Tipologii ale copiilor strazii

TIPOLOGII ALE COPIILOR STRAZII

Complexitatea fenomenului "copiii strazii" permite construirea a numeroase tipologii, in functie de variabile semnificative precum: tipul de relatie cu parintii, tipul de relatie cu prietenii, rezultatele scolare, convingeri si atitudini, caracteristici de personalitate, prezenta comportamentului delincvent. De asemenea, tipologiile pot sa includa si descrierea comportamentului la ultima fuga de acasa: daca decizia plecarii a fost spontana sau planificata, durata ramanerii pe strazi, cum a calatorit, cu cine s-a asociat, daca a fost victimizat, atitudinea parintilor fata de subiect la intoarcere etc.luand in considerare toate aceste variabile s-au stabilit 7 tipuri

de copii ai strazii:

1. tanarul hipercontrolat evadat are conflicte cu parintii care ii neaga autonomia, nu il sprijina si folosesc frecvent etichete negative pentru a-l caracteriza. Disciplina parentala este rigida, parintii uzeaza de pedeapsa fizica, il izoleaza si il resping. De regula, acesti subiecti au o stima de sine buna, au relatii bune cu colegii si rezultate bune la scoala.
2. singuraticul are relatii bune cu parintii, cu rezultate bune la scoala si nu are prieteni implicati in activitati delincvente; parintii ii sprijina aspiratiile educationale, dar il izoleaza de prieteni, cu scopul de a-l proteja si de a-l implica mai mult in activitatile scolare. Deoarece petrec mult timp in solitudine, singuraticii ajung sa idealizeze solidaritatea cu co-varstnicii si motivatia dominanta a evaziunii lor este data de dorinta de a fi impreuna cu o persoana sau un grup.
3. respinsul centrat pe prieteni are sentimentul de a fi respins atat la scoala cat si in familie. Relatia cu parintii este saraca, nesatisfacatoare; parintii il eticheteaza negative, ii impugn o disciplina severa, manifesta o atitudine de respingere si folosesc pedeapsa fizica.
4. rebelul - categoria rebelilor este compusa in principal din fete. Ele experimenteaza un nivel ridicat de stres si respingere, atat in familie, cat si la scoala. Caracteristica este perceptia acestor adolescente ca parintii acorda un tratament preferential, negandu-le lor libertatea,de unde si atitudini de contestare si sentimente de furie. Majoritatea sunt implicate in relatii de prietenie cu parteneri delincventi.
5. respinsul fara adapost a experimentat o respingere cronica si severa din partea parintilor, care manifesta o lipsa totala de preocupare fata de evolutia lui scolara, proiectele lui etc. petrece mult timp singur, iar prietenii lui au activitati delincvente.
6. expulzatul a trait o respingere parentala extrema; parintii sunt distanti, nu-l sprijina, nu comunica, sunt indiferenti. Stima de sine este foarte scazuta si se simt neajutorati. Resimt o atitudine de respingere si la scoala, unde rezultatele sunt mici.
7. fugarul neconstrans, centrat pe prieteni, primeste putin sprijin din partea parintilor, cu care comunica insufficient. Are un nivel ridicat de libertate si autonomie fata de parinti. In general, au o atitudine negative fata de scoala, aspiratii modeste, petrecandu-si cea mai mare parte a timpului cu cativa prieteni.

UNICEF a realizat in 1998 - 1999 "studiul national privind situatia copiilor strazii", dupa criteriul relatia copilului cu familia, combinat cu criteriul relatia copilului cu strada; s-a propus un sistem de clasificare cu urmatoarele patru categorii:

1. "copii pe strada" sunt cei care au o legatura permanenta cu familia; ei nu frecventeaza scoala si isi petrec majoritatea timpului pe strada, incercand sa castige bani, revenind in familiile lor pentru a dormi.
2. "copii in strada" sunt copiii care intretin relatii sporadice cu familia. Pe masura ce copiii se integreaza in "subcultura strazii", investitia lor in relatia cu familia se diminueaza corespunzator. Sunt cei care au trait situatii conflictuale cu parintii, de diverse intensitati, astfel incat greutatile, riscurile si pericolele vietii pe strada ajung sa fie considerate mai convenabile decat revenirea in familie. Invatarea sociala a rolului de "copil al strazii" presupune acum, pentru majoritatea acestor tineri, initierea in prostitutie, consumul de droguri, furt, violenta, santaj, manipulare, ceea ce din punct de vedere psihologic, echivaleaza cu schimbarea semnificativa a reprezentarii de sine: invata sa-si reprezinte totul - sine, ceilalti, relatii - ca pe o marfa.
3. "copiii strazii" sunt acei copii care si-au pierdut orice legatura cu familia sau cu institutia de ocrotire. Ei traiesc permanent pe strada, formand cu strada un ecosystem de o  stabilitate relative. Supravietuirea pe strada devine posibila prin afilierea la grup. Ei invate sa traiasca impreuna, stabilesc relatii cvasi- familiale cu alti tineri, schimba informatii despre locuri in care pot gasi hrana, adapost, servicii medicale si despre adultii in care pot avea incredere.
4. "familii cu copii pe strada. Aceasta categorie include adulti care din diverse motive, isi pierd locuintele si ajung sa traiasca impreuna cu copiii lor pe strada. Supravietuirea pentru acesti copii inseamna obligatia de a cersi, de a fura sau de a-si asuma responsabilitati pentru a contribui la venitul familiei. Contactul cu alti copii ai strazii catalizeaza procesul invatarii sociale a artei supravietuirii pe strada si poate facilita decizia copilului de a-si abandona parintii.