Regimul de protectie al padurilor

Regimul de protectie al padurilor

Activitatea denumita generic " protectia padurilor " are ca scop prevenirea atacurilor produse de boli si daunatori precum si combaterea acestora, incadrandu-se in asamblu masurilor de gospodarire rationala si gestionare durabila a fondului forestier national, in concordanta cu principiile acceptate la nivel european si mondial, principii ce converg spre obtinerea de foloase economice maxime, fara a neglija niciun moment echilibru ecologic pe care padurea trebuie sa-l genereze si sa-l mentina.

Aparitia focarelor de daunatori peste anumite praguri, considerate periculoase sau critice, pot conduce la grave perturbari in viata ecosistemelor forestiere, facand indispensabila interventia omului. In ultima perioada s-au facut pasi importanti pentru aplicarea pe scara larga a metodelor de combatere inetegrata. Se impun tot mai evident practicele silvotehnice[1], ca parte componenta a luptei integrate, care sa previna dezvoltarea agentilor daunatori si efectul actiunii acestora peste pragul de rezistenta a arborilor. In cadrul luptei integrate se urmareste reducerea la minimum a folosirii substantelor chimice poluante si utilizarea in principal a insecticidelor si fungicidelor selective, biodegradabile, bilogice, care sa aiba efecte daunatoare asupra omului si asupra endomofaunei forestiere.

Activitatea de protectie a padurilor, definita anterior pe scurt, include patru componente de baza si anume:

1)     depistarea si semnalarea aparitiei daunatorilor;

2)     intocmirea statisticilor daunatorilor existenti;

3) intocmirea prognozei atacurilor prealabile cauzate de daunatori specifice si stabilirea metodelor de combatere pe baza proiectului de programare a lucrurilor;

4) efectuarea lucrarilor de combatere a bolilor si daunatorilor.

Lucrarile de protectie a padurilor, preventive si curative, se efectueaza pentru mentinerea une stari fitosanitare corespunzatoare in pepiniere, rechitarii, plantatii tinere si arborete.

Avand in vedere faptul ca lucrarile de protectie a padurilor sunt obligatorii in vederea mentinerea unei stari de sanatate corespunzatoare si a gestiunii durabile a fondului forestier national si ca aceste lucrari sunt deosebit de costisitoare, se pot desprinde urmatoarele concluzii:

- padurile proprietate privata, care in conformitate cu prevederile Codului Silvic fac parte din fondul forestier national, necesita adesea lucrari de protectie foarte costisitoare pe care in general proprietarii nu le pot finanta;

- pentru evitarea raspandirii unor boli si daunatori, care ar putea afecta si alte arborete, chiar si pe cele administrate de stat, ar fi oportuna initierea unui act normativ care sa reglementeze acordarea de subventii pe baza documentatiilor intocmite de organele silvice;

- atat doboraturile de vant si zapada ce se produc pe suprafete mici, cat si infestarile mijlocii, puternice si foarte puternice, cu insecte defoliatoare, pot fi considerate calamitati naturale.

Analiza starii fitosanitare a padurilor din Romania, arata ca aproximativ 15-20% din suprafata acestora este afectata de factori vatamatori: biotici si abiotici. In arboretele de foioase actioneaza mai multe grupe de insecte daunatoare: Lymantria dispar, Tortrix viridana, Erarmis defoliaria si Operaphtera brumata. In cele rasinoase daune importante sunt produse de gandacii de scoarta ( in special de Ips typographus). Starea generala de sanatate a padurilor este satisfacatoare, iar dupa standardele internationale, Romania se situeaza printre tarile cu paduri moderat afectate.

1. Monitoring forestier

Functionarea in Romania a sistemului de monotoring forestier ( supravegherea starii de sanatate a padurilor) se inscrie in sfera preocuparilor majore, manifestate la nivel european si mondial, de supraveghere si conservare a resurselor forestiere.

Scopul activitatii de monotoring forestier este furnizarea continua a informatiilor privind starea vegetatiei si solurilor forestiere, efectele poluarii asupra padurilor, in vederea elaborarii si fundamentarii masurilor de gestionare, redresare si prevenire a starilor negative in padurile Romaniei.

Obiectivele principale urmarite prin functionarea sistemului de monotoring forestier sunt, pe de o parte de inregistrare a informatiilor privind evolutia spatiala si temporala a starii padurilor la scara nationala si pe de alta parte, de stabilire a principalelor cauze ale vatamarii padurilor si de evidentiere a sarcinilor si nivelurilor critice privind starea factorilor negativi declansatori. Realizarea acestor obiective necesita o abordare metodologica proprie prin sisteme de supraveghere la nivele de intensitate si reprezentativitate diferita.

Reteaua nationala de sondaje permanente, amplasata sistematic in toate padurile tarii are o densitate de 4x4 km ( un sondaj la 1600 ha ) si este destinata inregistrarii anuale a starii de sanatate a padurilor prin masurarea anumitor parametri in suprafete de proba permanente.

Tipurile de vatamari urmarite in cadrul sondajelor amplasate se pot imparti in urmatoarele categorii si subcategorii:

- vatamari fiziologice datorate unor cauze complexe, greu de stabilit: a) defoliere; b) decolorare;

- vatamari fizice usor identificabile: a) vanat si animale domestice mari; b) insecte; c) ciuperci; d) agenti abiotici ( vant, zapada, geruri, grindina, etc.); e) agenti antropici ( ciolpaniri , cojiri, rezinaj)- vatamari de exploatare; f) alte vatamari.

2. Protectia fondului cinegetic si a fondului piscicol

Pentru protectia faunei autohtone, legea interzice naturalizarea sau tinerea in captivitate a faunei salbatice fara autorizatia organelor de stat competente, comercializarea faunei salbatice, introducerea oricarei specii de fauna in natura salbatica a tarii, fara avizul organelor competente, combaterea daunatorilor, bolilor si a rapitoarelor prin metode ce ar putea provoca daune faunei.

Vanatoarea recreativ - sportiva se practica numai pe baza de permise de vanatoare, iar la unele specii ( corbul comun, ursul, dropia, capra neagra, marmota, mistretul, rasul cocosul de munte, caprioara) si cu autorizatii de vanatoare, eliberate de Regia Nationala a Padurilor si filialele teritoriale ale acesteia. Vanatoarea se poate exercita numai in acele portiuni ale fondului forestier care sunt rezervate in acest scop si numai in anumite perioade de timp. Delimitarea fondurilor de vanatoare se face o data la zece ani, cu aprobarea organului competent.

In scopul coordonarii eforturilor de actiune pentru protejarea speciilor salbatice si a diversitatii genetice a fost lansata, in anul 1980, "Strategia Mondiala a Conservarii". Dintre conventile internationale destinate protejarii faunei si florei mentionam:

● Conventia europeana privind protectia animalelor in timpul transportului international, semnata la Paris, in anul 1968;  

● Conventia asupra comertului interntional cu specii salbatice de fauna si flora amenintate cu disparitia, semnata la Washington in anul 1975;

● Conventia Natiunilor Unite asupra drptului marii, semnata la Montego Bay, in anul 1989, care contine prevederi cu privire la conservarea resurselor biologice ale marii;

● Conventia asupra zonelor umede, de importanta internationala, in special ca habitat al pasarilor acvatice. Romania a aderat la aceasta conventie prin Legea nr. 5/1991;

● Conventia asupra conservarii speciilor migratoare apartinand faunei salbatice, semnata la Bonn, in anul 1979. Romania a aderat la aceasta conventie prin Legea nr. 13/1993.

Din cele mai vechi timpuri, omul a prelevat in mod artificial resurse naturale ale faunei terestre si acvatice. Vanatoarea si pescuitul au constituit, de altfel, multa vreme mijloace esentiale de existenta ale speciei umane. Treptat insa, rolul social si regimul juridic al acestor activitati s-au modificat si diversificat. Disparitia pradatorilol naturali, recunoasterea din ce in ce mai larga a dreptului de vanatoare si la pescuit, prin afectarea corespunzatoarea a dreptului de proprietate, transformarea vanatorilor si pescarilor intr-un grup social influent si reprezentativ al societati de consum, rolul social si de loisir al acestei activitati transformata chiar in sport, au creat noi amenintari la adresa fondului cinegetic si piscicol si au generat noi dificultati activitatii de protectie si conservare a acestor resurse naturale. Principalele instrumente juridice de atingere a acestor obiective sunt in prezent instituirea unui regim special de administrare si gestionare a fondului cinegetic si piscicol, si, respectiv, reglementarea corespunzatoare a dreptului de vanatoare si de pescuit.

Protectia fondului cinegetic

Regimul juridic al vanatului si vanatorii este stabilit prin Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului - Legea nr.103/1996. In intelesul acestui act normativ, animalele salbatice de interes vanatoresc impreuna cu biomurile acestora constituie cinegetic al Romaniei[2] .

Fondul cinegetic reprezinta o resursa naturala de interes national si international, iar recunoasterea acestui fapt prezinta multiple consecinte de ordin juridic dintre care mentionam:

a) aplicarea, deopotriva, a tuturor reglementarilor pertinente cuprinse in legislatia interna si documentele internationale ratificate sau la care Romania a aderat;

b) administrarea si gestionarea acestuia in scopul conservarii biodiversitatii faunei salbatice, mentinerii  echilibrului ecologic, exrcitarii vanatorii si satisfacerii altor cerinte social - economice;

c) caracterul imperativ de ordine publica al reglementarilor in domeniu;

d) instituirea unui serviciu public specializat.

Vanatul face parte din domeniul public de interes national si in aceasta calitate se caracterizeaza prin urmatoarele:

1) prin natura si destinatia expresa a legii face parte din categori bunurilor care trebuie protejate si conservate spre a fi transmise generatiilor viitoare (respectiv utilizate durabil0;

2) este supus unui regim special, de drept al mediului, in baza caruia este ocrotit si gospodarit in mod durabil;

3) apartine patrimoniului natural national;

4) se gaseste in protejarea si paza autoritatilor publice.

Folosirea resurselor regenerabile intr-un mod care sa nu conduca la declinul pe termen lung al acestora, mentinand potentialul lor in acord cu necesitatile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare, fondul cinegetic este decupat in fonduri de vanatoare, ca unitati de gospodarire cinegetica. Acestea se constituie pe toate categoriile de teren, indiferent de proprietar, si sunt delimitate incat sa asigure o cat mai mare stabilitate vanatului din cuprinsul acestora. Gestionari ai fondului de vanatoare sunt: organizatiile vanatoresti, legal constituite, Regia Nationala a Padurilor si unitatile de cercetare stiintifica cu profil cinegetic din Romania. Exercitarea vanatorii fie in scop recreativ - sportiv, didactic sau de cercetare stiintifica trebuie sa urmareasca doar ameliorarea calitatii vanatului[3]

Fondul cinegetic, delimitat in fonduri de vanatoare, se atribuie dupa cum urmeaza: 30% unitatilor Regiei nationale a padurilor, 68% organizatiilor vanatoresti din Romania si 2% pentru protectia fondului genetic al unor specii valoroase de vanat, precum si pentru unitatile de invatamant si cercetare stiintifica, cu profil cinegetic.

Gestionarea fondului cinegetic se face pe baza drptului de gestionare atribuit de catre autoritatea centrala, care raspunde de silvicultura prin structurile proprii din teritoriu, in conditiile contrctelor de gestionare, pe un temen de minimum 10 ani si cu respectarea dreptului de preemtiune a fostului gestionar.

Administrarea fondului cinegetic se realizeaza de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, printr-un organism distinct, specializat in domeniul cinegetic, cu structuri proprii in teritoriu. Aministrarea implica o serie de atributii principale, precum: elaborarea strategiei in domeniu, stabilirea criteriilor de atribuire a dreptului de gestionare in vederea incheierii contractelor de gestionare, aprobarea metodologiei de evaluare a efectivelor de vanat si de calcul al cotelor anuale de recolta, stabilirea obiectivelor optime de vanat si a cotelor anuale de recolta, organizarea activitatii de combatere abranconajului, controlul activitatii cinegetice la toate nivelurile.

Ca actiune complexa, protectia vanatului presupune doua laturi fundamentale: paza acestuia, realizata prin personalul de specialitate si inspectorii voluntari de vanatoare, si ocrotirea sa in scopul coservarii biodiversitatii faunei salbatice.

Pentru aceasta sunt prevazute drept masuri: vanarea animalelor de interes vanatoresc, inclusiv cele pradatoare numai in limitele cotei de recolta, infiintarea de crescatorii de vanat destinate popularilor in care se asigura pastrarea caracterului salbatic si adptabilitatii acestuia in conditiile mediului natural, popularea cu specii noi de vanat a fondurilor de vanatoare. De asemenea, in scopul ocrotirii si gospodaririi rationale a vanatului se interzic: popularea fondului de vanatoare cu vanat degenerat, tulurarea in mod justificat a linistii vanatului in perioadele de inmultire si cresterea a puilor, pasunatul in padurile statului, tinerea in captivitate a animalelor salbatice.

Potrivit legii, prin vanatoare, ca actiune, se intelege cautarea, starnirea, urmarirea, haituirea, ranirea, uciderea sau capturarea vanatului sau orice alta activitate care are ca scop dobandirea acestuia. Pentru ocrotirea fondului cinegetic, vanatoarea este supusa unor conditii de exercitare in privinta obiectului sau, in sensul ca este permisa la speciile de vanat, in conditiile, locurile, in perioadele si cu mijloacele stabilite de lege. Din motive de mentinere a biodiversitatii faunei salbatice si pastrarea echilibrului ecologic se pot stabili perioade temporare de restrictie sau de extindere a perioadei de vanatoare la unele specii de vanat. In afara perioadei legale de vanatoare se pot vana si captura specii de vanat in scopul ameliorarii sau reducerii efectivelor acestora in rezervatiile cinegetice naturale, mistretii si vulpile care produc daune. In afara perioadei de vanatoare, vanzarea, cumpararea si transportul vanatului aflat sub protectie sunt interzise.

Vanatoarea se exercita numai de catre vanatori, posesori de permise de vanatoare vizate anual si de autorizatii eliberate de gestionarul fondului de vanatoare.

Legea fondului cinegetic incrimineaza infractiunea de braconaj cu o agravanta cand faptele sunt comise in timpul noptii sau de doua sau mai multe persoane impreuna ( articolul 14 ) si alte infractiuni la regimul vanatorii.

Strategia in domeniul cinegetic 2005-2020

Activitatea in domeniul cinegetic trebuie gandita prin prisma unei strategii la nivel national - pe termen lung, mediu si scurt - strategie care trebuie aliniata la cerintele Uniunii Europene. Astfel, pornind de la aceste premise, la aceasta data strategia in domeniul cinegetic trebuie formulata si adaptata conditiilor actuale avand in vedere structura organizatorica a autoritatii publice centrale care raspunde de activitatea cinegetica, suprafata cu un ridicat grad de diversitate pe care o administreaza si mutatiile profunde care au loc in natura proprietatii asupra terenurilor agricole si forestiere pe care se afla fondurile de vanatoare. In acest sens, trebuie stabilite obiectivele pe termen lung si etapizat, obiectivele pe termen mediu si scurt insotite de actiuni specifice care sa se desfasoare in anumite termene prin factorii implicati in domeniul cinegetic din Romania si sub coordonarea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura avand in vedere ca strategia in domeniul cinegetic este in stransa interdependenta cu strategia in domeniul agriculturii si cu strategia in domeniul silviculturii.

Obiectivul strategic principal este axat pe conservarea biodiversitatii si utilizarea durabila a componentelor sale in conditiile mentinerii echilibrului agro-silvo-cinegetic (Anexa nr.1). Punerea in practica a acestuia se va realiza prin urmarirea si respectarea urmatoarelor obiective ce decurg din acesta, cu respectarea anumitor principii, prin luarea unor masuri ce se impun pentru realizarea acestora la anumite termene.

Principiile ce vor sta la baza realizarii obiectivului strategic principal vor fi urmatoarele:

●Vanatul este un bun public de interes          national;
● Statul, prin autoritatea centrala care raspunde de silvicultura, este administratorul fondului cinegetic national;
● Fondul cinegetic national se compune din fonduri de vanatoare constituite pe toate tipurile de terenuri, indiferent de proprietar, cu exceptia suprafetelor ocupate de localitati, a rezervatiilor de genofond cu protectie totala si a zonelor strict protejate din cadrul parcurilor naturale si a ariilor protejate;
● Statul concesioneaza administrarea fondului cinegetic national;
● Asigurarea transparentei in cadrul procesului de concesionare a administrarii fondurilor de vanatoare;

Protectia fondului piscicol si exercitarea pisciculturii

Prin pescuit se intelege prinderea pestelui si a celorlalte vietuitoare acvatice pe baza de autorizatie, in locuri, perioade, cu unelte si a dimensiunile prevazute de lege, in scop industrial, stiintific sau sportiv. In scopul protectiei si dezvoltarii faunei acvatice, legea[4] prevede o serie de obligatii ce revin agentilor economici pe ale caror terenuri sunt situate bazinele piscicole, pentru agenti economici care folosesc apa din bazinele piscicole in alte scopuri decat cel piscicol, masurile ce trebuie intreprinse in zonele unde ecosistemele naturale au afectate orin utilizarea unor amenajari hidrotehnice sau de imbunatatiri funciare.

Protectia fondului cinegetic si a fondului piscicol din apele de munte

Administrarea, ocrotirea, gospodarirea unitara si rationala a fondului cinegetic si a fondului piscicol din apele de munte se asigura de catre autoritate publica centrala care raspunde de silvicultura si care are ca scop:

1) emiterea normelor tehnice pentru ocrotirea si gospodarirea fondurilor de vanatoare si fondurilor piscicole din apele de munte, care sunt obligatorii pentru toti detinatorii acestora, indiferent de forma de proprietate;

2) stabilirea normelor tehnice obligatorii pentru reglarea efectivelor optime de vanat, in special a celor care produc pagube culturilor agricole, unitatile detinatoare ale fondurilor de vanatoare raspunzand de aplicarea acestora si pentru pagubele produse.

Totodata, personalul silvic care raspunde de ocrotirea, selectia si paza vanatului, practica vantoarea pe fondurile de vanatoare gospodarite de unitatile silvice, pe baza permisului de portarma si a autorizatiei de catre ocolul silvic care are in gestiune fondul respectiv.