|
" Studiul unor specimene handicapate, imature, bolnave poate conduce la o psihologie handicapata" scria Maslow in critica sa facuta psihanalizei si psihanalistilor. Omul nu este in mod precumpanitor tarat psihic ci tinde spre succes, autorealizare, multumire si satisfactie. Daca vreai sa studiezi limitele superioare ale potentialului uman, nu studiezi mediocri sau handicapati. In consecinta el studiaza biografiile unoe personalitati marcante ale epocii si ajunge la concluzia ca oamenii poseda tendinte instinctive spre crestere armonioasa, dezvoltare si autorealizare. In fapt, teoria sa asupra personalitatii autoactualizate este o teorie a motivatiei umane.
Persoana autoactualizata ( A. H. Maslow, Motivation and Personality, New York, Harper & Row, 1970) are urmatoarele caracteristici:
1. Perceperea eficienta a realitatii- adica este capabila sa perceapa lumea, inclusiv pe ceilalti oameni, in mod clar si obiectiv. Perceptiile lor nu sunt distorsionate de teama sau anumite nevoi nesatisfacute;
2. Se accepta pe sine, pe ceilalti si natura in general; isi admit punctele tari, dar si slabiciunile fara tendinta de a distorsiona imaginea de sine si fara tendinta de a simti rusine si o excesiva culpabilitate cu privire la esecurle si imperfectiunile sale;
3. Este spontana, simpla si naturala; comprtamentul personalitatii autoactualizate este deschis, direct, natural si nu bazat pe jucarea unui rol social; nu se ascunde si nu pretinde ca este altceva decat este;
4. Concentrarea pe probleme mai curand decat pe propria persoana; se dedica unui scop in viata, au o datorie de implinit, ceea ce le confera si un sens al vietii; nu doresc cu prioritate bani, putere sau glorie ci dezvoltarea propriilor posibilitati, satisfacerea metatrebuintelor si actualizarea disponibilitatilor eului;
5. Nevoia de intimitate si independenta, face ca personalitatile autoactualizate nu numai sa fie si sa se considere sanatoase, dar si sa poata suporta izolarea de ceilalti, fara efecte psihopatologice; la acestea chiar se constata o nevoie mai mare de solitudine;
6. Prospetimea permanenta a evaluarilor este data la ei de capacitatea de a se mira si de a fi entuziasti; se entuziasmeaza de un rasarit de soare, de o floare sau de o simfonie;
7. Trairea unor experiente de varf ( "peack experiences" )- au momente de extaz intens, de fericire simpla, de bucurie extrema, similare cu cele mistice, religioase;
In experimentarea lor se simt puternici, increzatori, invingatori in fata vietii;
8. Interese sociale- adica oamenii autoactualizati nu numai ca se considera sanatosi psihic, dar sunt capabili sa traiasca sentimente de simpatie si empatie pentru omenire in general; auatitudinea fratelui mai mare fata de ceilalti oameni ( continua sa-i simpatizeze, chiar daca acestia ii dezamagesc);
9. Relatii interpersonale mai intense- cercul lor de prieteni nu este foarte larg, dar prieteniile lor sunt intense si profunde; frecvent au discipoli si admiratori;
10. Creativitatea este mai prezenta decat la ceilalti oameni; fara a fi neaparat creatori de opere artistice sau stiintifice, pun in evidenta inventivitatea si originalitatea in toate aspectele vietii; nu se tem sa greseasca sau ca ar putea fi ridicoli sau stupizi;
11. Dovedesc in mod practic caracter democratic, ii accepta pe ceilalti fara prejudecati sociale, rasiale sau religioase;
12. Rezistenta la enculturatie- rezista presiunilor culturale si sociale, impun linii de gandire si comportament; nu se razvratesc impotriva oranduirii sociale pentru ca au propriile reguli interioare pe care nu le schimba.
Si ei pot fi duri, reci sau ascunsi, se pot teme sau indoi, pot simti culpabilitate sau rusine, dar aceste trairi si conduitesunt mai putin frecvente si au odurata mai scurta decat la oamenii si personalitatile obisnuite.
Daca trebuinta de autorealizare, din celebra " piramida a trebuintelor" , este innascuta, ce-i impidica pe oameni sa devina autoactualizati?
Explicatia lui Maslow rezida in acea ca, fiind o trebuinta situata in varf, este mai slaba si, in consecinta usor de inhibat de conditiile ostile de mediu.
Astfel, sex- simbolurile vremii inhiba tendinta spre tandrete si sentimentalism la baieti; copii hiperprotejati nu pun in actiune noi tipuri de comportament, nu incerca sa iasa din cercul protector si sa-si dezvolte noi abilitati si deprinderi. Un alt motiv este ca autoactualizarea poate fi blocata de "complexul lui Iona", adica ne temem si ne indoim de propriile posibilitati si capacitati. Demersul spre autoactualizare presupune curaj, chiar temeritate, cat si disciplina si efort constant, pe care nu toti pot sau sunt dispusi sa-l faca. Nu acceptam provocarile, chiar daca ele se ivesc la tot pasul.
Si in opinia lui Maslow, experintele copilariei sunt cruciale in inhibarea trebuintei de autorealizare; controlul excesiv si rutina impuse sau sugerate copilului, dar si permisivitatea excesiva pot fi factori nocivi. Linia corecta ar fi aceea de a acorda copilului libertate in anumite limite, a-l iubi si a-i asigura satisfacerea nevoilor de baza in primii doi ani de viata pentru a asigura premisele tendintei spre autoactualizare. [ vezi si ierarhia trebuintelor din " Piramida trebuintelor"- (A.H. Maslow)]
Metamotivatiile sunt cele care conduc personalitatea autoactualizata; respectiv acesta nu se straduieste sa obtina ceva anume, ci sa evolueze spre autorealizare. Practic, nu este o lupta pentru reducerea deficientelor si tensiunilor, ci pentru atingerea unui scop, care sa imbogateasca existenta, sa cresca tensiunea psihica prin abordarea unor noi provocari si experinte. Metamotivatiile nu sunt atat trebuinte cat "moduri de a fi". Frustrarea lor din cauze diferite produce metapatologii.
Nevoia de adevar
Neincredere, cinism, scepticism
Bunatate
Ura, repulsie, dezgust, tendinta de a se baza doar pe el insisi
Frumusete
Vulgaritate, neliniste, lipsa de gust
Unitate, integrare
Dezintegrare
Dihotomie-transcendenta
Tendinta de a gandi in extreme (alb-negru).Viziune simplista asupra vietii
Vivacitate
Robotizare. Sentiment de toala detrminare; lipsa emotiilor sientuziasmului
Unicitate
Pierderea sentimentului individualitatii; pierderea sentimentului eului propriu
Perfectiune
Lipsa de speranta
Necesitate
Haos; lipsa de predictibilitate
Completitudine- finalitate
Incompletitudine, dezorientare; lipsa de spernta
Justitie
Suparare, cinism, neincredere, egoism
Ordine
Insecuritate, pierderea sigurantei si predictibilitatii, nevoia de a fi permanent in garda
Simplitate
Complexitate inutila. Confuzie. Pierderea orientarii
Bogatie interioara, comprehensivitate
Depresie, stanjeneala, pierderea interesului pentru lume
Usurinta
Oboseala, incordare, rigiditate, titudine nefireasca
Tendita ludica
Depresie, lipsa de umor, deentuziasm, de bucuie de viata
Auto- suficienta
A pune responsabilitatea pe seama altora
Semnificatia
Lipsa de sens, disperare
Celebru pentru psihoterapia cunoscuta initial ca terapie nondirectiva si mai recent ca terapie centrata pe client sau pe persoana, Carl Rogers ( 1902- 1987), a fost pe rand psiholog practician, director al unui centru de indrumare a copiilor cu deficiente si profesor de psihologie (1940-1963). A fundamentat atat binecunoscuta tehnica psihoterapeutica " non- directiva",cat si "o conceptie filosifica a vietii, o maniera de a fi".
Formlarile sale cu privire la dinamica si structura personalitatii sunt in legatura directa cu concluziile desprinse din actul terapeutic. Demersul terapeutic include ca obiectiv adaptarea psihologica mai buna si dezvoltarea deplina a personalitatii prin maturizare. Adaptarea psihologica este in stansa co-evolutie cu imagina de sine ( self- concept); oamenii vor deveni din ce in ce mai securizati si congruenti, daca in relatiile lor cu ceilalti se simt acceptati si intelesi. Toul este ca sa fie reabilitata imaginea de sine si satisfacuta o mai inalta stima de sine. De fapt, terapeutul reprezinta o " cutie de rezonanta" (n.n. I. R-T) prin care " clientul"va evalua propriile experiente ca fiind conforme cu asteptarile sale si va dezvolta ceea ce Rogers denumeste imagine de sine conditionata pozitiv prin interiorizarea a ceea ce ii lipseste sau a pierdut : stima de sine si sentimentul demnitatii. In cursul terapiei, persoana se va simti demna de respect functie de valorile impuse din exterior, valori care nu au nici o legatura cu ce simte persoana cu adevarat. Vizata este bariera care s-a creat in calea evolutiei si devoltarii personalitatii ca urmare a experientelor care sunt in dezacord cu valorile introiectate ( " conditii ale demnitatii'') si care s-au soldat cu iflexibilitatea eului pentru a rezista acestor amenintari.
Dezintegrarea si dezorganizarea se manifesta cand persoana aflata in acesta stare de incongruenta se confrunta cu un eveniment important ( "momentul adevarului"). Rogers considera ca relatiile interpersonale sunt cheia dezvoltarii individului, dar si a dezorganizarii psihice. Terapia sa nu face decat sa ofere o relatie care este astfel structurata incat va permite actualizarea resurselor, facilitarea dezvoltarii si maturizarii. Pentru a realiza aceasta, terapia trebuie sa se conformeze unor principii sau conditii necesare si suficiente ( sase) peutru schimbarea personalitatii:
Rogers, spre deosebire de Freud, nu acorda si nu atribuie o influenta dominanta fortelor inconstiente pe care un individ nu le are sub control. Sentimentele si emotiile prezente au cea mai mare importanta in dinamica personalitatii; acelasi lucru se spune si despre constient si prezent. La limita, metoda sa terapeutica este de sorginte fenomenologica, ca si teoria sa. Scopul ultim al dezvoltarii personalitatii este actualizarea eului; a mentine si dezvolta eul, a deveni o persoana complet functionala este scopul spre care tind toate fiintele umane.
Umanismul, optimismul si relativa sa simplitate au facut ca teoria si psihoterapia rogersiana sa fie adoptata cu entuziasm in psihologie, educatie si cercetarea vietii de familie.
a) actualizarea- este o tendinta innascuta si o nevoie fundamentala ca nevoia biologica de aer, apa sau hrana; ea este responsabila pentru toate aspectele cresterii sau "maturizarii"; este, deci, determinata genetic, dar progresul organismului nu este automat si fara efort; este comuna la toate vietuitoarele, dovada " tenacitatea vietii" si " tendinta de impingere inainte a vietii"; toate experientele vietii sunt evaluate in termeni de cat de bine servesc actualizarii; cele percepute ca facilitand dezvoltarea sunt evaluate pozitiv (si invers).
*lumea experientiala- include nu numai experientele directe si imediate, ci si amintirile experientelor trecute, toti stimuli inconstienti care influenteaza perceptiile actuale;
*dezvoltarea Eului- se produce prin experiente succesive, prin interactiuni cu alti oameni si implica distingerea dintre ceea ce este direct si nemijlocit o parte din noi si ceea ce este extern; conceptul de Eu implica la C.Rogers si ( auto)imaginea unei persoane despre ceea ce este, ar putea sau ar dori sa fie aceasta; este un pattern de trasaturi, un tot bine organizat; intregul comportament este in acord cu realitatea Eu-lui;
*evalurea pozitiva- este permanenta si persistenta si se gaseste in toate fiintele umane; include nevoia de acceptare, de dragoste si de aprobare din partea altor oameni, mai ales din partea mamei; comportamentul copilului este ghidat de cantitatea de afectiune primita; daca mama nu-i da o evaluare pozitiva, tendinta copilului spre actualizare si dezvoltarea eului este dificila; copilul percepe dezaprobarea unui comportament al sau ca o dezaprobare si negare a sa sub toate aspectele; copilul se impotriveste dezvoltarii si actalizarii eului si se straduieste sa-si asigure o evaluare pozitiva. La modul ideal, copilul ar trebui sa simta acceptare si aprobare in general, chiar daca unele compotamente specifice pot fi dezaprobate; aceasta stare sau conditie este numita evaluare pozitiva neconditionata si implica faptul ca dragostea mamei pentru copil nu depinde de modul cum se comporta acesta, ci este absolut gratuita si independenta de comportamentul copilului;
*auto-evaluarea- implica analiza aprobarii / dezaprobarii celorlalti si, prin acest feed-back pe care il primim, ne dezvoltam conceptul cu privire la eul propriu, " filtrul" prin care analizam atitudinile altora; treptat se edifica o imagine pozitiva, ce incepe sa actioneze gradat, din interiorul persoanei, mai mult decat impusa de altii; C. Rogers a numit aceasta conditie auto- evaluare, care devine o nevoie la fel de puternica ca si nevoia de evaluare pozitiva ce vine de la altii; aceleasi conditii care produc evaluarea pozitiva generata de ceilalti conduc si la satisfacerea autoevaluarii.
Trecerea de la evaluare la autoevaluare formeaza, in conceptia rogersiana, super- ego-ul ca instanta evaluativa; deosebirea este aceea ca evaluarea pozitiva neconditionata implica dragoste si acceptarea copilului fara conditii ( independent de comportamentul lui), iar evaluarea pozitiva conditionata este exact opusul! De obicei, parintii nu reactioneaza la toate coportamentele copilului cu o atitudune pozitiva; anumite comportamente ii enerveaza sau ii plictisesc si, pentru acele comportamente, nu primesc afectiune si aprobare, ci dimpotriva. Asa copilul invata ca afectiunea si aprobarea depind de modul cum se comporta. Daca recepteaza dezaprobare, ori de cate ori " face ceva rau", copilul se va dezaproba pe sine pentru acel comportament. Acum standardele externe de judecata au devenit personale si copilul, intr-un fel se pedepseste singur, asa cum facea mama. El se iubeste si se detesta asa cum mama ar fi mereu prezenta. Eul incepe sa functioneze ca inlocuitor al mamei. Se considera demn de iubire si valoros doar in anumite conditii, in acord cu criteriile definite de parinti. Copilul nu mai poate functiona in libertate totala, el trebuiesa-si judece permanent compotamentul. El este astfel impiedicat sa se dezvolte total, isi inhiba dezvoltatea si autoactualizarea.
Copilul nu trebuie doar sa- si inhibe anumite comportamente, ci trebuie chiar sa reprime constientizarea lor in campul experiential sau sa le distorsioneze. Pe acest teren, dupa Rogers, se produce o incongruenta intre "Eu" si anumite aspecte ale experientei individuale. Acele experiente care sunt incongruente cu eul sunt o sursa de amenintare si, de regula, sunt traite ca forme de anxietate. Copilul si, ulterior, adultul nu mai este sincer- si chiar devine instrainat de sine insusi. Experientele vor fi reglate, acceptate sau refuzate nu in termeni de actualizare completa a eului, ci, mai degraba, in termenii evaluarii pozitive pe care o vor aduce.
Gradul de normalitate al unei persoane este acum o functie a gradului de congruenta sau compatibilitate a eului cu experienta. Persoanele sanatoase psihic sunt capabile sa se perceapa pe ei insisi si pe ceilalti asa cum sunt ei in realitate. Nici o parte a experientelor nu este negata sau distorsionata, pentru ca ei nu au invatat nici o conditie de evaluare in copilarie. Au o evaluare pozitiva, inconstienta si sunt liberi sa incerce toate experientele. Alfel spus, sunt liberi si devin auto- actualizati, pot sa traiasca ca persoane complet functionale.
Persoana autoactualizata- carcteristici
b) constientizarea tuturor experientelor- nici o experienta nu este indepartata, nu este ascunsa de sine sau distorsionata; nu exista amenintari, nu exista aparare, pentru ca nu are impotriva ce sa se apere; este deschisa la orice experienta sau sentimente pozitive (tandrete, curaj sau compasiune) sau negative ( teama sau durere);
c) traieste emotional foarte intens si plenar in orice moment sau situatie; traieste participand, mai mult decat observand si analizand; persoana afectata psihic este depedenta de prejudecatile pe care si le-a format;
d) are incredere in propriul organism, in propria judecata si nu in judecatile altora sau in codul social;
e) sentimentul libertatii- se misca in orice directie fara prejudecati sau inhibitii; are sentimentul de putere personala asupra vietii, stie ca totul depinde de ea si nu neaparat de circumstante, de evenimente trecute sau alti oameni; cei auroactualizati sunt spontani si creativi, flexibili si permenent gata de noi provocari.
Rogers nu foloseste adjective ca " fericit", "multumit" sau "bucuros" pentru a descrie persoana autoactualizata ci, mai degraba " implinit", "imbogatit", "stimulat" sau "plin de sens".
In concluzie, autoactualizarea implica curajul de a trai plenar, liber si actual.
Natura umana -la Rogers si la intreaga " psihologie umanista"- este prin definitie determinata de nevoia de libertate; omul are in mainile sale propriul destin. Desi tendinta de autoactualizare este innascuta, procesul ca atare este influentat mai mult social decat biologic. Experientele din copilarie, cat si cele de mai tarziu, sunt la fel de importante, iar sentimentele din prezent sunt vitale pentru personalitate, mai mult decat ce am trait in copilarie. Tendinta de evolutie este totdeauna progresiva, mai degraba decat regresiva; este orientata spre crestere nu spre stagnare sau regresie. Stagnarea, regresia si tulburarile emotionale exista, dar sunt exceptii de la regula. Oamenii sunt capabili sa treaca peste regresii si perturbari prin terapia centrata pe persoana, folosindu-si resursele interioare.
PSIHOLOGIA COGNITIVISTA.TEORIA PERSONALITATII LA GEORGE KELLY
Teoria elaborata de Kelly nu are nimic comun cu teoriile anterioare. Ca si in intreaga "psihologie cognitiva", el nu utilizeaza nici accidental concepte ca: ego, complex, dependenta, motivatie, emotie, dominanta sau motivatie. Conceptul sau central este cel de "construct personal". Fiecare om este considerat ca un " om de stiinta" care construieste teorii, emite ipoteze, pe care le verifica in practica. Daca ipoteza sau teoria este confirmata de practica este retinuta, rezista in timp, daca nu este modificata sau se renunta la ea. Oamenii "vad lumea" printr-un fel de grile, ca si savantii isi construiesc teorii- constructe personale- prin care ei pot face previziuni si pot exercita un anumit control asupra evenimentelor externe.
Evident, teoria constructelor personale pune accent pe rationalitatea umana, pe anticiparea si experimentarea de catre om ( ca subiect cunoscator) si nu pe afectivitate sau pe traire.
Oamenii observa si interpreteaza evenimentele lumii exterioare, iar aceasta interpretare sau constructie mentala a lumii reprezinta modul unic al persoanei de a vedea lucrurile, o structura in care plaseaza evenimentele. In consecinta, Kelly defineste constructul ca modul persoanei de a observa, de a explica si interpreta evenimentele externe.
Fiecare om emite o ipoteza referitoare la faptul ca un anumit construct al sau privind datele realitatii este corect. Verifica practic ipoteza sa, pe care o retine sau corecteaza, daca este adevarata practic sau o elimina daca este infirmata sau negata de realitate. Repertoriul de constructe se imbogateste pe masura ce subiectul se confrunta cu noi situatii sau persoane. Multe constructe retinute sunt modificate, rafinate sau reelaborate pentru ca oamenii si evenimentele se schimba permanent. Un con struct odata elaborat nu ramane vesnic, pentru ca realitatea este schimbatoare. Constructele alternative se refera tocmai la faptul ca omul este liber sa-si modifice constructele.
Teoria lui Kelly isi are originea in activitatea sa de psihoterapie cu subiectii nevrotici la care constructele sunt rigide, fixe si, in consecinta, neadecvate.
Dupa autorul teoriei constructelor personale, personalitate este organizata si poate fi exprimata sub forma de postulate in numar de unsprezece ( 11). [Sa ne reamintim ca notiunea de postulat ( lat. postulatum-"cerinta") este specifica stiintelor deductive si inseamna (relativ) acelasi lucru ca axioma sau premisa; un adevar general, presupus doar indemonstrabil, luat ca o cerinta necesara intemeierii unei teorii. Exemplu: " printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o singura paralela la acea dreapta si numai una"]
Postulatul fundamental : " Modul de procesare al unei persoane este ghidat sub aspect psihologic de nivelul in care acesta anticipeaza evenimentele". Desi subiectul se poate schimba sau modifica, exista un anumit grad de stabilitate in modul cum fiecare se comporta, ea opteaza si opereaza prin intermediul unor canale de procesare a informatiei. Canalele de procesare se pot schimba / modifica, dar ele fac parte dintr-o structura data, iar scimbarea are loc in cadrul unor limite impuse de structura. Caracteristica principala a constructelor o reprezinta anticiparea, omul isi anticipeaza viitorul si se comporta in functie de acesta anticipare.
1. Corolarul constructiei - " O persoana anticipeaza evenimentele construind mintal replicile acestora". Nici un eveniment nu se repeta identic, dar are trasaturi comune cu altele similare, pe baza carora se pot realiza predictii. Constructele personale se formeaza pe baza respectivelor trasaturi comune ale experientelor de viata.
2. Corolarul individualitatii- " Persoanele difera unele de altele inmodul in care elaboreaza constructele legate de diferite evenimente". Prin aceasta se introduce notiunea de diferente individuale. Oamenii difera intre ei si dupa modul cum percep sau interpreteaza un anumit eveniment, ceea ce conduce la elaborarea unor constructe diferite. Constructele nu reflecta atat realitatea obiectiva, cat mai ales interpretatea pe care persoana o da evenimentelor. Putem intalni constructe comune, prin care oamenii isi pot impatasi experientele, la toti aceea care au norme si valori comune.
3. Corolarul organizarii- " Persoana tinde sa-si organizeze constructele individuale intr-un sistem sau pattern de constructe in conformitate cu modul sau propriu de a sesiza relatiile dintre acestea ( asemanari, deosebiri)". In virtutea acestui postulat, doi subiecti care au aceleasi constructe se pot deosebi unul de celalalt prin sistemul diferit de organizare al constructelor. Organizarea constructelor se face ierarhic. Exemplu, constructul FERICIT, poate include constructe subordonate ca: bogat, casatorit, vedeta. Daca de mai multe ori se constata ca o vedeta sau alta sunt nefericite se muta constructul vedeta din costructul FERICT in alt construct ( NEFERICIT) etc.
4.Corolarul dihotomiei- " Sistemul de constructe al unei persoane este compus dintr-un numar finit de constructe dihotomice". Kelly considera ca toate constructele personale au un caracter bipolar sau dihotomic. Exemplu: Cand un subiect elaboreaza constructul CINSTIT, in paralel apare si constructul NECINSTIT. Sesizand asemanarile dintre obiecte si fenomene, simultan notam si deosebirile.
1. Corolarul alegerii - " Subiectul are posibilitatea sa aleaga din cadrul unor constructe dihotomice acel construct care il va ajuta mai bine sa prevada evenimentele". Aici se opereaza distinctia intre certitudine si incertitudine, inre siguranta si aventura. De- a lungul vietii facem optiuni intre variante sigure, care presupun intarirea sistemului de constructe personale si variante care impica risc, dar care daca au succes conduc la extensiunea sistemului de constructe personale prin incorporarea unor experiente noi. Prin aceasta, Kelly explica cum tendinta oamenilor de a actiona fara risc conduce la persistenta intr-un coportament gresit. Cu precizarea ca alegerea va fi intotdeauna marcata de anticiparea viitorului si nu neaparat binele persoanei!
2. Corolarul seriei - " Un construct este potrivit pentru anticiparea unei serii finite de evenimente". Un subiect aplica sistemul sau de constructe pentru un numar mare de persoane si situatii, dar aceta este intotdeauna finit. Constructul DREPT-NEDREPT poate fi apicat cu privire la oameni, la destin, la istorie etc. nu si la copaci sau la vreme. Deci, in intelegerea unui subiect este important sa stim si ce anume acesta nu include in seria de evenimente, situatii sau obiecte la care aplica un costruct.
3. Corolarul experientei- " Sistemul de constructe personale ale unui subiect variaza pe masura ce acesta construieste treptat noi replici ale evenimentelor". Sistemul de constructe personale se reformuleaza permanent odata cu validarea / infirmarea sa. Fiind validate de experiente personale, constructele se modifica permanent. Este firesc ca la 40 de ani sa avem alt sistem de constructe decat la 16! Procesul de invatare din experienta personala respructureaza sistemul constructelor.
4. Corolarul modularii- " Variatia sistemului de constructe personale este limitata de gradul de permeabilitate al constructelor". Explica " prejudecatile", respectiv gradul pana la care un sistem de constructe personale poate fi ajustat sau modelat de noile experiente de testare- invatare. Unele constructe nu pot fi modificate de oricata experienta am acumula. Exemplu : o persoana poate opera printr-un construct impermeabil la noi experiente ca cel de genul <<tiganii sunt hoti>>; el nu-si va schimba constructul indiferent de cati tigani cinstiti ar intalni!
5. Corolarul fragmentarii- " O persoana poate sa utilizeze in mod succesiv o varietate de subsisteme de constructe care sunt incompatibile sub aspect logic unele cu altele". Un construct nu deriva neaparat din cele vechi si poate sa nu fie compatibil cu acestea. Exemplu : Intalnesti o persoana care iti place pentru ca are preocupari comune cu ale tale; o incorporezi in constructul<<prieten>>, adica cineva respectat si iubit. Peste un timp constati ca acea persoana are opinii politice diferite de ale tale, este chiar vehement si pasional in opinii. Ar trebui sa-l inscrii in constructul << dusman>> . Constructele supraordonate : ecologist = prieten si liberal = dusman, raman nemodificate. Un om poate tolera un numar de inconsecvente la nivel particular, fara a modifica constructele supraordonate.
6. Corolarul elementelor comune - " In masura in care o persoana utilizeaza un sistem de constructe sinilar cu al alteia, procesele sale psihice sunt similare cu ale celeilalte persoane". Se explica prin acest corolar teoria rogersiana referitoare la aria relatiilor interpersonale. Oamenii care se raporteaza la noeme si valori cultuarale comune vor avea modalitati asemanatoare de a anticipa anumite evenimente si isi vor consrui experientele intr-un mod asemanator, chiar daca sunt supusi la experiente diferite.
7. Corolarul socialitatii- "Numai in masura in care o persoana elaboreaza constructele altei persoane, ea poate juca un rol social care o angajeaza pe cea de-a doua". Pentru a intelege ce simte si cum anticipeaza o persoana evenimentele trebuie sa reconstruim relativ corect constructele sale perosonale; atunci ne vom adapta mai bine la parintii, copii, sotii , sefii sau colegii nostri; fiecare joc de rolsocial implica intelegerea modului in care cealalta persoana construieste mintal evenimentele si situatiile.
Pentru Kelly, omul este o fiinta rationala, autorul propriului destin si nu o victima a acestuia. Nici un stadiul al vietii nu este mai important decat altul; copilaria, adolescenta sunt la fel de importante ca varsta maturitatii. Evolutia este orientata spre viitor pentru ca si constructele personale au un caracter predictiv. In testul "Role Construct Repertory Test" ( REP), autorul teoriei constructelor personale, pleaca de la premisa ca oamenii construiesc lumea dihotomic; prin fortarea subiectului de a face evaluari dihotomice(placut- neplacut; asemanator- diferit)