|
|
|
Principalele forme de comportament la animale
Comportamentul intodeauna este expresia unui nivel superior de integrare adaptativa si functionala la mediu. Cand se produce, acesta este expresia unui raport functional atat cu mediul fizic inconjurator, cat si cu cel animat de fiintele convietuitoare de specii diferite sau din aceasi specie; se raporteaza mereu atat la nevoile organice fundamentale, dar poate fi si expresia unor nevoi "sufletesti" superioare. De fiecare data comportamentul se raporteaza la arealul sau nisa ecologica ocupata populational de o specie anume, ca si la unele teritorii delimitate pentru comunitati sau grupuri mai restanse etc. Din aceasta interactiune rezulta o multitudine de forme comportamentale, diferite de la o specie la alta, altele in perioade de dezvoltare ontogenetica, altele in raport cu finalitatea lor biologica sau doar psihologica etc. Clasificarea si ordonarea intregii diversitati de forme comportamentale a fost si ramane o problema dificila si altfel realizata de autori diferiti. O incercare larg acceptata printre specialisti apartine lui Scott, care a deosebit urmatoarele forme de comportament mai importante:
- Comportamentul ingestiv. Aproape ca se suprapune peste comportamentul de hranire. Prin acest comportament animalul isi agoniseste hrana necesara satisfacerii unei nevoi organice fundamentale. De reegula aceasta nevoie este foamea. Dar tot insemne ingestive pot fi conferite comportamentelor motivate sa-si stinga setea, sa-si stinga nevoia de acuplare cu partenerul de sex opus. Tot in aceasta categorie am inclus comportamentul respirator al mamiferelor acvatice, admirabil descrise de Racovita cu ocazia expeditiei pe care a facut-o cu vasul Belgica la Polul Sud. Toate aceste animale strabat un traseu spatio-temporal anevoios, pana la a-si putea lua - de asta data doar - "gura" sau narina de aer de la suprafata apei.
- Comportamentul de adapostire (shelter-seeing). Corespunde unei tendinte mai generale a animalelor de a-si gasi un teritoriu, un "loc sub soare" - cum plastic a exprimat acest lucru Beniuc fie ca acesta este sub apa, pe pamant sau in aer. In vatra acestui teritoriu animalele diurne pe timpul noptii iar cele nosturne in timpul zilei isi recupereaza in siguranta energiile, sunt ferite din fata dusmanilor. Este un loc nu neparat "propriu", putand fi si unul "bun" pe o intreaga comunitate. Aceasta forma comportamentala este foarte raspandita in lumea animala. Pe scara filogenetica ii poate fi identificata manifestarea incepand de la parameci, care se feresc din raza de actiune a unui spot luminos si pana la delfini, care pe timpul intunericului noptii dorm "legati" unul de celalalt prin atingerea cu aripioarele laterale. Un comportament de forma asemanatoare doveste si puiul de mamifer cand cauta cu disperare "leaganul" de crestere pe care parintii de reagula le-o ofera.
- Comportamentul agonistic (agresiv). Unul din principalele lucruri pe care o face familia de randunici intoarsa din tarile mai clade unde a migrat pe timpul iernii, este sa dea afara familia de vrabii intruse din cuibul lor, ocupata cat timp au fost plecate. Disputa dintre ele are o forma agonistica, de incaierare serioasa, unde regula generala este ca intrusii sa fie indepartati. Cateodata aceste comportamente agonistice iau forme mult mai subtile, cand mai inainte ca propriu-zisa incaierare sa se produca, in locul mijloacelor de atac sunt emise semne si semnale amenintatoare. Ajunge ca un soarece sa ridice laba din fata, si atacul sangeros al adversarului nu se mai produce. Alaturi de atac in aceasta forma comportamentala intra si fuga; intra si legatura stransa de atasament care tine strans legati pe membrii unui grup sau comunitati de animale.
- Comportamentul sexual. Faptul ca indivizii unei specii de animal sunt dotati cu caractere sexuale diferentiale, aceasta nu inseamna ca actul in sine de reproducere se poate produce oricand si oriunde. Dimpotriva, de abia cand in completarea acestor caractere sexuale diferentiale un mascul de ghidrin sau de peste combatant a putut "cladi" un cuibar, actul reproducerii poate debuta, dar nu fara a urma un ritual complex de "potrivire" a caracterelor lor organice diferentiale, de atragere si curtare a partenerei etc. Asa se intampla la pesti, asemanatori se produce la pasari, mamifere. In final femela accepta avansurile masculului, se "bucura" din plin de oferta ce i s-a facut si fara de care actul de acuplare nu ar putea avea loc intre ei.
- Comportamentul de toaletare. Puii unor specii de pasari elibereaza fecalele si urina ambalata ntr-o membrana, pe care parintii pe urma o indeparteaza din cuib ca parte a comportamentului lor de toaletare. La fel necesitaa fi indepartate de pe corp celelalte produse de dezasimilatie, deseori pentru aceast dezvoltandu-se forme comportamentale specifice. Pisica isi curata blana intr-o anume forma, comuna tuturor felinelor; nu mai putin specific gainile fac "bae" in praf; delfinii isi curata pielea corpului prin a o plezni de suprafata apei. Rezultatul dezvoltarii unor astfel de comportamente se concretizeaza in pastrarea unui luciu caracteristic al pielii, al penelor, al blanii, prin pastrarea unei "curatenii" septice in cuib . toate realizandu-se printr-o importanta cheltuiala de energie.
- Comportament epimeletic (de dare a ajutorului).Comportamentul se manifesta in aeasta forma la animalele care duc o viata sociala intensa, cu raporturi diferentiate intre membrii sai. Unii membrii unor asemenea comunitati sau grupuri sociale pot ajunge in situatii de ananghie, accidentale, care le ameninta viata si existenta individuala. Semnalele pe care un asemenea animal le scoate sunt evocatoare de reactii epimeletice, in acord cu care odata receptionate, respectivele animale vin sa-I dea ajutor celui aflat in dificultate. Posibilitatea manifestarii comportamentului in aceasta forma mareste considerabil rezistenta grupului sau comunitatii sociale in fata dusmanilor de diferite feluri, sta la baza reactivitatii indreptate spre cresterea puilor. Comportamentul care ia aceasta forma a "grijii" fata de progenitura deseori debuteaza chiar inaintea eclozarii oalor, inainte de fatarea propriu-zisa. Animale ce s-au ales pentru imperechere tot epimeletic impreuna isi construiesc cate un cuib comun, ouale depuse aici fiind ingijite si clocite cu randul; la fel are loc si hranirea puilor, de ambii parinti. Tipetele puilor atrage indata epimeletic prezenta parintilor, o reactivitate care slabeste progresiv cu inaintarea in varsta a puilor, pentru a se mai evoca doar in situatii deosebite.
- Comportamentul et-epimeletic (dee solicitare a ajutorului). In marea lor majoritate forma comportamentului puilor tinde a reproduce intru totul pe cel al parintilor. Din motive diferite acest lucru deseori nu reuseste. Atunci respectivii pui emit semnele specifice de solicitare a ajutorului. Uneori insa forma aceasta et-epimeletica a comportamentului poate fi constatata si la animalele mature, ca expresia unui "infantilism" tipic. Un animal ranit accidental va emite indata semnale de solicitare a ajutorului, semnalele unui delfin ranit sau un lup ranit vor atrage in jur intreaga familie si turma; tot semnale tipice de solicitare a ajutorului va emite si un adversar pus "in coarde" de atacator, in fata caror semnale atacul va inceta.
- Comportamentul alelomimetic (de contagiune sau mimetic). Este o forma comportamentala la care se inroleaza animalele mai ales inainte de migrare: cele mai inaintate in varsta respectand exercitiul unui ritual pregatitor migrarii; cel tinere imitand pe cele mai in etate. Din exersarea acestui ritual rezulta o disponibilitate de organizare a zborului in card in acord cu o anume axa centrala, dupa care pasarile se aseaza in unghi de o parte si de alta a acesteia. Din departare intreaga aceasta miscare coordonata a zborului pasarilor tinde sa reproduca forma unei pasari mai mari, o forma care se pastreaza tot timpul calatoriei, in care pozitia pasarilor se schimba mereu, n si forma de ansamblu a stolului. O forma comportamentala distincta, cu important rol adapatativ, intrucat marile pradatoare ale aerului in acest stol vor vedea o pasare mai mare si nu individualitatile interesante pentru ele ca prada; marile pradatoare ar putea chiar suporta consecintele de mibbing, de unire a fortelor grupate ale multimii in astfel de situatii. In acest fel procedeaza si cardurile de bivoli cand isi muta locul de pasunat; la fel procedeaza si pestii in migrarea lor . Un comportament cu multe elemente mimetie si imitative.
- Comportamentul investigativ. Este o forma comportamentala care se declanseaza cand animalul ajunge intr-un habitat necunoscut, niciodata anterior receptionat. Atunci el va proceda la a explora si investiga elementele senzoriale si motorii ale acestui habitat. Fiecare animal o va face prin a se folosi dominant de "farurile" receptorilor lor cei mai buni, altele la fiecare specie de animal in parte: cainii o vor face dominant odorific, pasarile dominant vizual . Obiectele necunoscute vor fi pipaite cu preferenta de unii, linse sau privite de altii etc. Nevoia exercitarii acestei forme de comportament uneori poate fi atat de mare, in cat efectiv animalele uita ca le este foame, ca le este sete . De "dragul" de a putea privi printr-o fereastra la un trenulet de copii in miscare maimutele prefera sa nu manance (Berlyne, Butler, Harlow s.a.). Pentru ca la ele sansa de a explora, de a se juca si de a manipula cu obiectele are o valoare existentiala si motivationala comparabila unei nevoi primare, cum este foamea, setea etc.
