Factori care pot crea disfunctionalitati in cuplu

SEXUALITATE SI PSIHOSEXUALITATE

Cunoasterea dezvoltarii sexuale si comportamentului sexual a devenit progresiv importanta pentru ingrijirea sanatatii pe masura ce s-au schimbat standardele si exigentele publicului.

Sexualitatea este un continuum care se dezvolta in timp in etape al caror continut biologic, psihologic si social este distinct

Tabelul 1

Psihanaliza (prin Sigmund Freud) a permis rediscutarea explicatiilor despre sexualitate care a fost un subiect tabu pana la aceste abordari prin care au inceput numeroase studii privind ansamblu de caractere morfologice, fiziologice si psihologice legate de sex, ca fenomene ale vietii sexuale.

Functiile sexualitatii nu se limiteaza la reproducere biologica. Dincolo de aceasta functie biologica se deosebeste o sexualitate regenerativa, una fortificativa si una selectiva. Comportamentul sexual reflecta caracteristici de esenta ale unei persoane umane, atitudini fata de sine, fata de viata, fata de lume. Viata sexuala nu incepe, la pubertate ci in prima copilarie. Tulburari mai discrete se manifesta prin conlucrarea caracteristicilor sexuale secundare foarte devreme sau foarte tarziu. Uneori acestea apar la tinerele fete evident la 7-8 ani, iar la baieti la 9-10 ani. Pot sa se manifeste cu pilozitate pubiana sau ca dezvoltare a glandelor mamare sau cu intarzieri ale maturizarii anatomice si functionale.

Conduitele sexuale timpurii pun in evidenta masturbatia care consta in manipularea organelor genitale pentru a provoca satisfactia voluptoasa, orgasmul. Onanismul nu provoaca tulburari mentale, cum se credea in prima jumatate a secolului nostru, dar provoaca sentimente de culpabilitate, izolare, nedezvoltare a conduitelor sexuale. Uneori are loc lipsa dezvoltarii puberale (eunucoidism la baieti) sau/si ginecomastie (marirea glandelor mamare).

Patologia mai grava se manifesta mai grav la adulti prin masochism, sado-masochism si sadism, conduite sexuale ce implica agresivitatea returnata spre altii sau spre sine, homosexualitate (deturnarea dorintelor sexuale spre acelasi sex), pederastie (masculina) si lesbianism (feminina), hermafroditism (persoana dotata cu malformatie congenitala privind prezenta ambelor organe sexuale la o persoana, cu caile genitale mixte si imperfecte).

Sexul poate fi vazut ca placut, inofensiv sau un eveniment periculos. De exemplu, intr-o societate se poate afirma ca sexul este cel mai bun lucru din viata, in vreme ce in alta se poate sustine contrariul.

Sigmund Freud a insistat asupra faptului ca sexualitatea este una din componentele ce stau la baza personalitatii umane, pentru ca energia sexuala este factorul motivator fundamental al conduitei. 

La animale legaturile sexuale sunt performate instinctiv. Formele si ciclurile lor variaza de la o specie la alta.

La om aceasta variatie este considerabila si nu putem sa explicam aceste diferente numai pe o baza instinctuala. In consecinta, teoreticienii au inceput sa se intereseze de factorii cognitivi care influenteaza alegerea sexualitatii.

Paul Abramson (1981) a elaborat un model al sistemului sexual, avand in vedere presupozitia ca toate deciziile cu privire la exprimarea sexuala sunt controlate de un mecanism reprezentat ca o schema cognitiva.

In acest model, structurile cognitive influenteaza major conduita sexuala. Structurile cognitive sunt formate pe baza unor input-uri si ele, la randul lor, monitorizeaza variatia stimulilor sexuali pentru a determina expresia sexuala.

O multime de factori influenteaza structura cognitiva: standardele parentale, normele sociale, maturarea, experienta sexuala anterioara. De exemplu, parintii pot instrui copiii cu privire la ceea ce este corect si decent in conduita sexuala. Alte norme si valori pot fi invatate de la biserica, de la scoala sau de la cel egali cu noi. Procesele de maturare, invazia pubertatii pot sa ne influenteze credintele cu privire la sexualitate. Experienta sexuala actuala - fantezia, masturbarea sau legaturile sexuale afective - poate juca un rol important in dinamica credintelor noastre.

Din suma acestor experiente, noi derivam un set de principii in legatura cu conduita sexuala.

Insa, pe langa experienta trecuta mai exista si alti factori ce determina conduita sexuala. O varietate de stimuli sexuali interni si externi pot actiona asupra ei si aceste evenimente sunt, de asemenea, procesate de structura cognitiva mediatoare.

Ÿ        Intern, exista influenta hormonilor si a sistemului nervos.

Ÿ        Extern, exista o multime de stimuli care pot fi asociati cu sexualitatea, cum sunt filmele erotice, romanele sau imaginea anumitor personaje particulare.

Ÿ        Unele situatii pot sa incurajeze expresia sexuala: ambianta in care permisivitatea este sprijinita sau in care este utilizat alcoolul sau alt drog.

Ÿ        Pe baza principiilor stabilite social, indivizii vor cantari acceptabilitatea anumitor forme de conduita sexuale si vor face eventual o alegere.

Modelul propus de Abramson este complex. El se bazeaza pe doua presupozitii.

Ÿ        Prima consta in aceea ca noi invatam din experienta anterioara, iar principiile invatate pot fi aplicate la diferite forme de conduita sociala, inclusiv la cea sexuala.

Ÿ        Cea de-a doua subliniaza importanta cognitiilor sociale in jurul sexualitatii. Expresia (conduita) sexuala nu este una instinctuala, ci este mai degraba rezultatul gandirii rationale.

DESCOPERIREA IdentitATII  sexualE

Introducere

Copiii contemporani nu mai sunt tinuti in aceeasi ignoranta in privinta sexului, asa cum au fost generatiile precedente.

Baietii si fetele sunt antrenati in activitati comune, iar parintii, cel putin in Europa protejeaza mai putin nuditatea lor. De asemenea, intre doi si trei ani, stiu toti ce diferente anatomice ii disting pe barbati de femei. Ei stiu, de asemenea, carui sex apartin, cu care parinte vor semana mai tarziu si care este sexul adultilor pe care ii intalnesc.

Ca un copil va fi sau nu mandru de sexul sau, increzator in viitorul sau, va depinde direct de atitudinea parintilor sai fata de aceasta intrebare.

Se simt fericiti de aceea ca sunt ceea ce sunt? Isi trateaza fiecare sotul sau sotia cu respect atunci cand ii vorbeste copilului despre el/ea? Isi iubesc copilul asa cum este sau regreta ca nu a fost de celalalt sex? Ii vorbesc despre viitorul sau cu incredere? Ii trateaza pe baieti si pe fete in mod diferentiat? Toate acestea il vor face pe baietel sa fie multumit ca este baiat, iar pe fetita, sa fie mandra ca este fata.

De asemenea, in aceasta perioada, copiii incep sa-si puna intrebari despre originea lor si despre nastere. De unde vin bebelusii? Cum au sosit aici? Cum ies ei? Unde erau inainte? Sunt curiosi sa stie lucrul acesta, asa cum sunt curiosi de toate, fara prejudecati. Eventuala jena pe care o vor simti in raspunsurile date ii va face sa inteleaga ca subiectele acestea nu sunt 'ca celelalte'.

De fapt, copiii de varsta aceasta nu cer sa li se faca un curs de anatomie. Ei se multumesc cu raspunsuri simple si scurte. Cand vor vrea mai multe detalii, le vor cere singuri. Prescolarii primesc orice informatie ca niste mici invatati, fara emotii, intelegand doar faptele.

Daca i s-ar spune copilului ca el a fost adus pe lume de barza sau taticul l-a cumparat la licitatie el va avea aceleasi reactii ca si in cazul cand i se va spune adevarul, ceea ce nu inseamna ca parintii se pot dezice de a spune adevarul.

Copilul oricum va auzi de la alti copii, carora li s-a spus alte lucruri in aceasta privinta si atunci pot aparea diferite situatii de conflict si copiii pot invinui parintii de nedreptatire, pentru ca mai apoi sa creada ca aceasta tema este 'interzisa' si nu trebuie s-o abordeze niciodata.

Astfel copiii se indeparteaza de parintii lor si discutiile intre se vor limita, practic, la teme generale care nu tin de viata intima a copilului.

Cu copiii de aceasta varsta (2 - 4 ani) este cel mai usor de vorbit despre o viata sexuala sanatoasa. Ei nu duc cu ei acel bagaj emotional pe care il au adultii (este din cauza ca ei nu au avut niciodata ocazia de a discuta asemenea teme cu parintii lor, si chiar daca incercau sa o faca atunci in casa se crea o 'situatie de razboi', in urma careia copilul era pedepsit pentru ca 'a indraznit' sa puna asemenea intrebari si cu aceasta se punea punct la toate.

Astfel, ajungand la varsta adolescentina, prietenii si cei din jur erau instructorii in domeniul sexual dar nu parintii). Cel mai placut la aceasta varsta este faptul ca, copiii sunt foarte curiosi si doresc sa cunoasca totul. Ei inteleg informatia despre corpul lor la fel ca orice alta informatie.

Cand prescolarii nu dispun de informatii intr-un anumit domeniu ei singuri 'inventeaza' raspunsul la intrebarile care ii intereseaza. Psihologii numesc acest comportament drept 'gandire de fantezist'. Copiii mici, daca lor nimeni nu le spune adevarul atunci ei 'inventeaza' multe cauze si moduri de reproducere a speciei umane.

Istorioarele despre berze, varza si multe altele servesc drept exemplu cum adultii insisi au ramas la acel nivel de 'fantezist' si nu sunt inca gata de a spune adevarul. Cand parintele ii spune copilului ca penisul intra in trompa uterina pentru a insamanta ovulul, copilul deseori ar reactiona in asa mod: 'Intr-adevar? Acum trebuie sa luam masa?'. Parintii dupa aceasta pot fi cuprinsi de sudoare dar copilul reactioneaza normal.

Unica problema la etapa data consta intr-aceea ca parintii trebuie sa se pregateasca moral pentru a le repeta aceasta de mai multe ori. Prescolarii nu intotdeauna inteleg totul pana la sfarsit si din prima data, uneori ei inteleg cele spuse partial sau, adesea ei aud o alta istorioara 'mai interesanta" de la cei de-o sama sau cineva incult le-a 'imbogatit vocabularul si bagajul de cunostinte' cu noi idei.

De aceea, daca mama (tata) nu le va repeta cele povestite ei vor crede in ultima versiune pe care au auzit-o. Sunt doua lucruri pe care parintii le cred gresit si de care ar trebui sa uite.

Mama isi cheama copilul langa dansa si ii spune cu blandete: "Cred ca este timpul sa vorbim despre viata ta sexuala." La care copilul raspunde: "De acord insa spune-mi mai repede ce te intereseaza deoarece sunt foarte ocupat."

In primul rand, nimic nu este necesar sa fie povestit copiilor, pana cand ei singuri nu vor intreba. 'daca nu intreaba, atunci, inseamna ca ei inca nu sunt gata de aceasta' - crede generatia mai in varsta. Din pacate, sunt copii care nu vor pune astfel de intrebari niciodata. Ei vor intreba mai degraba despre rachete, dinozauri sau despre orice altceva, dar nu despre propriul sau corp si nu despre cum sa duca o viata sexuala sanatoasa.

Pentru alti copii tacerea parintilor devine un indiciu clar la aceea ca tema data este interzisa. 'In familia mea nu se discuta despre aceasta, inseamna, ca acesta este un lucru rau, si vai de mine, daca o sa intreb ori o sa pornesc vorba despre aceasta'. Se prea poate ca altcineva i-a spus cate ceva despre aceasta, adevarat sau nu, si copilului ii este de ajuns ceea ce a auzit.

Multi parinti doresc sa fie primii de la care copilul lor sa auda asemenea lucruri. Din cauza ca ei asteapta initiativa copilului, devin, de fapt, printre ultimii care o fac. Copiii au nevoie de un conducator, si ei aproba hotarele admisibile si rezonabile.

Al doilea consta intr-aceea ca parintii cred ca copilul trebuie sa cunoasca doar ceea ce le trebuie lor la varsta respectiva, si deoarece ei nu dispun de cunostintele necesare despre limitele intre care se afla aceste lucruri ei considera ca nu este necesar de a-l informa pe copil de acest lucru. Copilului, insa, trebuie sa-i fie acordata informatie pana atunci cand el singur va spune ca este de ajuns si ca el nu mai doreste sa auda nimic.

Este inutil de a-i spune prea mult copilului, deoarece el va asimila doar informatia pe care o poate intelege la acel moment. Pe unii parinti aceasta ii scoate din minti si le face multa bataie de cap.

Raspunzand detaliat la intrebarile copilului ei cred: 'Slava Domnului, am scapat de aceasta pentru totdeauna!'. Insa, peste cateva zile iese la iveala ca copilul nu a inteles totul sau a inteles gresit, si parintii trebuie sa o ia iarasi de la inceput. Anume asa si trebuie de procedat - de lasat usile deschise intotdeauna pentru ca copilul sa fie bine informat.

Din cand in cand copilul trebuie chiar laudat pentru ca a venit cu o intrebare sau alta sau pentru ca sa intors la o tema oarecare, aceasta inseamna ca el are incredere in parinti si ii are de prieteni.

Rolul familiei in formarea reprezentarilor despre sexe

Intr-o lume cu adevarat ideala, bine dezvoltata din punctul de vedere al informarii sexuale, orice matur trebuie sa poata da raspuns la intrebarile copilului sau, care tin de stiinta si igiena. Dar parintii deseori cred ca cu baiatul trebuie sa vorbeasca tata, iar cu fetitele - mama, ceea ce este incorect!

Forma ideala ar fi ca ambii parinti sa poata discuta problemele intime cu copiii de ambele genuri. Nu exista nici o cauza in urma careia tata n-ar putea vorbi fiicei despre menstruatii, sau mama - feciorului despre polutii. Parintilor unici, de obicei le vine mai greu, deoarece ei trebuie sa se autoinstruiasca in domeniul ambelor genuri.

Parintele nu are dreptul sa spuna: 'eu nu stiu pentru ca sunt de alt gen'. Pentru aceasta exista multe carti, brosuri, materiale video, sora medicala de la scoala in cel mai rau caz sau altcineva care il poate ajuta pe parinte in unele intrebari. Este destul de normal de ai raspunde copilului: 'nu stiu, dar hai va vedem impreuna'.

Bunicii si bunicile deseori doresc sa vorbeasca cu nepoteii lor pe aceste teme, de aceea si ei pot deveni un mare 'salvator' in asemenea cazuri.

Este util sa se tina cont de o nuanta foarte importanta: oricat de grea si socanta ar fi intrebarea pe care o adreseaza copilul, este indicat ca parintii sa nu se supere pe acestia. Copiii si adolescentii cel mai mult se tem de ura parintilor.

Cel mai rezonabil ar fi ca parintele sa marturiseasca ca nu poate, la moment, sa raspunda la intrebarea adresata, dar o va face-o inainte de culcare, sau alta data. Daca 'alta data' devine prea tarziu si copilul nu mai revine la intrebarea expusa este necesar de a-i explica copilului cauza din care nu ia fost acordat un raspuns chiar atunci si de o facut mai tarziu.

Cel mai bun moment de a discuta cu copiii este timpul inainte de somn, cand copiii sunt de acord cu orice numai ca parintii sa nu-l paraseasca si sa-l lase singur in intuneric. In aceste momente este bine de a-i citi copilului o carte sau de a-i raspunde la intrebarile pe care le-a adresat inainte de pranz sau cu cateva zile in urma in autobuz sau la masa de craciun.

De asemenea trebuie de-l invatat pe copil bunele maniere care se refera la intrebarile intime. Neaparat trebuie de apreciat initiativa pe care o detine copilul si ca mentionat de la el se asteapta respectarea bunelor maniere. In acelasi timp e si natural ca la ei sa nu se primeasca totul deodata. Toti iubesc sa povesteasca noutati, sa barfeasca si sa-si impartaseasca noile descoperiri.

Aceste lucruri sunt specifice nu numai adultilor ci si copiilor. Noile cunostinte despre organele genitale pot fi pe cit de nostime pe atat de senzationale pentru copil de aceea e si natural ca aflandu-se intr-un supermarket el sa incerce sa-si impartaseasca 'noutatile' cu casiera, de exemplu. Nu trebuie de atras atentia la fetele pline de groaza ale cumparatorilor, privirile socante si fetele jenante ale lor.

Principalul este ca copilul este informat si, deci aparat.
Unii parinti nu se hotarasc sa le povesteasca copiilor lor despre unele laturi ale vietii deschis si adevarat deoarece ei se tem ca despre acestea ei pot povesti vecinilor. La drept vorbind, daca vecinii vor auzi ceea ce spune copilul pentru prima data in viata, atunci ei sunt de regretat. De ce parintii trebuie sa aiba grija de vecini, dar nu de propriii copii?

Rolul sarutului in formarea reprezentarilor despre sexe

Sarutul este un semn de afectiune, care se ofera spontan, si este exclus sa fie cerut sau impus. Sa nu spunem niciodata unui copilas, cu un aer fals intristat: ,Nu ma saruti?'. El o va face atunci, ca sa fie ascultator, si va actiona in dezacord cu sentimentul sau real. Sa nu neglijam sentimentele sale, in elanul acesta de dragoste Un astfel de comportament constituie o excesivitate in educarea morala a copilului.

Politetea cere sa spui cuvintele de intimpinare si de despartire, dar ea nu impune gesturi de afectiune pe care nu o simti. Care adult nu are o amintire neplacuta a unui sarut umed sau piscator, luat fara sa fi fost oferit?

Sau inca mai frecvente sunt scenele de manifestare a excesului de dragoste din partea oamenilor mai in varsta, cand isi vad nepoteii si ii pisca ii ciufulesc, astfel le creeaza o antipatie pentru toata copilaria.

Studii de caz

Studiile istorice si transculturale au aratat ca atunci cand copiii de ambele sexe se joaca impreuna, in general fetele se joaca cu fetele si baietii cu baietii. Aceasta segregare are loc pana in copilaria tarzie, cand incep sa se practice jocuri fetele impotriva baietilor.

In ultimii ani, cand restrictiile rigide legate de rolurile sexuale au fost ridicate, s-a descoperit ca o mare influenta o au familia, scoala si mass-media.

Intr-un studiu, educatorii au facut o incercare deliberata de a incuraja jocurile intre ambele sexe, incurajand copiii cand se jucau cu cei de sex opus. Dupa 10 zile incidenta acestui tip de joc a crescut considerabil. Dupa aceea, copiii au avut tendinta sa revina la vechile obiceiuri- fetele sa se joace cu fetele si baietii cu baietii.

Un alt studiu a explorat diferentele care apar cand copiii nu cunosc sexul celuilalt si parintii nu influenteaza in nici un fel. Copiii erau imbracati toti in tricouri si blugi, astfel incat sa nu se vada apartenenta la un anumit sex. Totusi, in ciuda acestui fapt, copiii se jucau diferit cu cei de acelasi sex si cu cei de sex opus, interactionand mai puternic cu cei de acelasi sex.

Aceste studii sugereaza faptul ca copiii isi aleg tovarasi de joaca de acelasi sex datorita unei afinitati biologice innascute.