Principiile si tehnicile constructiei testelor psihologice

PRINCIPIILE SI TEHNICILE CONSTRUCTIEI TESTELOR PSIHOLOGICE

La finalul acestui capitol veti putea:

- Sa formulati un program pentru constructia unui test, de exemplu a un chestionar;

- Sa controlati daca instrumentul realizat intruneste unele dintre conditiile psihometrice specifice

ELABORAREA INSTRUMENTELOR DE PSIHODIAGNOZA

Activitatea de elaborare a testelor psihologice are toate caracteristicile unei activitati stiintifice. Ea are loc in baza unui program de cercetare care uneori dureaza intre 5 si 10 ani (U. Schiopu, 1976). Acest program cuprinde:

1) o faza initiala - o etapa de documentare - in care este studiata literatura de specialitate; prin aceasta are loc fixarea clara a problemei si integrarea ei teoretica

2) faza de schitare a directiei de actiune si de elaborare a solutiei; se stabileste calendarul cercetarii, planul de lucru. In aceasta faza are loc proiectarea si constructia modelului prealabil al testului. Acesta este un model material al modelului mental realizat in faza de documentare. In aceasta etapa sunt formulati itemii testului. Ei trebuie sa acopere in mod optim criteriul pe care testul trebuie sa-l masoare, adica sa constituie impreuna o structura eficient saturata in acest criteriu. In limbajul metodei corelatiilor aceasta echivaleaza cu necesitatea ca itemii sa coreleze inalt semnificativ cu criteriul extern.

3) faza activitatii de teren, de experimentare efectiva. Se procedeaza la efectuarea unor probe, de incercare pe un esantion redus ca marime, dar reprezentativ pentru populatia caruia testul ii este adresat. Cu acest prilej ies la iveala unele dificultati privitoare la modul de formulare a itemilor, la selectivitatea, validitatea si fidelitatea lor sau la aspecte care tin de modul de administrare sau de prelucrare. Cu acest prilej testele dobandesc o forma organizata, de montaj. Urmeaza faza de experimentare propriu-zisa in care este precizata valoarea diagnostica si de cunoastere a instrumentului. In aceasta faza testele pot avea o circulatie limitata in comunitatea stiintifica avand precizat clar faptul ca destinatia lui este exlusiv pentru cercetare. 4) faza de prelucrare, de interpretare a datelor si de stabilire a formei finale a testului psihologic. Sunt efectuate studii statistice prin care itemii nerelevanti sunt eliminati si introdusi altii mai eficienti. Este vorba de metoda analizei de itemi asupra careia vom reveni. Calitatea itemilor este hotaratoare pentru capacitatea diagnostica a testului.

Rezulta ca elaborarea unui test psihologic implica o activitate stiintifica indelungata, desfasurata de cele mai multe ori in echipa, activitate prin care se organizeaza structura acestuia (testului), adica morfologia sa, prin care se precizeaza carcteristicile strategice (cerinta de criteriu, calitatile psihometrice, elementele de standardizare a administrarii si interpretarii).

In realzarea unui test psihologic sau a unei baterii de teste munca de cercetare este centrata pe urmatoarele obiective:

1) precizarea criteriului (criteriul intern=ce vrem sa masuram, criteriul extern: aspectele reusitei pe care dorim sa o previzionam).

2) precizarea esantionului pe care se desfasoara experientele.

3) alegerea materialului care va indeplini functia de stimul pentru provocarea comportamentelor masurabile.

4) alegerea tipurilor de raspunsuri (libere, la alegere, verbale, nonverbale, etc.). Delimitarea intre informatiile furnizate in mod expres si cele cu caracter latent.

5) Alegerea sistemului de prelucrare a datelor obtinute. Elaborarea etalonului (tabelului de norme), verificarea caracteristicilor psihometrice (metrologice), etc.

PROBLEMELE ESANTIONARII

Experimentarea testului pe un esantion de selectie este conditionata de costurile mari ale abordarii intregii populatii. Esantionul reprezinta o colectivitate numerica restransa, aleasa conform unor insusiri (atribute). El trebuie sa satisfaca o serie de cerinte:

- sa aiba o marime acceptabila pentru criteriul vizat de test. Marimea este conditionata de echilibrul care trebuie sa functioneze intre gradul de precizie asteptat si costurile permise. In cazul unui test care are drept criteriu un fenomen psihic mai constnt cum sunt cele psihofiziologice, de ex., atunci este acceptat un esantion de marime mai redusa. Aici are loc o valorificare in intensiune a rezultatelor experimentelor

- sa fie omogen (omogenitate de cultura, sociala, de varsta, de nivel de scolarizare, profesionala). Omogenitatea este controlata prin gradul de aproximare a distributiei normale (simetria curbei). De exemplu omogenitatea de varsta este considerata conventional ca fiind exprimata de varsta medie corespunzatoare medianei de varsta cuprinsa intre doi ani consecutiv. Sunt considerati copii de 10 ani cei care au varsta cuprinsa intre 9 ani si 6 luni + o zi si 10 ani si 6 luni, in ziua cand au fost supusi examenului. Omogenitatea trebuie sa fie in echilibru cu reversul ei -heterogenitatea relativa.

- sa fie reprezentativ; Atunci cand testul trebuie sa aiba o aplicabilitate foarte larga esantionul trebuie sa reproduca structura populatiei de adresare. In acest scop sunt alese o serie de caracteristici unde reprezentativitatea in esantion trebuie sa fie proprtionala cu cea reala. Inauntrul fiecarei caracteristici selectia subiectilor se face aleator. De exemplu in cazul unei adresabilitati largi a unui test de inteligenta esantionul pe care se realizeaza acest test trebuie sa cuprinda in aceeasi proportie ca in populatia reala subiecti din toate grupele de varsta, de nivel de instructie, de sex, de mediu urban si rural etc.

ANALIZA DE ITEMI

Elaborarea, adaptarea sau revizia unui test implica operatia numita analiza de itemi. Aceasta metoda imbraca doua forme complementare: analiza de continut si analiza proprietatilor statistice ale itemilor.

Analiza de continut consta in verificarea gradului in care itemii traduc in mod corect definitia psihologica a procesului psihic (criteriului masurat). In cercetare este antrenat un grup de persoane competente care clasifica itemii d.p.d.v. al gradului in care ei acopera conceptele operationale implicate. Se masoara gradul lor de acord pentru fiecare item si sunt retinuti acei itemi care intrunesc un acord acceptabil.

Un alt procedeu privind analiza de continut consta in apelul la un criteriu extern dat de comportamentele externe ce urmeaza a fi anticipate prin test.

Un ultim procedeu consta in apelul la tehnica gandirii cu voce tare in timp ce subiectul, examinat individual, rezolva sarcina implicata in fiecare item. Sunt avute in vedere in special erorile sistematice.

Analiza proprietatilor statistice ale itemilor

Exista mai multe metode:

- Determinarea unor indici statistici privind gradul de dificultate a itemilor si ordonarea lor in test functie de acest criteriu. Gradul de dificultate este dat de proportia de subiecti care reusesc sa rezolve itemul unui test de capacitate. In cazul unui chestionar se foloseste indicele de popularitate al unei intrebari, ceea ce echivaleaza cu proportia de persoane care a raspuns cu ''da'' sau care aproba opinia sau pozitia exprimata de itemul evaluat. Itemul este cu atat mai dificil cu cat proportia este mai mica

Formula pentru calculul proportiei de subiecti care rezolva corect itemul este:

R - rasp. exacte, Rgr. - rasp. gresite, O - itemi. omisi

N -numarul de alternative prevazute de un item

Alti autori (Radu, I., 1975) recomanda sa folosim expresia bruta a proncentajului p=1-q, unde q= procentajul subiectilor cu nereusita la itemul analizat.

- Corelatia item - test consta in calculul corelatiei dintre fiecare item si scorul total obtinut de aceeasi subiecti la intregul test. Sunt pastrati in test acei itemi care au corelatii semnificative cu scorul global al testului. Ceilalti itemi, cu coeficienti mici, sunt considerati a fi nesiguri, aleatori sau depinzand de alt criteriu intern decat cel masurat. Deoarece de cele mai multe ori itemii comporta raspunsuri dihotomice (0-1, corect, incorect) se utilizeaza metoda coeficientilor de corelatie biseriali- r bis.

Presupunem urmatorul demers pentru primul item al unui test:

proportia subiectilor cu rezolvari corecte

proportia sub. cu rezolvari incorecte

unde :

m' = media la intregul test a celor cu reusita la itemul analizat,

m'' = idem nereusita,

abaterea standard a tuturor scorurilor la test

Radacina patrata din

Mai exista o metoda pentru calculul corelatiei item - test. Ea consta in dihotomizarea esantionului dupa scorul total la test. Se constiuie un grup din cei mai buni 27% si altul din cei mai slabi 27% ignorand subiectii situati in zona mediana, adica cei 46%.

Fiecare item este corelat cu cele doua grupuri extreme. Procedura este aplicabila in situatiile in care relatia dintre item si scorul global la test este lineara.

In urma analizei de itemi, itemii vor fi clasificati in :

- a) itemi prea usori, rezolvati de ansamblul subiectilor;

- b) itemi prea dificili, rezolvati de prea putini subiecti si uneori la intamplare;

- c) itemi discriminativi rezolvati corect de subiectii care care au un scor global la test ridicat.

Valoarea discriminativa

050 100

Procentajul raspunsurilor corecte

Itemii cei mai discriminativi sunt cei cu procentul de rezolvare de 50%. Pe acesta baza se poate stabili o zona de dificultate optima pentru o buna valoare discriminativa. ea poate fi intre 25 si 75%.

Relatia dintre dificultatea unui item si valoarea sa discriminativa poate fi ilustrata dupa Anastasi (1968) in termenii teoriei informatiei.

Un item care este rezolvat de 50% dintre subiecti ne da posibilitatea sa comparam de perechi cu reusita sau nereusita cea ce echivaleaza cu 2500 de unitati de informatie. (Un item rezolvat de 0 subiecti sau de 100% subiecti ne da 0 unitati de informatie (biti).

Un item rezolvat de 70 % subiecti va da biti.

Un item rezolvat de 90% sub. va da 900 biti.

Aceeasi problema poate fi discutata folosind gradarea pe curba Gauss daca valorile unui item se distribuie dupa curba normala. Valorile mari si mici ale dificultatii itemilor vor primi pe curba valori mari, pozitive, respectiv negative. Valoriile de 50% vor primi valoarea 0. Un item cu 84% reusita se va situa la 1s fata de medie deoarece 80=34% + 50.5 %, unde 34% este suprafata cuprinsa intre medie si 1s. Un item cu 16% reusita se va situa in suprafata cuprinsa intre medie si-1s.

Media

34%34%

-3σ -2σ-1 σ 0 1 σ 2σ 3σ

Un item trecut (rezolvat) de 100% (99,74) persoane se va situa intre media 3s.

VERIFICAREA CARACTERISTICILOR METROLOGICE ALE TESTELOR

1) Validitatea predictiva. Se determina sau se verifica corelatia dintre test si criteriu. Daca criteriul are forma dihotomica sau trihotomica se calculeaza coeficientii biseriali sau triseriali (rbis si rtris). Coeficientii trebuie sa fie semnificativi cel putin la pragul de probabilitate .001.

In verificarea puterii de predictie a unui test este mai utila ecuatia de predictie (regresie).

Introducem o paranteza lamuritoare privind aceasta metoda.

Ecuatia de regresie exprima cel mai bine tendinta punctelor de pe o diagrama de imprastiere.

Ea este linia celei mai bune potriviri (M. Smith, 1972), adica acea linie pentru care suma patratelor abaterilor de la ea este cea mai mica posibila. Ea are forma: unde, si De aici rezulta ca adica, unde este coeficientul de regresie al lui X in raport cu Y. El este panta, unghiul dreptei .

De asemenea, sunt cunoscute.

y

-xx

-y

Panta de regresie a lui X in raport cu Y este:               si

Exista si ecuatia de regresie a lui y in raport cu

Sa rezolvam urmatorul exemplu: , Sx=6.60, Sy=21.3,

, deci

Ecuatia de regresie are forma: X = 0.22 (Y - 155.5) + 81.2deci X = 0.22 Y + 46.7

Validitatea predictiva poate fi determinata pe grupuri contrastante d.p.d.v. al criteriului (reusita, nereusita profesionala) calculandu-se diferentele la test intre mediile grupurilor contrastante. Astfel se vede in ce masura testul discrimineaza cele doua grupuri.

Validitatea predictiva mai poate fi prezentata sub forma tabeleor de expectanta care contin relatia predictor - criteriu:

 

6-7