|
|
|
Bazele psihologice ale invatarii motrice
Dezvoltarea psihica a omului inregistreaza aspecte particulare indeosebi in functie de educatia care determina formarea unei baze de cunostinte si deprinderi, dezvolta capacitatile gnozice ale copilului ce se manifesta in comportament si in nivelul de constiinta. Aceste fen. care reprez. acumulari ale individului in cursul existentei sale au acceptiunea generala de invatare privita ca:
invatarea ca acumulare de experienta. In cadrul influentei permanente si complexe a conditiilor de mediu exista si influente diferentiale si permanente, in cadrul carora individul isi dobandeste o experienta proprie care se consolideaza si condenseaza in termenii constitutivi ai caracterului si personalitatii sale;
invatarea ca proces de adaptare. in cazul acestei acceptiuni procesul de invatare se exprima prin mecanismul fiziologic cel mai schematic posibil al reflexului conditionat. Orice act reflex conditionat este un act de invatare, de insusire a unei experiente adaptative noi, de imbogatire a conduitei si de diferentiere a ei. insusirea larga si latenta a experientei de viata are la baza organizarea de sisteme de legaturi temporare. Datorita dezvoltarii celui de-al doilea sistem de semnalizare, posibilitatea individului de a se adapta la conditiile externe creste foarte mult si raportul intre experienta directa achizitionata prin intermediul primului sistem de semnalizare si cea indirecta, prin intermediul celui de-al doilea sistem de semnalizare, se dobandeste si se restructureaza;
invatarea ca instructie- educatie are rolul de a contribui la constituirea unui sistem de notiuni, la dezvoltarea capacitatilor intelectuale, la dezvoltarea calitatilor si functiilor sale creatoare si la formarea unei personalitati multilaterale.
Rezultatele finale ale invatarii-cunostintele, priceperile si deprinderile - constituie, in esenta, imbinarea elementelor teoretice, avand la baza reprezentari, notiuni, idei, conceptii cu cele practice care au la baza intelegerea principiilor de actiune si a corespondentei intre sarcina si actiunile fizice.
Invatarea in activitatea sportiva are ca particularitate distincta faptul ca:
nu se reduce la formarea deprinderilor motrice ci cuprinde si aspecte privitoare la dobandirea cunostintelor si formarea priceperilor caracteristice, precum si constientizarea puternica a miscarilor corpului;
dobandirea de priceperi si deprinderi motrice nu este un proces ingust, de dresaj; ea se realizeaza sub permanenta conducere a celui care-i transmite sportivului o bogata experienta, acumulata in timp;
formarea priceperilor si deprinderilor reprez. un proces unic in care elementele se influenteaza si se intrepatrund reciproc;
cunostintele primite trebuie sa reflecte cunoasterea mecanismelor formarii si perfectionarii deprinderilor motrice, a cailor pentru ridicarea capacitatii de efort a organismului si a dezvoltarii calitatilor motrice;
acumularea notiunilor se incheie cu concretizarea acestora, cu raportarea la executia proprie in functie de particularitatile dezvoltarii fizice, varsta, sex, pregatire anterioara
educarea calitatilor personalitatii reflecta unitatea procesului instruirii si educarii, unitatea dintre cunostinte, priceperi, deprinderi. Invatarea in domeniul educatiei fizice si spartului este un proces complex care unifica, intr-o sinteza specifica, invatarea motrica si invatarea inteligenta. Perfectionarea miscarilor, transformarea lor in deprinderi prin automatizare, este doar un mijloc de optimizare a performantei prin detasarea, eliberarea subiectului de grija conducerii atente a aparatului locomotor si a aparatelor sau instrumentelor, pentru a da curs strategiilor operationale de rezolvare a situatiilor din concurs.
Rezulta ca invatarea din domeniul activitatilor corporale cuprinde, pe langa invatarea gestuala, motrica, realizata la nivel de priceperi, deprinderi sau obisnuinte motrice, forme de invatare inteligenta constand din insusirea notiunilor, conceptelor si din invatarea creatoare. Este, asadar, o invatare complexa, in care modificarile comportamentului preponderent motror se realizeaza prin acordarea schemelor motrice cu cele intelectuale, individul utilizand cunostintele, deprinderile, aptitudinile in deplin acord cu cerinteie constientizate ale situatiei in care se afla.
Procesul conditionarii, explicat prin schema clasica a reflexelor conditionate, de tip organic, formare a unor reactii prin asociere cu diferiti stimuli ca reactii dobandite in cursul vietii, o insemnatate deosebita avand reactiile de preparatie anticipativa (reflexul conditionat instrumental sau operant).
Invatarea perceptiva: modificarile sistematice ale reactiilor perceptive constau din schimbari structurale, la nivelul receptorilor, ca reducerea pragului sensibilitatii, perceperea detaliilor sau aspectelor ansamblului, recunoasterea sau identificarea structurilor in conditii de percepere dificile, reducerea iluziilor. perceptive.
Invatarea senzorio-motrica (denumita si perceptiv-motrica) presupune modificari ale comportamentului ca ajustare sau adaptare a unei forme de raspuns preformat la conditiile perceptive noi care implica, fie formarea de noi coordonari senzori-motrice fie cresterea preciziei sau finetei coordonarii raspunsului preexistent.
Invatarea motrica se caracterizeaza prin aceea ca reactiile de raspuns sunt legate de componentele senzoriale de origine kinestezica sau proprioceptiva in activitatile sportive ca: inotul, patinajul, gimnastica. in legatura cu invatarea motrica ne vom referi insa mai pe larg, in continuare.
Invatarea verbala consta, in invatarea semnificatiei cuvintelor si a utilizarii acestora in comunicarea cu semenii. In activitatea sportiva limbajul isi exercita functiile specifice cu anumite particularizari distincte.
Invatarea inteligenta presupune descoperirea unui concept sau principiu a unei structuri sau forme, mai mult sau mai putin generala si abstracta, in conditii de prezentare variata si deosebita; este denumita si invatare prin descoperire, la baza ei stand calitatile gandirii creatoare: originalitatea, independenta, divergenta s.a.
La inceputul secolului XX, studiile lui Ivan Pavlov au stimulat interesul intregii lumii stiintifice pentru studierea invatarii asociative. Pavlov, fiziolog rus, a castigatun premiu Nobel, in 1904, pentru studiile sale. Asupra elaborarii reflexului conditionat salivar la animale.
Invatarea observationala este conceptul central al teoriei invatarii sociale a lui Albert Bandura, care se refera la comportamentul social pe care il aprecia ca fiind invatat, in principal, prin observatie si procesarea mentala a informatiei. Bandura a identificat patru factori care conditioneaza invatarea:
sa fim atenti la actiunile modelului;
sa ne amintim actiunile modelului;
sa avem capacitatea de a produce actiunile;
sa fim motivati sa performam actiunile.
