|
|
|
Refuzul de-a va simti cuprinsi de disperare
Oricine, care incearca sa va ofere prescriptii pentru dobandirea fericirii desavarsite, nu prezinta un comportament tocmai rational! Cu toate acestea multi dintre noi afirma, in mod nesabuit: Va putem invata arta de a nu va mai simti (efectiv) niciodata, profund nefericiti.
Suntem discordanti cand spunem aceste lucruri? Nu in totalitate. Nu putem sa va spunem cum sa fiti fericiti, pentru ca ceea ce dumneavoastra, ca si individ unic, faceti si cat de multa satisfactie obtineti in urma a ceea ce faceti, depinde, foarte mult, de preferintele personale - pe care nu le putem prezice in totalitate. S-ar putea sa adorati sa faceti plimbari la tara; sau s-ar putea sa detestati acest lucru. S-ar putea sa va simtiti extaziati in decursul actului sexual, pe care il aveti cu partenerul dumneavoastra sau s-ar putea sa va simtiti plictisiti. Cum am putea, atunci, sa va spunem noi ce v-ar face fericiti?
Desigur, putem sa va spunem ceea ce ne face pe noi fericiti, dar nu putem prezice, (ci doar incuraja sa experimentati), care sunt lucrurile care va fac pe dumneavoastra fericiti. Putem presupune, cateodata, ca ceva de ordin general, cum ar fi o activitate captivanta sau un interes vital pentru o cauza anume, va vor face fericiti. Dar care anume este activitatea sau care anume este interesul vital care ar da lovitura, nu putem spune exact. Doar dumneavoastra, in urma unei examinari de durata, printr-un proces de incercari si erori, puteti sa raspundeti la aceasta intrebare.
Daca nu va putem spune cum sa fiti fericiti, putem oare sa va spunem cum sa evitati a va simti nefericiti? Pana la un anumit punct, da. Cu toate ca oamenii difera foarte mult atunci cand vine vorba de lucrurile care le fac placere, ei sunt, aproape intotdeauna, la fel de nefericiti atunci cand se simt anxiosi, deprimati, sau cand se autocompatimesc. Iar noi, ca psihologi care am lucrat cu multi oameni nefericiti, va putem spune, de cele mai multe ori, care sunt greselile pe care le faceti pentru a va simti total nefericiti - si cum puteti sa nu va mai simtiti asa.
Pretindem noi ca dumneavoastra nu va simtiti niciodata, pe buna dreptate, tristi? Nu, nu e chiar asa. Sustinem, pur si simplu, faptul ca aveti tendinta de a va produce foarte usor, o cantitate inutila de durere, suferinta, si nefericire. De altfel, majoritatea suferintelor prelungite si de "nesuportat" pe care le traiti, innafara de cele care sunt datorate durerii fizice prelungite, nu au nici un rost. De cele mai multe ori, ele sunt inventia dumneavoastra.
"Oh, fiti serios!" ati putea protesta dumneavoastra "vreti sa spuneti (Dr. Ellis si Harper), ca desi mama mea moare, partenera ma paraseste, iar eu imi pierd slujba pe care o ador - eu nu trebuie sa ma simt profund deprimat?"
Da, noi chiar asta vrem sa spunem. Consideram, ca indiferent ce vi s-ar intampla, cu exceptia durerii fizice prelungite, nu este necesar sa va simtiti ingroziti sau deprimati. Dar, credem ca este dezirabil si adaptativ sa va simtiti dezamagiti, frustrati sau indurerati.
"Ce fel de bolboroseala este aceasta?" v-ati putea intreba. "Considerati ca deprimarea este inutila, dar ca intristarea este dezirabila si adaptativa? Vorbiti serios?"
Da, vorbim serios! Am vrea sa acceptati faptul ca dumneavoastra sunteti cei care, in mod constient sau inconstient, vi le cauzati - sau alegeti sa va simtiti deprimati si anxiosi. Pentru ca dumneavoastra va creati, in mod inutil, aceste emotii prin intermediul credintelor irationale daunatoare, puteti alege, in mod constient, sa le schimbati in emotii negative adaptative.
"Cu adevarat? Vorbiti serios!!?"
Da, vorbim serios, iar inainte, de-a incepe sa radeti in hohote, poate ar fi bine sa definim termenii de: a fi fericit si nefericit. Atunci, poate ca nu ne veti mai considera atat de nebuni pe cat parem la prima vedere. Dictionarul defineste, in sens larg, termenul de nefericit ca si: trist; nenorocit; distrus; mahnit. In orice caz, acesta spune doar jumatate din povestea adevarata. Nefericirea pare, de fapt, sa fie compusa din cel putin doua reactii oarecum diferite: (1) un sentiment de tristete, mahnire, iritare, suparare, sau regret fata de faptul ca nu obtineti ceea ce v-ati dori sau ca obtineti ceea ce nu va doriti; si (2) un al doilea sentiment destul de diferit de primul, de panica, depresie, lipsa de valoare, sau furie pentru faptul ca va considerati fie privati, fie contracarati de anumite lucruri; convingandu-va puternic ca nu trebuie sa va simtiti frustrati; si considerand ca este oribil si groaznic daca va simtiti astfel.
Cu alte cuvinte, nefericirea, se compune din doua parti foarte diferite: (1) faptul ca vreti, va doriti, sau preferati sa va atingeti anumite scopuri sau obiective si ca va simtiti dezamagiti sau frustrati cand nu le atingeti; si (2) faptul ca cereti, insistati, pretindeti, si reclamati, toate la modul absolut, sa va atingeti scopurile si obiectivele, si va simtiti inversunati, furiosi, panicati, disperati, si va autoevaluati global negativ, atunci cand acest lucru nu se intampla.
In REBT, facem distinctia intre emotiile adaptative, acestea fiind de suparare si enervare atunci cand pierdeti ceva drag; si emotiile dezadaptative, de depresie sau furie, care pornesc din refuzul dumneavoastra de a accepta frustrarea, si din faptul ca va plangeti ca ele nu ar trebui in nici un caz sa existe. Daca ganditi rational, va veti simti foarte deceptionati sau tristi, in urma pierderii unei persoane dragi. Dar nu trebuie sa va simtiti, de asemenea, total complesiti si deprimati cu privire la aceeasi pierdere. Puteti alege, in mod adaptativ, sa va simtiti foarte necajiti sau iritati de situatiile frustrante. Dar, nu trebuie sa lasati sa va simtiti foarte furiosi sau sa va auto-compatimiti in legatura cu aceste infrangeri.
In timp ce sentimentele dumneavoastra de pierdere sau indurerare sunt reactii adaptative fata de diverse pierderi care au loc in viata dumneavoastra, starile de panica sau depresie nu sunt. De ce? Din mai multe notive importante:
1. Cand vi se intampla ceva ce nu va doriti la punctul A (Experientele dumneavoastra Activatoare sau Adversitatile), va simtiti tristi sau suparati la punctul C (Consecintele dumneavoastra emotionale) pentru ca va spuneti, de obicei, la punctul B (Sistemul dumneavoastra de Credinte), ceva de genul: "Este foarte regretabil faptul ca am pierdut aceasta persoana sau acest lucru." Aceasta este o afirmatie logica sau "demonstrabila" - o Credinta Rationala (CR) - de vreme ce puteti dovedi ca (in lumina propriului sistem de valori) ca nenorocirea vine, intr-adevar, ca si o urmare a acestei pierderi. Astfel, daca va pierdeti partenerul sau locul de munca, veti avea de suferit, cu siguranta, mai multe dezavantaje, si, prin urmare, este absurd ca dumneavoastra sa concluzionati cu: "Ce noroc!", si sa va simti fericiti in legatura cu ce s-a intamplat.
2. Starile de panica sau depresie pe care le aveti, reprezinta un tip de Consecinte emotionale (punctul C), total diferit. Ele pornesc, in mare masura, din Credintele Irationale (CI), pe care le aveti, "Faptul ca am pierdut aceasta persoana sau acest lucru este groaznic sau catastrofal." Termenii de groaznic sau catastrofal, folositi in acest context nu inseamna, de fapt, doar faptul ca este regretabil sau trist. Ei inseamna mai mult decat atat. Daca va ganditi cu atentie la acest lucru, va veti da seama ca ceva mult mai rau decat a fi rau, nu poate exista. Oricat de nefericit ar fi cazul, in care v-ati pierdut partenerul sau locul de munca, ramane a fi, in continuare, doar un caz nefericit. Chiar si cand il considerati extrem sau din cale-afara de nefericit, ramane a fi nimic mai mult decat atat. Dar, folosirea termenului groaznic, atunci cand duce la panica sau depresie, presupune altceva - si ganditi-va bine; nu ne credeti pur si simplu pe cuvant! - ceva mult mai mult decat un simplu lucru nefericit. Inseamna ca pierderea suferita este la fel de rea precum, orice alta pierdere ar putea fi - si anume suta la suta rea. Acest lucru este foarte putin probabil! - din moment ce intotdeauna ar putea fi ceva si mai rau decat atat. Mai inseamna, si faptul ca pierderea dumneavoastra este atat de dureroasa, incat ea categoric nu ar trebui sa existe. Dar, bineanteles, ea exista. Astfel, termenul de groaznic, este o exagerare grosolana si nerealista. Catastrofarea va transforma emotiile de tristete in ceva mult mai rau, decat ar fi, daca ar fi privite din alt punct de vedere si, prin urmare va face si mai putin capabili de-a le face fata.
3. Poate, vi se pare a fi un mod de eschivare faptul ca folosim mereu termeni precum regretabil, dezavantajos, si suparator, in timp ce evitam termeni precum groaznic, catastrofal, si teribil. Dar, inseamna mult mai mult decat doar un mod de eschivare! Sa luam doua cazuri. Daca, sunteti convinsi de faptul ca atunci cand partenerul va respinge, aceasta este o situatie total nefericita, inseamna ca insinuati puternic ca ati considera a fi o situatie deosebit de fericita, daca l-ati convinge pe el sau pe ea sa se intoarca la dumneavoastra - si ca ati vedea ca fiind o situatie fericita daca ati putea stabili o relatie satisfacatoare cu un alt partener. In consecinta, veti fi motivati, prin faptul ca intelegeti aceasta pierdere ca fiind nefericita, sa faceti ceva in legatura cu asta: de exemplu, sa va implicati intr-o alta relatie multumitoare sau sa va simtiti bine chiar daca sunteti de unii singuri. Dar, daca sunteti convinsi, ca a fi respinsi de cineva este groaznic, veti tinde sa nu faceti mai nimic, in legatura cu acest lucru - cu exceptia: (a) sa va plangeti la nesfarsit, cu privire, la cat este de groaznic; (b) sa va invinovatiti pentru ca ati contribuit la acest rezultat groaznic; (c) sa fiti convinsi ca va simtiti prea tulburati pentru a face vreodata ceva, cu privire la o alta relatie; (d) sa preziceti, in mod absurd, ca nu veti mai avea niciodata o alta relatie buna; (e) sa va culpabilizati, cu desavarsire, si sa va "demonstrati", ca un vierme ca dumneavoastra nu merita sa primeasca acceptare; si (f) sa fiti convinsi de faptul ca demonul catastrofelor v-a prins in gheara lui, in mod irevocabil, si ca nu aveti nici o putere sa va ajutati sau sa faceti fata unei asemenea orori incredibile.
Faptul ca vedeti orice experienta activatoare sau adversitate nefericita ca fiind groaznica, catastrofala, teribila, va amageste, facandu-va sa credeti ca nu puteti, in nici un caz sa faceti fata acestei groaznice pedepse a universului. Indiferent cat de nefericit sau de indezirabil este un eveniment, aveti totusi capacitatea de a-I face fata. Dar daca il considerati, a fi, cu adevarat catastrofal, veti renunta la aproape tot controlul pe care il aveti asupra lui (si asupra emotiilor, pe care le aveti in legatura cu el) si veti deveni supusii unei nenorociri si mai mari.
4. Daca veti fi sinceri cu dumneavoastra, veti putea recunoaste faptul ca atunci cand considerati o pierdere sau o situatie frustranta ca fiind groaznica, va referiti, in realitate, la faptul, ca avand atatea dezavantaje, nu ar trebui sa existe. Nu o vedeti ca fiind, pur si simplu indezirabila, ci pretindeti ca universul nu ar trebui sa va faca un lucru ca acesta. Ceea ce inseamna ca nu va referiti la faptul ca ar fi de preferat sa nu existe. Dumneavoastra sugerati ca nu ar trebui in nici un caz sa se intample! Aceste cereri absolutiste sunt nerealiste, ilogice, si daunatoare din mai multe motive:
a. Din cate stim noi, nici un trebuie absolutist nu exista in lume. Este justificabil sa spuneti: "Daca vreau sa supravietuiesc, trebuie sa am cat mai multa grija de sanatatea mea," pentru ca, in situatia de fata, acest trebuie nu este transformat intr-unul absolut (nu il transformati intr-o cerinta absolutista), ci il face contingent cu scopul dumneavoastra. Dar, daca spuneti, "Trebuie sa supravietuiesc, indiferent daca am sau nu grija de sanatatea mea," faceti o afirmatie absolutista si pretindeti sa existe o lege speciala a universului, care sa presupuna faptul ca indiferent care sunt conditiile dumneavoastra trebuie sa supravietuiti. O astfel de lege nu exista. O inventati dumneavoastra, intr-un mod dogmatic.
b. Atunci cand credeti cu tarie in convingerile dumneavoastra absolutiste, tindeti sa fiti foarte mareti si sa pretindeti ca aveti puteri asemanatoare cu cele ale lui Dumnezeu, puteri pe care, bineanteles, nu le posedati. Pentru ca atunci cand afirmati: "Nu trebuie sa fiu respins de partenerul meu, si prin urmare, faptul ca ea sau el m-a parasit, este un lucru groaznic," sugereaza de fapt, "Pentru ca vreau ca partenerul meu sa ma iubeasca, el sau ea trebuie sa ma iubeasca." Ei, ce sens are acest lucru? Aveti dumneavoastra control asupra sentimentelor partenerului (sau a oricarei alte persoane)? Sunteti - intr-adevar ! - regii regilor sau creatorii universului? Mult noroc, atunci!
c. Ori de cate ori pretindeti ca ceva trebuie sa existe, cand de fapt nu trebuie, realizati, de fapt, o contradictie absurda. Daca oamenii trebuie cu adevarat sa va iubeasca, inseamna ca exista o lege necalificata a universului care afirma faptul ca ei nu au o alta posibilitate de alegere, si ca ei trebuie sa dea dovada de bunavointa. Iar, atunci cand considerati ca este groaznic ca ei nu va mai iubesc, inseamna ca sunteti de parere ca ei trebuie neaparat sa faca, ceea ce ei nu fac. Cum ar putea exista o astfel de situatie contradictorie? Daca ei trebuie sa va iubeasca, atunci cu siguranta ca o fac (pentru ca asa porunceste destinul); si daca, acum, ei nu va iubesc, atunci cerinta dumneavoastra absolutista `trebuie` nu poate exista. Nu puteti sa sustineti cu vehementa ca oamenii trebuie sa va iubeasca, si in acelasi timp, sa nu va iubeasca. Orice trebuie sa existe, in mod clar exista. Faptul ca sustineti ca trebuie cu necesitate sa existe ceea ce va doriti, este in mod clar, fals. Pentru ca daca ar exista, nu ati avea niciodata probleme sa obtineti ceea ce "trebuie" sa obtineti!
d. Daca va ganditi mai bine, veti constata ca ceea ce presupune cauza anxietatii dumneavoastra este o credinta absolutista (sau mai multe), intr-un trebuie absolut. Pentru ca, este foarte probabil, ca ceea ce spuneti ca trebuie sa existe, sa nu existe, de fapt, in realitate (si mai ales in anumite situatii) - ceea ce va va face sa va simtiti distrusi. Daca spuneti, "Oamenii trebuie sa ma iubeasca, intotdeauna, in mod sincer" aranjati in asa fel lucrurile, incat sa nu va simtiti doar tristi si cu parere de rau, ci si complet deznadajduiti. Pentru ca ceea ce sugerati, cu adevarat, prin aceasta formulare, este: "Daca, vreodata, vor inceta sa ma iubeasca, voi fi o persoana total inadecvata, si nu voi putea sa ma mai accept in aceasta situatie sau sa mai duc o viata fericita." Ei bine! Daca chiar credeti aceste prostii, inseamna ca atunci cand oamenii inceteaza sa va mai iubeasca, riscati sa va pierdeti toata fericirea. Pe langa ca relatia dintre dumneavoastra si ei se sfarseste, cel mai rau este ca va puneti in primejdie prezentul si viitorul dumneavoastra. Fiind constienti de pedeapsa implicata - si anume ca nu veti mai putea fi fericiti in cazul in care ii pierdeti pe ei - va veti simti, aproape intotdeauna, foarte anxiosi (si nu ingrijorati, in mod adaptativ) cand este vorba de a obtine o relatie buna.
Pentru a inrautati si mai tare lucrurile, odata ce credeti cu tarie ca: "Oamenii trebuie intotdeauna sa ma iubeasca cu sinceritate," veti trece printr-un sir lung de stari anxioase, in cazul in care acestia nu va iubesc, dar mai mult decat atat va veti simti la fel de anxiosi, si daca va iubesc. Pentru ca daca va spuneti, "Oh! Oamenii chiar ma iubesc acum. Cat este de bine! Ce persoana minunata inseamna ca sunt!" veti gandi, aproape inevitabil, cu o secunda mai tarziu, "Dar, daca maine nu ma vor mai iubi? Ce groaznic! Ce persoana lipsita de valoare as fi atunci!" Asadar, chiar si atunci cand obtineti ceea ce considerati ca trebuie sa obtineti, daca va ganditi ca s-ar putea sa le pierdeti, in viitor, va veti simti, tot la fel de panicati. Pentru ca intotdeauna exista, in lumea noastra schimbatoare, marea posibilitate de a le pierde. De exemplu, oamenii care acum va iubesc la nebunie, ar putea sa moara; sa se mute intr-un alt colt de lume; sa sufere serioase probleme fizice sau emotionale; sa inceteze in mod spontan sa mai tina la dumneavoastra; sau sa isi schimbe, intr-un alt mod, sentimentele pe care vi le poarta. Cum puteti, atunci, sa traiti fara a va simti anxiosi, daca va pastrati, in continuare, cerintele absolutiste de a fi iubiti?
Asadar, puteti vedea, ca cele doua modalitati de a va simti, atunci cand pierdeti o persoana draga sau cand nu va atingeti un scop, sunt: cea adaptativa, cu sentimente de pierdere si tristete, sau cea dezadaptativa cu sentimente de depresie, panica, si autoevaluare globala negativa. Atunci cand nefericirea include primele emotii, este pe deplin rationala si justificata. Dar cand nefericirea include catastrofarea, ea este inutila. Va creati, in mare parte, depresia si suferinta nu din cauza experientelor activatoare care au loc in viata dumneavoastra (la punctul A), ci din cauza sistemului dumneavoastra de credinte (la punctul B). Iar, dumneavoastra, prin faptul ca va puteti alege credintele, si prin faptul ca va puteti considera pierderile ca fiind regretabile si neplacute, in loc de groaznice si catastrofale, aveti un control real asupra emotiilor dumneavoastra. Asta doar daca veti observa cu atentie ce faceti pentru a vi le crea si doar daca va veti folosi intelepciunea pentru a le schimba!
Avand in vedere ca am punctat acest lucru, trebuie sa subliniem si faptul ca noi nu credem ca vreun om poate, oricare ar fi perioada de timp, sa se simta perfect sau complet fericit. In realitate, cautarea dumneavoastra frenetica dupa ceva perfect, va condamna la nefericire. Oamenii, nu sunt fiintele care sa dobandeasca perfectiunea in ceva - cu atat mai mult fericirea perfecta. Datorita experientelor pe care le traiti in fiecare zi, sunteti supusi la sute de frustrari, dureri, necazuri, boli, si stres. Si, asa cum aratam si in aceasta carte, dumneavoastra puteti, intr-adevar, invinge, multe dintre aceste obstacolele fizice si emotionale. Dar, nu le puteti invinge pe toate!
De exemplu, puteti sa va abordati si sa va schimbati starea profunda de depresie. In mare parte, puteti face acest lucru, pentru ca o considerati constanta, pentru ca aveti timp suficient sa va ganditi asupra ei, sa va dati seama care sunt originile ei si sa va disputati gandurile cu care ati creat-o si cu care o sustineti. Pe de alta parte, emotiile negative scurte, desfasurandu-se pe o perioada scurta de timp nu pot fi, la fel de usor, abordate, explorate sau schimbate.
In doar putine cazuri, bataliile impotriva durerii psihologice, sunt complet castigate. Astfel, desi descoperite si schimbate, credintele irationale, vor fi complet si pentru totdeauna indepartate, in foarte rare cazuri; ele reaparand, de obicei, din cand in cand. De aceea, ar fi bine sa va monitorizati, in permanenta, cerintele si insistentele. De exemplu, considerati ca nu puteti trai fara aprobarea cuiva, si pentru ca aveti aceasta credinta, va mentineti intr-o stare de nefericire. Dar, dupa ce depuneti un I mental considerabil, reusiti, sa considerati, intr-un final ca sunteti capabili sa traiti intr-un mod satisfacator, chiar si fara sprijinul prietenilor dumneavoastra. Cu toate acestea, ideea ca viata dumneavoastra nu are nici o semnificatie, fara aprobarea celorlati, va reanvia, la anumite intervale de timp. Asa cum am mai spus, ar fi bine sa va disputati, in mod activ si sa va abandonati credintele care va dauneaza.
Trebuie sa adaugam, faptul ca, odata ce incepeti si perseverati sa va abandonati credintele irationale, veti ajunge sa considerati, cu trecerea timpului, ca va este tot mai usor sa scapati de ele. Daca va cautati si va disputati, in permanenta, filosofiile irationale, veti ajunge sa constatati ca influentele lor asupra dumneavoastra, slabesc. In cele din urma, cateva dintre ele isi vor pierde aproape toata puterea de a va face rau. Aproape toata. Pentru ca este posibil, sa vina ziua in care (chiar si pentru o scurta perioada de timp), acelasi gand care v-a hartuit inainte, sa se reantoarca; iar, in cazul acesta trebuie sa il provocati, din nou, si sa il schimbati.
Aveti tendinta de a avea diferite idei puternice care duc, de cele mai multe ori, la achizitionarea unor tulburari emotionale. Din punct de vedere biologic, ganditi cu usurinta, in acest mod. Din punct de vedere social, traiti in culturi care, deseori, va incurajeaza, sa ganditi irational.
Luati, ca si exemplu, gandul ca trebuie sa obtineti un succes remarcabil. Este foarte posibil sa aveti, asemeni majoritatii oamenilor, anumite tendinte innascute, de a incerca sa indepliniti sarcinile foarte bine: de a va stradui sa fugiti cel mai repede, de a gradinari cel mai bine, sau de a va catara cat mai sus. Asa cum a subliniat foarte bine, Robert White, aveti o preferinta puternica de a stapani problemele, relatiile si multe alte provocari. Avand in vedere, care sunt avantajele pe care impulsurile de a fi iscusit in cat mai multe lucruri, le are pentru supravietuirea umana, putem foarte bine presupune ca ele sunt partial mostenite.
Mai, putem adauga, pe langa aceasta tendinta innascuta, si spiritul competitiv asupra caruia majoritatea (totusi nu toate) culturilor pun un accent deosebit si putem, astfel, intelege marile realizari pe care anumiti oameni crescuti in aceste culturi, le-au avut. In consecinta, daca ati crescut intr-o societate competitiva si sunteti deprimat cand nu va ridicati la cerintele pe care ea si dumneavoastra le aveti cu privire la notiunea de succes, veti avea dificultati in a va pune la indoiala aceasta cerinta. Pentru ca, in acest caz, veti avea de luptat, in permanenta, impotriva caracteristicilor sau atitudinilor care sunt puternic imprimate in "felul dumneavoastra de a fi."
Cu toate ca este dificil, nu este imposibil. Bineanteles, ca veti considera ca este greu sa ganditi si sa va manifestati in mod rational intr-o lume irationala. Bineanteles ca, veti avea dificultati in a judeca corect cum sa iesiti din circumstantele care v-au dezavantajat timp de multi ani. Intr-adevar, este dificil. Dar, tot la fel de dificil este si pentru o persoana care nu vede sa invete sa citeasca in Braille, pentru o victima a poliomelitei sa isi foloseasca muschii din nou, sau pentru o persoana normala sa se balanseze pe un trapez, sa invete balet, sau sa cante bine la pian. Dificil! Dar ei - si dumneavoastra - puteti, totusi, face aceste lucruri.
Multi critici ai abordarii rationale au considerat, la randul lor, ca este "nefiresc" ca o persoana, sa se comporte intotdeauna rational. Ei spun ca natura "bestiei" nu este nicidecum aceasta. Si, au intr-o oarecare masura dreptate. Pentru ca daca sunteti nascuti si crescuti cu multe tendinte irationale, veti considera, in numeroase ocazii, ca este "nefiresc" sa va folositi capacitatea de a judeca pentru a va minimaliza aceste tendinte.
Pe de alta parte este la fel de "nefiresc" ca oamenii sa poarte pantofi, sa foloseasca contraceptive, sa invete limbi straine, sa conduca masini, si sa savarseasca multe alte fapte care se opun tendintelor lor innascute si educatiei lor timpurii. Astfel, putem sa intrebam: Cat de rationali sunteti daca va tineti doar de comportamentul "perfect natural"? Nu prea!
Imi voi aminti mereu de tanara Miriam, care a fost trimisa la mine (A.E.) de catre partenerul ei, John. Refuza sa se ingijeasca de corpul ei si de infatisarea sa, si la varsta de douazeci si trei de ani, avea deja semne vizibile de supraponderabililitate. Cand am intrebat-o de ce nu are mai multa grija de ea, cu toate ca prietenul ei (la care, mi-a spus, ca tine mult si vrea sa se casatoreasca cu el) era nemultumit de infatisarea ei, ea mi-a raspuns: "Dar, vi se pare ca ar fi un lucru cu adevarat cinstit? Credeti ca ar fi bine sa ma prefac, imbracandu-ma cu haine frumoase si utilizand machiaj, si tot felul de lucruri din acestea, ca sunt mai frumoasa decat sunt in realitate? As fi eu atunci sincera fata de mine - sau fata de John? Nu ar stii el, ca eu nu arat, oricum, asa cum par la suprafata? Si, nu i-as displace, atunci, si mai mult? Daca nu ma accepta asa cum sunt, fara hainele elegante si machiajul zilnic, daca nu ma poate accepta cu imaginea mea adevarata, ce fel de dragoste are el, atunci, pentru mine?"
Am facut tot ce am putut pentru a-I arata lui Miriam ca, fara a avea vreo legatura cu John si cu parerea lui referitoare la aspectul ei, ar putea lua in considerare alte cateva motive pentru care ea insasi ar vrea sa aiba mai multa grija de corpul ei: de exemplu pentru sanatatea ei; pentru propriile ei simturi estetice cand se priveste in oglinda; si pentru avantajele vocationale pe care aspectul ei ingrijit I l-ar putea aduce.
Dar, fara nici un efect. Miriam revenea, constant, la aceeasi tema: cat de artificiala si de nenaturala ar fi, daca ar incerca sa arate mai atractiv. Am ajuns la un punct, in care m-am infuriat si eu, spunandu-I cam ce putea face cu atitudinea ei blestemata de "integritate" - si anume sa se duca la o manastire si sa se calugareasca!
Totusi, ratiunea a triumfat. Mi-am evocat pentru a douazecea oara ca ar fi bine sa nu o etichetez pe Miriam ca avand "o nuca in loc de cap" ci sa o vad, pur si simplu, ca pe o femeie naucita si defensiva, care datorita unei spaime severe ascunse dedesupt, tine cu incapatanare la "integritatea" ei, si considera ca nu poate sa ii dea drumul. Mi-am spus, de asemenea, ca daca nu voi avea nici un succes in o ajuta sa isi schimbe filosofiile de auto-sabotare, nu trebuie sa ma devalorizez ca terapeut sau ca persoana. Voi face inca o incercare considerabila, chiar daca nereusita; si poate ca o sa si am ceva de invatat din "infrangerea" mea. Asa ca m-am intors la competitia noastra terapeutica.
"Uite ce e" i-am spus, "esti prea inteligenta pentru a crede tipul de prostii pe care ti le tot pasezi tie si mi le expediezi si mie."
"Cum adica, prostii?" m-a intrebat pe un ton de razboi.
"Exact cum am spus, p-r-o-s-t-i-i. Si, intr-o anumita masura, stii deja, la ce ma refer. Pot sa-mi dau seama dupa modul oarecum fals, in care iti ridici sprancenele. Dar, cu toate astea, tu continui sa sustii ca nu poti face nimic artificial si nenatural pentru ati imbunatati aspectul, pentru ca asta ar insemna sa fii necinstita. Corect?"
"Da, intr-adevar, spun asta tot timpul - si, chiar daca credeti sau nu, eu sunt de parerea asta."
"Poate ca da; dar nu sunt atat de sigur. Sa luam, pentru un moment, argumentul tau, si sa-l ducem la extremele ei logice, pentru a vedea daca se mentine. Spui, ca nu vrei sa folosesti machiaj sau haine atractive pentru ca le consideri a fi artificiale. Foarte bine. Dar faptul, ca folosesti pahare, cutite, furculite, linguri si alte ustensile de mancat. Le consideri si pe acestea a fi artificiale?"
"Pai, intr-un fel, da. Dar nu in acelasi sens."
"Nu in acelasi nonsens, vrei sa spui. Dar la ce `sens` te referi?"
Bineanteles, ca nu mi-a putut raspunde. A inceput, din nou, sa imi zica, intr-un mod mai vag si evaziv, ca pur si simplu ea nu crede ca este corect si natural sa incerce sa arate mai bine, dar pentru un motiv oarecare, considera ca este corect si natural sa foloseasca cutite, furculite si linguri. Am observat ca nu ne indreptam nicaieri, asa ca am intrerupt-o:
"De ce continui sa imi spui aceleasi nonsensuri? Hai sa incercam, in schimb, sa descoperim de ce nu folosesti cuvintele corect si natural, in mod consecvent, si de ce consideri ca a te ajuta cu un dispozitiv, cum ar fi ochelarii de vedere, este in regula, dar a te ajuta cu alte tipuri de dispozitive, cum ar fi hainele ajustate corespunzator pe corp, nu este in regula. Asa cum am spus si inainte, esti, de cele mai multe ori, inteligenta. Asta inseamna ca ai, cu siguranta, acum, anumite motive pentru care te mentii atat de inconsitenta. Care sunt acelea?"
Si-a negat, la inceput, inconsistenta. Dar nu am crezut acest lucru si am continuat sa ii dovedesc cat de inconsistenta era. I-am spus ca discut cu ea de ce si nu daca era inconsistenta. Intr-un final, a parut dispusa sa discute despre contrazicerile ei. Asa ca am spus:
"Nu vreau sa incerc sa te conving de faptul ca ai avea doar motive anormale sau patologice pentru inconsistenta ta. Multi terapeuti aproape ca insista asupra faptului ca tot ceea ce face clientul trebuie sa fie patologic. Cu toate acestea, in Terapia Rational Emotiva si Comportamentala, cautam si cateva motive adaptative pentru care oamenii fac anumite lucruri, care ii impiedica sa isi atinga scopurile."
"Deci, daca eu refuz, in permanenta, sa folosesc mijloace ajutatoare artificiale ca sa imi imbunatatesc aspectul, credeti ca as avea atat motive adaptative cat si dezadaptative pentru care fac acest lucru?"
"Exact. Sa luam un motiv adaptativ, destul de evident. Ai spus inainte, ca daca prietenul tau nu te poate accepta asa cum arati, fara mijloace artificiale de imbunatatire, ce fel de dragoste iti poarta, atunci? Ei, acest punct de vedere este partial corect. Pentru ca daca el te iubeste doar pentru aspectul tau fizic, dragostea lui ar fi superficiala si probabil ca nu ar fi de durata. Atunci te-ai putea intreba, cine are nevoie de o astfel de iubire?"
"Da - cine are nevoie de o astfel de dragoste?"
"Corect. De aceea, te intrebi in mod normal cat de departe poti merge pentru a te infrumuseta, astfel incat el sa nu te iubeasca doar pentru aspectul tau exterior. Si acest motiv de a refuza sa folosesti mijloace cosmeticale artificiale, pe cand in acelasi timp folosesti ochelari de vedere sau furculite si cutite, pare a fi adaptativ. Dar cand iei acelasi motiv bun si il exagerezi, cu scopul de a refuza sa folosesti mijloace cosmeticale artificiale pentru propria satisfactie estetica si de bunastare, ar fi bine sa ne uitam dupa alte motive posibile, dezadaptative, pentru care ai aceasta inconsistenta."
"Cum ar fi?"
"Cum ar fi frica ta de baza, ca daca incerci sa arati bine, ai putea totusi sa dai gres, deoarece consideri ca vei ramane tot la fel de neatragatoare, indiferent cat te-ai aranja. Sau, s-ar putea sa-ti fie teama ca vei reusi sa arati bine, si cu toate acestea sa nu ajungi sa te casatoresti cu John. Pentru ca el s-ar putea sa nu te iubeasca, cu toate ca tu arati bine."
"Dar, nu este posibil ca indiferent ce as face sa i se para ca tot la fel de neatragatoare sunt? Si nu este posibil sa i se para ca arat bine, si cu toate acestea, in cele din urma, sa ma respinga?"
"Oh, fara indoiala. Bineanteles. Chiar daca incercam sa castigam aprobarea cuiva, ramane, intotdeauna, posibilitatea ca planurile noastre sa ni se naruie si sa nu obtinem ceea ce am vrut. Este adevarat."
"Dar nu ar fi un lucru ingrozitor daca as tine regim, as purta hainele adecvate, si m-as aranja in mai multe privinte, si, cu toate acestea, sa-l pierd pe John?"
"In mod categoric, asa ceva nu ar fi un lucru ingrozitor - in afara de cazul in care ai insista tu sa fie astfel. Ar fi, desigur, o situatie foarte suparatoare, frustranta si trista sa il pierzi pe John. Dar, de ce ar fi acest lucru ingrozitor? Ai muri din cauza asta? S-ar deschide pamantul si te-ar inghiti pe loc? Ai ramane incapabila de a avea un nou iubit sau de-a te mai bucura vreodata de viata, chiar daca ai fi singura?"
"Nu stiu. Nu stiu ce m-as face, daca l-as pierde, intr-adevar, pe John."
"Ai atins acum miezul problemei. Tu consideri, intr-un mod care iti dauneaza, ca ar fi ingrozitor sa il pierzi pe John, si ca nu ai stii ce sa faci daca l-ai pierde. Prin faptul ca ai aceste credinte, si prin faptul ca iti transformi frustrarea in groaza, ai tendinta de a determina, tocmai acea "groaza". Prin faptul ca tu crezi ca nu poti fi fericita, fara John, te asiguri, practic, ca intr-adevar nu poti."
"Si pentru ca eu consider ca ar fi ingrozitor sa il pierd pe John, si stiu ca as putea sa il pierd indiferent ce as face cu mine din punct de vedere fizic, evit intentionat sa fac ceva pentru a nu-l pierde? Fug de el anticipat, pentru a nu suferi chinurile groaznice de mai tarziu? "
"Exact. Ti-l doresti, intr-un mod echilibrat, pe John - pentru ca el are, din cate se pare, trasaturi care ti se potrivesc. Dupa aceea, iti spui ca deoarece il doresti trebuie sa il si ai, si ca ai fi distrusa daca nu ar fi asa. Apoi, in mod `logic`, renunti, anticipat, sa mai incerci sa lupti pentru el, pentru a nu suferi mai tarziu. Sau, mai exact spus, stabilesti reguli exceptional de dificile pentru acest joc - cum ar fi refuzul tau de a incerca vreun produs cosmetic. Presupui ca daca el te iubeste in continuare, in ciuda, regulilor tale restrictive, te va iubi pentru totdeauna si nu te va parasi niciodata.
"Dar pare acest lucru a fi atat de nebun?"
"Da - pentru ca in realitate, nu functioneaza niciodata. Asa cum te-ai teme ca fata din casa ti-ar aduce cumparaturile gresite, si din acest motiv i-ai cere, inainte de a o angaja, sa-ti dovedeasca o diploma de doctorat in stiintele casnice. Ce sanse crezi ca sunt, de a gasi pe cineva cu o diploma in stiintele casnice, care sa vrea sa lucreze ca si servitoare?"
"Inteleg ce vreti sa spuneti. As avea slabe sanse de a gasi o asa persoana. In mod similar, am tot atat de slabe sanse de a pastra dragostea lui John, daca continui sa am aceste pretentii irationale din partea lui, nu?"
"Corect. Asadar, in loc sa ai pretentia ca el sa isi schimbe preferintele, in timp ce tu iti mentii cerintele nevrotice pentru a avea o dragoste nemuritoare, nu ar fi mai bine sa incerci sa iti schimbi propriile nevoi excentrice cu privire la siguranta unei iubiri absolute?"
"Hmm. Nu m-am gandit niciodata din aceasta perspectiva."
"Tulburarea afectiva se compune, deseori, dintr-o dorinta adaptativa de aprobare, care este transformata intr-o cerinta dezadaptativa. Si apoi, din refuzul de a face ceva pentru a o castiga. Gandeste-te la acest lucru, si probabil o vei vedea cu alti ochi."
Miriam, chiar s-a gandit asupra acestui lucru, a inceput sa tina regim, sa aiba grija de infatisarea ei, si, chiar, sa ii castige mai mult atentia lui John. Cazul ei demonstreaza faptul ca oamenii se comporta, frecvent, in acelasi timp, atat rational cat si irational. Ei se manifesta atat in mod inteligent cat si stupid, cugetat cat si influentabil. Chiar daca, isi urmaresc scopurile, in mod rational, ei si le submineaza, de asemenea, in mod irational. Ca si toate aspectele vietii, modul de a trai rational, este un proces, un experiment. Mai putin o necesitate!
Formulat diferit: Adultii se comporta, deseori, intr-un mod imatur, copilaros. Una dintre esentele lor este chiar imperfectiunea. In consecinta, ei gasesc foarte usor, o modalitate de a gandi neglijent si optimist. Si drept urmare, ei obtin, de multe ori, ceea ce nu-si doresc.
Dar, faptul ca puteti cu usurinta sa va comportati copilareste, nu inseamna ca si trebuie sa va comportati astfel. Puteti invata cum sa folositi o gandire matura, reflexiva. Daca faceti acest lucru, nu inseamna ca veti atinge nivelul cel mai inalt de gandire sau de fericire. Dar, inseamna ca va puteti educa, ca doar, rareori, sa va mai simtiti disperati de nefericiti sau deprimati. Daca (si subliniez din nou), exersati sa faceti acest lucru.
Sa presupunem, totusi, ca nimic nu pare sa functioneze. Sa presupunem, ca aveti o istorie indelungata de depresie severa, ca aveti cativa membrii de familie apropiati, care sunt de asemenea deprimati, si ca ati incercat mai multe tipuri de terapie, dar fara nici un succes. Este posibil, ca in aceste cazuri, sa aveti anumite probleme biologice sau biochimice care va determina sa va simtiti "irational" de nefericiti. Investigati aceasta posibilitate si daca depresia dumneavoastra - sau alte probleme psihologice severe - par sa se datoreze unei predispozitii innascute de-a fi tulburat, luati in considerare posibilitatea de a utiliza medicatie, psihoterapie, si alte modalitati de a-I face fata. Schimbarea gandurilor irationale este un lucru bun. Dar ganditi-va, de asemenea, si la alte forme de tratament.
