STUDIUL REACTIEI ECOFIZIOLOGICE A UNOR HIBRIZI DE FLOAREA SOARELUI

SCOPUL SI OBIECTIVELE LUCRARII

In acumularea productiei de floarea-soarelui un rol deosebit de insemnat il are nutritia plantelor, care se pare ca nu este chiar atat de bine cunoscuta din moment ce indicele de recolta este inca relativ mic - 0,40.

Multi cercetatori considera ca floarea-soarelui raspunde mai greu la fertilizare, datorita sistemului radicular mai bine dezvoltat si cu mare solubilizare si absortie a elementelor nutritive din sol (Robinson, 1973).

Cercetarile de la I.C.C.P.T. Fundulea au evidentiat ca floarea-soarelui nu raspunde intotdeauna favorabil la aplicarea ingrasamintelor cu azot, deoarece indicele asimilatiei nete scade puternic dupa inflorire, in perioada umplerii boabelor cand scade activitatea enzimatica la nivelul frunzelor (Hera, 1989).

La floarea-soarelui atat lipsa cat si excesul de azot au repercusiuni negative asupra proceselor de crestere si dezvoltare si implicit asupra productiei de seminte si a continutului in ulei (Vranceanu, 2000).

Diferite cercetari au studiat efectul nutritiei minerale cu NPK asupra biologiei aparatului foliar la floarea soarelui Hocking, 1982, Radin, 1982). S-a aratat ca fertilizarea cu azot influenteaza forma, structura si activitatea aparatului fotosintetic, iar continutul de clorofila a creste paralel cu cresterea dozei de azot (Voinescu si colab., 1984).

Fosforul stimuleaza transportul asimilatelor(Plesnicar si colab, 1992), iar potasiul stimuleaza fotofosforilarea si activitatea enzimei Rubisco (Vranceanu, 2000).

Potasiul este de asemenea esential pentru sinteza in plante a proteinelor, glucidelor, grasimilor si contribuie la transportul metabolitilor intre organe si tesuturi. Din cauza influentei pozitive asupra presiunii osmotice si turgescentei celulelor, prin micsorarea transpiratiei, potasiul favorizeaza rezistenta plantelor la seceta (Lichev, 1974; Jocic si Saric, 1978; Toncea si Popirlan, 1985, Annadurai, 1994 ).

Conditiile climatice din anii de experimentare influenteaza mult eficienta ingrasamintelor. In toate zonele de cultura s-a constatat preferinta florii soarelui pentru formele de azot rezidual, de care trebuie sa se tina seama.

In lucrarea de fata ne-am propus studiul reactiei ecofiziologice a unor hibrizi de floarea soarelui, cultivati la S.C.D.A. Podu Iloaiei, judetul Iasi in anul 2006, in conditii de tratament cu doua niveluri de fertilizare cu N si K, pe un fond constant de fertilizare cu P, si anume: N₆₀P_8oK₆₀ si N₈₀P₈₀K_80. Hibrizii luati in studiu au origini diferite, fiind hibrizi locali, creati la SCDA Podu-Iloaiei sau creati la ICCPT- Fundulea. Acesti hibrizi apartin la diferite grupe de precocitate.

Cercetarile efectuate au urmarit studiul evolutiei conditiilor climatice in timpul sezonului de vegetatie al anului 2006, efectul acestora asupra unor indicatori biochimici ce caracterizeaza procesele de sinteza si transport al asimilatelor in frunze si tulpini, precum si al valorilor cantative si calitative ale productiei de achene.

CADRUL NATURAL

SI CONDITIILE DE EXPERIMENTARE

5.1. ASEZAREA GEOGRAFICA

Campia Moldovei, cunoscuta in literatura de specialitate si sub numele Depresiunea Jijia-Bahlui, se gaseste in partea de nord-est a tarii si este considerata ca subunitate (district) geomorfologica a Podisului Moldovenesc.

Ea se invecineaza la sud cu Podisul Central Moldovenesc, reprezentat prin subunitatea platourilor structurale Tansa-Repedea, iar la vest cu Podisul Sucevei, reprezentat prin subunitatile sale in stanga Siretul si anume: Dealurile Bour-Ibanesti si Dealul Mare - Hirlau, care au caracter structural predominant, si inseuarile sculpturale Bucecea, Ruginoasa si Strunga. Spre nord si est Campia Moldovei este delimitata de granita cu Ucraina si Moldova; aici nu este vorba insa de o limitare gemorfologica propriu-zisa, deoarece relieful prezinta aceleasi caracteristici si la est de Prut, in Campia Baltilor.

Delimitarea regiunii prin curba de nivel de 200 m, asa cum a incercat sa o faca I. Rick (1931), inseamna o schematizare a lucrurilor; totusi, avand in vedere ca nivelul mediu al campiei este de 175 m, in nord si 125 m in sud, putem considera ca, incepand de la aceste altitudini in sus, rama inalta apartine unitatilor geografice din jur.

Limitele geomorfologice, subliniate adesea prin prezenta unor mici depresiuni de contact, corespund totodata cu limitele geologice, climatice, hidrologice, pedologice si biogeografice. Aceasta suprapunere reliefeaza sugestiv individualitatea pregnanta a Campiei Moldovei atat din punct de vedere geomorfologic cat si fizico-geografic.

In cadrul acestor limite ea are o suprafata de aproximativ 8000 km², cu o lungime de 160 km pe directia NV-SE si o latime cuprinsa intre 40 si 60 km.

Punctele sale teritoriale extreme incadreaza aceasta regiune intre paralele de 48⁰15' si 47⁰ latitudine nordica, ce trec pe la Cirniceni in nord si Mogosesti in sud si meridianele de 26⁰18' (Padureni - vest Dorohoi) si 27⁰ 50' longitudine estica (Ungheni), iar meridianul 27⁰ strabate mijlocul acestei unitati de relief.

5.2. GEOMORFOLOGIA

Relieful cu fragmentare colinar deluroasa, cu inaltimi medii in jur de 150 m, cu o energie a reliefului de 60 - 70 m si inclinare predominanta ale versantilor vailor in jur de 5⁰, s-a format ca urmare a eroziunii selective, desfasurata in conditiile succesiunii unor climate umede, predominant temperate, mai calde sau mai reci, din piocen si cuaternar. Pe acest teritoriu se deosebesc trei subdistricte geomorfologice, si anume: Campia Jijiei superioare si a Baseului, Campia Jijiei inferioare si a Bahluiului si Lunca Prutului.

Campia Jijiei inferioare si a Bahluiului, ocupa jumatatea de sud a Campiei Moldovei si este formata in principal din depozite argilo-marnoase si argilo-nisipoase, apartinand, in cea mai mare parte, sarmatianului mediu, depozite ce au favorizat dezvoltarea unui relief mai valurat decat in nord, cu vai mai largi, cu terase si sesuri mai dezvoltate, cu interfluvii sculpturale mai intens fragmentate, acoperite de luturi eluviale si coluviale. Spre deosebire de partea nordica a Campiei Moldovei, relieful de acumulare (sesurile, terasele si glacisurile) are o extindere mai mare.

Altitudinile absolute cu valori peste 200 m se intalnesc doar in cateva puncte izolate (Dealul Dumbrava - Hodora, 240 m; Dealul Turia - Perieni, 230 s.a.), iar cele medii oscileaza intre 100 - 150 m, fiind cu cca. 50 m mai coborate fata de jumatatea nordica. Energia medie a reliefului are valori in jur de 50-60 m, frecventa mare a vailor subsecvente (Sitna inferioara, Miletinul, Jijioara inferioara, Bahluiul, Bahluietul etc), insotite de sesuri largi si creste abrupte, constituie alta caracteristica principala a Campiei Jijiei inferioare si a Bahluiului. Pe versantii lor comformi, in special catre zonele de confluenta, se etaleaza 5-8 terase ale caror altitudini relativ ajung pana la 160-170 m.

Desi relieful acestui subdistrict a inceput sa evolueze ceva mai tarziu decat cel nordic si anume la sfarsitul sarmatianului mediu si inceputul celui superior, faciesul petrografic mai argilos, nivelurile de baza mai coborate, densitatea mai mare a retelei hidrografice si procesele geomorfologice mai intense, i-au imprimat un aspect mai evoluat decat in nord. Dupa trasaturile geomorfologice ale teritoriului, se disting mai multe microraioane geomorfologice: un microraion central, al Campiei Jijiei inferioare si a Bahluiului si o grupa a microraioanelor de contact (Frumusica, Hirlau - Hodora, Birnova - Voiniesti). Microraionul central al Campiei Jijiei inferioare si a Bahluiului inglobeaza partea sudica a interfluviilor Prut - Jijia si Sitna - Miletin, apoi interfluviile Miletin - Jijia - Bahlui, Bahlui - Bahluiet precum si suprafata sculpturala de acest ultim microraion. Dat fiind faptul ca acest microraion ocupa cea mai mare parte a Campiei Jijiei inferioare si a Bahluiului, el prezinta aceleasi particularitati geomorfologice ca si subraionul din care face parte.

Altitudinile sale medii au valori in jur de 125 m, cele maxime ating 230 - 240 m in Dealul Turia si Dealul Dumbrava, iar altitudinile de pe sesul inferior al Bahluiului oscileaza in jur de 35 m, cu o energie a reliefului de 50-60 m. Relieful apare larg ondulat, cu vai largi, predominand cele subsecvente, cu sesuri intinse si terase bine dezvoltate, cu creste si versanti de procese geomorfologice dominante de spalari si alunecari.

Grupa microraioanelor de contact este alcatuit din cateva subunitati cu trasaturi geomorfologice aparte, cunoscute si sub numele de depresiuni de contact care s-au format prin eroziune selectiva, continuata cu importante acumulari aluvio-proluvio-coluviale. Cele mai importante sunt depresiunile Frumusica, Hirlau-Hodora si Birnova-Voinesti.

Statiunea de Cercetari Agricole Podu-Iloaiei , unde s-au efectuat experientele, este situata in compartimentul de sud al Campiei Moldovei (Depresiunea Jijia-Bahlui), subdistrictul (raionul) Jijiei inferioare si Bahluiului, microraionul central al acesteia. Teritoriul S.C.D.A. Podu-Iloaiei se caracterizeaza printr-un relief depresionar de origine eroziva, constituit dintr-o serie de dealuri strabatute de vai orientate catre Bahlui si Bahluiet.

Formatiunile geologice care apar la zi sunt argilele (marnele) din sarmatiul inferior, in alternanta cu straturi de nisip, peste care, pe platouri si terase, se gaseste raspandit in cea mai mare parte "orizontul de facies continental" al cuaternarului, reprezentat prin depozite loessoidizate de origine aluvionara cu structura loessica, iar albia majora se gasesc formatiunile actuale, constituite din aluviuni la zi. Principalele forme de relief care se intalnesc la ferma Centru (Budai) sunt platourile, versantii si vaile. Platourile au o altitudine medie cuprinsa intre 130-150 m, cea mai mare cota atingand 160 m; vaile sunt orientate de la NV catre SE, in concordanta cu inclinarea straturilor geologice.

5.3. RETEAUA HIDROGRAFICA A CAMPIEI MOLDOVEI

Zona se caracterizeaza printr-o retea hidrografica relativ redusa si tributara Prutului, singurul rau al regiunii. Colectorii principali sunt Jijia, Bahluiul si Baseul. Debitul Jijiei oscileaza intre 0,04-700 m³/sec., iar al Bahluiului intre 0,02-600 m³/sec. Variatia debitului se caracterizeaza prin doua maxime, la sfarsitul primaverii si toamna si doua minime, unul in timpul iernii si unul vara.

Consecinta negativa a acestor variatii este frecventa destul de mare a inundatiilor in anii ploiosi si secarea albiilor in anii secetosi. In afara apelor de suprafata un rol important revine apelor subterane. Cele mai bogate panze freatice se gasesc la baza teraselor Jijiei, Bahluiului si Prutului, precum si in lunicile lor, cu dezavantajul ca au un continut ridicat de saruri.

Ferma Centru (Budai) se afla intre Bahlui si Bahluet, fiind strabatuta de mai multe vai mici, confluente acestora. Bahluiul strabate teritoriul comunei pe distanta de 8 km, avand cursul orientat pe directia NV-SE, iar dupa confluenta cu Bahluietul isi schimba directia spre est. Debitul este variabil, in functie de precipitatii, cu un maxim in mai - iunie si un minim in septembrie. Panta de curgere este redusa (0,40%o) raul formand numeroase meandre.

Cursul Bahluietului s-a regularizat prin construirea barajului de la Podu-Iloaiei. Alti afluenti au Bahluiului, sunt Valea Hoisesti, paraul Cositeni si paraul Ratagau. Apele freatice, pe platouri si pe terasele mai inalte, se gasesc frecvent la adancimea de 8-10 m, neinfluentand direct asupra evolutiei solurilor decat pe versanti, unde apar uneori izvoare la baza mantalei de lut loeesoid.

5.4. CLIMA

Statiunea Podu-Iloaiei este situata in zona de climat temperat continental, specific partii de sud a Depresiunii Jijia-Bahlui, caracterizat prin ierni aspre si veri calde si uscate, cu vanturi ce bat neregulat si precipitatii ce cad mai frecvent la inceputul verii.

Regimul termic. Temperatura medie anuala este de 9,2°C, amplitudinea anuala fiind de 24,5°C. Temperatura medie a lunii cele mai reci (ianuarie) este de -3,7°C, iar a lunii cele mai calde (iulie) de 20,8°C. Urmarind variatia decadala a temperaturii aerului se observa ca ea scade sub 0°C din a doua decada a lunii decembrie, continuand sa scada pana in a doua decada a lunii ianuarie, cand ajunge la -3,9°C, dupa care incepe sa creasca, trecand prin 0°C la inceputul primei decade a lunii martie.

Temperaturi medii zilnice de 5°C se inregistreaza din prima decada a lunii aprilie pana in decada a doua a lunii noiembrie, cu o suma de 3584°C pe intervalul de 232 de zile.

Temperaturi medii zilnice mai mari de 10°C se inregistreaza din a doua decada a lunii aprilie pana in a doua decada a lunii octombrie, cu o suma de 3224°C pe intervalul si durata de 185 de zile.

Temperaturi medii zilnice mai mari de 15°C se inregistreaza din a doua decada a lunii mai si dureaza pana in a treia decada a lunii septembrie, cu o durata de 138 de zile si o suma de 2651°C pe interval. Durata medie a intervalului fara inghet este de 181 de zile. Brumele cele mai timpurii apar pe vai pana la sfarsitul lunii mai.

Precipitatiile. Regimul hidric este in general deficitar, cu repartizarea neuniforma a precipitatiilor si presarat cu secete frecvente in lunile iulie, august. Valoarea medie anuala este de 517,8 mm din care 389 mm in perioada de vegetatie. Ploile au un caracter torential, favorizand eroziunea si diminueaza cantitatea de apa infiltrata, functie de panta, covorul vegetal si agrotehnica aplicata. Cea mai ploioasa luna este iunie, iar din septembrie urmeaza o perioada relativ secetoasa.

Evapotranspiratia reala este de 493 mm, inregistrandu-se un excedent de 26 mm, in lunile februarie si martie si un deficit de 182 mm din iulie pana in octombrie. Umiditatea relativa a aerului are o medie anuala de 71% si nu scade sub 64%.

Din studiul datelor multianuale reiese ca odata la 2 ani secetele pot sa dureze 28 de zile, odata la 10 ani pot sa dureze 42 de zile, sau in cinci cazuri dintr-o suta seceta poate dura 48 de zile.

Pe terenurile in panta, caracterizarea conditiilor climatice trebuie sa aiba in vedere dinamica umiditatii solului, scurgerile de apa prin eroziune. In legatura cu temperatura si precipitatiile, doi factori climatici din cei mai importanti pentru agricultura, s-a constatat ca la majoritatea plantelor de cultura sunt satisfacute in cea mai mare parte exigentele lor biologice, zona fiind socotita ca favorabila si foarte favorabila pentru o buna parte din principalele specii cultivate.

Regimul vanturilor. Vanturile dominante au frecventa maxima din directia nord-vest si nord (iarna), est si sud-est (primavara si vara). Vanturile de primavara si vara sunt de obicei uscate, incat ele accentueaza actiunea negativa a secetei asupra culturilor agricole.

Vanturile de nord-est si est se manifesta mai activ in anotimpul de iarna prin dominatia crivatului care-si are originea in anticiclonul euro-asiatic si care provoaca scaderi bruste de temperatura si viscolirea zapezii.

Versantii cu expozitie vestica sunt mai putin expusi vanturilor reci, sunt mai calzi, evapotranspiratia este mai intensa si deci umiditatea este mai scazuta. Versantii cu expozitie estica si nordica sunt putin insoriti, temperatura este mai scazuta si sunt expusi la vanturi mai reci. Durata cea mai redusa de stralucire a soarelui se inregistreaza in anotimpul de iarna.

Din datele inregistrate rezulta ca 27% din timp este calm, bat vanturi mai frecvent din nord-vest, sud-est si nord. Culoarul larg al vaii paraului Bahluiet, favorizeaza circulatia maselor de aer pe aceasta directie. Masele de aer care se deplaseaza dinspre nord si nord-vest, pot aduce aer umed oceanic si precipitatii bogate, iar iarna aer polar cu ger si zapada. Vanturile din directiile sud si sud-est determina moderarea temperaturii in timpul iernii, incalziri bruste primavara sau calduri uscate vara.

Teritoriul se incadreaza in microzona climatica a cernoziomurilor cambice cu clima moderat calduroasa - semiumeda, clasa de temperaturi medii submijlocii.

5.5. VEGETATIA

Vegetatia zonei se caracterizeaza prin formatiuni stepice si silvostepice. Vegetatia spontana este caracteristica silvostepei pe platouri si lunci, fiind reprezentata prin speciile: Poa pratensis, Poa bulbosa, Agropyron repens, Trofolium fragiferum si Artemisia austriaca, iar pe versanti predomina asociatiile de: Festuca vallesiaca, Festuca pseudovina, Andropogon ischaemum, Stipa sp., Thymus marcallianus. Buruienile dominante impotriva carora se impun diferite masuri de combatere sunt: Aristolochia clematitis, Cynodon dactylon, Brassica campestris, Sinapis arvensis s.a.

Sub aspect agroecologic, in zona la care ne referim, predomina economia cerealiera; in sudul zonei, la Cotnari si Iasi este dezvoltata pomicultura si viticultura, iar pe vaile raurilor, cultura sfeclei pentru zahar. Terenul arabil reprezinta 78-85% din terenul agricol, plantatiile horticole 2-4%, iar pajistile naturale 11-20%. Lucrarile mecanizate se pot aplica pe 60-75% din suprafata agricola. Dintre culturile de camp, cele mai prielnice conditii le gasesc porumbul, graul, soia, sfecla pentru zahar, floarea soarelui si mazarea; se cultiva cu rezultate bune fasolea, orzul, ovazul, mazarichea, inul pentru ulei, iarba de Sudan s.a.

5.6. SOLURILE

In depresiunea Jijia-Bahlui, solurile sunt formate pe luturi loessoide sau pe succesiuni de marne si nisipuri. Predomina cernoziomurile cambice, care ocupa cea mai mare parte a zonei cu exceptia pintenului Copalau - Cozancea.

In nord-estul zonei se gasesc cernoziomuri cambice si cernoziomuri tipice, iar in partea de nord-vest si sud se intalnesc cernoziomuri cambice in diferite stadii. De degradare. In pintenul Copalau - Cozancea apar si soluri cenusii, ce acopera culmile mai inalte si impadurite.

Cernoziomurile cambice, acolo unde eroziunea este incipienta sau lipseste, se caracterizeaza printr-un continut relativ ridicat in humus (4,3 - 4,6%), dar pe terenurile erodate, continutul in humus scade sub 2%. Valoarea medie a pH-ului este de 6,7-7,1, iar continutul in elemente nutritive oscileaza in functie de gradul de eroziune. In general, solurile sunt mijlociu aprovizionate cu azot si fosfor si suficient aprovizionate cu potasiu.

In arealul general al acestor soluri zonale se gasesc raspandite lacovisti si saraturi care ocupa suprafetele joase, slab drenate sau pe versanti unde apar izvoare de coasta. Pe aceste terenuri predomina, totusi, cernoziomurile de panta in diferite stadii de eroziune.

Valorile pH-ului pe teritoriul unitatii, oscileaza in limite foarte largi, de la 5,8 la 8,8 (ferma Scobilteni). Solurile slab acide reprezinta 50,1% (1193 ha) din suprafata agricola si 56,2% (1163 ha) din suprafata arabila a unitatii; solurile neutre reprezinta 6,7% din suprafata, iar cele slab alcaline 38,2% (911 ha). Solurile puternic alcaline se intalnesc pe suprafate mici 1,8% (44 ha), la ferma Scobilteni.

In ceea ce priveste aprovizionarea solurilor in elemnete nutritive se pot afirma urmatoarele:

- solurile se caracterizeaza printr-o aprovizionare foarte buna si buna cu fosfor pe mari suprafete, 41,1%, (1217 ha) si cu aprovizionarea mijlocie pe 31,7% (756 ha), iar cele cu aprovizionare slaba pe 17,2% (410 ha);

- continutul in potasiu mobil are valori cuprinse intre 135 ppm si peste 400 ppm, deci solurile sunt de la bine la foarte bine aprovizionate; mai precis, pe 7,5% din suprafata sunt bine aprovizionate si pe 92,5% foarte bine aprovizionate in potasiu;

- continutul in humus are valori cuprinse intre 1,68% si 5,40%, dar pe cele mai mari suprafete valorile oscileaza de la 3,0 la 4,0% in stratul arabil.

5.7. CONCLUZII ASUPRA CADRULUI NATURAL

Statiunea de cercetari agricole Podu Iloaiei este situata intr-o zona cu climat temperat continental, cu ierni reci si veri calde, cu vanturi frecvente mai des primavara.

Precipitatiile sunt in general deficitare, cu repartizare neuniforma a precipitatiilor si presarat cu secete frecvente in lunile iulie si august. Valoarea medie a precipitatiilor anuale este sub 500 mm din care 350 mm in perioada de vegetatie.

Temperatura medie anuala este de 8-9° C, iar temperaturile minime absolute sub -30°C se inregistreaza in lunile ianuarie - februarie, iar temperaturile ridicate se inregistreaza in lunile iunie-iulie-august.

MATERIALUL SI METODA DE CERCETARE

Cercetarile au fost efectuate la cinci hibrizi de floarea soarelui: P.I. - 2001, Select,
P.I. - 2002, P.I. - 2004 si Performer cultivati la Statiunea de Cercetare si Dezvoltare Agricola Podu Iloaiei judetul Iasi, in anul 2006, iar fertilizarea minerala foloseste dozele N₆₀P_8oK₆₀ si N₈₀P₈₀K_80, analizate comparativ cu martorul nefertilizat.

Dintre hibrizii de floarea soarelui experimentati, trei au fost creati la S.C.D.A.
Podu Iloaiei, de catre colectivul de Ameliorarea florii soarelui, iar ceilalti doi sunt cultivati in reteaua Academiei de Stiinte Agricole si Silvice.

Hibridul P.I. - 2001 - a fost creat la S.C.D.A. Podu-Iloaiei si a fost omologat in anul 2005. Este un hibrid simplu - precoce.

Hibridul Select - a fost creat la I.C.D.A. Fundulea. Este un hibrid semitardiv - simplu. Rezistent la urmatoarele boli: Orobanche, Plasmopara, Phonopsis.

Hibridul P.I. - 2002 - a fost creat la S.C.D.A. Podu-Iloaiei. Este un hibrid simplu - semiprecoce

Hibridul P.I. - 2004 - a fost creat la S.C.D.A. Podu-Iloaiei. Este un hibrid simplu - semiprecoce

Performer - a fost creat la I.C.D.A. Fundulea. Este un hibrid semitardiv - simplu. Rezistent la Plasmopara, Phomopsis.

Evolutia conditiilor climatice in anul 2006, in conditiile de la S.C.D.A. Podu Iloaiei, judetul Iasi, au fost analizate lunar pe durata perioadei de vegetatie. Determinarile privind temperatura aerului si precipitatiile au fost efectuate decadal, stabilindu-se media si suma lunara, precum si abaterea fata de media multianuala .

Reactia ecofiziologica a fost apreciata prin cercetari referitoare procesle de fotosinteza si de transport a al asimilatelor prin determinarea continutului cantitativ de glucide totale si reducatoare din frunze si tulpini in fenofaza de inflorire.

Cercetarile privind procesul de fructificare au fost directionate spre determinarea elementelor cantitative ale productiei.

REZULTATE OBTINUTE

7.1. EVOLUTIA CONDITIILOR CLIMATICE IN ANUL 2007

Evolutia conditiilor climatice in anul 2007, in conditiile de la S.C.D.A. Podu Iloaiei, judetul Iasi, a fost analizata lunar pe durata perioadei de vegetatie. Determinarile privind temperatura aerului si precipitatiile au fost efectuate decadal, stabilindu-se media si suma lunara, precum si abaterea fata de media multianuala (tab. 1).

Tabelul 1

Variatia temperaturilor in anul agricol 2007 la Statiunea Podu Iloaiei

S-a constatat ca media lunara a temperaturii aerului a inregistrat o crestere progresiva din luna aprilie pana in luna iulie, urmata de o scadere nesemnificativa in luna august. Valorile depasesc media multianuala a zonei cu diferente mici, cuprinse intre 0,5^oC si 2,5^oC. Valorile medii, inregistrate pe decade se situeaza in jurul valorilor medii lunare, fiind maxima in luna iulie.

Temperatura minima si maxima a aerului inregistreaza o crestere progresiva pana in luna august. Minimile lunilor mai - septembrie sunt superioare temperaturii de 10⁰C necesare cresterii, iar maximile cuprinse intre 22,8⁰C si 29⁰C asigura conditii optime pentru crestere si dezvoltare.

Rezulta ca evolutia temperaturilor medii lunare si decadale a aerului in zona S.C.D.A. Podu Iloaiei, in perioada aprilie-august 2008 nu a prezentat abateri semnificative de la mediile multianuale, care sa reprezinte factori de risc pe parcursul perioadei analizate.

Cantitatea de precipitatii inregistreaza o dinamica mai putin stabila, cu abateri pronuntate de la valorile medii multianuale ale zonei. Astfel, in aprilie suma lunara a precipitatiilor a fost cu 56 mm peste media multianuala, datorita valorilor inregistrate in decada I - a si a II - a.

Luna mai, inregistreaza un excedent hidric de numai 4 mm fata de media multianuala, cantitatea maxima inregistrandu-se in decada a III-a.

Tabelul 2

Variatia precipitatiilor in anul agricol 2007 la Statiunea Podu Iloaiei

In luna iunie, excesul de precipitatii fata de media multianuala a fost de 15,9 mm, valoarea maxima fiind atinsa in prima decada (64,2 mm), in timp ce in ultima decada nu a plouat. In luna iulie s-a inregistreaza un excedent hidric important (+90,6 mm) fata de media multianuala, cea mai mare cantitate acumulandu-se in ultima decada (80,5 mm). Luna august
s-a caracterizat print-o abatere pozitiva de 59,7mm care a influentat mult perioada de maturitate fiziologica a plantelor. Desi luna septembrie s-a caracterizat printr-un deficit hidric (-20 mm), maturitatea tehnica, in special la hibrizii tardivi, a fost mult intarziata.

7.2. EFECTUL DOZELOR DE FERTILIZRE CU N SI K ASUPRA CONTINUTULUI TOTAL SI A FORMELOR DE GLUCIDE IN TULPINI SI FRUNZE LA HIBRIZII DE FLOAREA SOARELUI LUATI IN STUDIU

In figura 1 este prezentat efectul dozelor de fertilizare cu N si K asupra continutului mediu de glucide din tulpinile hibrizilor de floarea soarelui analizati. Din analiza rezultatelor se constata ca cea mai mare cantitate de glucide din tulpini este reprezentata de glucidele reducatoare, atat la variantele nefertilizate, cat si la variantele fertilizate cu diferite doze de N si K. Fertilizarea cu N si K prezinta efecte diferite in functie de doza de fertilizare, si anume:

Doza de fertilizare N₆₀P₈₀K₆₀ nu modifica semnificativ continutul de glucide totale din tulpini, dar scade raportul dintre glucidele reducatoare si cele nereducatoare. Doza de fertilizare N₈₀P₈₀K₈₀ reduce puternic continutul de glucide totale, mai ales pe seama scaderii continutului de glucide reducatoare.

In figura 2 este prezentat efectul dozelor de fertilizare cu N si K asupra continutului mediu de glucide din frunzele hibrizilor de floarea soarelui analizati. Ca si in cazul tulpinilor, continutul total de glucide se realizeaza mai ales pe seama glucidelor reducatoare.

Fertilizarea prezinta acelasi efect de reducere a continutului total de glucide, diferentele determinate de doza de fertilizare fiind mai reduse decat in tulpini. Continutul de glucide reducatoare inregistreaza o scadere mai evidenta, atat prin fertilizarea minerala, cat si prin cresterea dozei de fertilizare; cu aceasta se inregistreaza si o scadere a raportului dintre glucidele reducatoare si cele nereducatoare.

Rezultatele obtinute pot fi interpretate astfel: fertilizarea cu N si K pe un fond constant de P inregistreaza un efect de scadere a continutului total si a formei de glucide reducatoare in organele aeriene - tulpini si frunze ale hibrizilor de floarea soarelui luati in studiu.

Scaderea continutului total de glucide si a continutului de glucide reducatoare in urma fertilizarii cu N si K se explica prin rolul acestor elemente de a stimula intensitatea fotosintezei si prin intensificarea transportului asimilatelor la nivel foliar.

Cercetarile de specialitate indica faptul ca prima forma de asimilate din frunze sunt zaharurile reducatoare, care sunt transportate spre celelalte organe in timpul zilei, paralele cu procesul de fotosinteza. Depozitarea lor temporara ca amidon de tranzitie se mentine relativ constanta, atat in functie de fertilizarea minerala, cat si in functie de doza de fertilizare N₆₀P₈₀K₆₀ si respectiv N₈₀P₈₀K₈₀. Cel mai intens efect de mobilizare si transport a asimilatelor este inregistrat la doza de fertilizare N₈₀P₈₀K_80.

Intensificarea transportului asimilatelor la nivel foliar este urmata de o crestere a acestuia in tulpini, dar si de o intensificare a utilizarii glucidelor in centrele metabolic active sau in organele de depozitare. Continutul de glucide din tulpini poate fi un indicator al desfasurarii acestor procese, in urma fertilizarii minerale.

Se evidentiaza astfel faptul ca doza de fertilizare N₈₀P₈₀K₈₀ determina un puternic efect de intensificare a transportului, dar mai ales de utilizare a asimilatelor in centrele metabolic active, in acest caz punctele de crestere si dezvoltare reprezentata de morfogeneza si cresterea organelor de fructificare, in timpul infloririi si fructificarii, astfel incat tulpinile sunt foarte rapid "golite" de asimilate, centrele metabolic active fiind considerate adevarate puncte de atractie a metabolitelor.

Analiza continutului total si a formelor de glucide la cei 5 hibrizi de floarea soarelui la variantele nefertilizate demonstreaza comportarea normala a acestora, pe baza insusirilor genetice proprii (fig. 3).

Din analiza rezultatelor reiese ca in tulpini, la toti hibrizii analizati, continutul total de glucide se datoreste in cea mai mare parte continutului de zaharuri reducatoare. Hibrizii locali P.I. - 2001 si P. I. - 2002, dar si hibridul Select inregistreaza un continut maxim de glucide totale si respectiv reducatoare, fata de hibrizii P.I. - 2004 si Performer.

Dintre hibrizii analizati, se remarca P.I. - 2004, la care continutul de zaharuri reducatoare si respectiv raportul dintre zaharurile reducatoare si nereducatoare este cel mai scazut.

In frunzele hibrizilor de la variantele nefertilizate (fig. 4) raportul este aproximativ acelasi ca si in tulpini si anume un continut maxim de glucide totale si zaharuri reducatoare la hibrizii Select si P.I. - 2002, si mai redus la hibrizii P.I. - 2004 si Performer. La hibridul Performer, continutul total mai ridicat se explica printr-un continut maxim de glucide nereducatoare, exprimat de amidonul de tranzitie.

Rezulta ca intre cei 5 hibrizi de floarea soarelui se inregistreaza diferente genetice referitoare la intensitatea fotosintezei, care pot fi exprimate de continutul de glucide reducatoare, iar in acest caz, hibrizii P.I. - 2004 si Performer pot prezenta o intensitate fotosintetica mai scazuta sau o intensitate mai ridicata a transportului. Aceste insusiri pot explica pe de o parte o fotosinteza mai temporizata de caracterul de tardivitate al hibrizilor, evidenta mai ales la hibridul Performer si un transport mai lent al asimilatelor solicitat de necesitatile metabolice ale unui ciclu de viata mai prelungit.

Fertilizarea cu N₆₀P₈₀K₆₀ (fig. 5) prezinta in tulpini acelasi tablou al continutului total si formelor de pigmenti, in care predomina glucidele reducatoare.

Intre hibrizi se mentin in general aceleasi raporturi ca si la variantele nefertilizate, cu un continut maxim la hibrizii P.I. - 2002 si Select, fata de P.I. - 2004 si Performer. O exceptie este inregistrata la P.I. - 2001 la care continutul total si continutul de glucide reducatoare scade considerabil fata de ceilalti hibrizi.

In frunze fertilizarea cu N₆₀P₈₀K₆₀ (fig. 6) determina un continut total de glucide cu valori mai apropiate la toti hibrizii analizati, dar continutul de zaharuri reducatoare si raportul glucide reducatoare/glucide nereducatoare este relativ apropiat la toti hibrizii cu exceptia hibridului P.I. - 2001, la care acesta este minim.

Aceste rezultate sugereaza modul de actiune al fertilizarii N₆₀P₈₀K₆₀, si anume mareste intensitatea fotosintezei la hibrizii P.I. - 2004 si Performer pana la valori apropiate de hibrizii P.I. - 2002 si Select, dar stimuleaza transportul asimilatelor din frunze la hibridul precoce
P.I. - 2001.

In tulpini, acest efect este si mai evident, legat probabil de caracterul pronuntat de precocitate la acest hibrid, care manifesta o receptivitate mai ridicata la fertilizarea minerala, legat de necesitatea ciclului ontogenetic precoce (fig. 5).

Fertilizarea cu N₈₀P₈₀K₈₀ (fig. 7) determina in tulpini un continut total de glucide maxim la hibridul P.I. - 2002 si cu valori apropiate la ceilalti hibrizi. Continutul de glucide reducatoare este insa maxim la hibrizii P.I. - 2002 , P.I. - 2004 si Performer in timp ce la hibridul Select, acest continut este minim.

In frunze aceasta doza de fertilizare determina o diferenta clara intre hibrizii analizati, cu valori maxime ale continutului total si continutului de glucide reducatoare la hibrizii
P.I. - 2001, P.I. - 2002 si Select si minima la hibrizii P.I. - 2004 si Performer (fig. 8)

Aceste rezultate pot fi interpretate printr-un efect de stimulare a intensitatii fotosintezei si a transportului asimilatelor din frunze si tulpini si de temporizarea acestor procese la hibrizii tardivi.

7. 3. EFECTUL DOZELOR DE FERTILIZARE CU N SI K ASUPRA PROCESULUI DE FRUCTIFICARE SI A CARACTERELOR CANTITATIVE

SI CALITATIVE ALE PRODUCTIEI LA HIBRIZII DE FLOAREA SOARELUI

LUATI IN STUDIU

7.3.1. Valorile cantitative ale productiei

Din analiza caracterelor cantitative ale productiei, se constata ca la varianta martor, productiile medii inregistrate au oscilat intre 3400 kg/ha la hibridul P.I. - 2004 si 4400 kg/ha la hibridul Performer (tabelul 3).

Doza de fertilizare N₆₀P₈₀K₆₀ nu a produs sporul de productie preconizat, valorile medii inregistrate situandu-se intre 3200 si 4200 kg /ha, in timp ce productiile obtinute la dozele de fertilizare N₈₀P₈₀K₈₀ au ameliorat acest efect la hibrizii P.I. - 2001, Select si
P.I.- 2004.

Tabelul 3

Influenta fertilizaricu NPK asupra productiei de achene

la hibrizii de floarea soarelui cultivati la S.C.D.A. Podu Iloaiei

Fenomenul ar putea fi explicat prin surplusul excesiv de precipitatii din lunile iulie si august, care a avut un efect de stimulare a cresterii vegetative pe fondul fertilizarii minerale, marind considerabil numarul de frunze si greutatea limbului pe planta, mai ales la doza de fertilizare cu N₆₀P₈₀K₆₀ (tabelul 4); acest efect modifica raporturile de corelatie intre cresterea si dezvoltarea plantelor, reducand procesele de inflorire si fructificare, si afectand formarea recoltei de achene. Acest efect este partial contracarat de doza de fertilizare cu N₈₀P₈₀K_80.

Tabelul 4.-3 din proiect

7.3.2. Valorile calitative ale productiei

Valorile analizate privind elementele calitative ale productiei au fost masa a 1000 boabe (MMB) si masa hectolitrica (MH). Rezultatele obtinute sunt prezentate in tabelul 5.

Masa a 1000 de boabe a fost maxima, la variantele nefertilizate, la hibridul Performer (70 g) si minima la P.I. - 2001 (50,6 g). Prima doza de fertilizare nu a adus modificari esentiale asupra acestui element calitativ al productiei, valorile inregistrate osciland intre 52,8 g la hibridul P.I. - 2001 si 72,3 g la hibridul Performer. Fertilizarea cu N₈₀P₈₀K₈₀ a determinat cresteri minime ale greutatii a 1000 boabe valorile fiind cuprinse intre 57,8 g la P.I. - 2001 si 74,1 g la Performer (tab. 5).

In ceea ce priveste masa hectolitrica valorile inregistrate au fost cuprise intre 35 kg/hl la hibridul P.I. - 2001 si 39 kg/hl la hibridul Performer. Si la acest element calitativ al productiei, dozele de fertilizare aplicate, nu au determinat diferente semnificative ceea ce ne conduce la concluzia ca floarea soarelui este o planta care raspunde mai greu la fertilizarea cu ingrasaminte chimice.

Tabelul 5

Influenta fertilizarii cu NPK asupra elementelor calitative ale productiei

la hibrizii de floarea soarelui cultivati in conditiile de la S.C.D.A. Podu Iloaiei

CONCLUZII

♦ Temperaturile medii lunare si decadale ale aerului la SCDA Podu Iloaiei in perioada aprilie-august 2006, nu au prezentat abateri semnificative de la mediile multianuale, care sa reprezinte factori de risc pe parcursul perioadei analizate. Cantitatea de precipitatii inregistreaza o dinamica mai putin stabila, cu abateri pronuntate de la valorile medii multianuale ale zonei in special in lunile iulie ( +90,6 mm) si august ( +59,7mm) care a influentat mult perioada de crestere si dezvoltare a plantelor.

♦ Evolutia conditiilor climatice pe fondul de fertilizare minerala cu doze moderate N₆₀P₈₀K₆₀ a determinat o intensificare a cresterii vegetative, care a avut efecte negative asupra formarii productiei de achene; acest efect a fost partial contracarat de dozele ridicate de fertilizare N₈₀P₈₀K₈₀.

♦ Fertilizarea minerala reduce continutul mediu de glucide totale din frunzele si tulpinile hibrizilor de floarea soarelui, intensificand transportul acestora spre centrele de consum si depozitare. Acest efect este intensificat de cresterea dozei de fertilizare, in special la tulpini.

♦ Procesele de sinteza si transport al asimilatelor, apreciate pe baza continutului si a formelor de glucide la hibrizii de floarea soarelui luati in studiu se diferentiaza in functie de gradul de precocitate al acestora.

♦ Fotosinteza si transportul asimilatelor sunt adaptate necesitatilor metabolice ce decurg din desfasurarea in timp a fenofazelor ciclului de dezvoltare controlate genotipic de gradul diferit de precocitate si tardivitate.

BIBLIOGRAFIE

1. Andrei Elena, 2000 - Influenta conditiilor climatice asupra duratei fenofazelor la hibrizii de floarea soarelui creati la S.C.D.A. Podu-Iloaiei. Cercetari Agronomice in Moldova, vol. 3-4, Iasi.

2. Annadurai K., Palaniappan S., 1994 - Effect of K on yield, oil content and nutrient uptake of sunflower. Madras Agr. J. 81 (10) p. 568-569.

3. Bilteanu Gh., Birnaure V., 1989 - Fitotehnie. Edit. "Ceres", Bucuresti.

4. Burzo I. si colab., 1999 - Fiziologia plantelor de cultura. Intreprinderea Editoriala Poligrafica "Stiinta", Chisinau.

5. Chervet B., Vear F., 1990 - Etude des relations entre la précocité du tournesol et son rendement, sa teneur en huile, son développement et sa morphologie. Agronomie, vol. 10 - 1, France.

6 Hocking P.J., Steer B.T., 1982 - Nitrogen nutrition of sunflower with special reference to nitrogen stress. Proc. 10^th Intern. Sunflower Conf., Surfres Paradise, Australia

7. Hera Cr. si colab., 1989 - Cultura florii soarelui. Edit. "Ceres", Bucuresti.

8 Jitareanu Carmen Doina, 2002 - Fiziologie vegetala. Edit. "Ion Ionescu de la Brad", Iasi.

9. Jitareanu Carmen Doina, 2007 - Fiziologia plantelor. Edit. "Ion Ionescu de la Brad", Iasi.

10. Jitareanu Carmen Doina si colab., 2006 - Studii biochimice si fiziologice privind comportarea unor hibrizi de floarea soarelui cultivati in Campia Moldovei Iasi. Lucrari stiintifice, Seria Agronomie vol. 49, Iasi, 1473-1480, ISSN 1454-7414.

11. Plesnicar M., si colab., 1992 - Influence of NPK nutrition on sunflower plants. Chlorophyll fluorescence in relation to photosynthesis. Proc. 13^th Intern. Sunflower Conf., Pisa Italia, vol. 1

12. Radin J. W., Bayer T.S., 1982 - Control of leaf expansion by nitrogen nutrition in sunflower plants. Role of hydraulic concutivity and turgor. Plant Physiol., 61, p. 771-775.

13. Sandu Elena, Sandu I., 1994 - Influence of photoperiodic sensitivity on florescence initiation and development in sunflower. Romanian Agric. Research, 2, Bucuresti.

14. Toncea I., Poparlan Gina, 1985 - Unele aspecte privind fertilizarea florii soarelui. Probleme de agrofitotehnie teoretica si aplicata, VII, 1, p.39-59.

15. Toma Liana Doina, Jitareanu Carmen Doina, 2007 - Fiziologie vegetala. Edit. "Ion Ionescu de la Brad", Iasi.

16. Vanozzi si colab., 1999 - Agronomic traitis useful in sunflower breeding for drought resistance. Helia, vol. 22, nr. 30.

17. Voinescu A. si colab., 1984 - Unele aspecte fiziologice legate de aplicarea ingrasamintelor cu azot si fosfor la floarea soarelui. Analele I.C.C.P.T. Fundulea.

18. Vranceanu Al. V., 2000 - Floarea soarelui hibrida. Edit. "Ceres" Bucuresti.