|
|
|
Conceptul " gestiunii durabile " a padurilor
In Romania fondul forestier national insumeaza 6,4 milioane ha reprezentand 26,7% din teriroriul tarii, fata de 30% considerat minimul ecologic si fata de 30- 40% in alte tari europene cu clima temperate, situandu-ne pe locul 10 in Europa.
Tocmai de aceea este imperios necesara intelegerea si punerea in aplicare intr-un mod cat mai corect, a conceptului de " gestionare durabila" .
In acceptiunea sa actuala, conceptul gestionarii durabile a padurilor s-a conturat in ultimii ani, dupa Conferinta de la Rio de Janeiro (1992), care a adoptat printre alte documente de importanta capitala pentru planeta noastra, cunoscute principii forestiere, precum si capitolul 11, referitor la paduri, din Agenda 21.
Conceptul respective este axat pe idea ca gestionarea padurilor sa se desfasoare in asa fel incat acestea sa contribuie la dezvoltarea durabila care, asa cum este cunoscut, porneste de la necesitatea satisfacerii in toate planurile a nevoilor generatiilor actuale si viitoare. O definire corespunzatoare a gestiunii durabile a padurilor, a fost cea adoptata la conferinta Ministeriala asupra Protectiei padurilor din Europa de la Helsinki (1993): "administrarea si folosirea padurilor si a terenurilor forestiere in asa fel incat, ele sa-si mentina biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea si potentialul de a exercita in permanenta functii multiple care sa raspunda necesitatilor de ordin social, economic, cultural si spiritual al generatiilor actuale si viitoare". Se poate afirma ca o asemenea gestiune presupune ca obiectivele luate in considerare si mijloacele utilizate sa asigure in conditii corespunzatoare mentinerea componentelor si functiilor esentiale ale ecosistemelor forestiere. In scopul evaluarii progreselor realizate pe linia dezideratelor de principiu mentionate si respectiv pe linia aplicarii in practica a gestionarii durabile, a aparut necesitatea stabilirii unor criterii si indicatori care sa caracterizeze o astfel de gestiune. Pentru padurile europene, asemenea criterii si indicarori au fost stabiliti la reuniunile expertilor de la Geneva, din iunie 1994 si de la Antalya din ianuarie 1995 - in cadrul procesului de urmarire a rezolutiei de la Helsinki privind gestiunea durabila. Initiative similare au fost luate si pentru alte regiuni ale Globului: procesul Montreal - pentru padurile boreale si temperate din afara Europei; Organizatia internationala a padurilor tropicale - pentru padurile tropicale umede , precum si la nivel national ( Canada, Finlanda) si chiar local, la nivel de gestiune forestiera. Pana in prezent nu s-a realizat un sistem de criterii si indicatori ca nivel global. Totusi pornindu-se de la initiativele mentionate, in cadrul FAO s-a convenit asupra caracterizarii gestiunii durabile a padurilor pe baza a sase criterii: trei criterii sunt legate de aspecte cantitative si calitative : intinderea padurilor, conservare diversitatii biologice, sanatatea si vitalitatea padurilor; doua criterii sunt legate de functiile ecosistemelor forestiere: functiile productive ale padurilor, functiile de protectie; cel de-al saselea criteriu este cel privind alte aspecte economice si sociale legate de padure. La acestea se adauga si un numar inemnat de indicatori descriptivi si cantitativi care sa duca la o apreciere cat mai obiectiva a modului de gospodarire a padurilor.
Evident, cele sase criterii mentionate mai sus sunt susceptibile ca imbunatatiri. Se poate observa, de exemplu, ca apectele calitative nu sunt in mod sufficient exprimate numai prin criteriul privind sanatatea si vitalitatea si , eventual, prin cel referitor la conservarea diversitatii biologice. Alaturi de acestea s-ar impune luarea in considerare a unor elemente de structura dimensionala, care ar imbogati caracterizarea padurilor la nivelul dorit.
In prezent, Codul Silvic priveste gospodarirea padurilor ca o disciplina tehnocratica. Aranjamentele silvice sunt pregatite intr-o maniera tehnico- stiintifica de catre administratie si aplicate zonelor la care se refera. Gospodarirea padurilor nu implica numai recoltarea unui anumit tip de masa lemnoasa. Codul Silvic stabileste o baza solida pentru eliberarea autorizatiilor de taiere, prin aceea ca le limiteaza la maximul permis anual de taiere stabilite pe baza amenajamentelor silvice.
In prezent, Codul nu reglementeaza in mod expres plantarea padurilor private care fac parte din fondul forestier national. Regenerarea padurilor taiate este responsabilitatea proprietarului.
