
Sistemul actual de protectie sociala se bazeaza pe principiul universalitatii, fiind cel mai reprezentativ reprezentant al modelului scandinav de "Welfare State", un sistem finantat si gestionat de catre stat cu largi drepturi sociale adresate tuturor rezidentilor
Sistemul danez detine unul dintre cele mai dezvoltate sisteme de servicii sociale publice.
Toti rezidentii beneficiaza de prestatiile serviciului de securitate sociala indiferent daca au sau nu loc de munca sau daca cotizeaza la un regim de asigurare.
Venitul minim garantat este acordat tuturor persoanelor fara venituri si este gestionat de catre autoritatile locale care au pus la punct un "ghiseu unic" unde beneficiarul se adreseaza pentru a primi drepturile/serviciile sociale.
Sistemul italian actual de protectie sociala decurge din vasta miscare de reforma de la sfarsitul anilor '70 a carei consecinta majora a fost descentralizarea serviciilor sociale
Ce-a dea doua miscare reformista a avut loc la inceputul anilor '90 avand ca rezultat organizarea sistemului in jurul a doua axe extrem de importante:
1 un sistem de protectie a muncitorilor (similar altor sisteme europene) si
2 un sistem de servicii sanitare si sociale organizate si gestionate la nivel de comune, provincii si regiuni.
Bugetul regional este autonom iar incasarile provin din impartirea impozitelor stranse pe plan regional si national.
Fiecare regiune dispune de un consiliu si de un guvern regional.
Serviciile de asistenta sociala (informare sociala, sprijin economic, ajutor la domiciliu, locuinta sociala, consiliere psiho-socio-pedadogica) sunt mai dezvoltate in regiunile industrializate din nord.
Venitul minim garantat se acorda tuturor persoanelor aflate in nevoie dar cuantumul acestuia este diferentiat de la o regiune la alta si de la o municipalitate la alta.
Belgia
Este o tara marcata de trei mari antagonisme:
1 cel lingvistic (pe acelasi teritoriu se intalnesc trei culturi si se vorbesc trei limbi diferite - franceza, flamanda si germana),
2 cel filosofic-ideologic (opozitia dintre catolicism si laic este puternica, statul preferand neutralitatea) si
3 cel socio-economic intre clasele sociale (existenta unor tensiuni intre industrie si agricultura).
In ceea ce priveste protectia sociala, predomina asigurarile sociale pentru muncitori.
Prima lege privind accidentele de munca care a fost promulgata in 1883 obliga patronul sa plateasca o indemnizatie victimei indiferent daca aceasta se facea sau nu vinovata de producerea accidentului.
De o dezvoltare insa a asigurarilor sociale putem vorbi de-abia in prima jumatate a secolului XX cand apar primele legi sociale:
1 1924 apare o lege care stabileste varsta de pensionare la 65 de ani si introduce asigurarea de batranete pentru toti salariatii;
2 1925 legea privind ajutorul celor nevoiasi;
3 1927 legea pentru bolile profesionale;
4 1928 sistemul indemnizatiilor pentru persoanele cu handicap.
5 1930 alocatiile familiale pentru salariati;
6 1935 se creeaza oficiul national de plasare a fortei de munca si somaj;
7 1936 se introduc concediile platite.
