|
|
|
PRINCIPII DE CLASIFICARE SI TIPOLOGII VICTIMALE
Nevoia imbunatatirii metodelor de clasificare a persoanelor, una din cele cinci solicitari majorate psihologiei, trebuie sa se refere nu numai la categoria infractorilor ci si la categoria victimelor. Este greu de realizat o clasificare a victimelor datorita dificultatilor care apar si care pot fi grupate in trei mari categorii:
1. Exista o mare diversitate a infractiunilor si implicit a categoriilor de victime;
2. Avand in vedere responsabilitatile si rolul jucat in comiterea infractiunii exista mari diferente interindividuale in grupurile de victime;
3. Victimele apartinand tuturor categoriilor variabile de: varsta, sex, pregatire socio-profesionala, pregatire culturala, rol-status, social etc.
Cu toate ca s-au lovit de aceste dificultati cercetatorii au cautat sa realizeze clasificari ale victimelor in functie de o serie de criterii.
1.1. CRITERII DE CLASIFICARE IN FUNCTIE DE CATEGORIA INFRACTIONALA A AGENTULUI VICTIMIZATOR.
In functie de acest prim criteriu se pot diferentia:
a) victime ale infractiunii de talharie ;
b) victime ale infractiunii de viol;
c) victime ale infractiunii de furt;
d) victime ale excrocherei;
e) victime ale infractiunii de omor;
f) victime ale infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte;
Folosind aproximativ aceleasi criterii, A. Karmen diferentiaza urmatoarele categorii devictime:
a) copii disparuti;
b) copii maltratati fizic si sexual;
c) femei maltratate;
d) victime ale atacului sexual;
e) persoane in varsta - victime ale crimei;
f) victime ale soferilor in stare de ebrietate;
1.2. CRITERII DE CLASIFICARE IN FUNCTIE DE IMPLICATIILE SOCIO-JURIDICE (VINOVATIE, IMPLICARE ETC.)
Foarte multe clasificari iau in atentie criteriul privind gradul de implicare si de responsabilitate al victimelor in comiterea infractiunii.
Folosindu-se de acest criteriu Mendelsohn in 1956 diferentiaza urmatoarele categorii de victime:
1. complet inocent;
2. avand o vinovatie minora;
3. la fel de vinovat ca si infractorul;
4. mai vinovat decat infractorul;
5. cel mai vinovat, responsabilitate totala in comiterea infractiunii;
6. simulant sau confabulator;
Aceasta tipologie foloseste o scala gradata privitoare la raspunderea ce revine victimei si infractorului privind comiterea infractiunii. La o extremitate a acestei scale se afla nevinovatia iar la cealalta, intreaga responsabilitate a victimei. Se observa ca din punct de vedere psihologic si psiho-social se intalnesc cazuri in care responsabilitatea victimei este impartita cu cea a infractorului. Apare chiar o situatie paradoxala in care responsabilitatea apartine in intregime victimei, deci infractorul apare ca fiind nevinovat, inocent.
Tinand cont de gradul de participare si de implicare al victimelor in comiterea actelor infractionale, E. Fattah (1967) le clasifica in:
1) nonparticipare;
2) latent; predispus;
3) provocator;
4) participant;
5) fals;
Una din clasificarile cele mai utile din punct de vedere stiintific este cea a lui Stephen Schafer (1977) care utilizand drept criteriu gradul de participare si implicit de raspundere a victimei in comiterea infractiunii, diferentiaza sapte categorii de victime:
1 victime care anterior faptului infractional nu au avut nici o legatura cu faptasul. Victima si infractorul se intalnesc la locul infractiunii intr-un mod cu totul intamplator. Un exemplu in acest sens il constituie cazul functionarului de la ghiseul bancii care cade victima unui infractor numai pentru ca la ora respectiva se gasea la ghiseu.
In acest caz actiunea infractorului este rezultatul unei decizii unilaterale luate de el, victima este total intamplatoare , caracteristicile sale fizice sau psihice nu sunt determinate in nici un fel, victima nu are vreo parte de vina.
2) victime provocatoare - sunt acelea care, anterior victimizarii lor au comis ceva constient sau inconstient, fata de infractor. Un exemplu in aceste sens il constituie persoanele (victime ulterioare) care se comporta arogant fata de viitorul infractor, sau care nu-si tin promisiunile ori au legaturi amoroase cu iubita infractorului etc. In asemenea cazuri intelegem ca responsabilitatea actului infractional se imparte intre protagonisti.
3 victima care precipita declansarea actiunii raufacatorului. In aceasta categorie intra persoanele care, prin conduita lor, stimuleaza raufacatorii in comiterea infractiunilor, desi intre ei nu a existat nici o legatura. Exemplu: femeia care umbla seara prin locuri putin frecventate cu o costumatie provocatoare; persoana care tranteste portiera masinii, dar uita sa o incuie. In aceste cazuri o parte din vina apartine victimei deoarece comportamentul neglijent , lipsa de grija fata de bunuri sau propria persoana o fac sa devina jertfa usoara pentru infractori.
4) victime slabe sub aspect biologic. In aceasta categorie de victime intra persoanele care prezinta slabiciuni din punct de vedere fizic sau psihic, fiind din aceasta cauza usor victimizate. In acest caz, din punct de vedere al vinovatiei, raspunderea revine persoanelor care sunt obligate sa le ingrijeasca, sa le supravegheze si sa le asigure paza juridica (rude ingrijitori, surori de caritate etc.)
5) victime slabe sub aspect social. Este cazul acelor persoane care apartin unor grupuri minoritare etnice sau care apartin unor religii neagreate de comunitate. Aceste persoane pot sa fie victimizate frecvent de catre ceilalti reprezentanti ai comunitatii fara sa aiba nici un fel ce vina.
6) victime autovictimizate. In aceasta categorie intra persoanele care orienteaza agresiunea catre propria persoana. Suicidul, toxicomaniile, inversiunile sexuale, cartoforia sunt exemple de acte deviante sau chiar criminale in care cel in cauza are dublu rol: criminal si victima.
7) victimele politice sunt acele persoane care au suferit din cauza convingerilor lor materializate sau nu in actiuni.
2.3. CRITERII DE CLASIFICARE TINAND DE FACTORI PSIHOLOGICI, BIOLOGICI SI SOCIALI.
Plecand de la diferentierea victimelor innascute si de victimele societatii, Hans von Hentig, in ultimele sale lucrari utilizeaza drept criterii factori psihologici, biologici si sociali pentru a contura 13 categorii de victime:
1) Victimele tinere (nevarstnice) sunt o categorie de victime care cad prada usor agresorilor, datorita faptului ca sunt neevoluate fizic, naivi si fara experienta sub aspect mintal. Copiii, pentru ca despre ei este vorba, pot fi usor victimizati. Ca forme de victimizare Hentig enumera: rapirea, maltratarea si abuzul sexual mai ales la fete.
2) Femeile ca victime. Femeile tinere pot deveni victime ale unor criminali dupa ce au fost siluite. In ceea ce priveste femeile in varsta, acestea devin victime ale unor barbati care utilizeaza superioritatea lor fizica la comiterea faptei.
Hans von Hentig remarca faptul ca femeile ocupa un statut victimal determinat biologic in cadrul crimelor de ordin sexual.
3) Varstnicii sunt victimizati datorita faptului ca infractorii ii banuiesc ca au o anumita avere, profitand de slabiciunea lor fizica si de imposibilitatea de aparare.
4) Consumatorii de alcool si stupefiante. Comparativ cu alte categorii de victime acestia sunt expusi in cea mai mare masura. Consumatorii de alcool sunt expusi frecvent actiunilor victimizante ale hotilor de buzunare, cartoforilor, talharilor ect. In ceea ce-i priveste pe consumatorii de droguri acestia sunt expusi preponderent pericolului de autovictimizare.
5) Imigrantii sunt o prada usoara pentru infractori, deoarece imigratia produce o reducere temporara in domeniul relatiilor umane vitale. Lipsa de mijloace materiale, ignorarea limbii in noua tara, ostilitatea bastinasilor constituie un complex care atrage infractorii ce vor exploata starea de mizerie si de credulitate a noului venit.
6) Minoritatile etnice pot fi victimizati usor.
7) Indivizii (temporar) deprimati pot fi victimizati usor datorita nivelului scazut al reactivitatii lor fizice si psihice.
8) Indivizii normali, dar cu inteligenta redusa sunt nascuti pentru a fi victime - spune Hentig. Succesiunea manevrelor infractionale (destul de transparente de altfel) este posibila in special datorita stupizeniei victimelor si mai putin mintii sclipitoare a escrocilor.
9) Indivizii achizitivi, sunt acei indivizi care cauta intotdeauna sa profite. Aceasta tendinta ii poate transforma atat in infractori (chiar criminali) cat si in victime. Hentig deosebeste trei categorii de hrapareti:
- hrapareti saraci - cauta prin castiguri sa-si dobandeasca o anumita siguranta;
- hraparetii din clasele mijlocii - sunt dornici in a obtine bunuri de lux;
- hraparetii bogati - sunt dornici sa-si mareasca averea. Ei sunt expusi cel mai mult
victimizarii.
10 ) Indivizii destrabalati si desfranati sunt indivizii care din pricina indiferentei si a dispretului fata de legi, devin prada usoara pentru infractori, fiind vulnerabili fata de manevrele acestora.
11) Indivizii singuratici si cu 'inima zdrobita' pot fi usor victimizati, deoarece cu greu pot suporta singuratatea si frustrarile (sentimentale, mai ales) la care i-a supus viata. Acest fapt duce la marirea credulitatii lor si implicit la cresterea vulnerabilitatii si probalitatii de a fi victimizati (furturi, inselatorii, fraude, crime).
12) Chinuitorii sunt acei indivizi, care in urma chinurilor sistematice si prelungite la care supun unele persoane, mai ales in cadrul familiei, cad victima reactiilor agresive ale acestora. Von Hentig da un exemplu al unui tata, care, alcoolic fiind si chinuidu-si familia de mai mult timp, ajunge sa fie ucis de propriul fiu.
13) Indivizii 'blocati' . Indivizii blocati sunt aceia care sunt incurcati in multe datorii. In aceasta categorie pot fi inclusi oamenii de afaceri si bancherii faliti, care nu mai vad nici o rezolvare pe cale legala a situatiei in care se afla si apeleaza la unii 'binevoitori' ce ofera 'solutii' cazandu-le astfel victime.
CRITERII DE CLASIFICARE TINAND DE RAPORTURILE INTERPERSONALE VICTIMA-INFRACTOR
In 1968 Lamborn evidentiaza cateva categorii de victime, subliniind mai ales tipurile de 'intalnire' victima-infractor:
1. initiere;
2. facilitare;
3. provocare;
4. comitere;
5. savarsire;
6. cooperare;
7. instigare;
Unsprezece ani mai tarziu, in 1979, mentinandu-se in aceeasi zona, Sheley scoate in evidenta, rolul pe care il poate juca victima ca membru al cuplului penal, in comiterea infractiunii si realizeaza o noua si interesanta clasificare:
1. infractor activ - victima
2. infractor activ - victima semi-activa
3. infractor activ - victima activa
4. infractor semi pasiv - victima activa
5. infractor pasiv - victima activa
Din aceasta clasificare se poate desprinde mult mai usor rolul jucat de victima, ca membru al 'diadei', al cuplului penal, in comiterea infractiunii.
