|
Psihicul animal in lantul trofic al naturii
Viata psihica n-a inceput cu omul si se reduce cu atat mai putin la el si
la societatea in care traieste. Stramosii omului si chiar omul de astazi de multe ori este surprins reflectand si actionand cu nimic diferit decat o fac animalele, decat o fac cele mai feroce dintre ele; este surprins ca prin modul sau de hranire, substantial si energetic face parte si intra in circuitul trofic al naturii. Incontestabil, omul este o fiinta care are nevoie de "hrana" spirituala, prin asta se distinge e animale. Dar pentru ca aceasta viata spirituala sa poata avea loc, omul se legitimeaza prin apartenenta sa la natura, unde existenta sa depinde cu prioritate de hrana organica pe care o consuma in mod activ.
Dintr-o pura intamplare am ajuns la un abator, la locul de sacrificare al animalelor. Sentimentul care te incearca aici vazand cum fiecare animal isi asteapta pe rand sfarsitul este crunt. Ochii lor "spun" multe in privinta a ceea ce-I asteapta si cum ele stau neputioncioase. Aceste animale mor si trebuie sa moara doar pentru a satisface nevoia de hrana a omului. Loc de compasiune nu exista, pentru ca omul impreuna cu aceste animale fac parte dintr-un lant nutritiv trofic al naturii. Ele nu pot sa aiba alta soarta. Si aceasta contrar faptului ca pana la a fi sacrificate, felul cum aceste animale comportau, eficienta cu care reflectau si au actionat - adica viata lor psihica - a avut pentru ele inainte de sacrificare o decisiva valoare adaptativa. Adica pana la atinge respectiva greutate de sacrificare, fiecare animal a avut o anume "personalitate", temperment, caractere diferentiale inconfundabile si hotaratoare in a fi primul la hrana, in a se impune in fata celorlalti etc. Sunt parametrii de care un bun zootehnist are cunostinte, stie sa le stimuleze pentru a obtine performante de productie superioare.
Dar orice fiinta animala de pe Pamant are nevoie sa se hraneasca; si deci este curpinsa intr-un asemenea lant trofic al naturii. Indiferent in ce postura, in cea de vanator, de pescar, de cultivator sau dupa caz de braconier, lantul trofic al naturii il cuprinde si pe om. Din ce in ce mai mult chiar cand mai nou este vorba de natura indepartata antropogenetic si social de viata sa sociala si productiva. In alcatuirea acestui lant este remarcabil faptul ca, cu orice s-ar hrani un animal in natura, ciclul sau lantil sau de acumulari energetice prin hranire foarte repede ajunge reductibil la un nivel primar, la cel al consumatorilor vegetali. Sa luam cazul unui uliului, pasare carnivora prin excelenta, animal care ataca si consuma alte pasari, mici mamifere rozatoare, pe care le vaneaza cu multa iscusinta.. Deci ca sa traiasca, uliul are nevoie de hrana, o hrana care se compune din pasarele mici, pitigoi, porumbei sau soareci de camp. Energia acumulata in materia organica a fiecarei prazi consumate in parte, va fi cea care intretine viata pradatorului ca individ si in final ca specie. In aceasi ordine trofica "carnivora" pasarile la randul lor sunt mari consumatoare de omizi, de mici insecte, pe care le scot si le ciugulesc din scoarta copacilor, de sub frunze, de pe crengi, din scorburi . Aceste din urma animale, fara exceptie, deja sunt consumatoare primare de hrana vegetala, punctul final al lantului trofic. Unele lanturi trofice, fireste, pot fi mult mai scurte, de exemplul cel al vulpii. Pana la nivelul primar vegetal, acesta mai face escala doar la nivelul iepurilor, un mamifer vegetarian, care pentru a trai nu mai are nevoie sa ucida alte animale.
In general lanturile trofice ale animalelor din natura nu depasesc 4-5 nivele. Aceasta deoarece "economia eneretica" a naturii nu-si poate permite mai multe supraetajari trofice (Csanzi). Adica realizarea unui nivel superior de integrare trofica in natura se obtine intodeauna pe baza unui consum si unei imense risipe energetice. Bunaoara un soricel de camp reprezinta un nutrient de cca 40 de grame de ingerat in stomacul unui uliu. Dar pentru ca soricelul sa atinga acesta greutate, el va consuma mai bine de 10-15 kg materie vegetala. Iar un uliu mananca cel putin un soricel pe zi. Ceea ce la nivelul unui singur uliu, in cursul unui an, inseamna un consum indirect de materie vegetala de cca patru tone. Si aceasta pentru a tine in viata o fiinta carnivora doar de aproximativ 200 grame. Ce sa se mai zica atunci de marele "lux" pe care-l reprezinta pentru circuitul trofic si energetic din natura actiunea cateodata nemiloasa si necugetata a vanatorilor, a braconierilor !? Conditia respectarii libertatii animalelor din natura, necesara existentei lor - la fel precum este el si pentru om, cand ajunge calcat in picioare, afecteaza dramatic echilibrul trofic si energetic din natura.
Ca viata totusi este posibila in conditiile unei asemenea uriase risipe energetice si trofice, se datoreaza productivitatii primare vegetale a Pamantului. Cand insa aceasta incepe sa fie dramuita, indata apar disputele, apare lupta pentru existenta; apare si pericolul de extinctie, un pericol care le ameninta in primul rand pe animalele aflate pe treapta superioara a scarii lantului trofic si care de regula sunt carnivorele cu talie mare. Ce ar mai fi, de exemplu, daca peste nivelul trofic al uliilor s-ar mai gasi un alt consumator, aflat pe treapta ierarhica superioara a lantul trofic, pentru care uliile ar reprezenta hrana principala necesara supravietuirii. Pentru a-si asigura hrana necesara supravietuirii spatiul vital al unui asemenea animal ar trebui sa se extinda, de unde sa prinda cate unul sau mai multi ulii pentru consumul zilnic. Si fireste, din intreg acest sistem trofic al naturii nici de om nu trebuie sa se faca abstractie. Prezenta sa in natura, actiunile sale cugetate si cele necugetate cunosc o intrega si veche istorie, deseori nejustificat cenzurata si deformata. Este vorba de activitatea sa productiva industriala si agricola, de cea zootehnica, de hranire intensiva artificial dirijata a numeroase specii de animale, de "colectare" a multor specii din natura marina inca neafectata de efectele antropice ale actiunilor sale necugetate .., care actiuni se realizeaza cu sacrificarea "fara mila" a vietii multor animale de acest fel. Si toate acestea, pentru a intretine un consumator mare, aflat pe treapta superioara a lantului trofic, adica pe om. O fiinta care nu ezita sa pretinda ca merita si este in drept sa beneficieze de un asemenea sacrificiu, pentru ca tot el, ca parte a naturii, este cel care se remarca prin actiuni de protejare si ocrotire a frumusetilor si diversitatii formelor care pulseaza in aceasta natura. Asa o fi ?