|
|
|
Scala de inteligenta pentru copiii prescolari si scolarii mici, W.P.P.S.I.
Bateriile Wechsler s-au nascut din nevoia pe care o resimtea autorul, in calitatea sa de psiholog sef al clinicii Bellevue din New York, de a dispune de un instrument de masurare a deteriorarii intelectuale produse in cazul maladiilor psihice. Scara de tip Binet-Simon nu era utila
in aceasta situatie, conceptul de varsta mintala pe care se baza aceasta neputand oferi un bun fundament pentru comparatii ce depasesc nivelul diferentelor in dezvoltare.
Rezultatul s-a concretizat, in 1939, intr-o prima varianta, conceputa pentru adolescenti si adulti, cunoscuta sub numele de Wechsler-Bellevue.
In 1949 apare o extensie a scarii pentru varste mai mici, denumita Scara Wechsler pentru copii (Wechsler Intelligence Scale for Children - WISC). In 1955, Wechsler, revizuind scara pentru adulti, o va numi WAIS (Wechsler Adults Intelligence Scale), iar in 1967, prin extinderea probelor la varsta de 4-6 1/2 ani, apare si scara pentru prescolari WPPSI (Wechsler Preschool and Primary Scale for Intelligence).
Munca de perfectionare a testelor va continua, concretizandu-se prin revizuirea, in 1974, a scarii pentru copii (WISC-R) si, foarte recent, printr-o noua revizuire a scarii pentru adulti (WAIS-R). Testul cuprinde, la fel ca celelalte forme pentru copii mai mari si adulti, doua categorii de teste, verbale si de performanta.
Testele verbale masoara deprinderile verbale prin 6 probe de:
informatii,
vocabular,
aritmetica,
similitudini,
intelegere,
propozitii.
In varianta revizuita s-a adaugat si proba "cuiele animalului", care nu participa la calcularea coeficientilor de inteligenta.
Testele de performanta urmaresc evaluarea deprinderilor vizual-spatiale prin 5 tipuri de probe:
casa animalului,
completare imagini,
labirint,
desen geometric,
testul de cuburi.
Scorarea necesita reguli speciale, acordandu-se si puncte bonus in anumite situatii timpul total in general este intre 15 si 30 de minute. Se obtin:
1. un coeficient de inteligenta verbala, Q.V.,
2. un coeficient de inteligenta practica, Q.P., si
3. un coeficient de inteligenta generala, Q.I.,
prin transformarea scorurilor brute la teste in scorurile standard oferite de manual (Media este 100, deviatia standard 15; valoarea minima 41, valoarea maxima 160, nivelele avand aceleasi semnificatii ca pentru adulti, respectiv:
1. peste 130, coeficient deosebit de inalt;
2. 120-129, superior;
3. 110-119, peste medie;
4. 90-109, mediu;
5. 80-89, sub medie;
6. 70-79, de limita, marginal;
7. sub 69, deficienta mentala.
Sunt importante in cazul ambelor teste experimentele care au determinat valorile inalte de fidelitate (fidelitate test - retest, coeficient de stabilitate) si validitate (validitate predictiva, validitate concurenta) a acestor probe. De asemenea, s-au asigurat reprezentativitatea loturilor pentru standardizare si, respectiv, restandardizarea testelor. Caracteristicile psihometrice ale acestor instrumente le asigura un grad inalt de obiectivitate si valabilitate in interpretarea datelor.
Constructia testului comparativ cu alte probe de varsta mentala
Diferenta principala intre bateriile Wechsler si altele consta in renuntarea completa la conceptul de varsta mintala si folosirea definitiei statistice a normalului, aprecierea nivelului intelectual al copilului facandu-se in baza compararii rezultatului sau cu deviatia standard si media statistica a rezultatelor altor copii de aceeasi varsta
Wechsler reproseaza mai multe deficiente conceptului de varsta mintala, incepand cu faptul ca, dupa 13 ani, el nu-si mai gaseste acoperire in realitate, diferentele intre indivizii din aceeasi grupa de varsta prezentand variatii mult mai mari decat diferentele intre performantele medii la grupe de varsta apropiate.
Conceptul de varsta mintala devine ambiguu si la analogia cu alte masuratori pentru alte aspecte ale cresterii si dezvoltarii copilului. Ca si V.M., ele pot deveni etalon pentru nivele definite ale dezvoltarii, putand gasi varste de dezvoltare pentru functii fiziologice sau cresterea corporala.
Si in acest caz, vom gasi adesea curbe de dezvoltare foarte diferite la copii diferiti, titlul de "varsta de dezvoltare" nefiind in fapt decat un concept abstract, neavand decat o acoperire relativa in realitate.
Mai intervine si o alta deficienta majora, de data asta de ordin teoretic. Varsta mintala ajunge sa capete un inteles suplimentar de nivel specific delimitat, de "cantitate" precisa de inteligenta. Or, argumenteaza Wechsler, nivelul si caracterul performantelor unor copii de 4, 6, si 10 ani, avand aceeasi varsta mintala la testul Binet-Simon: 6 ani, nu sunt identice.
Aceste limite deriva din conceptia asupra inteligentei ca aptitudine specifica, fie ea si de un inalt grad de generalitate. Wechsler porneste in structurarea testelor sale de la conceperea inteligentei ca parte a personalitatii globale, capacitate complexa a subiectului uman de a gandi rational, de a actiona cu scop si de a relationa adecvat cu mediul sau.
Inteligenta este astfel in acelasi timp energie mentala, aptitudinala, dar si capacitatea subiectului de a o utiliza, ceea ce implica alti factori aptitudinali, dar si o puternica impregnare motivationala, variabile diferite ale personalitatii in ansamblu.
Conceptia sa se reflecta in structura bateriilor, compuse din doua serii de teste, cele verbale masurand mai mult factorii intelectivi, cele neverbale - factorii nonintelectivi in principal. Structurate in acest mod, bateriile permit calcularea atat partiala, cat si globala a coeficientului intelectual, putand obtine un Q.I. verbal si un Q.I. de performanta (nonverbal) sau un Q.I. total, prin insumarea rezultatelor la cele doua serii de teste.
Vom dispune in acest mod de o descriere mult mai nuantata a subiectului, a punctelor sale forte si a celor slabe, rezultatul putand fi folosit nu numai pentru a eticheta pur si simplu copilul, ci si pentru a initia un demers terapeutic compensator sau ca sprijin important in procesul educativ recuperator.
Avantaje si limite ale testului
Avantajele folosirii sale sunt deosebit de importante, ceea ce a facut ca el sa devina principalul instrument de masurare a inteligentei in toate tarile in care a patruns.
Testul realizeaza o buna diferentiere in cadrul normalitatii si separa net copiii cu retard intelectual de cei normali, permitand de asemenea un diagnostic optim pentru categoria "celor care invata incet", punctand problemele specifice emotionale si perceptive ce contribuie la dificultatile scolare ale acestor copii.
Prezenta unor subteste foarte clare, verbale si nonverbale, favorizeaza in egala masura testarea copiilor orbi, surzi sau handicapati fizic si permite folosirea doar a unor subteste, ceea ce da posibilitatea de a nu supune copiii defavorizati cultural, subtestelor penalizatoare. Se pot folosi si probe prescurtate, desi Wechsler nu admite acest procedeu.
Structurarea subtestelor ajuta la prevenirea sau ameliorarea frustrarii, mentinand un nivel motivational ridicat, influenta factorilor negativi, ca oboseala si esecul, fiind relativ slaba.
Avantajele unui Q.I. bazat pe scor standardizat statistic si nu pe varsta mintala au fost recunoscute chiar de autorii testului Stanford-Binet, (cea mai raspandita varianta a testului Binet din America), care ulterior au adoptat si ei formula exprimarii rezultatelor prin Q.I. si nu pe varsta mintala, aplicand, la revizuirea testului lor, formule de corectie statistica notelor.
Principalele limite ale testului deriva, in primul rand, din limitarea esantionului de standardizare, dar nu numai.
Desi, in general, testul are o buna corelatie cu alte teste de inteligenta folosite pe scara larga (0, 81 cu Stanford-Binet), totusi, numarul de cazuri aflate la extreme este destul de mic, asa incat el devine aplicabil in special intre 8-13,14 ani, iar copiii supradotati obtin intotdeauna scoruri mult mai mici (daca la Stanford-Binet obtin Q.I. 160, la WISC R-140).
Se resimte, de asemenea, absenta unei forme alternative, esentiala in retestare, de aceea testul nu se aplica din nou decat la un interval de minimum 6 luni, unii autori indicand chiar un an de pauza minima.
Rezultatele pot fi influenTate de unii factori exteriori, mai ales ca probele includ si factori nonintelectivi in rezolvare; de aceea autorul indica multa grija in atitudinea si comportamentul examinatorului, in alegerea locului si momentului testarii, asigurarea unor conditii optime de lucru, stabilirea unor bune relatii de cooperare.
