|
|
|
Fiziologia lastarilor
Crestera anuala a lastarilor este foarte intensa. Acest proces se datoreaza atat sporirii numarului de internoduri, cat si cresterii internodului ca urmare a extensiei celulelor.
Perioada de crestere a lastarilor a fost divizata de Pratt si Coonche in 4 faze de crestere:
- formare a nodurilor in muguri , care are loc in anul precedent fructificarii;
- formarea de noi noduri si alungirea internodurilor, care are loc pana la inflorire;
- alungirea internodurilor, in perioada cuprinsa intre inflorit si mijlocul verii;
- cresterea si maturarea lastarilor, in perioada ce precede caderea frunzelor.
Formarea lastarilor este un proces complex influențat de dominanța apicala care reprezinta un sistem de inhibiție corelativa si de procesul de repaus vegetativ mugural. In aceste procese intervine auxina sintetizata in apexul coardelor, care determina dominanța apicala si acidul abscisic sintetizat de frunzele mature, care induc repausul mugural. Cresterea in lungime a lastarilor se realizeaza prin diviziunea meristemului intercalar situat la baza internodurilor si prin extensia celulelor nou formate.
Procesului de crestere a lastarilor incepe dupa dezmugurit. La inceput se desfasoara intr-un ritm lent; viteza maxima de crestere se realizeaza in perioada ce precede infloritul, iar o data cu infloritul, ritmul acestui proces scade.
Dinamica procesului de crestere a lastarilor are aspectul unei curbe sigmoide, valorile minime fiind determinate la inceputul si sfarsitul acestei perioade. In general, cresterea in lungime a internodului dureaza 15-25 zile, iar cu cat este mai lunga aceasta perioada, cu atat sunt mai mari dimensiunile internodurilor si ale frunzelor.
Cresterea este influențata de factori interni si externi.
Factorii interni
- modificarea raportului dintre hormonii stimulatori si inhibitorii de crestere;
- varsta vițelor;
- insusirile de soi, de portaltoi si sistemul radicular
- cantitatea de substanțe de rezerva.
Varsta vițelor este corelata cu capacitatea de crestere, astfel, vițele tinere, in varsta de 7-15 ani, au cea mai mare capacitate de crestere.
Vițele viguroase se caracterizeaza printr-o intensitate mare a proceselor metabolice, ritm rapid de diviziune celulara, lastari cu lungime si diametru mare si intrare tardiva in vegetație. Vigoarea vegetativa prea mare genereaza insa o competitivitate nutriționala intre varfurile de crestere si ovare, ceea ce contribuie la fenomenul de meiere.
Factorii externi
Temperatura este un factor limitativ de crestere. Temperatura minima pentru cresterea viței de vie este de 10sC. Temperatura optima variaza in funcție de soi si este de circa 25sC.
In condițiile unei temperaturi medii mai ridicate in lunile mai si iunie, intensitatea maxima a cresterii lastarilor poate coincide cu inceputul infloritului, iar in condițiile unor temperaturi mai coborate poate avea loc dupa sfarsitul infloritului. Cele mai mari cresteri au loc cand temperatura de la nivelul radacinii este de cca 30sC. Valorile scad daca temperatura ajunge la 35sC.
Variația diurna - nocturna a temperaturii reprezinta un factor ce influențeaza procesul de crestere a lastarilor. Temperatura diurna de 20sC si nocturna de 15sC au efect stimulator asupra procesului de crestere. La inceputul perioadei de vegetație, cca 65% din totalul cresterilor zilnice se realizeaza ziua. In luna iunie cresterile diurne si nocturne sunt egale, iar la sfarsitul lunii iulie cresterile diurne reprezinta doar cca 33%. Cresterile diurne reduse din timpul verii sunt determinate de stresul hidric si termic care este mai mare ziua decat noaptea.
