|
|
|
Examinare psihodiagnostica se realizeaza ca o evaluare independenta sau ca parte integrata a unei evaluari complexe (unul din criteriile de selectie in domeniul organizational, clinic sau educational). Este subordonata unui scop si raspunde unei solicitari specifice.
Situatia cea mai frecventa o reprezinta analiza particularitatilor structurale ale individului in vederea evaluarii adecvarii la un domeniu (sub forma unei selectii sau optiuni pentru o forma de invatamant, profesie sau loc de munca). O predictie reusita sustine succesul investigatiei intreprinse.
Domeniu clinic reprezinta al doilea mare beneficiar al evaluarilor, urmat de cel educational si de cercetarea fundamentala. Si aici se remarca efortul continuu de a adecva teoria la practica (modelul interactionist complex de evaluare a personalitatii, teoria starilor si a trasaturilor latente).
Deoarece evaluarea psihologica are un scop bine precizat, raportul psihologic trebuie sa se finalizeze cu raspunsul (diagnoza) la intrebarea de referinta formulata.
Structura raportului psihologic cuprinde:
Sunt reunite aici variabilele demografice ale subiectului. Principalii parametrii urmariti sunt: varsta, sexul, nivelul educational, ocupatia, statutul marital, domiciliul. Acestora li se adauga indicatori specifici domeniului urmarit (venit, forma de angajare, rangul in familia de origine, ruta profesionala, competente academice etc).
Se recomanda incadrarea in una din grupele consacrate: pentru varsta din 5 in 5 sau din 10 in 10 ani (19-24, 25-29, 30-34 ), pentru nivelul educational (nescolarizat, 4 clase, 8 clase, liceul absolvit cu sau fara diploma de bacalaureat, studii superioare cu sau fara diploma de licenta, masterat, studii doctorale, absolvite sau in curs ). Completarea acestei rubrici faciliteaza comparatiile ulterioare cu performantele altor subiecti. Acestea sunt posibile deja in cadrul categoriilor metionate aici (nivel de extroversie la tinerii de sex masculin vs. feminin, nescolarizati vs. cu studii superioare, pentru grupa de varsta 20-25 de ani vs. 65-70 de ani, la celibatari vs. casatoriti etc).
Evaluarea psihodiagnostica poate fi ceruta: in cadrul activitatilor de orientare scolara si profesionala, in spitalele de psihiatrie, la internare sau la pacientii tratati in ambulator, intrarea in programe de psihoterapie, la recrutarile pentru domeniile apararii sau adminstratiei si internelor, activitatii de promovare in varia domenii din sectorul bugetar (administratie, justitie, sanatate, invatamant etc) sau privat (evaluari periodice, redirectionarea personalului in functie de politica firmei, restructurari, recompense) sau intr-un numar de alte situatii.
In raportul psihologic va apare mentionat si scopul evaluarii si cine a fost solicitantul (cercetare, in cadrul departamentului resurse umane al , dobandirea permisului de port arma, pentru activitati in cadrul agentiei, deteminarea starii actuale si a structurarilor psihopatologice, la internarea in sectia de psihiatrie, specificarea abilitatilor psihopedagogice, la solicitarea inspectoratului scolaretc). Aceasta sectiune ghideaza intreaga evaluare psihologica. Formularea incorecta a intrebarii de referinta se poate datora unei incomplete sau defectuoase comunicari a ceea ce se doreste (obiectivele avite in vedere de beneficiar). Formularea concluziilor in psihodiagnosticul final trebuie sa contina obligatoriu raspunsul la solicitare ("QI=74, intelect liminar", "o deteriorare cognitiva de 18 %", "apt/inapt, permis de conducere categoria B" etc) si eventualele recomandari (reexaminare la 6 luni, apt pentru conditii de munca la inaltime/ pe timp de noapte/ in mai multe schimburi/ cu mentiunea evitarii consumului de alcool etc).
Selectarea acestor instrumente se face in functie de solicitarea de referinta. Intervin suplimentar si alte criterii: timp, costuri, dotare, experienta etc.
Se administreaza intotdeauna mai mult de o proba de psihodiagnostic. Testele de orientare sunt urmate de cele specifice, adecvate obiectivelor. Pentru o evaluare globala a personalitatii, cu un grad mai mic de specificitate poate fi suficienta aplicarea a unul-doua chestionare si a unei probe proiective (screening la personalul din invatamant retestate anul, in acelasi cabinet, de catre acelasi psiholog, fara modificari de viata semnificative, pierderi sau evenimente traumatice). Combinarea probelor si uneori repetarea examinarilor, alaturi de solicitarea de informatii din partea benficiarului, scade riscul trecerii pe langa profile psihopatologice de personalitate. Actiunea surselor de eroare este redusa de administrarea unui numar mai mare de probe. Evaluarea potentialului intelectual este insuficienta prin apelul doar la o categorie de probe (de inteligenta verbala sau non-verbala). O exceptie fac probele complexe (mixte) de inteligenta (bateriile Wechsler) sau inventarele de dimensiuni mari (Inventarul California, 16 Factori de Personalitate).
Departajarea intre indivizi apropiati ca si perfomante sau pentru posturi cu responsabilitati deosebite (justitie, aparare) reclama probe suplimentare si o metodologie mai laborioasa.
Aceasta sectiune va include doar acele informati relevante in intelegerea starii actuale a subiectului, asociate eventual observatiilor comportamentale. Este mai important sa se precizeze sursa acestora decat interpretarea lor. Acelorasi comportamente li se pot atribui semnificatii diferite de catre persoane diferite, in contexte diferite (de exemplu: "educatorul mentioneaza ca elevul deranjeaza orele, vorbeste neantrebat" in loc de: "copilul este indisciplinat sau instabil-impulsiv").
Informatii importante din istoria personala ce pot fi incluse in raportul psihologic:
◘ Interventii operatorii si/sau medicamentoase ample (neuro-chirurgicale, traumatisme cerebrale, epilepsie etc)
◘ Tulburari de atentie si hiperactivitate diagnosticate (varsta, evolutia, raspunsul la tratament)
◘ Statutul marital al parintilor, pentru copii
◘ Evenimente stresante recente (accident, deces)
◘ Interese, motivatii ale subiectului (evolutia lor, diversitate)
◘ Diverse suferinte medicale (personale, in familie, raspunsul emotional, mecanisme de coping)
◘ Rezultate scolare obtinute (interes scolar, foaia matricola)
◘ Tulburari de limbaj/Tulburari senzoriale/Tulburari de control
◘ Deficiente mentale prezente in familie si la subiect
◘ Boli genetice identificate in familie
◘ Schimbari majore din viata subiectului
Sunt importante pentru ca pot confirma sau infirma ipotezele pe care examinatorul si le-a formulat cu privire la starea subiectului. Ca si in cazul datelor de istorie personala, trebuie sa se refere la comportamente si nu la interpretari ale acestora. Trebuie evitata confuzia dintre observatiile comportamentale din timpul evaluarii si cele obtinute din alte surse (apar ca mentiuni suplimentare). Sunt extrem de importante in probele contra cronometru (atentie concentrata, teste de abilitati) pentru evaluarea performantei dar si a motivatiei sau a tentativelor de eludare. Uneori necesita interventia examinatorului pentru reluarea instructiei.
Pentru evaluarea personalitatii prezinta importanta observatiile asupra: abilitatilor de comunicare, echilibrului emotional, activitatii motorii si raspunsului la situatia de examen.
Sectiunea va include scorurile obtinute la testele aplicate. Orice scor are valoare interpretativa doar daca exprima anumite trasaturi in valori standard, pe baza carora se pot compara indivizii intre ei. Se prefera formele standardizate si de data recenta in interpretare (utilizarea reviziilor probelor, etaloane actualizate etc).
Rezultatele in forma numerica (valori intermediare, ca la probele de atentie, punctaje la diverse etape, copiere, reproducere sau recunoastere, precum la probele de memorie, scoruri pe diagrame, distributia pe factori sau coeficienti ponderati la chestionarele de personalitate, ordinea aranjarii planselor, procentele in exprimarea unor alegeri sau valoarea numerica a atribuirilor directe pentru caracteristici din grilele de cotare la probele proiective) sunt transformate in cote standard, daca este posibil sau se urmeaza calea algoritmului recomandat de autor pana la extragerea semnificatiilor interpretabile psihologic (nivelul anxietatii, extroversiei, tolerantei, hipomaniei etc).
Este partea cea mai extinsa si mai consistenta in care examinatorul realizeaza prezentarea cazului propriu-zis. Aceasta interpretare are la baza rezultatele la teste dar si informatii obtinute din alte surse (istorie personala si in timpul examinarii). Sectiunea va reda semnificatia psihologica a rezultatelor, conturand profilul psihologic al individului. In interpretare sunt valorificate din multitudinea de date obtinute cele care au relevanta pentru obiectivele urmarite. Nivelurile ridicate ale empatiei si flexibilitatii adaptative au semnificatii diferite la un profesor, solicitanat de permis de port arma sau un schizoafectiv.
Locul fiecarei observatii din interpretare este determinat de criteriul relevantei. Sunt mentionate descendent. Interpretarea evaluarii personalitatii la un consumator cronic de acool are pe prima pozitie precizari privind gradul de psihopatizare (retragerea din viata sociala, starile conflictuale, instablitatea psihomotorie). La un functionar public, eficienta se traduce, din puctul de vedere al participarii personalitatii prin nivelul abilitatilor de comunicare, rezistenta la frustrare si flexibilate.
Valorificarea rezultatelor analizei calitative.
Varstnicii (peste 65 de ani) beneficiaza in completarea evaluarii potentialului intelectual si de estimarea nivelului deteriorarii cognitive.
Raspunsul la toate intrebarile formulate. Mentiuni speciale, suplimentare, pentru depistarea tendintelor sau a structurarilor psihopatologice sau a riscului crescut de comportament antisocial, agresiv (auto- sau hetero-).
Cuprinde un numar de paragrafe (2-4) in care sunt sumarizate principalele rezultate ale examinarii. Scopul sau este acela de a raspunde concis la intrebarea de referinta. Cuprinde si diagnosticul formulat, pregatind sectiunea recomandari.
Include unele sugestii de interventie sau de optimizare a functiilor psihice deficitare. Poate cuprinde: solutii, sugestii pentru alte investigatii, observatii legate de probleme ale subiectului, avand legatura cu intrebarea (solicitarea) de referinta. Recomandarile trebuie sa aiba o motivatie valida, incluzand o sustinere justificativa. Ele trebuie sa se bazeze pe sustinerea importantei examinarilor efectuate. Reluarea investigatiei sau aprofundarea unor directii specifice poate fi mentionata in finalul raportului psihologic.
In formularea recomandarilor trebuie tinut cont de aspectele etice si respectarea confidentialitatii (situatiile care implica pierderea unor drepturi civile, instituirea tutelei, obligativitatrea la tratament medicamentos sau internare).
