FUNCTIA DE REPRODUCERE IN LUMEA VIE

FUNCTIA DE REPRODUCERE

RE=din nou,RODUCERE=a duce mai departe origine in latina.

Exista doua mari categoriide reproducere in lumea vie

-asexuat-fara participarea gametilor

-sexuata-cu perticiparea gametilor.

Reproducerea asexuata:

a.diviziunea celulara:bipartiite, sciziparitate-este intalnita la bacterii, flagelate, rizopode, ciliate. Poate fi longitudinal la flagelate(euglena) sau transversala la ciliate(parameciul).

b.inmugurire:

la Saccharomyces cerevisiae, la spongieri, celenterate.

c.regenerare-spongieri, celenterate, anelide, echinoderme.

d.fragmentarea corpului vegetativ-din fragmentele rezultate genereaza noi indivizi: Spirogyra, licheni, briofite, plantele lemnoase.

e.prin organe vegetative

-tuberculi care provin din tuberizarea unei parti  dintr o ramura subterana(stolon) sau a varfului acestuia. EX:Solanum tuberosum-cartoful.

-bulbi care sunt tulpini scurte subterane.ex:Allium cepa-ceapa

-stoloni la Fragaria vesca-fragi.

-drajoni, lastari proveniti din muguri adventivi ai radacinilor ca la Populus sp.(plop), tilia sp. (tei), Robinia sp., Taraxacum sp.(papadia).

Reproducerea sexuata

Gametiise produc in organe sexuale pluricelulare(gonade)denumite testicule si ovare.

Contopirea ovulului cu spermatozoidul se numeste fecundatie. La foarte multe specii fecundatia este externa, mediul acvatic fiind favorabil intalnirii gametilor. Adaptarea la mediul terestru a determinat trecerea la fecundatia interna -anelide, insecte, reptile, pasari, mamifere.

Dupa fecundatie rezulta oul care este depus in apa la tantari  sau pe sol la virmi, reptile si pasari=animale ovipare, la care dezvoltarea are loc inafara organismului. La speciile ovovivipare-selacieni, unii amfibieni, unele reptile dezvoltarea initial a indivizilor are loc in partea terminala a ovoductelor iar la vivipare dezvoltarea noului individ are loc in tractusul genital feminin pana la ecloziune(iesirea puiului din ou).

Oul la vertebrate.

Pestii au sexe separate, fecundatia este externa.

Oul are o cantitate suficienta de vitelue(un complex de substante hranitoare).

In partea abdominal a embrionului se afla vezicula ombilicala plina cu vitelus care este folosit de pestisor 2-3 zile pana incepe sa se hraneasca singur.

Amfibienii-au sexe separate, fecundatia este externa. Oul contine mai putin vitelus nutritiv din care cauza apare fenomenul de metamorfoza-mai multe stadii prin care trece viitorul individ:ou, larva, moroloc,adult.

Reptilele au sexe separate, feundatia este interna.

In ou se dezvolta embrionul;el este acoperit cu o rasfrangere a ectodermului care formeaza un sac cu plin cu lichid-sac amniotic.

Dintr-o evaginare a partii terminale a intrestinului rezulta  alantoida care are rol de organ respirator si vezica urinara embrionara. Din ou ies pui care seamana cu parintii.

Pasari-sexe separate, fecundatia interna.

Oul contine o formatiune bogata in vitelus nutritiv cunocuta sub numirea de galbenus. Pe suprafta lui se afla banutul(galbenus+banut=celula ou). Galbenusul este inconjurat de albus, o solutie de albumina. Pe partile laterale 2 cordoane numite salaze leaga galbenusul de de extremitatea oului, orientand discul germinativ spre corpul pasarii care cloceste, ferind embrionul de loviturii.

Oul este protejat de o coaja calcaroasa sub care se afla 2 membrane cochiliere-cea externa aderenta la coaja calcaroasa si cea interna care se separa la nivelul polului rotuinjit delimitand intre ele o camera cu aer.

La temperatura constanta de 39 de grade Celsius  incepe dezvoltatrea embrionului.

Sunt prezente anexele embrionare-amnios si alantoida.

Mamifere.

Cele inferioare sunt ovipare-monotreme(echidna, ornitorinc).

La marsupiale primele stadii de dezvoltare embrionara a celulei ou au loc in uterul materniar puiul este expulzat dupa numai cateva zile de gestatie, dezvoltarea ultrrioara avand loc in marsupiu.

La mamiferele superioare se formeaza placenta care inlesneste schimburile nutritive dintre mama si embrion.

REPRODUCEREA PLANTELOR

Reproducerea asexuata la plante:

Acest tip de reproducere se realizeaza cu ajutorul germenilor asexuati.Cand acesti sunt specializati (spori ) este vorba despre reproducere asexuata specializata. Cand germenii asexuati sunt nespecializati, reproducerea se numeste vegetative.

Reproducerea asexuata specializata:

Unele plante terestre se inmultesc prin spori . Ei sunt germeni asexuati unicelulari specializati care se formeaza in organe numite sporogon (la muschi) sau sporange(la ferigi) . Formarea lor este precedata de o diviziune reductionala (meioza) , de aceea ei sunt haploizi.

- La muschi: dupa fecundatie ia nastere zigotul. Din acesta se dezvolta sporogonul in care se formeaza sporii haploizi. Prin germinare, din spor ia nastere un tal filamentos - protonema, pe care se formeaza noi tulpinite de muschi ce vor purta organele sexuale.

- La ferigi : dupa fecundatie, din zigot (care nu se desprinde de portal) se dezvolta o plantula, un sporofit tanar, pe care se formeaza la maturitate, pe fata inferioara a frunzei, sporangi grupati in sori. In sporangi, in urma meiozei, se formeaza sporii. La maturitate sporangii se deschid si elibereaza acesti spori.

Prin germinare, sporul da nastere unei plantule haploide- protalul, pe care se formeaza organelle producatoare de gamete.

Reproducerea vegetativa la plante:

Reproducerea vegetative la plante este de tip asexuat, in care descendentul este generat de un singur parinte.Noul individ rezulta dintr-un fragment al corpului parental.Astfel, la unii muschi , pe frunzisoare se formeaza propagule pluricelulare, care prin diviziune genereaza un gametofit nou.

La unele plante acvatice toamna se formeaza muguri de iarna , care se desprind de planta mama si ierneaza in namol.

La majoritatea plantelor, reproducerea vegetative se realizeaza prin organe vegetative: tulpini, radacini, frunze.

Celulele redevin " meristematice" (se intorc la stadiul embrionar) si se divid intens , mitotic; dau astfel nastere la o noua planta.

Inmultirea vegetative se poate realize prin: muguri adventivi de pe radacini (drajoni), tulpini taratoare (stoloni), tulpini subterane (bulbi, rizomi, tuberculi), fragmente de tulpini sau frunze (butasi).

Oamenii folosesc pentru cultivarea unor plante(ceapa, usturoi,pansele, allele, cartof),organele subterane amintite. Ei au elaborate metode artificiale de multiplicare a plantelor utile, de exemplu : marcotajul, butasirea si altoirea.

MARCOTAJUL: consta in ingroparea unei portiuni dintr-o ramura, lasandu-I varful afara. Portiunea ingropata trebuie sa prezinte cel putin un nod la care lastarul (numit marcota) sa poata inradacina.

BUTASIREA: este taierea unui fragment dintr-o ramura si fixarea sa in pamant cu capatul bazal in jos. Butasul trebuie sa aiba cel putin doua noduri cu muguri viabili.De la cel de jos se formeaza radacini, iar de cel superior un nou lastar.

ALTOIREA: se practica la pomii fructiferi si unii arbusti. Se detaseaza un fragment mic de ramura (sau numai un mugure), altoiul care se articuleaza care se articuleaza la tesuturile conducatoare ale unei plante inradacinate (portaltoi)

La ora actuala, multiplicarea vegetative este o tehnica de mare interes.

Reproducerea sexuata la angiosperme:

Reproducerea sexuata presupune contopirea a doi gamete de sex opus( haploizi-n) in procesul de fecundatie. Rezulta celula-ou sau zigotul (diploid -2n) care continua ciclul de dezvoltare a noului organism.

Acesta, spre deosebire de cel rezultat in urma reproducerii asexuate, contine trasaturi commune cu cele ale parintilor, dar are si caractere noi, care asigura variabilitatea in cadrul speciei.

La plantele cu seminte- spermatofite, reproducerea sexuata se realizeaza cu ajutorul florilor si semintelor (la gimnosperme) si cu ajutorul florilor, semintelor si fructelor (la angiosperme) . La angiosperme, fructul protejeaza semintele si asigura raspandirea lor.

Procesul de fecundatie la angiosperme:

Graunciorul de polen ajuns pe stigmatul florii ( in urma polenizarii prin vant,apa sau insecte) germineaza. Formeaza un tub polinic in care patrund cei doi nuclei spermatici ( gamete barbatesti ), proveniti din diviziunea mitotica a nucleului generativ al graunciorului de polen.

Un nucleu se contopeste cu oosfera ( gametul femeiesc) si formeaza celula-ou sau zigotul principal(2n). Al doilea nucleu spermatic (n) se contopeste cu nucleul secundar al sacului embrionar (2n) si formeaza zigotul accesoriu (3n), de aceea la angiosperme fecundatia este dubla.

Dupa fecundatie urmeaza procesele care conduc la transformare ovulelor in seminte si a ovarului in fruct.

FLOAREA la gimnosperme si angiosperme

Organul cel mai evoluat din regnul plantelor este floarea care a aparut prima oara la conifere si apoi a evoluat la angiosperme.

Floarea la angiosperme are originea in mugurii florali mixti ai tulpinii. Ele se dezolta la subsuara frunzelor modificate numite broctee.

Functiile florii sunt:

organ unde se formeaza celulele reproducatoare

este sediul fecundarii, formarii fructului

In functie de organizare, florile sunt de mai multe tipuri:

- unirexuate (cand organele de reproducere sunt separate)

hermafrodite (majoritatea florilor): au ambele tipuri deorgane reproducatoare

androceu (masculin)

gineceu (feminin)

Cele unisexuate sunt:

-monoice: organele de reproducere sunt separate, dar pe acelasi individ

-dioice: organele de reproducere sunt pe indivizi diferiti

Androceul: totalitatea staminelor dintr-o floare formeaza androceul care constitue partea barbateascaDaca concresterea staminelor are loc numai la nivelul filamentelor, androceul poate fi:- monodelf, - diadelf, - triadelf, - pentadelf,- polidelf.

Pozitia staminelor pe receptacul:

- spirociclic - ca la majoritatea magnolialelor

- ciclic  - pe un singur verticel (androceu hoplostimon)

- pe doua verticele (androceu diplostemon)

- pe mai multe verticele (androceu polistemon)

In functie de numarul staminelor din care este format androceul, florile pot fi: - monandre

- diandre

- triandre

Gineceul: apare pentru prima data la angioasperme si reprezinta parte femeiasca din floare. Este format din unul sau mai multe microsporople (carpele) care ocupa axtremitatea axului floral.

Gineceul prezinta trei parti: - ovarul

- stilul

- stigmatul

Gineceul poate fi: - monocarpelar

- bicarpelar

- tricarpelar

- tatracarpelar

- pentacarpelar

- policarpelar

Pozitia carpelelor pe receptacul poate fi:

- ciclica

- sporiciclica (Magnoliaceae)

Dupa raportul dintre carpele, gineceul poate fi:

cu carpele libere numit apocarp

cu capete unite numit sincarp sau cenocarp

Componentele florii sunt: - peduncul

- receptacul

- invelis floral

- caliciu

- corola

- androceu

- gineceu

Pedunculul - este un internod care se termina cu axulflorii sau receptacul. Cand florile sunt grupate in inflorescente acesta poarta numele de pedice, iar cand lipseste, florile se numesc sesile.

Receptaculul - este un varf vegetativ pe care sunt insirate componentele florii.

Receptaculul poate avea diferite forme:

o           cilindric (micsunele)

o           conic (piciorul-cocosului)

o           disciform (fraga)

o           in forma de butelie (ghiocel)

o           in forma de cupa (speciile de maces)

Caliciul - este invelisul extern al periantului alcatuit din

mai multe sepale.

Dupa culoarea lor, caliciul poate fi:

- foliaceu - cand sepalele sunt verzi

- petaloid - cand sepalele sunt colorate

Dupa raportul de concrestere dintre sepale, caliciul este:

- caliciu dialisepal

- caliciu gamosepal - caliciul gamosepal actinomorf

- caliciul tubulos

- caliciul infudibuliform

- caliciul combanulat

- caliciul urceolat

- caliciul globulos

Corola - este cel de-al doilea invelis al periantului alcatuit

din petale.

Dupa raportul de concrestere dintre petale, corola pote fi:

- corola gamopitala

- corola dialipetala

Dupa simetrie, corola poate fi:

- actinorfa

- zigomorfa

- asimetrica

In final se poate spune ca floarea este un organ de reproducere in care are loc procesul biologic, ce duce, in final, la formarea noului germen de inmultire - samanta - protejata de fruct.

REPRODUCEREA LA OM

Reproducerea este o caracteristica fundamental a oricarei fiinte vii si se realizeaza prin participarea a doua organisme de sexe diferite.Ea este rezultatul fecundarii gametului feminin(ovul) de catre gametul masculin(spermatozoid) .Oul rezultat se grefeaza in cavitatea utrina ,unde continua sa creasca si sa se dezvolte , pana ce fatul , devenit viabil, este expulzat din uter prin actul nasterii.
Diferentierea sexuala este prezenta inca din momentul formarii oului, dar diferentierea intersexuala somatopshica are loc lent in timpul copilarii si se realizeaza deplin dupa pubertate,ca urmare activitatii gonadelor.In copilarie, hormonii sexuali secretati in cantitati reduse contribuie impreuna cu ceilalti hormoni, la cr esterea si dezvoltarea armonioasa a organismului, iar dupa pubertate ecesti hormoni secretati in cantitatii crescute determina caracteristici diferentiate la cele doua sexe .
Organizarea morfofunctionala a sistemului reproducator la ambele sexe este extrem de complexe , gonadele avand atat functia de a produce gameti , cat si cea de a secreta hormoni sexuali , care prin diferitele lor activitati asupra organelor genitale si asupra intregului organism asigura conditii pentru reproducere .

Structura aparatului genital masculin

Aparatul genital masculin este constituit din testicule, cai excretoare, glande anexe si organul copulator(penis).
Testiculul, organ pereche cu functie exocrina si endocrina,se dezvolta in regiunea lombara a cavitatii abdominale si din a-3-a luna a vietiiintrauterine incepe sa coboare, strabate peretele anterior al abdomenului in regiunea inghinala sila nastere ajunge in scrot.
Testiculul este invelit intr-o membrana fibroasa ,albughineea.
In partea superioara a testiculului,lbughineea prezita o condensare ca un con fibros,denumit mediastinul testiculului,strabatuta de canale excretoare,vase de sange si nervii testiculari.Din aceasta ingrosare pornesc spre interior septuri conjunctive care impart testiculul in 200-300 de lobuli.
Ei au forma piramidala, cu baza spre albuginee si varful spre mediastin. Fiecare lobul testicular contine 1-4 tubi semisferici contorti, in interiorul carora se formeaza gametii masculini(spermatozoizii). Tubii sunt separati intre ei prin tesut conjuctiv interstitial, in care se gasesc vase si nervi, precum si celule interstitiale Leydig , care secreta hormonii androgeni. La examenul microscopic, tubii seminiferi contorti prezinta la exterior o membrana bazala pe care sunt dispuse mai multe straturi de celule producatoare de spermatozoizi, printre care se gasesc celule alungite, de sustinere. Toti tubii unui lobul se unesc spre mediastinul testiculului intr-un colector comun(tubul drept). Tbii drepti se deschid intr-o retea de canale neregulate si apoi se colecteaza in 10-12 canale aferente care se indreapta spre epidim.
Acesta este situat la partea superioara si posterioara a testiculului si are forma de virgula. Cnalul epididimar rezulta prin unirea canalelor aferente si se continua cu canalulu deferent, care urca in abdomen. Acesta se continua cu canalul ejaculator si, dupa ce se uneste cu canlul de excretie al veziculei seminale, strabate prostata si se deschide in uretra.
Veziculele seminale au un rol de a secreta un lichid, care se elimina in canalul ejaculator, servind ca vehicul si ca un mediu nutritiv pentru spermatozoizi.
Prostata este o glanda voluminoasa tubuloacinoasa, unica, situata in pelvis, sub vezica urinara, inconjura portiunea initiala a uretrei. Prostata secreta un lichid care intra in constitutia spermei.
Penisul este constituit din doi corpi cavernosi si corpul spongiios care inconjoara complet uretra.


Functiile testiculare.

Gonada masculina - testiculul - are functia de a produce spermatozoizi - spermatogeneza - si de a secreta hormonii androgeni, ambele functii fiind controlate de catre hormonii gonadotropi si ai hipofizei anterioare.
Spermatogeneza este rezultatul unor procese complexe de diviziune si maturare a celulelor geminale primitive - spermatogonii - care se gasesc pe membrana bazala a tubilor semisferi. Procesul incepe la pubertate si continua apoi neintrerupt tot timpul vietii, diminuandu-se progresiv la batranete. Spermatogoniile se divid de mai multe ori prin mitoza, rezultand spermatocite de ordinul I, care contin un numar complet de cromozomi(la om, 44 de cromozomi stomatici si 2 cromozomi sexuali). Dupa ce cresc, spermatocitele primare se divid meiotic, formand spermatocite de gradul II - care au jumatate din numarul de cromozomi. Spermatocitele II se divid rapid rezultand spermatidele care au tot numarul jumatate de cromozomi si acestea se transforma direct, fara diviziuni, in spermatozoizi.
Spermatozoidul - gamet masculin - determina sexul rpdosului de conceptie. Este o celula de lungime 50-70 microni, constituita din cap, piesa intermediara si flagel. La partea anterioara prezinta un corpuscul ascutit - acrozomul - care contine o enzima ce faciliteaza patrunderea spermatozoidului in ovul in timpul fecundatiei. Piesa intermediara contine o mare cantitate de glicogen, necesar ca material energetic pentru miscarile spermatozoidului. Coada, prin miscari helicoiadale, asigura mobilitatea spermatozoidului.
Secretia de hormoni androgeni se datoreaza celulelor interstitiale testiculare. Principalulul hormon androgen este testosteronul, sintetizat din colesterol, din care se sintetizeaza si alti hormoni(corticosuprarenalieni si ovarieni). De altfel si celulele corticosuprarenale secreta cantitati reduse de testosteron, atat la barbati cat si la femei.
Horminii androgeni stimuleaza cresterea si dezvoltarea organelor genitale masculine si mentine troficitatea epiteliului spermatogenic, asigura dezvoltarea si mentinerea caracterelor sexuale secundare(anumite particularitati somatice, vocea, pilozitatea, dezvoltarea musculaturii si a scheletului, distributia grasimii de rezerva, etc.) si au un efect anabolic asupra metabolismului protidic.
Activitatea testiculara este reglata de catre hormonii gonadotropi si ai hipofizei anterioare: FSH mentine functia spermatogenetica si LH stimuleaza secretia de testosteron. La randul sau secretia hormonilor hipofizari este reglata printr-un mecanism de feedback de catre nivelul testosteronului plasmatic, care actioneaza atat asupra unor nuclei hipotalamici cat si asupra hipofiziei.

Structura aparatului genital feminin

Aparatul genital feminin este alcatuit din ovare si caile genitale reprezentate de trompele uterine, uterul si vaginul. Ovarele, organe pereche situate in pelvis de o parte si de alta a uterului, produc gametii feminini(ovule) si secreta hormonii sexuali feminini. Forma ovarului este ovoida, iar suprafata sa neteda inainte de pubertate, prezinta multiple cicatrice la femeile mai varstnice. In partea centrala - zona medulara - ovarul este alcatuit dintr-o stroma de tesut conjunctiv cuprinzand vasele sangvine si limfatice, fibre nervoase. Zona corticala prezinta la suprafata un epiteliu de acoperire si sub el foliculii ovarieni, formatiuni rotunde, pline sau cavitare, dupa stadiul evolutiv. La nastere exista in ambele ovare 400 000 - 500 000 de foliculi ovarieni primordiali. Cea mai mare parte a acestor foliculi deegenereaza, doar 300 - 400 vor matura in perioada de fertilitate a femeii, formand gametii feminini(ovulele). Foliculii ovarieni se gasesc in stadii succesive de evolutie: primordiali, cavitari si maturi.
Trompa uterina, organ pereche situat de o parte si de cealalta a uterului este un conduct care face legatura intre ovar si uter. Extremitatea ddintre ovar are forma de palnie si prezinta numeroase franjuri, avand rolul de a capta si a conduce spre uter ovulul expulzat.
Uterul este un organ cavitar nepereche, situat median in pelvis, intre vezica si rect. Are forma de para turtita anteroposterior, orientata cu varful in jos, iar pe extremitatea sa inferioara(colul uterin) se insera vaginul. In perioada de fertilitate a femeii, mucoasa uterina sufera sub influenta hormonilor ovarieni, modificari ciclice care se desfasoara in cursul a 28 de zile(ciclul menstrual) si trec prin urmatoarele 3 faze: faza menstruala, cu durata de 2-3 zile, in care stratul superficiala al mucoasei uterine distruse se elimina in vagin, impreuna cu o anumita hemoragie, faza proliferativa, intre a 4-a si a 14-a zi, caracterizata prin proliferarea si ingrosarea mucoasei, si faza secretorie care dureaza de la a 15-a zi pana la o noua menstruatie, in cazul cand nu a avut loc fecundarea ovulului. Aceste modificari ale mucoasei uterine creeaza conditii optime pentru grefarea ovulului fecundat.
Vaginul, organ tubular si cavitar, continua colul uterin.

Glandele mamare sunt organe anexe ale aparatului genital feminin a caror dezvoltare constituie unul dintre caracterele sexuale secundare ale femeii.
Glanda mamara, de tip tubuloacinos, este alcatuitadin lobi care se deschid, prin canalele galactofore, la nivelul mamelonului.

ANEXE IMAGINI

Maduva -sectiune interna

Rinichiul :