Planificarea si evidenta in educatia fizica

PLANIFICAREA SI EVIDENTA IN EDUCATIA FIZICA

1. Considerente generale
Planificarea si evidenta sunt activitati specifice omului constient de scopurile, urmarile si de necesitatea eficientei maxime in tot ceea ce face.
Si in educatia fizica eficienta este conditionata de planificare si evidenta. Exista, in practica curenta si mai multe situatii in care educatia fizica se desfasoara la intamplare, fara nici o planificare si nici o evidenta. Eficienta in aceste situatii este foarte slaba si nici cei care conduc procesul de practicare a exercitiilor fizice, fie ca nu sunt specialisti in domeniu, fie mai grav nu-si onnoreaza statutul si rolul de specialisti in domeniu.
2. Planificarea
Este o activitate umana care consta in prevederea stiintifica a continutului, desfasurarii si finalizarii unei actiuni. La educatia fizica planificarea este o activitate cu grad ridicat de complexitate, comparativ cu planificarea la alte actiuni umane.
Gradul sau ridicat de complexitate, in sensul efortului pe care il solicita cand se vrea sa fie eficienta este determinata de o multitudine de variabile dintre care mentionam pe urmatoarele :
a) perioada de timp pentru care se elaboreaza.
Este mai usor sa fie facuta pe o perioada mai scurta de timp, numindu-se planificare pe Ť termen scurt ť decat pe o perioada mai lunga de timp cand se numeste planificare pe Ť termen lung ť.
b) gandirea (conceptia) de tip cibernetic care trebuie sa stea la baza elaborarii ei.
Aceasta conceptie determina si unele neclaritati provocate de noutatea unor termeni si insuficienta lor adaptate la specificul educatiei fizice.
c) natura componentelor modelului de educatie fizica.
La educatia fizica natura componentelor modelului este extrem de diversa. Fiecare componenta se regaseste in documentele de planificare intr-o pondere mai mare sau mai mica. Oricum in proiectul didactic (planul de lectie), se regasesc toate componentele modelului de educatie fizica.
Exista componente care vizeaza calitatile motricesi deprinderile sau priceperile motrice dar si componentele care se adreseaza direct organismului uman (dezvoltarii fizice a acestuia) sferei intelectual-psihice cu precadere (cunostintele teoretice de specialitate), capacitatii de organizare si capacitatii de practicare independenta a exercitiilor fizice. Fiecare componenta isi are specificul sau privind legatura cu efortul fizic si cu cel psihic, deci particularitati de invatare sau de dezvoltare. in consecinta si metodologia de planificare a lortrebuie sa fie diferita.
d) locul de desfasurare a activitatii de educatie fizica
Educatia fizica spre deosebire de alte activitati cum ar fi de exemplu cele de tip intelectual se poate desfasura atat in spatii din interior (sali de educatie fizica, cabinete sau sali de gimnastica de intretinere, sali de pregatire fizica, culuare, coridoare, etc.) sau spatii din exterior (terenuri de educatie fizica, stadioane, curti amenajate, etc.), numite si spatii in 'aer liber'. Prin prisma eficientei sunt preferabile spatiile din exterior, din aer liber. Chiar exista recomandari speciale de a se desfasura educatia fizica in aer liber ori de cate ori este posibil fara a avea efecte daunatoare. Toate recomandarile in sensul mentionat decurg din unele cercetari stiintifice privind efectul practicarii exercitilor fizice asupra organismului subiectilor.
Complexitatea pentru planificare rezulta in primul rand ca exista doua variante de desfasurare a educatie fizice : in interior si in aer liber. Problema nu ar fi extrem de diferita daca ar exista conditii uniforme, egale de practicare a exercitiilor fizice in toate zonele si localitatile tarii pentru cele doua variante. Noi nu dispunem in domeniu de Sali standard si nici complexe standard pentru educatia fizica in interior sau exterior (in care intra dupaexemplele din alte tari si bazinele de inot, terenuri de jocuri sportive, inclusiv de tenis, piste de atletism, etc.)
e) componenta grupului de subiecti dupacriteriul sexlui.
In majoritatea situatiilor educatia fizica se desfasoara pe grupuri mixte, subiectii, provenind din ambele sexe.
In consecinta, daca se lucreaza cu grupuri mixte de subiecti, la educatia fizica trebuie obligatoriu planificare separata pentru cele doua sexe. Nu se poate, este nemelodic si in ultima instanta neuman sa lucreze la fel persoanele de sex feminin cu cele de sex masculin. in majoritatea situatiilor educatia fizica se desfasoara pe grupuri mixte provenind din ambele sexe. Nici in unitatile de invatamant nu s-a gasit solutia pentru ca lectiile de educatie fizica sa se faca in grupuri de elevi demixate.
Pedagogi si psihologi chiar insista pe avantajele unei activitati identice si comune pentru ambele sexe dar acestia niciodata nu au tinut cont de specificul educatie fizice, necunoscandu-l si unii nedorind sa il cunoasca.
In consecinta daca se lucreaza cu grupuri mixte de subiecti la educatia fizica trebuie obligatoriu planificare separata pentru cele doua sexe. Nu se poate, este nemelodic si in ultima instanta neuman sa lucreze la fel persoanele de sex feminin si cele de sex masculin, cel putin din punct de vedere al dozarii efortului, ca sa nu socotim celalalt punct de vedere, cel al continutului instruirii. Aceasta dificultate nu este valabila pentru alte activitati (intelectuale, artistice, etc.)
f) componenta grupului de subiecti dupacriteriul nivelului de pregatire fizica si motrica.
InDiferent in ce conditii pentru educatia fizica niciodata nu vor fi aceleasi si nici relativ aceleasi caracteristici de pregatire ale subiectilor cu care se lucreaza.
Subiectii constituiti in grupuri provin din locuri diferite, conditii materiale diferite, exigente profesionale diferite, posibilitati somatice funcitonale si motrice diferite.
Deci, inDiferent de alti indicatori, in orice grupare care efectueaza educatie fizica se impune necesitatea constituirii cel putin a doua categorii de subiecti: buni sau mai putin buni. Niciodata la educatia fizica nu avem subiecti 'slabi', 'rai', 'incapabili', etc., din moment ce ei sunt 'apti'pentru effort. in planificarea activitatii trebuie sa se stablieasca continuturi si metodologii Diferentiate pe grupele de nivel valoric stabilite, ceea ce complica destul demult aceasta actiune a celor care conduc procesul de practicare a exercitiilor fizice.
In planificarea activitatii trebuie sa se stabileasca continuturi si metodologii Diferentiate pe grupele de nivel valoric stabilite ceea ce complica destul de mult aceasta actiune a celor care conduc procesul de practicare a exercitiilor fizice.
g) componenta grupuli de subiecti dupacriteriul varstei
Acest criteriu este valabil pentru educatia fizica desfasurata sub forma de gimnastica de intretinere, activitate turistica, activitate competitionala, etc. Deci nu se pune problema in mod deosebit pentu educatia fizica scolara de exemplu, unde criteriul varstei este fundamental pentru constituirea claselor de elevi. Conform acestei variabile trebuie sa se elaboreze documente de planificare pe grupe de varste.
h) Ocupatia subiectilor.
Aceasta variabila determina Diferentieri semnificative in privinta continutului instruirii si al planificarii acestuia. daca subiectii grupului cu care se face educatia fizica au aceeasi ocupatie, problema nu prezinta un grad mare de complexitate (cum este cazul educatiei fizice cu elevii, studentii si militarii in termen). Dca subiectii cu care se face educatia fizica au ocupatii diferite, problema se complica destul demult si trebuie reflectata inclusiv in continutul documentelor de planificare. Exista, desigur si alte variabile care influenteaza planificarea la educatia fizica in sensul de a o face complexa, dificila, cu referire de exemplu, la acele variabile care vizeaza mediul de provenienta a subiectilor (din mediul rural sau mediul urban, din zona de ses, de deal sau de munte, etc.), traditii, obiceiuri. in practica este foarte greu sa se respecte toate aceste variabile, dar nu imposibil.
Planificarea la educatia fizica este un indicator principal si pentru aprecierea nivelului de conducere a activitatii respective. daca planificarea este realizata la nivelul parametrilor stiintifici previzibili sunt toate conditiile create ca si realizarea efectiva, desfasurarea activitatii si deci, conducerea ei sa fie stintifice si nu intamplatoare.
Pentru planificarea educatiei fizice in ordine de subsistem al sau sunt valabile unele cerinte generale, necesar a fi respectate in viziunea aceluiasi criteriu suprem : eficienta maxima.
Cerintele generale sunt urmatoarele:
- concordanta cu progrma de specialitate, corespunzatoare subsistemului respectiv de educatie fizica;
- concordanta cu particularitatile subiectilor din toate punctele de vedere;
- concordanta cu specificul de zona geografica, social economica si climatica;
- concordanta cu baza materiala concreta, cu posibilitatile materiale de practicare a exercitiilo fizice;
- concordanta cu traditiile don zona sau unitatea respectiva in privinta practicarii unor probe sau ramuri de sport si a unor forme specifice (culturism, gimnastica aerobica, etc.);
- concordanta cu optiunea subiectilor pentru unele forme de practicare a exercitiilor fizice, daca acestia au varsta de peste 10-11 ani.
Rezultatul actiunii de planificare se concretizeaza in documente de planificare. Exista doua categorii de documente:
a) documente la nivelul colectivului de specialistii (catedra, comisie metodica, etc.);
b) documente ale fiecarui specialist.
La nivelul colectivului de specialisti se elaboreaza in cele mai multe cazuri, planul anual de activitate, cu capitole pentru 'activitatea didactica', 'activitatea metodico-stiintifica', 'activitatea competitional-sportiva', 'activitatea administrativa', 'activitatea educativa', 'activitatea social-obsteasca', etc.
La nivelul fiecarui specialist trebuie sa se elaboreze trei documente de planificare:
- planul tematic anual;
- planul calendaristic;
- planul didactic.


EVIDENTA

Evidenta este activitatea specialistilor care sta la baza unei planificari corecte si eficiente . Continutul sau se concretizeaza in consemnarea sau inregistrarea de regula prin modalitatea scrisa nefiind excluse cle video si audio a rezultatelor din activitatea planificata sau a altor aspecte care o preced o insotesc sau o urmeaza.
Evidenta este o activitate relativ usoar pentru specialisti si isi indeplineste rolul sau de cel mai bun aliat al planificarii daca corespunde urmatoarelor conditii:
a) sa fie obiectiva, deci adevarata, eala, corecta, etc.;
b) sa fie realizata la timp, conditie care implica consecventa si sistematizare, organizare si control.
Avem trei forme sau tipuri de evidenta:
1. Evidenta preliminara, care este formata din toate datele prealabil necesare elaborarii oricarui document de planificare: numarul subiectilor, sexul acestora, varsta, nivelul de pregatire motrica (ca urmare a trecerii unor probe de control), nivelul de pregatire intelectuala, starea de sanatate, etc.
2. Evidenta curenta, care este formata din toate datele concrete ale activitatii d eEducatie fizica, absenti si prezenti la activitate, rscutiti medical de zi sau pe anumite perioade rezultate la probe de control, note curente si periodice, rezultate competitional-sportive, observatii curente, etc.
3. Evidenta bilant, care cuprinde notele si mediile pentru anumite perioade de pregatire (trimestre, semestre, sezoane, an, etc.) si o caracterizare a grupului de subiecti privind modul de insusire a programei respective. intotdeauna evidenta bilant din anul curent sau perioada curenta de pregatire se transforma in evidenta preliminara pentru anul urmaotr sau perioada urmatoare de pregatire.

Exista mai multe documente de evidenta. Continutul si forma acestora depind de subsistemul de educatie fizica. in educatia fizica scolara, sunt consacrate doua documente:
- catalogul, care este documentul oficial in care se consemneaza notele si absentele elevilor;
- caietul profesorului care cuprinde toate datele ce se refera la educatia fizica cu elevii; acest caiet nu are o forma standardizata la nivelul national sau judetean.


CONTINUTUL SI METODOLOGIA ELABORARII DOCUMENTELOR INDIVIDUALE DE PLANIFICARE


PLANUL TEMATIC ANUAL
Este documentul care vizeaza continutul general tematic al activitatilor de educatie fizica pe perioada unui an de zile. in consecinta el se adreseaza numai componentelor tematice, ale modelului de educatie fizica, adica calitatile motrice si deprinderile si priceperilor motrice de baza, utilitar-aplicative sau specifice probelor si ramurilor de sport.
Petru fiecare componenta tematica a modelului de educatie fizica se stabilesc trei elemente:
1. numarul de activitati in care se abordeaza;
2. amplasarea acestor activitati in anul respectiv de pregatire;
3. timpul ( in minute) care revine componentei respective in contextul duratei integrale a activitatii (50’, 60’, 100’, etc.).
Se recomanda mai ales din considerentele metodice, ca fiecare componenta sa fie abordata intr-o succesiune mai mare sau mai mica meintrerupta de activitati, succesiune numita 'ciclu tematic'. Marimea ciclurilor tematice este conditionata de o multitudine de variabile intre care dificultatea componentei abordate si nivelul de pregatire al subiectilor se afla pe primul plan.
Fiindca se elaboreaza numai sub forma grafica acest document de planificare se mai numeste si 'graficul anual de esalonare a ciclurilor tematice'.
Se pot desprinde urmatoarele trei variante mai des intalnite in practica:
1. activitati in care se abordeaza doar o singura tema, de regula intr-o proba sau ramura de sport. Din punct de vedere metodic este varianta cea mai rentabila fiindca se lucreaza o singura problema dar temeinic prin numarul mare de repetari. daca problema (tema) nu este atractiva, varianta nu are prea mare succes cu subiectii. Din punct de vedere al dotarii materiale in relatie cu densitatea activitatilor de educatie fizica, varianta aceasta este detul de rar intalnita in practica speficifa din tara noastra.
2. activitati in care se abordeaza doua teme, timpul distribuindu-se in functie de complexitatea fiecarei teme si de nivelul 'cunoasterii' ei de catre subiecti. daca se lucreaza cu subiecti impartiti pe doua grupe atunci obligatoriu se va aloca acelasi timp pentru fiecare tema grupele 'schimbandu-se' sau 'rotindu-se' in timpul respectiv. daca se lucreaza frontal, timpul se poate distribui si inegal intre cele doua teme. Este varianta cel mai frecvent folosita in practica specifica din tara noastra. Cele doua teme pot fi numai din deprinderile sau priceperile motrice, numai din calitatile motrice (mai rar in sezonul erce si in situatii de dotare materiala necorespunzatoare) sau una din deprinderile si priceperile motrice si alta din calitatil motrice nu conteaza ordinea de abordare.
3. activitati in care se abordeaza trei teme. in educatia fizica scolara este varianta cea mai raspandita din necesitatea obtinerii unei densitati motrice corespunzatoare in conditiile dotarii materiale slabe din unitatile noastre de invatamant. Cele mai frecvent sunt intalnite urmatoarele combinatii cu trei teme:
a) – o calitate motrica (viteza sau indemanare);
- o deprindere sau pricepere motrica;
- o deprindere sau o pricepere motrica;
b) – o deprindere sau o pricepere motrica;
- o deprindere sau o pricepere motrica;
- o calitate motrica (forta sau rezistenta).
Exista si posibilitatea abordarii in aceiasi activitate a trei deprinderi sau priceperi motrice daca dotarea materiala este foarte buna. Niciodata la educatia fizica nu pot fi abordate trei teme din calitatile motrice in aceiasi activitate (lectie, sedinta de pregatire, etc.)
Este foarte impoortant de retinut faptul ca timpul alocat temelor, numit 'timp tematic', nu poate epuiza in mod logic, activitatea respectiva. Mai este necesar si un 'timp matematic' pentru organizarea grupului de subiecti, incalzirea organismului, revenirea dupaefort si aprecierea asupra activitatii subiectilor. De regula intre timpul tematic si cel netematic este cu aproximatie de 60% - 40%; daca activitatea dureaza 50 minute, cum este cazul lectiei de educatie fizica scolara, atunci timpul tematic este de 30-35 minute; daca activitatea dureaza 80 minute, atunci timpul tematic este de 50-60 minute, pentru activitatea de 100 minute, timpul tematic este de 70-75 minute. ca forma, planul tematic anual se poate prezenta astfel:
Anexa 1.
In planul tematic anulal nu apar mijloacele, adica sistemul de actionare si nici verificarile facute pentru evaluarea nivelului de pregatire a subiectilor.
Aceeasi componenta a modelului de educatie fizica poate sa fie abordata in timp diferit pe parcursul anului si ciclurilor tematice sau intr-un timp constant.
Exemplu in acest sens:
- viteza 10’ 15’ 20’
- forta 20’ 20’ 20’
- saritura in lungime 25’ 15’
- fotbal 30’ 30’
Combinarea temelor, esalonarea lor pe parcursul anului si repartizarea timpului pentru fiecare tema apartin ca actiuni sau operatii, exclusiv celui care conduce activitatea respectiva de educatie fizica.

PLANUL CALENDARISTIC

Se elaboreaza pentru perioade mai scurte de timp, comparativ cu planul anual. Cel mai frecvent se elaboreaza plan caracteristic pe cate trei luni succesive, intalnindu-se in literatura de specialitate denumirea acestui document ca plan calendaristic trimestrial , vizandu-se desigur doar educatia scolara. Dar acest document ca plan calendaristic semestrial, valabil de exemplu pentru educatia fizica din invatamantul superior sau pe mai mult de patru luni. in consecinta, cel mai corect este sa denumim acest document doar plan calendaristic, fara nici o adaugire.
Planul calendaristic deriva din planul tematic anual si ca atare, se adreseaza acelorasi componente tematice ale modelului de educatie fizica. De aceea, nu se justifica includerea in acest document si a unor componente netematice ale modelului de educatie fizica, capacitatea de organizare, dezvoltare fizica armonioasa, capacitatea de practicare independenta a exercitiilor fizice.
Planul calendaristic are doua forme de elaborare:
- descriptiva;
- grafica.
Mai veche este forma descriptiva. Ambele forme au avantaje si dezavantaje. Forma descriptiva este specifica si altor activitati. Forma grafica, cu o vechime de aproape trei decenii, este mai putin raspandita, dar este necesara si chiar obligatorie in situatiile de examen. in ambele forme se intalnesc aproape aceleasi elemente componente.
Forma descriptiva se prezinta in felul urmator:
(vezi anexa 2)
La rubrica 'Teme si Obiective' se consemneaza prin cuvinte, ce calitati sau deprinderi si [riceperi motrice se abordeaza si care sunt sarcinile sau obiectivele operationale pentru activitatea respectiva (lectie, activitat de intretinere, etc.)
Aceasta forma descriptiva de planificare calendaristica este acceptata de majoritatea unitatilor de invatamant sau alte insitutii, asociatii, cluburi, etc., cu atributii in domeniul educatiei fizice. Dezavantajul acestei forme este acela ca solicita mult efort din partea celui care o elaboreaza dar si mai mult efort din partea celor care controleaza activitatea si implicit planificarea acesteia.
Forma grafica, cuprinde aceleasi elemente de continut, dar altfel consemnate. Este vorba de urmatoarele elemente: indicatori de recunoastere si analiza, componentele tematice ale modelului de educatie fizica, sistemele de actionare codificate, numarul curent al activitatilor din perioada respectiva, esalonarea sistemelor de actionare si dozarea lor conform ciclurilor tematice din planul anual, probele de control care rezulta din legenda planului din anexa acestuia.
Forma grafica a planului calendaristic e prezinta asftel: (vezi anexa 3).
Sunt necesare cateva precizari, sub forma de reguli pentru aceasta forma grafica.
Specific pentru aceasta forma este ca nu se opereaza cu civinte ci doar cifre si alte simboluri.
Primul element de apreciere a calitatii unui plan calendaristic sub aceasta forma este modul de esalonare a sistemelor de actionare.
- Intr-o activitate se pot programa atatea sisteme de actionare care prin dozare sa justifice timpul rezervat temei respective prin planul anual. Timpul consemnat cu o repetare pentru fiecare sistem de actionare rezulta din descrierea prevazuta in anexa planului calendaristic.
- De obicei, se considera ca o calitate motrica trebuie abordata special in minimum 6-8 activitati succesive ajungandu-se pana la cicluri de 12-14 activitati. Deprinderile si priceperile motrice se pot aborda separat adica independent in activitati mai putine, 4-6 sau chiar 8-10. Totul este dependent de variabilele concrete.
- Orice ciclu tematic trebuie sa se incheie mai ales la deprinderi si priceperi motrice cu verificareproblema fiind logica atat din punct de vedere al stabilirii calitatii invatarii dar si al predarii.
InDiferent de forma, orice plan calendaristic presupune existenta unei anexe. Anexa planului calendaristic cuprinde sistemele de actionare, exercitiile, mijloacele. Eficienta acestor sisteme de actionare trebuie dovedita pe cale experimentala si pe esantionae semnificative de subiecti.
Sistemele de actionare sunt de doua feluri sau categorii: simple si complexe.
Sistemele smple sunt formate dintr-o singura structura motrica, dintr-un singur act motric. sistemele complexe sunt formate din doua, trei sau mai multe actiuni motrice sau structuri motrice, mai multe acte motrice, incluse in acelasi cod cifric. Conditia este ca toate sa realizeze acelasi obiectiv. in practica cele mai folosite sunt sistemele complexe, dar cele simple nu pot fi evitate mai ales in primele etape ale invatarii motrice.
InDiferent de tipologie, orice sistem de actionare trebuie sa fie precis descris. in acest sens, ca elemente in descriere trebuie cuprinse urmatoarele: denumirea actiunii, structurii sau actului motric, pozitia initiala intermediara sau finala a corpului executantului; semnalul la care se declanseaza miscarea; distanta;durata sau incarcatura efortului; tempoul de executie; numarul de repetari cu limita inferioara si superioara pentru intregul sistem de actionare si fara limite pentru fiecare structura din sistemul de actionare complexe; durata pauzei intre interpretari si natura acestei pauze, cu pauze active se mentioneaza si continutul; formatii de lucru si modalitatea concreta de exersare.