|
|
|
Protectia juridica a dreptului copilului
OCROTIREA MINORULUI
1.OCROTIREA PARINTEASCA:
In literatura juridical de specialitate,
ocrotirea parinteasca este definita ca fiind totalitatea drepturilor si
obligatiilor acordate de lege parintiilor,pentru a asigura cresterea si
educarea copiilor minori.Institutia ocritirii parintesti cuprinde nu numai
drepturile si obligatiile care revin parintilor cu privire la persoana
copilului minor, ci si pe cele referitoare la bunurile acestuia.Ocrotirea
parinteasca se exercita pe perioada minoritatii copilului, cu exceptia cazului
in care minorul dobandeste, prin casatorie, capacitate deplina de
exercitiu(art.8,alin.3 din Decretul nr.31/1954).
2.REGLEMENTARE.
Institutia ocrotirii parintesti este reglementata in Titlul III, capitolul I,
sectiunea I din Codul Familiei, sub denumirea ,,Drepturile si indatoririle
parintilor fata de copii si minori".Aceasta reglementare se completeaza cu
dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.26/1997 privind protectia
copilului aflat in dificultate, asa cum a fost aprobata prin Legea nr.108/1998.
3.PRINCIPIILE OCROTIRII PARINTESTI.Din ansamblul dispozitiilor
legale care reglementeaza institutia ocrotirii parintesti rezulta ca aceasta
este guvernata de urmatoarele principii:
a) ocrotirea parinteasca se exercita numai in interesul copilului
minor(art.97,alin.2 din Codul Familiei).Folosit de multe ori de legiuitori in
diverse texte(art.38,alin.4,art.42,art.99 si 100,alin.3 din Codul
Familiei,art.1,alin.2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.25/1997 cu
privire la regimul juridic al adoptiei),conceptual de "interes al
copilului"este definit in literature de specialitate si in practica judiciara
prin doua laturi:un interes social,conform caruia parintii sunt obligati sa
creasca sa educe copilul in conformitate cu regulile si principiile generale
ale societatii, si un interes personal al copilului, potrivit caruia parintii
au obligatia de a se ingrijii de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de
educarea si pregatirea lui profesionala, potrivit cu insusirile lui;
b)principiul egalitatii parintilor in
exercitarea ocrotirii parintesti.Acest principiu, consecinta principiului
constitutional al egalitatii dintre barbat si femeie, este consacrat in
diferite texte ale Codului Familiei, de exemplu, art.1, alin.4 si art.97,
alin.1;
c)principiul asimilarii conditiei juridice a copilului din afara casatoriei cu
a cea a copilului din casatorie.Art.63 din Codul Familiei prevede:,,Copilul din
afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita prin recunoastere sau
hotarare judecatoreasca are, fata de parintele si rudele acestuia, aceasi
situatie ca si situatia legala a unui copil din casatorie";
d)principiul independentei patrimoniale
dinte copil si parinte.Art.106 din Codul Familiei prevede:,,Parintele nu are
nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor
parintelui, in afara de dreptul la mostenire si la intretinere".Asadar,
patrimoniu copilului este distinct cu cel al parintelui sau;
e)ocrotirea parinteasca se exercita sub
supravegherea si controlul autoritatilor tutelare , ale instantelor
judecatoresti si ale Ministerului Public.
4.DREPTURILE SI INDATORIRILE PARINTESTI. In cea ce
priveste sfera indatoririlor parintesti cu privire la persoana copilului,
aceasta este comuna si se refera la obligatia de a creste copilul si obligatia
de al intretine, la care unii autori de specialitate adauga obligatia de
supraveghere si obligatia de educare si de asigurare a invataturii si
pregatirii profesionale.Drepturile parintiilor cu privire la bunurile copilului
sunt, in acceptiunea tuturor autorilor de specialitate, aceleasi, si
anume:dreptul de administrare a bunurilor copilului, dreptul de al reprezenta
pe copil in actele juridice civile si dreptul de ai incredinta actele
civile.Aceasi situatie exista si in cea ce priveste obligatiile parintesti cu
privire la bunurile copilului, care se refera la:obligatia de administrare a
bunurilor, obligatia de a cere intocmirea inventarului, obligatia de a cere
stabilirea sumei anuale necesare intretinerii copilului si administrarii
bunurilor sale, obligatia de a prezenta darea de seama anuala sic ea generala.
5.DREPTURILE SI INDATORIRILE PARINTILOR CU PRIVIRE
LA PERSOANA COPILULUI:a) Dreptul parintilor de a stabili locuinta
copilului.Potrivit art.100, alin.1 din Codul Familiei, copilul minor locuieste
la parintii sai, cea ce inseamna ca minorul are un domiciliu legal.Dreptul
parintilor de a stabili locuinta copilului minor si de a tine copilul este
garantat prin art.103, alin.1 din Codul Familiei, potrivit caruia acestia au
dreptul de a solicita inapoierea copilului de la orice persoana care il tine
fara drept
b) Dreptul si indatorirea parintilor de a creste copilul.Notiunea de,,crestere
a copilului minor"are un continut complex si se refera atat la aspectele
materiale, cat si la cele de educatie si sanatate.Legiuitorul prevede in art.101,alin.2
din Codul Familiei ca parintii sunt datori sa ingrijeasca de copil,
asigurandu-i cresterea, sanatatea si dezvoltarea fizica, educarea, invatatura
si pregatirea profesionala.Asadar, componentele dreptului parintilor de a
creste copilul sunt:dreptul de a ingriji de sanatatea si dezvoltarea fizica,
dreptul de a ingriji de educare, invatatura si pregatirea profesionala a
copilului, dreptul de a indruma si supraveghea copilul.
6.DREPTURILE SI INDATORIRILE PARINTILOR CU PRIVIRE
LA BUNURILE COPILULUI.a) dreptul si indatorirea de a administra bunurile
copilului.Notiunea de ,,administrare a bunurilor copilului "are un continut mai
complex decat notiunea de administrare din dreptul civil, deoarece ea cuprinde,
alaturi de actele de administrare propriu zisa, si actele de conservare si in
anumite limite, chiar si actele de dispozitie.Administrarea patrimoniului
copilului de catre parintii lui presupune savarsirea urmatoarelor acte:-acte de
conservare, cum ar fi cele pentru dobandirea unui drept sau pentru evitarea
pierderii lui si care presupun cheltuieli reduse in raport cu valoarea
dreptului astfel conservat;-acte de administrare propriu zisa, cum ar fi cele
pentru folosirea unui bun sau intrebuintarea veniturilor pe care le produce
bunul sau a sumelor de bani pe care le are minorul;-acte de dispozitie,cum ar
fi instrsinarea sau gajarea bunurilor minorului, renuntarea la drepturile
patrimoniale ale acestuia, plata creantelor pe care le au fata de minor
parintii, o ruda in linie dreapta ori unchii si matusile(art.129, alin.2 si
art.126, alin.2), pentru realizarea carora este necesara incuvintarea
prealabila a autoritatii tutelare, si instrainarea bunurilor supuse
stricaciunii si a celor nefolositoare, daca valoarea lor este sub 250 lei
(art.129, alin.4 din Codul Familiei), posibile fara incuvintarea autoritatii
tutelare.b)dreptul si indatorirea parintilor de al reprezenta pe minor in
actele juridice civile si de ai incuvinta actele.Minorul, lipsit de capacitate
de exercitiu din cauza varstei, este reprezentat in actele juridice civile de
parintii sai.Intre 14 si 18 ani, minorul isi exercita singur atat drepturile,
cat si obligatiile, insa cu incuvintarea prealabila a parintilor.
7.EXERCITAREA OCROTIRII PARINTESTI DE CATRE AMBII
PARINTI.In principiu, ocrotirea parinteasca se exercita in mod egal si de comun
acord de catre ambii parinti, de la nasterea copilului si pana la dobandirea
capacitatii depline de exercitiu prin implinirea varstei de 18 ani sau, in
cazul minorei, prin casatorie.Nu prezinta importanta daca minorul este din
casatorie, din afara casatoriei sau este adoptat.Orice neintelegere ivita intre
parinti in legatura cu modul de exercitare a ocrotirii parintesti se rezolva pe
cale amiabila sau, in caz contrar, de catre instanta judecatoreasca.Din modul de
exercitare a ocrotirii parintesti pot rezulta urmatoarele situatii
litigioase:-parintii (casatoriti sau necasatoriti intre ei)nu se inteleg in
legatura cu domiciliul copilului minor.Instanta judecatoreasca decide, in baza
art.100. alin.2 si 3din Codul Familiei, daca domiciliul minorului va fi la mama
sau la tata;ulterior, daca se modifica imprejurarile care au stat la baza
pronuntarii acestei hotarari judecatoresti, celalalt parinte sau minorul, daca
a implinit varsta de 14 ani, poate formula o actiune de schimbare a
domiciliului minorului;
-parintii minorului divorteaza.Din oficiu, instanta judecatoreasca este
obligate sa dispuna, prin hotarare de divort, unde va fi domiciliul
minorului.La fel, nici aceasta hotarare judecatoreasca nu se bucura de autoritatea
de lucru judecat in cea ce priveste domiciliul copilului, deoarece, oricand, in
timpul minoritatii copilului, instanta judecatoreasca, la cererea unuia dintre
parinti sau a copilului, daca a implinit varsta de 14 ani, poate schimba
domiciliul copilului.
AsistenTa psihologica (Paul Popescu Neveanu) este ansamblul acTiunilor si
masurilor acordata de catre o persoana specializata in vederea intaririi,
fortificarii sau insanatosirii psihice a celui cu astfel de nevoi. In fucTie de
scop asistenTa este de mai multe tipuri: primara, (de suport), secundara
(consilierea), terTiara , psihoterapia), cuaternara (readaptarea si reinserTia
familiala, profesionala, sociala).
AsociaTia Britanica de Consiliere: da urmatoarea accepTie termenului
consiliere: "vorbim de o relaTie de consiliere atunci cand o persoana
(consilierul) este de acord in mod explicit sa ofere timp, atenTie si respect
altei persoane (client). Scopul consilierii este de a oferi clientului sansa de
a explora, de a descoperi si de a clarifica modalitaTile optime de a-si trai
propria viaTa, de a avea o existenTa fericita". IniTial, domeniul consilierii a
fost identificat in mod eronat cu cel al psihoterapiei, pentru ca mai apoi
sferele celor doua activitaTi sa se delimiteze net din punct de vedere teoretic.
Intre cei doi termeni exista diferenTe semnificative: consilierea este o
acTiune proactiva, in timp ce psihoterapia este intervenTia postfactum (de
remediere, de terapie).
In momentul actual, s-a conturat clar o serie de tipuri majore de consiliere
psihosociala, in funcTie de situaTie si de scopuri: consilierea individuala
(tradiTionala), de grup, de familie, vocaTionala, consilierea multiculturala
(cross-sultural counseling: in comunitaTile multiculturale, pentru minoritaTi
etc) si consilierea educaTionala (care capata nuanTe diferite in funcTie de
nivelul de scolaritate la care se raporteaza - scoala primara, secundara,
liceala sau superioara).
Pe langa rolurile generale ale unui consilier (consiliere individuala,
consiliere de grup, training, consultanTa si dezvoltare organizaTionala),
consilierul scolar mai este pregatit sa desfasoare activitaTi de evaluare,
asistenTa in cariera,
plasament, prevenire a problemelor de dezvoltare. Scopul fundamental al
terapiei este asigurarea unei funcTionari optime a individului sau grupului,
scop care se poate atinge prin implinirea obiectivelor consilierii:
promovarea sanataTii si a starii de bine; dezvoltare personala; prevenTie. In
ceea ce priveste consilierea si orientarea persoanelor cu cerinTe educative
speciale, in Romanania domeniul nu este pe deplin conturat, pana in acest
moment nici o instituTie de invaTamant superior neavand un program adecvat de
pregatire a unui asemenea tip de specialist.
Practic, in aceste momente, specialistii in domeniul Psihopedagogiei speciale
sunt abilitaTi sa ofere servicii de consiliere persoanelor cu handicap
intelectual sau motor, cu probleme de auy sau de vedere, de comunicare, de
comportament, de invaTare. O categorie speciala o reprezinta copiii supradotaTi
- pentru care, in cateva zone ale Tarii, au fost puse la punct programe
educative de excepTie, care inglobeaza si asistenTa de tip consiliere si
orientare.
Consilierul va ajuta clientul sa identifice obiectivele si sa abordeze
soluTiile legate de:
-autocunoastere
-comunicare
-stima de sine
- modificarea unor comportamente problematice sau patternuri dezadaptative de
gandire
- ameliorarea emoTiilor negative si a consecinTelor determinate de diferite
traume
-acordarea de suport
-insusirea si dezvoltarea unor strategii de adaptare
- facilitarea invaTarii unor comportamente sau abilitaTi noi
- prevenirea apariTiei unor probleme si menTinerea starii de sanatate mentala
