Functiile ecologice si social-economice ale padurilor

Functiile ecologice si social-economice ale padurilor

Potrivit schemei generale a criteriilor de apreciere a gestiunii durabile, prezentate mai sus, ar fi trebuit ca functiile de protectie sa fie tratate in raport cu doua criterii distincte.

In legatura cu functiile productive, am mentionat deja ca prin codul Silvic se interzice categoric depasirea posibilitatii padurilor stabilite prin amenajamente silvice. In timp ce vechiul Cod Silvic prevede ca volumul de masa lemnoasa ce se exploateaza anual se stabileste prin planul de stat, tinand seama de amenajamentele silvice, noul Cod Silvic ( Legea nr.26/24 aprilie 1996, publicata in Monitorul Oficial nr. 93/ 8 mai 1996) precizeaza ca " volumul maxim" ce se poate recolta anual se aproba prin Hotarare de Guvern "in limita posibilitatii stabilite prin amenajamentele silvice pe fiecare unitate de productie si pe natura produselor". S-a realizat astfel un pas important spre redresarea structurii fondului de productie respectiv spre echilibrarea claselor de varsta si de diametre la niveluluu unitatilor de gospodarire. Aceasta implica si ameliorarea structurii dimensionale a padurilor la nivelul intregului fond forestier, ceea ce va asigura si cresterea treptata a posibilitatii padurilor. Prin strategia dezvoltarii silviculturii se estimeaza ca de la 16 milioane, cat este in prezent, posibilitatea respectiva va fi de 17 milioane m3 la nivelul anului 2025.

Sporurile respective, desi apreciabile, sunt posibile tinand seama de indicatorii care caracterizeaza, pe ansamblu, capacitatea productiva a fondului forestier: volumul lemnos pe picior de circa 218m3/ha, cresterea medie anuala - 5,27m3/an/ha (fara luarea in considerarea a clasei de varsta 1-20 ani).

Dintre produsele nelemnoase, specifice fondului forestier, prin lege[1], sunt avute in vedere: vanatul din cuprinsul acestui fond; pestele din apele de munte, din crescatorii, balti si iazuri din fondul forestier; fructele de padure, ciupercile comestibile din flora spontana, plantele medicinale si aromatice; rasina si altele deacest fel. Referitor la aspectele protective, este de mentionat ca prin Codul Silvic este legiferat faptul ca toate padurile din tara noastra - indiferent de impartirea lor pe grupe functionale, indeplinesc functii de protectie, inclusiv de protectie sociala. Chiar daca in cazul padurilor din grupa a II-a, aceste functii sunt secundare, ele delega la o anumita diferentiere a modului de gospodarire, implicand si preocupari pentru asigurarea continuitatii functiilor respective, in spiritul unei gestiuni multifunctionale.

Sistemul unei asemenea gestiuni va evolua fie spre o crestere a suprafetei padurilor din grupa I, fie o diferentiere a masurilor silvotehnice pana la nivelul unei gospodariri pe arborete. Este de subliniat ca respectarea riguroasa a posibilitatii si toate masurile privind ameliorarea tehnologiilor de regenerare si de conducere a arboretelor, precum si a celor de recoltare a masei lemnoase, promovate prin Codul Silvic si prin Strategia dezvoltarii silviculturii, conduc la accentuarea rolului padurilor in mentinerea si imbunatatirea continua a conditiilor de mediu.

Din randul altor aspecte economice si sociale cu implicatii deosebite asupra gestiunii durabile a padurilor sunt de retinut:

1) cresterea volumului investitiilor din silvicultura, cu orientare prioritara spre: accesibilitatea padurilor, reconstructia ecologica a unor ecosisteme forestiere deteriorate, corectarea torentilor, impadurirea unor terenuri degradate din afara fondului forestier, crearea de perdele forestiere de protectie, etc.;

2) promovarea relatiilor de piata, in special prin liberalizarea pretului lemnului. Desi s-a generalizat sistemul licitatiilor in valorificarea masei lemnoase pe picior, preturile de pornire sunt inca supravegheate de organele de finante, cu toate implicatiile negative privind gospodarirea padurilor;

3) aportul pe care silvicultura si sectorul forestier il poate aduce la utilizarea corespunzatoare a fortei de munca in mediul rural. Posibilitatile in aceasta directie vor creste in raport cu sporirea productiei de lemn, precum si in raport cu intensificarea modului de gospodarire pe masura accentuarii rolului protectiv al padurilor;

4) necesitatea schimbarii atitudini populatiei fata de padure. O asemenea schimbare se impune si in cazul unor proprietari privati, care considera padurea ca o sursa imediata de venituri, nesocotind functiile de mediu ala acesteia, precum si obligatia fata de generatiile viitoare;

5) in legatura cu privatizarea din silvicultura, este de mentionat ca, prin Strategie sunt luate in considerare unele activitati conexe, cum ar fi: producerea materialului de impadurire, a pomilor de Craciun, o pastravului de consum, a impetiturilor de rachita, etc. Efectele aplicarii Legii Fondului Funciar in sectorul silvic a determinat circumspectie in legatura cu privatizarea altor suprafete de padure. Asa cum s-a aratat insa, Codul si Strategia incurajeaza actiunile de impadurire a unor terenuri din afara fondului foretier, impadurirea respectiva neafectand dreptul de proprietate a detinatorilor.

1. Importanta padurilor

Padurile asigura habitatul pentru flora si fauna ( biodiversitate), ofera produse cum sunt fructele, plantele medicinale, etc., posibilitati recreative ( ecoturism), protejeaza impotriva inundatiilor prin reglarea fluxurilor de apa, filtreaza apele de agentii poluanti, actioneaza ca un absorbant al bioxidului de carbon si ca un regulator climatic regional. Toate acestea constituie fuctii economice ale padurii deoarece contribuie direct sau indirect la bunastarea umana. In general, valoarea de utilizare directa ( a lemnului ) domina deciziile privind folosirea terenurilor, celelalte valori fiind neglijate. Aceasta simetrie in cunoasterea valorilor explica, in mare masura, defrisarile masive, iar analiza acestei asimetrii poate sugera instrumentele politice necesare imbunatatirii managementului padurilor.

Una din abordarile care sta la baza deciziilor privind exploatarea padurilor este analiza cost - beneficiu. Pe baza acestei metode, deciziile de exploatare a unei paduri trebuie sa respecte principiul conform caruia beneficiile nete ale conservarii acesteia. Conceptul de conservare a padurii poate avea doua dimensiuni[2]: a) aceea de pezervare, echivalenta cu neutilizarea resursei si b) conservarea durabila care permite anumite utilizari ale padurii. Desi notiunile sunt destul de ambigue, acceptand lipsa unor criterii precise de diferentiere, metoda cost - beneficiu[3] aplicata in cazul exploatarii unor paduri este:

BENEXPL- COSTEXPL > BENCONS - COSTCONS

Unde: BENEXPL - beneficiile exploatarii; COSTEXPL - costurile exploatarii; BENCONS - eneficiile conservarii; COSTCONS - costurile conservarii.

Sau: BENEXPL - COSTEXPL - NET BENCONS >0

Cu alte cuvinte, nu este suficient ca beneficiile nete ale exploatarii resursei sa fie pozitive; trebuie sa se tina seama si de beneficiile nete ale conservarii padurii la care s-a renuntat prin decizia de exploatare a acesteia.

Conceptul de valoare economica totala ofera un cadru cuprinzator pe baza caruia pot fi evaluate padurile. Asa cum am aratat mai inainte, valoarea economica totala cuprinde valorile de utilizare, de optiune si deexistenta. Valorile de utilizare directa includ lemnul si celelalte produse ale padurii, ecoturismul. Valorile de utilizare indirecta se refera la functiile ecologice: protectia impotriva inundatiilor, vantului, asigurarea circuitului miniralelor, absorbtia bioxidului de carbon, etc. Valoarea de existenta se refera la valoarea intrinseca a padurii, biodiversitate, cultura, mostenire ( tabelul 1.)

Tabelul 1

Valorile ce pot fi atribuite padurii si metodele de evaluare economica

Valori de utilizare directa a padurilor

Dupa cum am mai mentionat, valoarea lemnului oferit de padure poate fi determinata cu ajutorul preturilor pietei. Produsele nelemnoase pot constitui importante surse de venit. Analizele efectuate arata ca veniturile obtinute din produsele nelemnoase ale padurii pot fi mai mari decat cele obtinute din comercializarea masei lemnoase. Atunci se pun intrebarile: de ce nu este stimulata activitatea de exploatare a produselor nelemnoase, daca este profitabila? De ce fortele pietei nu reusesc sa ofere acest rezultat? O mare parte din procesul de distrugere a padurilor ar putea fi evitata daca pietelor li s-ar permite sa functioneze eficient. Implicarea directa a statului distorsionand semnalele preturilor, facand exploatarea lemnului mai profitabila. Aceasta implicare ia forme binecunoscute subventii pentru agricultura si cresterea vitelor, taxe vamale reduse la exportul de masa lemnoasa, etc.