Caracteristicile si factorii de influenta asupra consumului agroalimentar (cererea alimentara)

Caracteristicile si factorii de influenta asupra consumului agroalimentar (cererea alimentara)

Cererea alimentara reprezinta cantitatea dintr-un produs pe care un consumator este dispus sa o cumpere, la un moment dat, la un anumit pret. Cererea apare-ca fiind o functie simultana a momentului dat, ceea ce inseamna perioada, dar in mod egal consideram contextul, a preturilor si a venitului disponibil.

Variatia cererii in functie de pret; elasticitatea

Daca variatia pretului va antrena o variatie mai importanta a cererii, se considera ca cererea este elastica in raport cu pretul (elasticitatea este superioara cifrei 1).

Daca cererea variaza putin, indiferent de variatiile pretului se considera ca cererea este inelastica in raport cu pretul (elasticitatea este inferioara cifrei 1).

Daca variatia pretului antreneaza o variatie de aceeasi importanta a cererii, se considera ca variatia cererii este de aceeasi amploare ca cea a pretului, dar de sens invers (elasticitatea este egala cu 1).

Pentru ansamblul produselor alimentare, elasticitatea cererii in raport cu pretul este scazuta (0,31). Dar aceasta cifra ascunde situatii foarte diferite functie de specificul produsului. Se poate spune ca elasticitatea este inferioara cifrei l pentru produsele de consum curent, dar este superioara pentru anumite alimente ca capsunile, vinurile fine, deserturile.

Variatia cererii alimentare in raport cu veniturile (Legile lui Engel).

Statisticianul german Engel, pe baza unor studii comparative asupra variatiilor bugetelor de familie a stabilit trei legitati care pot fi formulate dupa cum urmeaza:

Daca intr-o gospodarie veniturile cresc:

cheltuielile alimentare cresc mai putin decat veniturile;

cheltuielile pentru imbracaminte si locuinte progreseaza in acelasi ritm

cu veniturile;

alte cheltuieli de sanatate, cultura, timp liber cresc mai repede decat

veniturile.

Deci, dupa observatiile lui Engel, care dateaza de la sfarsitul sec. XIX, cheltuielile alimentare au o elasticitate scazuta in raport cu venitul, cheltuielile cu imbracamintea si locuintele au aceeasi amploare, iar celelalte cheltuieli sunt foarte elastice.

In economia de piata, substitutiile provin din jocul variatiilor venitului si ale preturilor, in tabelul 9.6 se figureaza elasticitatile pe termen lung in functie de venit si pret (cazul Frantei in perioada anilor ' 70).

Elasticitatea pe termen lung a cererii alimentare in raport cu venitul si preturile

Tabelul 4.1.

Sursa: INSEE, E 54, p.20.

Elasticitatea in functie de venit este in general pozitiva (pentru ca prin cresterea veniturilor cererea alimentara creste si ea), iar elasticitatea in functie de pret este in general negativa pentru ca, atunci cand preturile cresc, cererea alimentara scade.

In tabelul 4.1., toate elasticitatile in functie de venit sunt pozitive, cu exceptia celei de la paine, vinuri curente si cidru, bautura similara rachiurilor romanesti, in dezvoltarea agroalimentara franceza, aceste bunuri au devenit bunuri inferioare: daca venitul creste, consumul lor scade.

Pentru cazul Romaniei, elasticitatea cererii la produsele alimentare de baza in functie de castigurile salariale nete a fost calculata pe baza consumurilor fizice, avand ca baza anul 1990, in cadrul Institutului de Economie Agrara. Evolutia elasticitatii cererii la produsele de baza alimentare, diferentiate pe produse in perioada 1991-1994 este redata in tabelul 4.2.

Pentru o serie de produse, cum ar fi uleiul, faina, laptele, zaharul, carnea de bovine si pasare, cererea a fost inelastic pozitiva, acest fapt fiind caracteristic produselor alimentare de baza.

Elasticitatea cheltuielilor totale cu produsele alimentare in functie de salariul real demonstreaza in mod constant o cerere inelastic pozitiva, fapt explicabil daca se are in vedere ca ponderea cheltuielilor totale cu alimentele in salariul real a crescut de la 49,4 % in 1990 la circa 62 % in anul 1994 (Dinu Gavrilescu, 1996).

In acest caz notiunea de elasticitatea permite o apreciere mai buna a relatiilor dintre produse:

- elasticitatea este negativa atunci cand bunurile sunt complementare, ceea ce inseamna ca diminuarea cererii la un produs duce la cresterea pretului celuilalt produs;

Elasticitatea cererii la produsele alimentare de baza in functie de salariul real

Tabelul 4.2.

Sursa: Calcule ale Institutului de Economie Agrara, 1994, citate de D. Gavrilescu (1996).

Variatia cererii unui produs A atunci cand pretul produsului B se schimba. Elasticitatea incrucisata

elasticitatea este pozitiva atunci cand bunurile sunt substituibile, ceea ce se traduce prin cresterea cererii unui produs, daca pretul celuilalt produs creste.

Preturile si veniturile sunt doua variabile care intervin in decizia de a cumpara a unui consumator. Ele constituie cei doi factori obiectivi care determina consumul individual. Ca factori obiectivi mai putem aminti: transformarea conditiilor de productie a alimentelor, modificarea populatiei si mai ales a structurii sale.

In acelasi timp, daca venitul si pretul stau la baza deciziei consumatorului, nu este mai putin adevarat ca atunci cand intervine un alt factor (cel subiectiv), acesta poate influenta decizia sau hotararea consumatorului. Ca factori subiectivi: obisnuintele alimentare (alimentele simbol) si publicitatea (actiunea comerciala a intreprinderi lor).