Sa se elaboreze o lucrare privind organizarea, modelarea si conducerea structural functionala a padurii din unitatea de gospodarire Doroteia UP I Doroteia, Ocolul silvic Frasin, Directia silvica Suceava in conformitate cu sarcinile complexe social-ecologice si economice ale gospodaririi silvice.

CUPRINS

PARTEA I. Descrierea generala a unitatii de gospodarire

Capitolul I. Situatia teritorial-administrativa

1.1. Constituirea unitatii de gospodarire(U.G.)

1.2.   Situatia administrativa

1.3.   Vecinatati, limite, hotare

1.4.   Organizarea teritoriala

1.5.   Materialul cartografic utilizat

1.6.   Suprafata fondului forestier si repartitia acestuia pe categorii de folosinta

1.7.   Enclave

Capitolul II. Descrierea parcelara

2.1. Procedee de culegere si prelucrare a datelor

2.2. Evidenta descrierii parcelare

Capitolul III. Caracterizarea generala a unitatii de gospodarire

3.1. Asezarea geografica si conditii geomorfologice

3.2. Conditii geologice

3.3. Hidrografia

3.4. Regimul climatic

3.4.1. Caracterizarea generala

3.4.2. Regimul termic

3.4.3. Regimul pluviometric

3.4.4. Regimul eolian

3.5. Conditii pedologice

3.5.1. Evidenta tipurilor de sol

3.5.2. Caracterizarea principalului tip de sol

3.6. Tipuri de statiuni

3.6.1. Evidenta tipurilor de statiuni

3.6.2. Descrierea principalului tip de statiune

3.7. Structura padurii si dezvoltarea arboretului

3.7.1. Specii componente

3.7.2. Evidenta tipurilor de padure si caracterul actual al tipului de padure

3.7.3. Descrierea principalului tip de padure

Capitolul IV. Evidenta structurii fondului de productie si analiza acestuia

4.1. Evidenta structurii fondului de productie pe specii, clase de productie, categorii de consistenta si clase de varsta

4.2. Analiza structurii fondului de productie

4.2.1. Distributia suprafetei pe specii

4.2.2. Distributia volumului pe specii

4.2.3. Distributia suprafetei pe specii si clase de productie

4.2.4. Distributia suprafetei pe clase de productie

4.2.5. Distributia suprafetei pe categorii de consistenta

4.2.6. Distributia suprafetei pe clase de varsta

4.2.7. Distributia volumului pe clase de varsta

4.2.8. Distributia suprafetei pe clase de varsta si specii

4.2.9. Distributia suprafetei pe clase de varsta si clase de productie

4.2.10. Distributia suprafetei pe clase de varsta si categorii de consistenta

Capitolul V. Gospodarirea din trecut a padurilor

5.1. Evolutia proprietatii si a modului de gospodarire a padurilor inainte de anul 1948

5.2. Aplicarea prevederilor studiilor de amenajare dupa 1948

5.2.1. Evolutia bazelor de amenajare

5.2.2. Aplicarea prevederilor amenajamentului

5.2.3. Analiza amenajamentului expirat

5.2.4. Efectul modului de gospodarire din trecut asupra caracteristicilor structurale

ale arboretelor din U.P. I Doroteia

PARTEA a II-a. Stabilirea solutiilor de amenajare

Capitolul VI. Stabilirea obiectivelor social economice si a bazelor de amenajare a padurii

6.1. Obiectivele social economice si functiile padurii

6.1.1. Obiectivele social economice

6.1.2. Functiile padurii

6.2. Stabilirea bazelor de amenajare a padurii

6.2.1. Regimul

6.2.2. Exploatabilitatea

6.2.2.1. Varsta exploatabilitatii absolute

6.2.2.2. Varsta exploatabilitatii tehnice

6.2.3. Compozitia tel

6.2.4. Tratamentul

6.2.5. Ciclul

Capitolul VII. Stabilirea solutiilor de amenajare

7.1. Stabilirea posibilitatii de produse principale

7.1.1. Stabilirea indicatorului de posibilitate prin intermediul cresterii indicatoare

7.1.2. Stabilirea indicatorului de posibilitate dupa metoda claselor de varsta

7.1.2.1. Procedeul deductiv

7.1.2.2. Procedeul inductiv

7.1.3. Adoptarea posibilitatii

7.2. Stabilirea posibilitatii pe produse secundare

7.3. Elaborarea planurilor de amenajament

7.3.1. Recoltarea posibilitatii de produse principale

7.3.2. Recoltarea posibilitatii de produse secundare

7.3.3. Planul lucrarilor de regenerare si impaduriri

Capitolul VIII. Instalatii de transport, tehnologii de exploatare, constructii forestiere, produse

accesorii

8.1. Instalatii de transport

8.1.1. Inventarul instalatiilor de transport

8.1.2. Accesibilitatea fondului de productie si a posibilitatii

8.1.3. Densitatea retelei de transport

8.2. Tehnologii de exploatare

8.3. Constructii forestiere

8.4. Valorificarea produselor nelemnoase ale fondului forestier

8.4.1. Productia cinegetica

8.4.2. Productia salmonicola

8.4.3. Alte produse

PARTEA a III-a. Piese desenate

Harta arboretelor

Harta lucrarilor planificate

Partea I

Descrierea generala a unitatii de productie

Capitolul I

Situatia teritorial-administrativa

1.1. Constituirea unitatii de gospodarire

In cadrul U.P.I Doroteia s-a constituit unitatea de gospodarire Doroteia care se intinde pe o suprafata de 714,7 ha. Aceasta unitate de gospodarire este impartita intr un numar de 22 de parcele notate de la 43 la 64. Suprafata unitatii de gospodarire este constituita din 72 de unitati amenajistice. La nivel de subparcela suprafata variaza de la 0,2 ha la 40 ha; suprafata medie a parcelei este de 32,5 ha iar suprafata medie a subparcelei este 9,9 ha.

Scopul constituirii unitatii de gospodarire Doroteia este organizarea si conducerea structural functionala a padurilor din cuprinsul acesteia in baza obiectivelor social- ecologice si economice.

Tabelul 1

Repartitia unitatii de gospodarire pe trupuri si bazinete

Dupa cum se observa din tabelul de mai sus, suprafata unitatii de gospodarire este impartita in doua bazinete, ambele pe raza comunei Frasin, care au aproximativ aceiasi suprafata.

1.4. Situatia administrativa

Padurile de pe unitatea de gospodarire luata in discutie sunt paduri de stat fiind administrate de catre Regia Nationala a Padurilor prin Directia Silvica Suceava, Ocolul Silvic Frasin.

In suprafata ce apartine unitatii de gospodarire nu sunt incluse paduri din afara fondului forestier. Suprafata unitatii de gospodarire este cantonata in totalitate pe raza comunei Frasin, din judetul Suceava.

Tabelul 2

Arondarea padurii din unitatea de gospodarire Doroteia

Suprafata unitatii de gospodarire luata in considerare este arondata unui singur canton, cantonul Doroteia.

1.3. Vecinatati, Limite, Hotare

Limitele unitatii de gospodarire Doroteia sunt majoritatea limite naturale ce se suprapun peste forme orohidrografice (culmi si paraie) si sunt bine conturate.

In tabelul 3 sunt prezentate vecinatatile unitatii de gospodarire precum si hotarele care le delimiteaza.

Tabelul 3

Vecinatati, limite, hotare

In vest, delimitarea fondului forestier de cel agricol este materializata prin borne de hotar iar in scopul evitarii incalcarii hotarelor sunt sapate santuri intrerupte.

1.4. Organizarea teritoriala

Unitatea de gospodarire Doroteia cuprinde un numar de 72 subparcele si 22 parcele, iar suprafata totala a unitatii este de 714,7 ha.

Comparativ cu amenajamentul precedent, noul parcelar si subparcelar prezinta urmatoarele caracteristici:

Tabelul 4

Situatia comparativa a noului parcelar si subparcelar fata de vechea organizare

Din tabelul de mai sus se poate observa ca amenajamentul actual nu difera semnificativ de amenajamentul realizat in 1994. Se constata doar o crestere a numarului de subparcele iar ,in ce priveste, suprafetele minime, maxime si medii ale parcelelor si subparcelelor acestea nu s-au modificat aproape deloc.

Numerotarea parcelelor s-a pastrat nefiind semnalate schimbari de teren forestier.

Parcelele sunt delimitate de linii parcelare care pot fi deschise sau numai pichetate. Axa liniilor parcelare s-a realizat prin pichetarea, pe arbori astfel incat sa fie vizibilitate de la un semn la altul.

La randul lor subparcelele sunt delimitate prin pichetarea vizibila a arborilor de limita cu o banda orizontala de vopsea rosie. Intersectiile dintre liniile subparcelare precum si cu liniile parcelare se materializeaza prin pichetare pe arbori cu o banda inelara de vopsea.

Criteriile de care s-a tinut cont la constituirea noilor subparcele au fost:

sa se suprapuna pe o singura unitate stationala;

- sa contina un arboret care pe toata intinderea lui sa prezinte: aceiasi structura, compozitia si consistenta sa nu prezinte variatii mai mari de doua zecimi pe suprafete de maxim o treime din suprafata subparcelei , aceiasi categorie functionala, acelasi mod de regenerare, aceeasi functie prioritara, varsta medie sa nu difere cu mai mult de 20 de ani.

La intersectia liniilor parcelare si la schimbarile de aliniamente se gasesc borne de piatra naturala pe care sunt gravate numerele bornelor. Acestea au fost inscrise si pe arborii cei mai apropiati.

1.5. Materialul cartografic utilizat

Materialul cartografic utilizat pentru intocmirea proiectului de amenajare a unitatii de gospodarire considerate este format din planuri de baza la scara 1:5000 si harti amenajistice la scara 1:20000.

Planurile topografice de baza pentru lucrarile de amenajare a padurilor trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa contina detaliile topografice necesare amenajamentului (forme de relief, reteaua hidrografica, instalatii de transport, limitele fondului forestier, principalele cladiri si anexe ) reprezentate prin semne conventionale;

Relieful si formele de teren specifice sa fie reprezentate prin curbe de nivel cu echidistanta de 1/1000 din numitorul scarii;

Toponimia sa fie cea din materialele cartografice ale amenajamentului anterior;

Sa fie cartografiate pe hartie cu suport nedeformabil, pe formate standardizate.

Planul topografic al lucrarilor de amenajare s-a obtinut prin transpunerea pe planul topografic de baza a detaliilor amenajistice care se refera la organizarea in spatiu a fondului forestier. (limite, parcelar, borne)

Determinarea suprafetelor s-a realizat analitic pentru fiecare trapez pe baza coordonatelor colturilor, iar apoi suprafata fondului forestier din fiecare trapez se determina prin planimetrare verificand ca suma lor sa se inchida in limita tolerantei pe suprafata respectiva.

1.6. Suprafata fondului forestier si repartitia acestuia pe categorii de folosinta.

Tabelul 6

Repartitia suprafetei unitatii de gospodarire pe categorii de folosinta

Din tabelul de mai sus se observa ca aproape in totalitate unitatea de gospodarire considerata este ocupata de paduri in care se reglementeaza procesul de productie.

1.7. Enclave

In fondul forestier continut de unitatea de gospodarire exista o singura enclava, aceasta fiind situata in partea sudica a unitatii, intre varful Cladita Mica si varful Cladita Mare. Suprafata aceasta se invecineaza cu parcelele 57 si 61 din fondul forestier si este folosita pentru pasunat.

Capitolul II

Descrierea parcelara

2.1 Procedee de culegere si prelucrare a datelor

Culegerea datelor din teren s-a realizat in conformitate cu Normele tehnice de amenajare a padurilor (2000).

Lucrarile de culegerea a datelor din teren sunt precedate de o documentare prealabila pe baza amenajamentelor si hartilor amenajistice anterioare si alte studii sau lucrari care au fost realizate pentru suprafata respectiva sau la nivel mai mare si care pot fi de ajutor la intocmirea unor schite privind litologia, geomorfologia, climatologia unitatii de studiu.

Dupa o documentare prealabila se realizeaza recunoasterea generala terenului in scopul unei mai bune informari asupra formelor de relief specifice, particularitatilor climatice, etajul fitoclimatic, conditiile de regenerare naturala si implicit pentru o mai buna si mai eficienta organizare a lucrarilor de teren.

Tot la inceputul campaniei de teren se elaboreaza schema ecologica, tabelul de corespondenta intre tipul de statiune, tipul de sol si unul sau mai multe tipuri natural fundamentale de padure. Utilitatea schemei tipologice intervine la validarea inregistrarilor de teren si apoi la analiza cadrului natural.

Descrierea parcelara se realizeaza apoi prin parcurgerea terenului. In teren subparcelele se parcurg pe doua directii perpendiculare cu abateri in stanga si in dreapta in scopul observarii particularitatilor structurale ale arboretului.

Dupa ce proiectantul si-a facut o imagine de ansamblu aspra consistentei, compozitiei si distributiei diametrelor, trece la determinarea datelor taxatorice in suprafete de proba amplasate in puncte reprezentative ale arboretului.

In aceste suprafete se masoara la rand cate cinci diametre pentru fiecare element de arboret, iar media se calculeaza impartind rezultatul adunarii celor cinci valori, inmultit cu doi, la zece.

Datele obtinute prin aceste masuratori dar si prin observatii se trec in fisa unitatii amenajistice prin coduri in format numeric (tip de padure, tip de statiune) si in format alfa - numeric, fiind grupate in doua mari categorii: prima categorie se refera la conditiile stationale si de arboret iar a doua la elementele propriu - zise de arboret.

In timpul descrierii parcelare, in cazul arboretelor exploatabile, se stabileste si gradul de omogenitate structurala in functie de care in baza normelor de amenajare se obtine numarul de piete de proba la hectar.

In aceste arborete inventarierea, in vederea unei dimensionari cat mai exacte a posibilitatii si a volumelor de recoltat, se realizeaza in piete de proba de 300-500 m², iar la nivelul arboretelor cu consistenta mai mica de 0,4 inventarierea se realizeaza integral.

In scopul stabiliri potentialului stational se realizeaza o cartare stationala la scara mijlocie prin amplasarea in teren a canevasului profilelor de sol, respectiv 2 profile de sol pentru 100 ha de fond forestier.

Pe baza descrieri profilelor de sol si impreuna cu rezultatele de laborator se determina tipul si subtipul de sol. La stabilirea tipul de statiune forestiera se folosesc si date de clima zonala si locala, coroborate cu altitudinea, relieful, si vegetatia.

Prelucrarea datelor obtinute in teren se realizeaza cu ajutorul programul informatic AS(Amenajament Silvic)

2.2. Evidenta descrierii parcelare

Fisele de descriere parcelara a unitatilor amenajistice din cuprinsul unitatii de gospodarire sunt prezentate mai jos:

Capitolul III

Caracterizarea generala a unitatii de gospodarire Doroteia

3.1. Asezarea geografica si conditiile geomorfologice

Unitatea de gospodarire studiata face parte din O.S. Frasin, Directia Silvica Suceava.

Din punct de vedere geografic, unitatea de productie considerata se gaseste pe ultimele ramificatii nordice ale Muntilor Stanisoarei.

Din punct de vedere morfostructural dupa Geografia fizica a Romaniei teritoriul studiat face parte din Unitatea morfostructural de orogen I Unitatea Carpato-Transilvana A - subunitatea Carpatilor Orientali, 2 Grupa nordica C Obcinile Bucovinei.

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul unitatii de gospodarire se incadreaza in subtinutul muntilor flisului si anume grupele districtelor de munti cu inaltimi mici din zona flisului carpatic intern. Muntii sunt de tip Obcine si au ca trasatura definitorie prezenta unor culmi rotunjite, paralele, orientate mai ales de la NV la SE, fiind separate prin depresiuni alungite si relief de maguri.

Formele de relief intalnite in cuprinsul unitatii de gospodarire sunt specifice regiunilor montane, respectiv versanti, culmi, platouri, terase.

Tabelul 7

Repartitia suprafetei unitatii de gospodarire studiata pe forme de relief

Asa cum se poate observa din tabelul de mai sus in unitatea de gospodarire prezentata predomina versantii cu un procent de 59,63%. Zonele de platou sunt foarte putine avand un procent de participare de doar 0,19%.

Tabelul 8

Repartitia suprafetei unitatii de gospodarire studiata pe tipuri de expozitie

Datorita faptului ca unitatea de productie si protectie este strabatuta de numeroase vai cu diverse orientari nu se poate vorbi de o expozitie generala ci numai de expozitii in detaliu. Din tabelul anterior se observa ca cea mai mare suprafata este ocupata de expozitia sudica, iar cea mai mica suprafata este reprezentata de platouri.

Analizand repartitia suprafetei unitatii de gospodarire pe tip de expozitie se poate observa ca in unitatea de gospodarire considerata predomina expozitia umbrita.

Tabelul 9

Repartitia suprafetei unitatii de gospodarire studiate pe categorii de panta

Inclinarea terenului inregistreaza valori care merg de la 0 la 35^o, cu predominarea pantelor intre 16 si 25^o.

Din punct de vedere altitudinal se observa urmatoarea distributie:

Tabelul 10

Repartitia suprafetei unitatii de gospodarire pe categorii de altitudine

Unitatile amenajistice luate in considerare se situeaza la altitudini cuprinse intre 650 si 1050 m. cele mai multe sunt concentrate intre 750 si 850m cu o suprafata de 453,0 ha reprezentand 64,2% din totalul arboretelor.

3.2. Conditii geologice

Unitatea de gospodarire Doroteia se gaseste din punct de vedere geologic in zona flisului carpatic. Varsta substratului litologic apartine diviziunilor paleogen (paleocen) si cretacic (superior si senonian).

In cadrul flisului carpatic exista pe teritoriul studiat mai multe formatiuni care alterneaza in ceea ce priveste raspandirea.

flis grezos ( gresia de Tomnatec si gresie de Prisaca) flis marno-sistos cu intercalatii de gresii (strate de Hangu).

Orizontul gresiei de Tomnatec incheie seria depozitelor ce alcatuiesc panza sisturilor negre. Are o grosime de 400-800 m si este constituit din gresii cuarto-feldspatice micacee in bancuri de 0,3-2 m cu bob mijlociu sau mare , uneori microconglomeratica, de culoare cenusie in spartura proaspata, galbuie-bruna cand este alterata.

Gresia de Tarcau are o grosime de aproximativ 30-40m si este constituita dintr-o alternanta de argile rosii si calcare silicioase, dure verzi-albastrui, in strate de 5 -15 cm. Microfauna acestor depozite pledeaza pentru varsta lor din paleocen superior.

Orizontul stratelor de Sucevita are o grosime de aproximativ 400m si este constituit dintr-o asociatie de gresii calcaroase verzui-albastrui de 15-20 cm si argile verzui. Acestea sunt orientate de la SE la NV fata de gresia de Scorbura.

Orizontul stratelor de Strujinoasa este identic cu corespondentul sau din faciesul vestic. Are o grosime de 15-20m si este constituit dintr-o alternanta de argile rosii si verzi in pachete de 10-15cm.

Eocenul superior este reprezentat prin 2 orizonturi

orizontul stratelor de Plopu : are o grosime de 150-250m si este constituit din argile foioase, verzi, mai rar de culoare cenusie, cu intercalatii de gresii calcaroase verzi-albastrui in strate de 5cm.

orizontul gresiei de Lucacesti are o grosime de 20-40m si este constituit dintr-o gresie silicioasa alba fina in bancuri de 30-100cm identica cu gresia de Kliwa. Varsta este considerata a fi eocen superior.

Datorita duritatii rocilor procesul de formare a straturilor fertile a durat o perioada mai indelungata fata de solurile situate pe alte depozite in unele cazuri grosimea solului pana la roca parentala fiind de numai 20-30cm, iar in altele ajungand pana la 150cm.

Rocile sunt in general dure dezagregarea realizandu-se astfel mai greu si generand in unele cazuri soluri cu volum fiziologic mijlociu si chiar mic. Rocile sunt dispersate in cadrul unitatii de productie in alternanta si mai rar insular.

Faptul ca unitatea de gospodarire este cantonata in zona flisului carpatic are repercusiuni asupra orografiei terenului dar si asupra solurilor prin influenta manifestata asupra caracteristicilor fizico-chimice (profunzime, schelet, grad de saturatie in baze).

3.3. Hidrografia

Reteaua hidrografica a teritoriului studiat apartine in intregime bazinului hidrografic al raului Moldova cu afluentul sau de dreapta paraului Suha. Densitatea retelei hidrografice este de 0,7-0,8 km/km². Suprafata unitatii de gospodarire este traversata de urmatoarele paraie: P. Miorita, P. Adanc, P. Stanei Vechi, P. Fagetu, P. Cladita.

Cursurile de ape mentionate mai sus sunt cursuri permanente cu variatii de debit in cursul anului. Turbiditatea si mineralizarea apelor sunt neinsemnate.

Datorita faptului ca unitatea de studiu se afla in zona flisului paraiele prezinta caracter de torentialitate, formand in amonte de confluenta terase iar la varsare mici conuri de dejectie.

In timpul viiturilor torentiale albiile paraielor sunt afectate si deplasate lateral din cauza eroziunii malurilor.

Regimul hidrologic este de tipul D(III) corespunzator zonei estice a Carpatilor Orientali si se caracterizat printr-o alimentatie pluvio-nivala cu o contributie subterana insemnata a cursurilor de apa, absenta viiturilor de iarna si prezenta viiturilor de primavara.

3.4. Regimul climatic

3.4.1. Caracterizare generala

Prin pozitia geografica teritoriul unitatii de productie se incadreaza in zona climatica temperat- continentala, sectorul de provincie climatica IV - cu influente baltice, tinutul climatic al muntilor de inaltime mica si mijlocie, subtinutul Carpatilor Orientali, districtul de padure si pajiste montane cu topoclimate complexe.

Dupa clasificarea W. Koppen aceasta zona se incadreaza in provincia D.f.k^' corespunzatoare in general zonei flisului cu altitudini pana la 1000-1100 m, caracterizata prin ierni aspre, racoroase, cu precipitatii tot timpul anului, cu temperatura medie a lunii celei mai reci sub -3sC iar celei mai calde in jur de 18sC.

Pe fondul climatului local sub influenta reliefului local se diferentiaza topoclimate caracteristice ce au influentat raspandirea speciilor.

Sunt frecvente inversiunile termice, cu temperaturi mai ridicate in treimea superioara a versantilor (cu vegetatie forestiera constituita din fag) si stagnari ale aerului rece deasupra vailor in care predomina molidul.

3.4.2. Regimul termic

Regimul termic in cadrul unitatii de gospodarire este puternic influentat de conditiile locale si de orografia terenului.

Variatiile anuale ale temperaturii sunt redate cu ajutorul valorilor medii lunare care pentru U.P. I Doroteia si implicit teritoriul studiat sunt prezentate in tabelul 16 .

Temperatura medie anuala inregistrata se afla in jurul valorii de 7,1⁰C cu o amplitudine de 23⁰C. Maxima absoluta inregistrata este de 36⁰C iar minima absoluta de -33,9⁰C. Media lunara maxima de 17,4⁰C se inregistreaza in luna iulie iar media lunara minima de -3,8⁰C se inregistreaza in luna ianuarie.

Temperatura medie lunara - ^°C -

Tabelul 11

Temperatura medie pe anotimpuri este :

5⁰C primavara

16⁰C vara

7,3⁰C toamna

-4⁰C iarna

In sezonul de vegetatie(IV-IX) temperatura medie se situeaza in jurul valorii de 12,8⁰C.

Inceputul perioadei bioactive (temperaturi medii diurne egale sau mai mari de 0⁰C) este de la 1 martie iar sfarsitul perioadei bioactive este la 1 decembrie.

Durata medie a perioadei bioactive este de 240 zile iar suma temperaturilor medii lunare egale sau mai mari ca 0⁰C este sub 3000⁰C.

Inceputul perioadei de vegetatie (temperatura medie diurna egala sau mai mare de 10⁰C) este 21aprilie iar sfarsitul perioadei de vegetatie este 1 octombrie durata sezonului de vegetatie fiind de circa 150 de zile.

Suma temperaturilor medii diurne mai mari ca 10⁰C se situeaza sub 2400⁰C.

Data medie de aparitie a primului inghet este 5 octombrie iar cea a ultimului inghet este 1 mai existand pericolul ingheturilor tarzii si timpurii cu efecte negative asupra vegetatiei forestiere in special la arboretele tinere.

3.4.3. Regimul pluviometric

Datorita reliefului specific, in unitatea de gospodarire repartitia precipitatiilor este variabila in functie de altitudine, orientarea versantilor si de configuratia terenului.

Tabelul 12

Regimul mediu lunar al precipitatiilor atmosferice - mm -

Evapotranspiratia potentiala:

Tabelul 13

Valori medii lunare ale evapotranspiratiei potentiale

Se observa astfel ca in mod obisnuit numai in lunile iulie si august poate aparea un deficit hidric.

Precipitatiile atmosferice pe anotimpuri si in perioada de vegetatie sunt urmatoarele:  

215mm - primavara

320mm - vara

185mm - toamna

110mm - iarna

500mm - in perioada de vegetatie

Se remarca astfel ca mai mult de jumatate din cantitatea de precipitatii inregistrata anual cade in timpul sezonului de vegetatie, cu un maxim in luna iunie, facilitand astfel dezvoltarea vegetatiei forestiere.

Numarul zilelor cu ninsoare este circa 40 anual.

Regimul anual al evapotranspiratiei este influentat de regimul temperaturii aerului si a suprafetei active a coronamentului. In unitatea de gospodarire considerata maximul valorii medii lunare a evapotranspiratiei se inregistreaza in luna iulie. Se observa ca in lunile de iarna(ianuarie, februarie, decembrie) evapotranspiratia este nula. Valorile cele mai mici se inregistreaza in lunile martie si noiembrie. In ce priveste valoarea medie a evapotranspiratiei anuale aceasta este aproximativ 65% din valoarea medie anuala a precipitatiilor.

3.4.4 Regimul eolian

Circulatia aerului atmosferic influenteaza constant si activ o serie de procese individuale si colective din viata padurii.

Tabelul 14

Frecventa si viteza medie a vantului

Figura 1

Pe baza rozei vantului pentru frecventa se poate observa ca directia predominanta a vanturilor in unitatea de productie este din sector vestic. Frecventa cea mai scazuta o au vanturile care bat din sector nordic al unitatii de productie considerata.

Figura 2

In ce priveste viteza vanturilor pe cele patru directii se poate observa o relativa apropiere a valorilor, viteza vantului variind in medie de la 1,5m/s in sector sudic la 3,7m/s in sector nord vestic. La fel ca in cazul frecventei vanturilor, viteza lor este mai mare in sectorul vestic si nord vestic.  

3.5. Conditii pedologice

3.5.1. Evidenta tipurilor de sol

Solurile intalnite in perimetrul unitatii de gospodarire sunt prezentate in tabelul 15:.

Tabelul 15

Repartitia suprafetei unitatii de gospodarire pe tipuri de sol

Analizand tabelul de mai sus observam ca majoritatea solurilor fac parte din clasele argiloiluvisoluri si cambisoluri in proportie de 68,12 % si respectiv 29,67 %.

3.6.2. Caracterizarea principalului tip de sol

Solul brun luvic tipic este solul cu cea mai mare raspandire din cadrul bazinului hidrografic ocupand .

Acest sol face parte din clasa argiluvisoluri si are drept orizont diagnostic orizontul Bt. Profilul solului are urmatoarea succesiune de orizonturi:

Formarea lor este favorizata de substrat( gresii, argile, marne) , relief si conditiile climatice. Vegetatia sub care sau format este alcatuita din paduri de fag, amestecuri de fag cu rasinoase sau amestecuri de rasinoase.

Orizontul A are grosimi intre10-30 cm si o culoare bruna. Orizontul El saracit in particule de argila si materie organica este relativ gros. Orizontul Bt este gros si prezinta brune uneori cu nuante mai roscate. Pe profil pot apare neoformatii biogene, coprolite etc. In orizontul Ao apar graunti minerali cuartosi dezbracati de pelicula coloidala, izolati, iar in interiorul orizontului El grupati in aglomerari intense.

Procesele pedogenetice la acest tip de sol sunt orientate in directia levigarii, debazificarii si acidifierii. Acest lucru se datoreaza materialelor parentale care sunt bogate in elemente bazice si care dau nastere la produse de dezagregare cu texturi nisipoase si usor drenabile ce pot favoriza procesul eluvierii. Un rol important il are si cantitatea de apa din precipitatii care favorizeaza migrarea mineralelor argiloase si a oxizilor liberi legati de acestea.

Solurile brune luvice au o textura diferentiata pe profil: in Ao textura este mijlocie(lutoasa), la nivelului orizontului El continutul de argila se micsoreaza si textura devine luto-nisipoasa, iar in orizontul Bt ponderea argilei creste, textura devine luto-argiloasa.

Structura este grauntoasa in Ao, poliedrica sau slab structurata in El si prismatica bine dezvoltata in Bt.

Regimul aero-hidric este defectuos, apa strabatand usor orizonturile superioare si stagnand deasupra orizontului Bt astfel incat in perioada umeda prezinta exces de apa iar in cea uscata deficit.

Solul este bogate in humus (tip moder) , mijlociu - bine aprovizionate cu azot, avand PH - ul cuprins intre 5,0 si 6,2. Gradul de saturatie in baze este cuprins intre 55-70%. Volumul edafic este mare si ia valori in intervalul 0,60-0,90m³/m² . Din punct de vedere al compactitatii solurile brune luvice sunt soluri afanate . Troficitatea potentiala globala ia valori intre 50-90 solul fiind incadrat in categoria solurilor mezotrofice. Capacitatea de aprovizionare cu apa este mare (H_IV). Grosimea morfologica a solului depaseste 100 de cm solul fiind foarte profund.

Fertilitatea variaza in limite destul de largi in functie troficitatea minerala si azotata precum si de regimul de umiditate si aeratie. In general troficitatea minerala este mijlocie sau mijlocie spre superioara iar cea azotata este de asemenea satisfacatoare. Regimul de umiditate poate diferi mult in raport cu relieful, expozitia, continutul de schelet si volumul edafic util.

Ca factor ecologic, solul prezinta o importanta covarsitoare, influentand uneori in mod decisiv, favorabil sau nefavorabil, direct sau indirect, potentialul productiv al statiunii, prin actiunea sa asupra celorlalti factori ecologici.

Importanta solului forestier rezida in aceea ca in el se fixeaza radacinile plantelor, din sol acestea luandu-si apa si sarurile minerale necesare nutritiei.

In linii mari, solul intervine activ in viata padurii prin toate insusirile sale considerate separat si prin ansamblul lor exprimat in fertilitate.

Profunzimea solului joaca un rol determinant atat in compozitia padurii cat si asupra capacitatii sale de productie.

In unitatea de gospodarire considerata solul predominat prezinta o profunzime care creeaza conditii optime de vegetatie atat molidului cat si fagului.

Reactia solului actioneaza de asemenea indirect prin modificarea capacitatii de absorbtie a elementelor nutritive. Solul intalnit prezinta o aciditate moderata astfel ca speciile prezente in compozitia arboretelor de pe raza unitatii de gospodarire prezinta productii superioare.

Acumularea humusului de tip mull satisface in general necesitatile de azot atat ale molidului cat si ale fagului.

Din punctul de vedere al gradului de saturatie in baze, procentul existent indica o zona de optim pentru cele doua specii majoritare.

Textura este o insusire importanta care determina si conditioneaza regimul de umiditate, de caldura si de aeratie. Textura mijlocie caracteristica solului prezentat influenteaza favorabil toate procesele care au loc in sol determinand regimuri ale umiditatii si de aeratie optime.

Se observa ca din punct de vedere pedologic zona este propice ambelor specii sub toate aspectele.

3.6. Tipuri de statiuni

3.6.1. Evidenta tipurilor de statiuni

Padurile U.P.I Doroteia, fac parte dintr-un singur etaj fitoclimatic: - FM₂ - etajul montan de amestecuri.

Tabelul 16

Repartitia suprafetei unitatii de gospodarire pe tipuri de statiuni

Din tabelul de mai sus se poate observa ca principalul tip de statiune, cu un procent de ocupare a suprafetei de gospodarire de 98,68%, este tipul Montan de amestecuri Ps, brun edafic mare cu Asperula-Dentaria.

3.6.2. Descrierea principalului tip de statiune

Acest tip de statiune este frecvent raspandit in subetajul inferior al amestecurilor in zona flisului carpatic pe terenuri cu inclinari slabe pana la moderate, pe depozite de cuvertura provenite predominant din roci sedimentare intermediare si bazice in care sunt prezente permanent elemente grosiere ceea ce face ca drenajul sa fie relativ bun. Solurile cele mai raspandite sunt cele brune eu-mezobazice, brune argiloiluviale, rendzinice cu profunzime mare, de regula cu mull calcic. Sunt in general slab scheletice si moderat pseudogleizate.

Conditiile climatice caracteristice subetajului inferior al amestecurilor sunt favorabile speciilor principale ( molid, brad, fag ) dar in special fagului care reprezinta "specia de fond" (matricea) cu care se asociaza sau nu bradul si molidul, in functie de conditiile locale pedoclimatice. Conditiile edafice, ce se remarca prin troficitate ridicata aciditate slaba, aprovizionare buna cu apa accesibila, aeratie buna sunt si ele favorabile pentru speciile mentionate. Aceasta statiune este una dintre cele mai valoroase statiuni ale tarii.

3.7. Structura padurii si dezvoltarea arboretului

3.7.1. Specii componente

Structura arboretelor pe specii este prezentata in tabelul urmator:

Tabelul 17

Repartitia suprafetei unitatii de gospodarire pe specii

Specia majoritara este molidul ocupand o suprafata de 367,88 ha cu un procent de 52,12 % din totalul suprafetei. Molidul este o specie continentala, montana si subalpina, de climat rece si umed, cu nebulozitate mare. In comparatie cu bradul are nevoie de mai putina caldura estivala si se multumeste cu un sezon de vegetatie mai scurt.

In ce priveste solul, molidul apare ca mult mai putin pretentios decat bradul. Se arata indiferent fata de continutul de substante nutritive, vegetand la fel de bine pe soluri cu troficitate specifica ridicata sau scazuta.

In unitatea de gospodarire aceasta specie se afla in optimul ecologic tinand seama ca ne aflam intr-un interval altitudinal cuprins intre 600 si 1100 de m. Cresterea si dezvoltarea molidului in aceasta zona este favorizata atat de factorii climatici cat si de factori edafici, astfel ca productivitatea acestei specii este ridicata.

Fagul a doua specie dupa suprafata ocupata este o specie europeana care vegeteaza in climate montane cu caracter atlantic, iar la noi este adaptata la climat mai continental. Aceasta specie manifesta pretentii mari fata de umiditate conditie indeplinita de climatul caracteristic unitatii de gospodarire considerate.

Este mai exigent fata de caldura decat molidul de aceea in zona montana il intalnim la altitudini inferioare. In afara de umiditate un alt factor decisiv in raspandirea fagului il constituie ingheturile, de aceea fagul evita fundurile de vai si depresiunile inchise.

In ce priveste solul, fagul este pretentios. El da productivitati ridicate pe soluri bogate in humus, slab acide, aerisite si permeabile, textura lutoasa cu volum fiziologic mare.

In unitatea de gospodarire fagul se incadreaza in optimul termic si hidric. Din punct de vedere altitudinal el se afla la limita superioara a arealului sau de vegetatie.

Bradul este un arbore de talie mare, cu inradacinare pivotanta si un temperament pronuntat de umbra cu areal exclusiv european. Ca raspandire, dintre rasinoase, la noi se situeaza imediat dupa molid, ocupand suprafete mult mai mici (5% din suprafata paduroasa).

Se dezvolta intre altitudinile de 400-1200, formand intinse arborete de amestec, dar este intalnit destul de frecvent si in arborete pure.

Este o specie care prezinta cerinte mari fata de conditiile stationale, astfel ca arealul sau natural este determinat de cerintele sale ridicate fata de umiditate si de sensibilitatea inaintata fata de ingheturi.

Se dezvolta optim in climate moderate, suficient de calde, fara variatii mari de temperatura, ferite de ingheturi, bogate in precipitatii. In general, creste si se regenereaza viguros pe soluri brune eumezobazice profunde, bogate in substante nutritive si cu umiditate suficienta formate pe roci marno-grezoase ale flisului cretacic si paleogen.

In unitatea de gospodarire bradul gaseste conditii optime de crestere si dezvoltare in cea ce priveste solul. Fata de altitudine bradul are conditii optime in arboretele situate pana la altitudinea de 800, de aici in sus conditiile altitudinale sunt suboptime fata de el. conditii optime de crestere si dezvoltare ii sunt asigurate si de temperatura si de precipitatii.

3.7.2. Evidenta tipului de padure si caracterul actual al tipului de padure

Tabelul 18

Repartitia suprafetei unitatii de gospodarire pe tipuri de padure

Din tabelul de mai sus se observa ca tipul de padure predominant este amestec de rasinoase si fag cu flora de mull.

Tabelul 19

Caracterul actual al tipului de padure in U.G. Doroteia

Figura 3

3.7.3. Descrierea principalului tip de padure din zona studiata

Acest tip de padure se situeaza intre bradete si fagete normale cu flora de mull de o parte si molidisuri normale cu Oxalis acetosella de partea cealalta. Solurile sunt brune luvice, brune slab acide, brune-galbui moderat acide, profunde sau foarte profunde, luto-nisipoase, uneori semischelete sau slab schelete. Substraturile sunt reprezentate de conglomerate si gresii calcaroase.

Arboretele sunt compuse din molid, brad si fag, in proportii aproximativ egale ; fagul de la o varsta ramane in al doilea etaj. Diseminat se mai gasesc paltinul si ulmul de munte; in unele regiuni se adauga laricele, care se poate ridica la proportii de facies.

Consistenta naturala a arboretelor este 0,9-1,0. Productivitatea acestor arborete este superioara, dar la fag este mai mica decat la rasinoase. Arborii sunt bine conformati, cu trunchiurile drepte si bine elagate. Se obtine material de lucru de calitate superioara, atat la rasinoase cat si la fag.

Regenerarea naturala se produce in bune conditii. Se instaleaza usor puietii celor trei specii principale, de asemenea paltinul si ulmul. Se poate observa ca in masiv strans semintisurile nu se dezvolta si raman pipernicite. Uneori se poate remarca predominarea neta a fagului in tinereturi, existand tendinta de succesiune spre fagete. Subarboretul este slab reprezentat prin exemplare izolate de zmeur, coacaz de munte, tulichina, caprifoi, soc rosu.

Patura erbacee este puternic dezvoltata, formand uneori un covor continuu. Predomina Oxalis acetosella, pe langa care se mai gasesc: Dryopteris filix mas, Paris quadrifolia, Rubus hirtus, Mercurialis perennis, Geranium robertianum, Veronica urticifolia, Pulmonaria rubra, Lamium galeobdolon, Salvia glutinosa, Asperula odorata si Senecio fuchsii.

Muschii sunt slab reprezentati prin pernite de: Eurhynchium striatum, Hylocomium splendens, Rhytidiadelphus triquetrus, Dicranum scoparium, Polytrichum commune.   

Capitolul IV

Evidenta structurii fondului de productie si analiza acestuia

4.1.Evidenta structurii fondului de productie pe specii, clase de productie, categorii de consistenta si clase de varsta

Din evidenta structurii fondului de productie putem observa ca unitatea de gospodarire studiata este o unitate cu productivitate superioara avand o clasa de productie medie, obtinuta prin ponderare cu suprafata, de I.3.In ce priveste consistenta, aceasta este aproape plina avand valoarea de 0,76, deoarece majoritatea arboretelor incluse in unitatea Doroteia se gasesc in categoria de consistenta cuprinsa intre 0,7 - 1 iar ponderea suprafetei ocupate de aceste arborete depaseste 90% din suprafata unitatii de gospodarire.

Varsta medie a unitatii, tinand cont de ponderea suprafetei claselor de varsta si de varsta medie pe clasa de varsta este de 62 ani

4.2. Analiza structurii fondului de productie

4.2.1. Distributia suprafetei pe specii

Tabelul 16

Structura unitatii de gospodarire pe specii

Figura 6

Analizand distributia suprafetei pe specii se observa ca suprafata cea mai insemnata este ocupata de molid (52,12%).

Molidul este o specie continentala, montana si subalpina. Are nevoie de mai putina caldura estivala decat bradul si se multumeste cu un sezon de vegetatie mai scurt.

A doua specie ca raspandire este fagul care ocupa 22,4% din suprafata. Este o specie mai exigenta fata de caldura decat molidul, de aceea evita fundurile de vai si depresiunile inchise. Bradul contribuie la consolidarea molidisurilor ameliorand solul prin litiera sa bogata. Este o specie caracteristica climatelor moderate, suficient de calde, cu cerinte mari fata de conditiile stationale. Celelalte specii ocupa suprafete nesemnificative de aceea la studiul unitatii de gospodarire au fost grupate in diverse rasinoase si diverse tari

4.2.2. Distributia volumului pe specii

Tabelul 17

Repartitia volumului unitatii de gospodarire pe specii

Figura 7

Din punct de vedere al distributiei volumului pe specii se observa ca molidul totalizeaza 60,8% din volumul total, urmat de fag cu 21,6% si brad cu 17,2%, iar volumul total este format in proportie de 99,6% din volumul acestor trei specii.

4.2.3. Distributia suprafetei pe specii si clase de productie

Tabelul 18

Structura arboretelor pe specii si clase de productie

Figura 8

Analizand distributia suprafetei pe specii si clase de productie se observa ca suprafata de clasa I de productie este in proportie de 72% ocupata de molid si de 21,8% de brad. In clasa a doua de productie lucrurile stau altfel, fagul ocupand o suprafata de175,56 ha, adica peste 80% din suprafata alocata acestei clase. Clasa a III-a de productie este slab reprezentata.

4.2.4. Distributia suprafetei pe clase de productie

Figura 9

Analizand graficul de mai sus se observa ca cel mai bine reprezentate sunt arboretele din clasele de productie superioara: clasa I 70,3%, clasa a II-a 27,0%. Clasa a III-a este slab reprezentata 2,6%. In unitatea de gospodarire luata in studiu nu se intalnesc arborete incadrate in clasele V de productie iar cele din clasa a IV-a de productie sunt foarte putine

4.2.5. Distributia suprafetei pe categorii de consistenta

Tabelul 19

Repartitia suprafetei unitatii de gospodarire pe categorii de consistenta

Se observa ca predomina arboretele cu consistenta 0,7-1,0 in proportie de 90,5%. Arboretele cu consistenta cuprinsa intre 0,4-0,6 sunt foarte putine, sunt in general arborete din ultima clasa de varsta in care urmeaza sa se inlocuiasca arboretul matern prin taierea de racordare a ochiurilor, tinand cont de faptul ca tratamentul cel mai aplicat este tratamentul taierilor progresive.

4.2.6. Distributia suprafetei pe clase de varsta

Figura 10

Analizand repartitia suprafetei unitatii de gospodarire pe clase de varsta se poate observa o variatie sinusoidala a suprafetei ocupata de arborete cu diferite clase de varsta.

Se constata ca, suprafata cea mai mare a unitatii este ocupata cu arborete din clasa a V-a de varsta, adica intre 81-100 ani, cea mai mica suprafata o detine clasa imediat inferioara, arboretele tinere sunt foarte bine reprezentate, iar structura este deficitara in arborete exploatabile.

4.2.7. Distributia volumului pe clase de varsta

Figura 11

Analizand distributia volumului pe clase de varsta, se observa ca volumul cel mai mare este detinut de arboretele cu varsta cuprinsa intre 81-100 ani, urmeaza clasa a III-a de varsta cu un volum de 21,8% din volumul total continut de unitatea de gospodarire.

4.2.8. Distributia suprafetei pe clase de varsta si specii

Tabelul 23

Distributia suprafetei pe clase de varsta si specii

Figura 12

Din punct de vedere al distributiei suprafetei pe clase de varsta si specii, se observa ca molidul are ponderea cea mai mare in clasa a doua de varsta, bradul si fagul sunt cel mai bine reprezentate in arboretele incadrate in clasa a V-a de varsta. Dintre speciile principale, in ultima clasa de varsta ponderea cea mai mica o are bradul urmand apoi molidul si in final fagul care este cel mai bine reprezentat in arboretele care au depasit varsta exploatabilitatii. In schimb, in prima clasa de varsta ordinea este alta astfel ca, cel mai bine reprezentat este molidul urmat de fag si in final bradul cu o suprafata de 12,9 ha.

4.2.9. Distributia suprafetei pe clase de varsta si clase de productie

Tabelul 24

Repartitia suprafetelor din clasele de productie pe clase de varsta

Figura 13

Din punct de vedere al distributiei suprafetei pe clase de varsta si clase de productie se observa ca in clasa intai de productie cel mai bine plasate sunt arboretele cu varsta cuprinsa intre 41-60 ani, in aproximativ aceiasi masura sunt intalnite si arboretele din clasa a II-a de varsta. Arboretele din clasa a doua de varsta sunt cel mai des intalnite si in clasa a doua de productie.

Clasa de varsta cea mai slab reprezentata in clasa intai de productie este ultima clasa de varsta, ceea in care sunt incluse arboretele exploatabile, lucru ce ar putea indica o calitate mai scazuta a masei lemnoase ce urmeaza sa se exploateze.

4.2.10. Distributia suprafetei pe clase de varsta si categorii de consistenta

Tabelul 25

Distributia suprafetei pe clase de varsta si categorii de consistenta

Figura 14

Analizand distributia suprafetei pe clase de varsta si categorii de consistenta se observa ca majoritatea arboretelor din unitatea de gospodarire considerata au consistenta aproape plina. Consistenta redus au doar arboretele din ultima clasa de varsta lucru ce este normal deoarece in aceste arborete s-au aplicat taierile de regenerare fapt ce implica o scadere a consistentei in vederea realizari conditiilor necesare instalarii noului arboret.

Capitolul V

Gospodarirea din trecut a padurilor

5.1. Evolutia proprietatii si a modului de gospodarire a padurilor inainte de 1948

In trecut padurile din zona au apartinut familiilor domnesti si banesti in urma donatiilor voivodale.Ulterior domnitorii si boierii au ctitorit numeroase manastiri care au fost inregistrate cu averi in special cu paduri,astfel marea majoritate a padurilor din Bucovina au apartinut manastirilor. Padurile din raza Ocolului Silvic Frasin au fost in posesia Manastirii Voronet si Manastirii Humorului.Gospodarirea acestor paduri se rezuma la extragerea de arbori in special din zonele mai apropiate de caile de transport pentru construirea de locuinte,anexe,lemn de foc etc.

Constituirea si consolidarea definitiva a Fondului Bisericesc s-a facut prin Regulamentul duhovnicesc din 29 aprilie 1786 emis tot in timpul domniei imparatului Iosif al II-lea.Prima masura care a fost luata de administratia nou infiintata a fost aceea de a delimita posesiunile localnicilor,care profitand de indulgenta manastirilor incalcasera hotarele.Incalcarile au fost facilitate si de dreptul ca s-au facut donatii sau vanzari de terenuri de catre manastire localnicilor din zona fara sa fie stabilite bine limitele.Intre anii 1792 si 1820 s-a desfasurat o ampla actiune de delimitare a teritoriilor comunelor si asezarilor din zona precum si proprietatile fiecarui locuitor.

Cu aceasta ocazie s-au analizat toate actele de proprietate ale locuitorilor si s-a stabilit pe baza de manastiri hotarele intre localnici si Fondul Bisericesc insa au fost pastrate drepturile referitoare la pasunat si aprovizionare cu lemn.Incepand cu anul 1850 Fondul bisericesc a trecut la rascumpararea drepturilor servitute.In acest scop s-au cedat comunelor si obstilor comunale paduri care erau folosite atat ca padure,pentru aprovizionarea cu lemn,cat si ca pasune.Cu aceasta ocazie s-au regularizat si limitele fondului deoarece padurile care s-au cedat au fost la marginea masivului.

O parte din aceste paduri au fost vandute unor proprietari particulari cu putere economica asa cum s-a intamplat cu cele din Doroteia care au fost transmise din generatie in generatie si folosite ca paduri.O parte din cele ramase in posesia obstilor au fost utilizate ca padure iar o alta parte au fost transformate in pasuni.In anul 1948 toate padurile au fost etatizate si au intrat in proprietatea statului.Referitor la natura proprietatii inainte de 1948, 85% au fost proprietatea Fondului Bisericesc din zona in posesia obstilor si particularilor din zona.In ceea ce priveste modul de gospodarire a padurilor pana in 1948 se disting doua perioade:

- perioada anterioara primelor reglementari silviculturale de gospodarire a padurilor;

-perioada cand apar primele conceptii de gospodarire silvica si reglementari

referitoare la recoltarea materialului lemnos;

In prima perioada taierile se rezumau la extragerea celor mai frumoase exemplare,in special rasinoase,fagul se recolta numai ca lemn de foc.Mentionam ca in anul 1791 se editeaza in limba romana si germana "Oranduiala in padure", prima lege ce reglementeaza randuiala in padurile Bucovinei.

Perioada a II-a incepe cu anul 1887 odata cu intocmirea primului amenajament provizoriu.Acest amenajament a fost revizuit in anii 1897 si 1905 amandoua insa tot provizorii.In aceste amenajamente s-a avut in vedere numai fixarea si delimitarea pe teren a suprafetelor care urmau a fii exploatate in deceniile urmatoare.

Primul amenajament definitoriu a fost intocmit in anul 1912, iar revizuirile s-au facut regulat din 10 in 10 ani pana in 1942.Pentru redactarea primului amenajament in 1911 s-au executat ridicari in plan si s-au intocmit planuri de baza de mare precizie la scara 1: 5000 si harti la scara 1: 25000.Cu ocazia revizuirilor care urmau la 10 ani planurile erau completate cu modificarile survenite.In timpul administratiei de catre fondul bisericesc bazele de amenajare au fost: regimul codru, exploatabilitatea economica, cu un ciclu de 120 ani.

Ca tratamente erau prevazute in amestecuri,taieri succesive cu 3-5 interventii,urmate de impaduriri prin semanaturi de brad si plantatii de molid.Merita mentionate cateva reguli severe pe care exploratorul este obligat sa le indeplineasca.Astfel proprietarul sau exploatatorul va lua masuri pentru asigurarea regenerarii padurilor.Ultima taiere se va aplica doar atunci cand exista cel putin 1 puiet/ar.Daca regenerarea nu este completa se va impaduri.Intretinerea plantatiilor se va face de catre proprietar.

Bustenii erau debitati in cherestea,la ferastraiele de apa din Molid, Doabra, Frasin si Doroteia precum si ca lemn de claviatura si rezonanta pentru fabrici de la Molid.Dupa 1 mai 1888 data la care a fost inaugurata calea ferata Darmanesti-Campulung,posibilitatile de desfacere a lemnului s-au marit considerabil.

5.2. Aplicarea prevederilor studiilor de amenajare dupa 1948

In anul 1948 toate padurile au fost nationalizate si s-a trecut la amenajarea intregului patrimoniu forestier in mod unitar. Pentru padurile de pe raza acestei unitati au fost culese date din teren in vederea intocmirii amenajamentelor in vara anilor 1948, 1956, 1968, 1978, 1988 si 1998.

Prelucrarea lor s-a facut dupa instructiunile de amenajare valabile la fiecare nivel in parte.

5.2.1. Evolutia bazelor de amenajare

Date privind aceasta evolutie sunt prezentate comparativ in cadrul urmatorului tabel:

Tabelul 5.2.1.1.

Analiza comparativa a bazelor de amenajare

5.2.2. Aplicarea prevederii amenajamentului

Pentru toate produsele obtinute in cadrul unitatii studiate sunt prezentate date in cele ce urmeaza:

Produsele principale: pentru perioada 1957-1968, indicatorii de posibilitate au fost stabiliti in functie de cresteri, dupa starea arboretelor, dupa varsta, in functie de exploatabilitate precum si cel bazat pe fondul lemnos, fiind in final adoptata o posibilitate de 9400 m³, valoare apropiata de indicatorul rezultat dupa cresteri.

In cei 12 ani de aplicare a acestui amenajament, fata de posibilitatea stabilita (112800 m³) s-au recoltat, asa cum arata evidenta ocolului, 1,9 posibilitati. Depasirile masive de produse principale. Au avut ca rezultat lichidarea aproape in intregime a suprafetei periodice in rand, precum si atacarea cu taieri de regenerare si a unor arborete din a doua suprafata periodica.

Analizand dinamica recoltarii produselor principale pe aceasta perioada, rezulta ca masa lemnoasa exploatata anual nu a fost echilibrata. Au fost ani cand sau taiat doua, trei si chiar mai multe posibilitati si ani cand nici posibilitatea nu a fost recoltata.

In anii 1960 si 1964 au fost intocmite studii sumare ce au avut ca scop reactualizarea posibilitatilor de produse principale si secundare in vederea elaborarii unei documentatii tehnico-economice (STE), cu ocazia construirii Combinatului de prelucrare si industrializare a lemnului de la Falticeni.

Cotele de extras sub forma produselor principale sunt mai reduse decat posibilitatea stabilita initial de amenajament, fapt datorat cantitatilor mari de masa lemnoasa extrasa intre timp.

Pentru perioada 1969-1978 trebuie mentionat de la inceput ca toate realizarile din deceniul expirat au fost influentate in cea mai mare parte de doboraturile de vant masive produse in zilele de 12-14 iulie 1969, cand au fost culcate la pamant foarte multe arborete.

Datorita faptului ca la data amenajarii exista in unitate o suprafata cu arborete in care procesul de regenerare era declansat, si cu semintisul natural instalat pe 0,5 si 0,7 din suprafata, arboretul matern trebuia lichidat cat mai repede, cota anuala de extras a primului deceniu fiind astfel marita.

Din cauza doboraturilor de vant produse, prevederile nu au putut fi respectate chiar din primul an de aplicare. In cei 10 ani de aplicare in aceasta unitate au fost exploatate 2,4 posibilitati de produse principale, majoritatea (70%) din taieri accidentale II ceea ce denota ca arboretele au fost foarte solicitate.

Pentru perioada 1979-1988, in ce priveste taierile principale, cantitatile trecute la "prevederi" sunt cele preconizate de amenajament pe un deceniu, dar ca urmare a Legii 2/1987, prin care recoltarea acestor produse a fost sistata in Ocolul Rasca pana in 1987, in anul 1988 nu s-au mai facut taieri principale, volumele trecute la realizari fiind cele realizate in 9 ani.

In perioada 1989-1998 posibilitatea de produse principale a fost de 6800 m³, posibilitatea pe volum fiind realizata intr-un procent de 76%. Suprafata a fost parcursa in proportie de 70%, nefiind executate taieri de recoltare a produselor principale conform planului decenal in mai multe unitati amenajistice. Nu au fost aplicate taieri succesive, taierile rase fiind executate pe o suprafata de 29 ha. In locul taierilor cvasigradinarite au fost aplicate taieri progresive.

Produsele secundare: Pentru perioada 1957-1968, posibilitatea de produse secundare stabilite de amenajament era de 180 m³ si urma sa fie realizata din curatiri si mai mult din rarituri. Pentru aceasta perioada nu exista date mai multe privitor la realizari.

In ceea ce priveste taierile de ingrijire in perioada 1969-1978, in afara rariturilor, la celelalte lucrari au fost inregistrate insemnate depasiri. Datorita impaduririlor efectuate in urma doboraturilor de vant, volumul degajarilor executate a fost mult mai mare decat cel prevazut. Acelasi lucru se poate afirma si referitor la curatiri.

La rarituri in schimb, prevederile au fost realizate intr-un procent de numai 49% fapt datorat in exclusivitate reducerii consistentei in urma doboraturilor, fapt ce a diminuat considerabil suprafetele apte pentru astfel de lucrari.

Taierile de ingrijire planificate in perioada 1979-1988, pe ansamblul ocolului, au fost depasite mai ales ca urmare a realizarilor de la curatiri (133%). La degajari si rarituri nu a fost parcursa intreaga suprafata preconizata de amenajament, dar ele sunt apropiate (88% la degajari si 98% la rarituri). La rarituri nu s-a realizat ceea ce a fost prevazut datorita neparcurgerii cu rarituri a tuturor subparcelelor prevazute in plan.

In perioada 1989-1998 realizarile in cadrul lucrarilor de ingrijire au depasit preconizarile amenajamentului, exceptie facand rariturile. Depasirile inregistrate la degajari au fost de 680% iar la curatiri au depasit cu 43% prevederile.

La rarituri suprafata a fost parcursa doar in procent de 64%, iar volumul extras reprezinta 55%din cel prevazut a fi extras prin acest tip de lucrari.

Instalatii de transport: pentru perioada 1957-1968 nu exista date privind realizarile in domeniul instalatiilor de transport.

In perioada 1969-1978 exista un numar de 7 drumuri auto forestiere insumand o lungime de 20,9 km, exista o cala ferata forestiera de 4,8 km lungime care a fost demolata si transformata in drum auto forestier.

Pe deceniul 1979-1988 numarul de drumuri auto forestiere este de 9, cu o lungime totala de 21,3 km.

Intre anii 1989-1998 numarul de drumuri auto forestiere creste la 10, avand o lungime de 25,2 km, accesibilitatea unitatii fiind realizata intr-un procent de 79% de drumurile existente. Au fost propusi spre construire in aceasta perioada 4,2 km de drum dar nu s-au realizat.

Alte produse: principalele produse accesorii care au fost recoltate sunt zmeura, ciupercile si fanul. In anii 1974, 1976 si 1978 au fost recoltate mari cantitati de fructe de padure (100 tone). Fanul recoltat a fost folosit ca hrana complementara pentru vanat dar si pentru caii de serviciu. Au fost produse aproximativ 110 tone fan.

In perioada 1989-1998 scade ponderea produselor nelemnoase fiindu-le acordata insa aceeasi atentie ca si in perioada anterioara. Au fost recoltate 5,7 tone de zmeura, 200 tone fan, 60 kg seminte forestiere, 2275 pomi iarna.

Privitor la gospodarirea vanatului s-a manifestat in continuare grija pentru intretinerea si utilizarea instalatiilor specifice.

5.2.3. Analiza amenajamentului expirat

Produse principale: la amenajarea din 1999 alegerea tratamentelor s-a facut in conformitate cu "Normele tehnice pentru amenajarea padurilor"-1986.

Avand in vedere telurile de gospodarire urmarite, starea arboretelor sub aspectul productivitatii, al posibilitatii de regenerare pe cale naturala cu speciile si in proportiile corespunzatoare compozitiei tel au fost propuse pentru SUP M tratamentul taierilor progresive si tratamentul taierilor rase, iar pentru SUP M taieri de conservare. Prin aplicarea acestor tratamente a fost urmarita promovarea regenerarii naturale.

Posibilitatea a fost stabilita dupa metoda cresterii indicatoare si cea a claselor de varsta fiind considerata de 6241 m³.

Tratamentul taierilor progresive a fost propus pentru majoritatea unitatilor amenajistice prinse in planul decenal. Taierile progresive de insamantare au fost aplicat in u.a. 3A, acest arboret fiind un faget montan de productivitate mijlocie neparcurs anterior cu taieri de regenerare. A fost realizata o singura interventie fiind extras 36% din volum. Sunt efectuate taieri de punere in lumina si racordare dar nu pe intreaga suprafata propusa.  

Posibilitatea pe volum a fost realizata in proportie de 54% iar suprafata a fost parcursa in proportie de 73%. Perioada de regenerare adoptata a fost de 20 de ani, iar taierile de punere in lumina au fost precedate de lucrari de ajutorare a regenerarii naturale, dupa lichidarea arboretului matern fiind efectuate lucrari de ingrijire a semintisului.

Tratamentul taierilor rase de substituire a fost aplicat in arborete de carpen si de molid, acestea din urma fiind afectate de vanat. Indicele de recoltare a fost de 3 m³/an/ha.

Produse secundare: prin lucrarile de ingrijire si conducere au fost promovate speciile valoroase, specifice caracterului natural fundamental al tipului de padure. Degajarile au fost executate pe 84% din suprafata propusa, imediat dupa inchiderea starii de masiv sau dupa extragerea ultimelor exemplare din arboretul matern. Periodicitatea interventiilor a fost de 2-3 ani. Curatirile au fost executate in marea majoritate a unitatilor amenajistice cu o singura interventie in deceniu, intr-un numar limitat fiind executate doua interventii.

Au fost executate rarituri cu cate o interventie in deceniu datorita consistentei reduse (0,8), ultima curatire sau raritura fiind recenta sau varsta arboretului mai inaintata. Posibilitatea stabilita a fost de 19585 m³, fiind extras doar 81% din volum. Ocolul a executat lucrari de ingrijire si in alte arborete, neprevazute in amenajament, care au indeplinit conditia de structura pentru a fi parcurse.

5.2.4. Efectul modului de gospodarire din trecut asupra caracteristicilor structurale ale arboretelor

In cadrul figurii este redata evolutia claselor de varsta de la amenajarea din anul 1957, pana la amenajarea precedenta (inclusiv). Se observa o predominare a arboretelor varstnice la primele doua nivele si apoi o intinerire brusca dupa 1969.

Aceasta schimbare brusca se datoreaza impaduririi suprafetelor doborate de vant in iunie 1969, produse mai ales in arboretele varstnice dar si substituirii arboretelor cu valoare economica redusa si de varsta mijlocie in vederea crearii de culturi speciale de molid. Celelalte schimbari ce apar la celelalte nivele, sunt determinate de ritmul taierilor, mai ales definitive, executate in respectivul interval.

Din analiza graficului evolutiei compozitiei se observa o crestere continua a participarii molidului in detrimentul bradului, fagului si celorlalte specii. Diferentele cele mai mari se inregistreaza dupa amenajarea din 1969 si se datoreaza doboraturilor de vant cat si politicii duse de a crea plantatii de molid pentru lemn de celuloza.

5.3. Concluzii privind gospodarirea din trecut a padurilor

Conceptia de amenajare,modul de stabilire a posibilitatii impuse de politica forestiera a momentului respectiv a determinat partial lichidarea padurilor seculare naturale si amestecate caracterizate printr-un grad ridicat de stabilitate la crearea de paduri echiene cu compozitia si structura necorespunzatoare instabile,vulnerabile la vant si zapada cu o mare predispozitie la actiunea daunatoare a insectelor fitofage,bolilor si vanatului.

Extinderea taierilor rase si a monoculturilor au constituit principala cauza a actualului dezechilibru al molidisurilor din subzona amestecurilor.Neparcurgerea in tinerete a acestor paduri cu taieri de ingrijire,curatiri forte si rarituri moderate si aplicarea de rarituri la 60-80 ani a dus la scaderea rezistentei arborilor neadoptati la presiunea vantului,efectul fiind numeroasele doboraturi si rupturi.Folosirea tractoarelor grele T.A.F. la colectarea lemnului rezultat dupa taierile de produse principale in perioadele mai umede ale anului au dus in numeroase cazuri la transformarea traseelor de colectare in ogase precum si la ranirea arborilor.Printre alte aspecte negative,cu implicarea factorilor de mediu si a modului de gospodarire amintim:

- dezechilibrarea structurii padurilor pe clase de varsta cu toate consecintele ce decurg de aici;

- amplificarea doboraturilor si rupturilor produse de vant si zapada;

- crearea de conditii favorabile pentru inmultirea in masa a insectelor fitofage;

- referitor la impaduriri desi in urma cu 70-80 ani se acorda atentie folosirii judicioase a provenientelor locale dupa 1950 suprafetele rezultate in urma taierilor rase sau a doboraturilor de vant,din dorinta de a le introduce cat mai repede in circuitul economic s-au impadurit in scurt timp folosindu-se numai o singura specie molidul.

Scopul final al masurilor de gospodarire preconizate trebuie sa fie in principal cresterea stabilitatii arboretelor,a rezistentei lor la adversitatile climatice,numai asa fiind posibila atat in prezent cat si in viitor cresterea cu continuitate a aportului padurilor la cerintele social economice ale societatii.

Capitolul VI

Stabilirea obiectivelor social economice si a bazelor de amenajare a padurilor

6.1. Obiectivele social-economice si functiile padurii

6.1.1. Obiectivele social-economice si ecologice

In contextul amenajarii padurilor in vederea gospodaririi lor se impune necesitatea existentei si utilizarii unor sarcini, obiective, conform carora padurile trebuie dirijate structural si implicit functional astfel incat sa satisfaca nevoile, cerintele societatii fata de padure fara ca acestea sa perturbe echilibrul ecologic existent la nivelul ecosistemului forestier si in final sa asigure continuitatea acestei resurse in timp si spatiu.

Stabilirea obiectivelor reprezinta prima veriga din lantul decizional al planificarii amenajistice, pe care se fundamenteaza urmatoarele faze ale planificarii. Aceste obiective sunt corelate cu cerintele economice, ecologice si legislative dar sunt conditionate de conditiile naturale de crestere si dezvoltare oferite de mediul specific in care se dezvolta padurea.

Pentru unitatea de gospodarire studiata s-au stabilit urmatoarele obiective:

-ecologce: -crearea, mentinerea si dezvoltarea fondului forestier

-promovarea amestecurilor de specii valoroase si rezistente astfel incat sa fie indeplinite functiile stabilite si sa se mentina echilibrele ecologice

-economice: - realizarea unei productii maxime de masa lemnoasa prin obtinerea de lemn gros pentru cherestea

-gestionarea rationala a padurilor

-sociale: -locuri de munca

6.1.2. Functiile padurii si constituirea subunitatilor de productie si protectie

In baza obiectivelor stabilite anterior in functie de sarcinile actuale si de perspectiva pe care trebuie sa le indeplineasca padurea, prin proiectul de amenajare trebuie sa se fixeze padurilor amenajate anumite functii ce decurg din rolul padurilor atat in viata economica si sociala cat si in ansamblul economiei nationale.

Fixarea functiilor este una din cele mai importante decizii amenajistice ce precede si pe care se fundamenteaza mai tarziu modul de stabilire a bazelor de amenajare si in final reglementarea procesului de productie.

Stabilirea functiei arboretelor, in mod practic, inseamna incadrarea arboretelor pe categorii functionale pe baza sistemului actual de clasificare a functionala a arboretelor, sistem care imparte padurile in doua mari grupe functionale:

grupa I - paduri cu functii speciale de protectie;

grupa a II-a - paduri cu functii de productie si protectie;

Corespunzator obiectivelor social economice si ecologice si in baza sistemului actual de clasificare functionala s-au stabilit functiile care trebuie sa le indeplineasca arboretele din unitatea de gospodarire Doroteia, acestea fiind redate in tabelul 26.

Tabelul 26

Tipuri de categorii functionale din unitatea de gospodarire Doroteia

Grupa I - paduri cu functii speciale de protectie.

Subgrupa 1-2I - paduri situate pe terenuri cu inmlastinare permanenta; zonele de protectie se stabilesc pe baza de cartari stationale efectuate in cadrul lucrarilor de amenajarea a padurilor.

Grupa II - paduri cu functii productie si protectie.

Subgrupa 2-1B - paduri destinate sa produca in principal arbori grosi de calitate superioara pentru lemn si cherestea.

6.2. Stabilirea bazelor de amenajare a padurii

6.2.1. Regimul

Regimul este un element definitoriu al politicii forestiere, iar din punct de vedere tehnic constituie o restrictie cu caracter obligatoriu, impusa de necesitatea mentinerii capacitatii productive a arborilor si arboretelor.

Fiind modul general in care se va realiza regenerarea, pentru unitatea de gospodarire Doroteia s-a impus de la sine, regimul codrului datorita faptului ca zona in care se gaseste unitatea de gospodarire este inclusa in etajul amestecurilor de fag cu rasinoase.

Astfel, in acest caz, regimul a devenit o baza de amenajare conditionata de natura speciei.

6.2.2. Exploatabilitatea

Prin definitie, exploatabilitatea reprezinta starea in care un arboret ,in acest caz, raspunde in cea mai mare masura tehnicilor de gospodarire stabilite.

Aceasta stare, in cazul codrului regulat utilizeaza un criteriu de recunoastere si anume- varsta.

6.2.2.1 Varsta exploatabilitatii absolute

Varsta exploatabilitatii absolute se defineste ca fiind varsta la care productia de biomasa lemnoasa este maxima, moment realizat atunci cand cresterea medie este maxima.

Varstele exploatabilitatii absolute stabilite pe specii ponderat cu suprafata lor pe clase de productie din unitatea de gospodarire studiata sunt redate in tabelul 27.

Tabelul 27

Varsta exploatabilitatii absolute

Dupa cum se observa din tabelul 27, varstele exploatabilitatii absolute variaza functie de specie de la 59 ani la molid pana la 86 ani la fag. Pentru unitatea de gospodarire varsta exploatabilitatii absolute este de 71 de ani.

6.2.2.2 Varsta exploatabilitatii tehnice

Varsta exploatabilitatii tehnice reprezinta varsta la care cresterea medie a sortimentul tel este maxima.

Tabelul 28

Varsta exploatabilitatii tehnice

In urma calculelor a rezultat pentru U.G. varsta exploatabilitatii tehnice ca fiind 119 ani.

6.2.3. Compozitia tel

Compozitia tel reprezinta asocierea si proportia speciilor din cadrul unui arboret care imbina, in orice moment al existentei lui, in modul cel mai favorabil exigentele padurii cu obiectivele social economice si ecologice stabilite.

Ca si tratamentul si exploatabilitatea este o baza de amenajare ce vizeaza in mod direct masurile de gospodarire la nivel de arboret motiv pentru care compozitia tel este legata de caracterul actual al tipului de padure.

La fixarea compozitiei tel se tine cont de urmatoarelor:

compozitia corespunzatoare tipului natural fundamental de padure;

conservarea biodiversitatii;

influenta conditiilor stationale;

functiile ecologice, economice si sociale atribuite arboretelor;

starea actuala a acestora;

Ca regula, in mod normal se vor promova cu precadere compozitiile tel corespunzatoare tipului natural fundamental de padure, admitandu-se modificari ale acesteia doar in sensul cresterii eficientei functionale, prin utilizarea unor specii valoroase economic, estetic si cultural.

Ca baza de amenajare care se stabileste pentru fiecare unitate amenajistica, ea se exprima prin compozitia tel la exploatabilitate si compozitia tel la regenerare.

Compozitia tel la exploatabilitate se stabileste pentru arboretele existente si reprezinta cea mai favorabila compozitie la care trebuie sa ajunga arboretele la varsta exploatabilitatii astfel incat sa fie indeplinita functia stabilita.

Compozitia tel la regenerare se stabileste numai pentru arboretele exploatabile in prezent si pentru cele care devin exploatabile in cursul primei perioade de amenajament.

Pentru unitatea de gospodarire considerata, compozitiile tel pe unitati amenajistice au fost stabilite cu ajutorul normelor tehnice, pe baza grupelor ecologice ce tin cont de tipul de padure in special si de tipul de statiune.

6.2.4. Tratamentul

In sens restrans, prin tratament se intelege modul special cum se face exploatarea si se asigura regenerarea unei paduri in cadrul aceluiasi regim, in vederea atingerii unui anumit scop.

Pentru unitatea de gospodarire considerata, la alegerea tratamentelor pentru arboretele exploatabile s-au utilizat "Norme tehnice privind alegerea si aplicarea tratamentelor 3".

Astfel, la stabilirea tratamentului pe baza normelor s-a tinut cont de formatia forestiera, tipul de structura, categoria de productivitate si de tipul de categorie functionala asociat subgrupelor functionale.

Tabelul 30

Alegerea tratamentelor

Tratamentul taierilor progresive consta in aplicarea de taieri repetate neuniforme concentrate in anumite ochiuri imprastiate neregulat in cuprinsul arboretelor exploatabile, urmarindu-se instalarea si dezvoltarea semintisului natural sub masiv, pana ce va constitui noul arboret.

Tratamentul presupune trei categorii de taieri:

taieri de deschidere a ochiurilor (de insamantare);

taieri de luminare si largire a ochiurilor;

taieri de racordare a ochiurilor (definitiva).

Taierile de deschidere de ochiuri, urmaresc in principal sa asigure instalarea semintisului, si se aplica in anii cu fructificatie. Repartitia ochiurilor pe suprafata se face in functie de starea arboretelor si a semintisului.

Diametrul ochiurilor in cazul speciilor de umbra (Fa) este de 0.5 din inaltimea medie a arboretului. Forma ochiurilor poate fi dupa caz: circulara, eliptica ovala si poate diferi de la un ochi la altul in functie de conditiile stationale si de natura speciei ce va fi promovata prin regenerare. Intensitatea primei taieri va fi de 30% .

Taierile de luminare si largire a ochiurilor urmaresc luminarea semintisului prin marirea ochiurilor.

Taierile de racordare a ochiurilor constau in ridicarea printr-o ultima taiere a arborilor ramasi intre ochiurile regenerate.

La amplasarea ochiurilor de regenerare se tine seama de eventualele grupe de semintisuri utilizabile existente, in care se urmareste prin taieri, crearea conditiilor necesare pentru dezvoltarea acestora, deschizandu-se concomitent si ochiuri de regenerare noi.

Diametrul ochiurilor nou-create care se deschid obligatoriu corelat cu anii de fructificatie, poate varia intre 0,5 pana la 1,5 inaltimi (H) de arbore, interventia avand caracterul unei taieri de insamantare, a carei intensitate se diferentiaza ca si marimea ochiurilor, in raport cu temperamentul speciilor de regenerat. Cu ocazia revenirilor urmatoare, semintisurile instalate in ochiurile respective sunt puse in lumina dupa caz, printr-una sau mai multe taieri, in raport cu conditiile stationale si cu exigentele ecologice ale speciilor. Odata cu aceasta, ochiurile se largesc concentric sau intr-o anumita directie, prin efectuarea unei taieri de insamantare intr-o banda laterala de latime variabila, de cele mai multe ori egala cu inaltimea unui arbore. In acest fel, taierile inainteaza progresiv de fiecare data, concomitent cu punerea in lumina a semintisului din ochiurile sau benzile precedente, executandu-se si taieri de insamantare in benzile imediat urmatoare sau in alte puncte in care procesul de regenerare nu a fost declansat.

Racordarea ochiurilor se poate face pe intreaga suprafata a arboretelui sau pe anumite portiuni, pe masura asigurarii regenerarii si dezvoltarii semintisurilor respective. In felul acesta, diversele interventii din arboret nu mai au in mod predominant caracterul specific al unui anumit gen de taieri (de insamantare, de dezvoltare etc); cu ocazia fiecarei interventii, in cuprinsul arboretului se aplica intreaga gama a taierilor de regenerare, de la taierea de insamantare pana la inlaturarea completa a vechiului arboret din portiunile regenerate si cu semintisurile devenite independente din punct de vedere biologic, care nu mai au nevoie de adapostul vechiului arboret.

Lungimea perioadei de regenerare se stabileste diferentiat in raport cu compozitia arboretelor, caracteristicile ecologice ale speciilor de regenerat si conditiile nationale. In fagete, amestecuri de rasinoase cu fag, taierile progresive se vor aplica cu perioade de regenerare mai lungi, cuprinse intre 20 si 30 ani.

6.2.5. Ciclul

Ciclul este norma medie de timp in care se inlocuieste intregul fond de productie ca urmare a aplicarii tratamentelor silviculturale prescrise de amenajament, respectandu-se varstele exploatabilitatii la nivel de arboret.

Aceasta baza de amenajare conditioneaza structura pe clase de varste a unei paduri de codru iar stabilirea ei se sprijina pe media varstelor exploatabilitatii arboretelor natural fundamentale din unitatea de gospodarire.

Practic, ciclul se calculeaza rotunjind in plus la multiplii de 10 sau 20 ani varsta medie a exploatabilitatii; astfel pentru unitate considerata s-a stabilit ciclul de 120 ani.

Capitolul VII

Stabilirea solutiilor de amenajare

7.1. Stabilirea posibilitatii de produse principale

7.1.1. Stabilirea indicatorului de posibilitate prin intermediul cresterii indicatoare

Stabilirea indicatorului de posibilitate prin intermediul cresterii indicatoare se face cu ajutorul formulei: P=m∙C_i, in care:

C_i- cresterea indicatoare este cresterea curenta in volum a unitatii de amenajat calculata in functie de compozitie, clasa de productie, consistenta, cu luarea in considerare a unei structuri normale pe clase de varsta;

m- factorul modificator dedus in raport cu volumele de lemn exploatabile in primele perioade ale ciclului

Tabelul 31

Calculul cresterii indicatoare

In calculul posibilitatii pe baza cresterii indicatoare s-au luat in considerare urmatoarele elemente :

V^e_d - volumul arboretelor exploatabile in primul deceniu, majorat cu cresterea pe 5 ani a productiei lor principale, dupa expresia:

V^e_d =)= 31101m³,

In care V¹_d si V²_d reprezinta volumele arboretelor exploatabile plus cresterea productiei principale pe 5 ani si care, potrivit starii arboretelor, tratamentelor aplicate si perioadelor de regenerare adoptate ar putea fi recoltate integral in 10 respectiv 20 ani;

V^e₁ - volumul arboretelor exploatabile in primii 20 de ani, majorat cu cresterea curenta pe 10 ani a productiei lor principale, potrivit relatiei:

V^e₁== 42446 m³,

In care Vⁱ₁ reprezinta volumele arboretelor exploatabile in primii 20 de ani, altele decat cele cuprinse in V¹_d la care s-a adaugat cresterea productiei lor principale pe 10 ani si care, potrivi starii arboretelor, tratamentelor aplicate si perioadelor de regenerare adoptate ar putea fi recoltate integral in 20,30 respectiv 40 ani;

V^e₂- volumul arboretelor exploatabile in primii 40 de ani, majorat cu cresterea curenta pe 20 ani a productiei lor principale ,dupa relatia:

V^e₂ = = 119103 m³,

In care Vⁱ₂ reprezinta volumele arboretelor exploatabile in primii 40 de ani , altele decat cele cuprinse in Vⁱ_d si Vⁱ₁ la care s-a adaugat cresterea productiei lor principale pe 20 de ani si care , potrivit starii arboretelor, tratamentelor aplicate si perioadelor de regenerare adoptate ar putea fi recoltate integral in 40, 50 respectiv 60 de ani.

V^e_{3 -} volumul arboretelor exploatabile in primii 60 de ani, majorat cu cresterea curenta pe 30 de ani a productiei lor principale, potrivit relatiei:

V^e₃ == 199160 m³,

In care Vⁱ₃ reprezinta volumele arboretelor exploatabile in primii 60 de ani, altele decat cele cuprinse in Vⁱ_d,, Vⁱ₁ si Vⁱ₂ la care s-a adaugat cresterea productiei lor principale pe 30 de ani si care, potrivit starii arboretelor, tratamentele aplicate si perioadele de regenerare adoptate ar putea fi recoltate integral in 60, 70 respectiv 80 de ani.

S-a determina parametrul Q ca raport intre volumele de lemn exploatabile in intervalele de timp luate in considerare si volumele care ar fi necesare pentru recoltarea anuala si continua a unei posibilitati egala cu cresterea indicatoare :

Q =

D_d = 2V_d^e - 20 C_i = - 18186 m³;

D₁ = V₁^e - 20C_I = - 37942 m³;

D₂ = V₂^e - 40 Ci = - 41673 m³;

D₃ = V₃^e - 60 Ci = - 42004 m³;

Deoarece Q<1 avem de-a face cu deficit de arborete exploatabile, posibilitate se determina cu relatia:

P=m·C_i=...m³·an^-1

in care:   

Datorita faptului ca unul dintre rapoarte a fost subunitar posibilitatea s-a calculat cu formula:  

P=

in care :

Posibilitatea determinata prin intermediul cresterii indicatoare este P = 2122,3 m³*an^-1.

7.1.2. Stabilirea indicatorului de posibilitate prin metoda claselor de varsta

Metoda claselor de varsta urmareste normalizarea fondului de productie prin intermediul claselor de varsta,precum si sporirea prductiei si asigurarea continuitatii acesteia.

Pentru realizarea structurii normale se compara situatia reala a padurii cu cea normala pentru a se deduce ce si cat urmeaza a se exploata astfel incat starea reala sa se amelioreze. Situatia normala o constitue cea data de clasele de varsta egale ca suprafata, iar operatiile care se succed pentru calculul posibilitatii prin aceasta metoda sunt:

analiza structurii fondului de productie pe clase de varsta;

incadrarea arboretelor pe urgente de regenerare;

constituirea suprafetei periodice in rand;

calculul efectiv al posibilitatii;

a) Analiza structurii fondului de productie pe clase de varsta consta in stabilirea pe baza ciclului fixat a structurii normale a fondului de productie pe clase varsta si compararea cu structura reala. Astfel, conform ciclului de 120 ani arboretele unitatii de gospodarire incluse in SUP A sunt incadrate in 6 case varsta.

Tabelul 33

Distributia suprafetei pe clase de varsta

In ceea ce priveste structura normala, suprafata fiecarei clase de varsta trebuie sa satisfaca relatia:

ha, unde:

S_n reprezinta suprafata normala a unei clase de varsta;

p numarul de ani din clasa de varsta;

S suprafata arboretelor din unitatea de gospodarire;

r marimea ciclului;

Pe baza suprafetei normale a unei clase de varsta s-a realizat urmatoarea situatie comparativa a structurii:

Tabelul 34

Analiza comparativa a structurii reale cu cea normala

Figura 15

Din analiza comparativa prezentata mai sus a rezultat faptul ca unitatea de gospodarire Doroteia prezinta o structura deficitara in arborete exploatabile.

b) Incadrarea arboretelor pe urgente de regenerare. Pentru unitatea de gospodarire aceasta incadrare este realizata in tabelul 35.

Tabelul 35

Incadrarea arboretelor pe urgente de regenerare

Semnificatia codurilor urgentelor de regenerare utilizate este:

2.6 - arborete exploatabile cu densitate de la 0,4 la 0,6 cu semintis utilizabil.

3.2 - arborete cu densitatii de 0,7 si peste, echiene si relativ echiene, de productivitate mijlocie si superioara, de vitalitate cel putin normala, trecute de varsta exploatabilitatii.

4.1 - arborete pentru care, din cauza conditiilor de teren, nu este posibila aplicarea codrului gradinarit.

5.1 arborete considerate exploatabile in conditiile sacrificiilor de exploatabilitate in minus, arborete cu densitati de pana la 0,7.

c) Constituirea suprafetei periodice in rand s-a stabilit marimea suprafetei periodice de 20 de ani deoarece ciclul adoptat este multiplu de 20;

Deoarece structura pe varste a unitatii este deficitara in arborete exploatabile la constituirea suprafetei periodice in rand, s-au inclus toate arboretele din ultima clasa de varsta.

In vederea realizarii normalizarii fondului productiv tot in cadrul acestei suprafete periodice s-a mai introdus si un arboret din urgenta de regenerare 5.1 in conditiile sacrificiului de exploatabilitate in minus, in suprafata de 14,8 ha. La in includerea acestui arboret in suprafata periodica in rand s-a tinut cont de faptul ca:

S₁ < S_n; S₂ > S_n; S₃ < S_n; SPI =

Tabelul 36

Constituirea suprafetei periodice in rand

Pentru normalizarea fondului de productie s-a introdus si unitate amenajistica 62 A in conditiile sacrificiului de exploatabilitate in minus, dar nu toata suprafata (21,0) ci doar 14,8 ha.

7.1.2.1 Procedeul deductiv

Potrivit acestui procedeu, posibilitatea anuala este data de raportul dintre volumul ce se poate extrage din fiecare arboret inclus in suprafata periodica in rand si lungimea perioadei de regenerare adoptata pentru arboretul respectiv.

Posibilitatea prin procedeul deductiv se calculeaza astfel:

, unde:

v_i - reprezinta volumul arboretelor incluse in suprafata periodica in rand majorat cu cresterea lor pe urmatorii 5 ani;

m - numarul arboretelor incadrate in suprafata periodica in rand;

n_i - numarul anilor in care ar urma sa se recolteze volumul existent, respectiv numarul anilor ramasi din perioada de regenerare corespunzatoare fiecarui arboret;

Calcul efectiv al posibilitatii conform acestui procedeu s-a realizat in tabelul 37.

Tabelul 37

Determinarea posibilitatii prin procedeul deductiv

7.1.2.2. Procedeul inductiv

Acest procedeu presupune aflarea cat mai exacta a volumelor de extras in primul deceniu din arboretele incadrate provizoriu in suprafata periodica in rand, volumele calculate cu ajutorul unor procente de recoltare stabilite pentru fiecare arboret in parte in functie de tratamentul propus, perioada de regenerare adoptata si starea actuala a arboretelor.

Tabelul 38

Determinarea posibilitatii prin procedeul inductiv

In tabelul anterior s-a calculat posibilitatea decenala, ca fiind 27773 m³; posibilitatea anuala se obtine impartind posibilitatea decenala la 10, astfel P=2777 m³.

7.1.3. Adoptarea posibilitatii

Se adopta valoarea minima a posibilitatii calculata prin cele trei procedee.

Astfel, valoarea posibilitatii este 2122,3 m³ * an^-1, calculata prin metoda cresterii indicatoare.

7.2. Stabilirea posibilitatii pe produse secundare

Volumul de lemn ce va fi extras pe baza lucrarilor de conducere si ingrijire a arboretelor s-a determinat in tabelul 39, pe baza unor indici de recoltare, conform normelor tehnice in vigoare ("Norme tehnice pentru ingrijirea si conducerea arboretelor - 2").

Volumul ce trebuie extras s-a determinat separat pe natura lucrarilor de ingrijire si tinand cont de periodicitatea interventiei. Astfel, la stabilirea lucrarilor de ingrijire s-a tinut cont de faptul ca:

lucrarile de degajari, depresaj si curatiri se aplica pentru toate arboretele indiferent de panta terenului, dar se tine cont de consistenta;

nu se planifica rarituri in arboretele cu consistenta de 0,8 sau mai mica in primii ani ai deceniului;

daca varsta arboretului este mai mare de 45 ani si nu are o consistenta mai mare de 0,8 nu se mai prevad rarituri ci executarea unor lucrari de igiena.

rariturile se prevad a executa pana la parcurgerea a doua treimii din varsta exploatabilitatii;

nu se prevad rarituri pentru arborete situate pe versantii cu inclinare mai mare de 45s;

lucrarile de igiena se planifica o singura data pe deceniu pentru toate arboretele care nu se parcurg cu rarituri sau cu taieri de regenerare indiferent de varsta, consistenta si panta;

Tabelul 40

Planul lucrarilor de ingrijire si conducere a arboretelor

Tabelul 41

Centralizatorul lucrarilor de ingrijire si conducere

Taierile de igiena:

Volumul de material lemnos preconizat a fi extras prin taieri de igiena variaza de la arboret la altul. Suprafata totala parcursa cu taieri de igiena este de 276,5 ha (19 u.a.) iar volumul decenal prevazut este de 277 m³, ceea ce inseamna un volum anual de 27,7 m³.

Tabelul 42

Volumul total posibil de recoltat

7.3. Elaborarea planurilor de amenajament

Planul de amenajare se refera la esalonarea pe deceniu a lucrarilor propuse a se executa in unitatea de gospodarire Doroteia, astfel incat in functie de posibilitatea stabilita sa se asigure o repartizare relativ uniforma a volumului de munca in fiecare an. Aceasta repartizare va fi realizata pe suprafata de parcurs in cazul lucrarilor de ingrijire si conducere si pe volum in cazul taierilor de regenerare.

7.3.1. Recoltarea posibilitatii de produse principale

Recoltarea posibilitatii de produse principale se va realiza din arboretele incluse in suprafata periodica in rand, adica arborete exploatabile care au varsta actuala cuprinsa in intervalul determinat prin scaderea varstei exploatabilitatii cu 20 ani si arboretele considerate exploatabile in conditiile sacrificiilor de exploatabilitate in minus.

In cazul nostru, recoltarea posibilitatii se va face cu ajutorul tratamentului cu taieri progresive.

Tratamentul taierilor progresive consta in aplicarea de taieri repetate neuniforme concentrate in anumite ochiuri imprastiate neregulat in cuprinsul arboretelor exploatabile, urmarindu-se instalarea si dezvoltarea semintisului natural sub masiv, pana ce va constitui noul arboret.

Tratamentul presupune trei categorii de taieri:

taieri de deschidere a ochiurilor ;

taieri de luminare si largire a ochiurilor;

taieri de racordare a ochiurilor .

Taierile de deschidere de ochiuri, urmaresc in principal sa asigure instalarea semintisului, si se aplica in anii cu fructificatie. Repartitia ochiurilor pe suprafata se face in functie de starea arboretelor si a semintisului.

Diametrul ochiurilor in cazul speciilor de umbra (Fa) este de 0.5 din inaltimea medie a arboretului. Forma ochiurilor poate fi dupa caz: circulara, eliptica ovala si poate diferi de la un ochi la altul in functie de conditiile stationale si de natura speciei ce va fi promovata prin regenerare. Intensitatea primei taieri va fi de 30% .

Taierile de luminare si largire a ochiurilor urmaresc luminarea semintisului prin marirea ochiurilor.

Taierile de racordare a ochiurilor constau in ridicarea printr-o ultima taiere a arborilor ramasi intre ochiurile regenerate.

La amplasarea ochiurilor de regenerare se tine seama de eventualele grupe de semintisuri utilizabile existente, in care se urmareste prin taieri, crearea conditiilor necesare pentru dezvoltarea acestora, deschizandu-se concomitent si ochiuri de regenerare noi.

Diametrul ochiurilor nou-create care se deschid obligatoriu corelat cu anii de fructificatie, poate varia intre 0,5 pana la 1,5 inaltimi (H) de arbore, interventia avand caracterul unei taieri de insamantare, a carei intensitate se diferentiaza ca si marimea ochiurilor, in raport cu temperamentul speciilor de regenerat. Cu ocazia revenirilor urmatoare, semintisurile instalate in ochiurile respective sunt puse in lumina dupa caz, printr-una sau mai multe taieri, in raport cu conditiile stationale si cu exigentele ecologice ale speciilor. Odata cu aceasta, ochiurile se largesc concentric sau intr-o anumita directie, prin efectuarea unei taieri de insamantare intr-o banda laterala de latime variabila, de cele mai multe ori egala cu inaltimea unui arbore. In acest fel, taierile inainteaza progresiv de fiecare data, concomitent cu punerea in lumina a semintisului din ochiurile sau benzile precedente, executandu-se si taieri de insamantare in benzile imediat urmatoare sau in alte puncte in care procesul de regenerare nu a fost declansat.

Racordarea ochiurilor se poate face pe intreaga suprafata a arboretelui sau pe anumite portiuni, pe masura asigurarii regenerarii si dezvoltarii semintisurilor respective. In felul acesta, diversele interventii din arboret nu mai au in mod predominant caracterul specific al unui anumit gen de taieri (de insamantare, de dezvoltare etc); cu ocazia fiecarei interventii, in cuprinsul arboretului se aplica intreaga gama a taierilor de regenerare, de la taierea de insamantare pana la inlaturarea completa a vechiului arboret din portiunile regenerate si cu semintisurile devenite independente din punct de vedere biologic, care nu mai au nevoie de adapostul vechiului arboret.

Lungimea perioadei de regenerare se stabileste diferentiat in raport cu compozitia arboretelor, caracteristicile ecologice ale speciilor de regenerat si conditiile nationale. In fagete, amestecuri de rasinoase cu fag, taierile progresive se vor aplica cu perioade de regenerare mai lungi, cuprinse intre 20 si 30 ani.

In scopul asigurarii unui ritm corespunzator al procesului de regenerare, se va interveni cu noi taieri numai daca s-a asigurat regenerarea in urma interventiilor anterioare. In situatiile in care instalarea regenerarii naturale este ingreunata din acuza unor conditii stationale necorespunzatoare, se vor aplica lucrari de ajutorare si de completare a regenerarii naturale.

Tabelul 43

Planul decenal de recoltare a produselor principale

Tabelul 44

Esalonarea taierilor de produse principale pe deceniu