|
|
|
O modalitate de clasificarea a testelor
Testul este o procedura sistematica pentru observarea si descrierea unui comportament cu ajutorul unor scale numerice sau categorii fixe (Cronbach, 1990) sau o masurare obiectiva si standardizata a unui esantion de comportament (Anastasi, 1968).
Tipuri de teste care sunt folosite de obicei in cadrul procesului de selectie :
Teste de inteligenta - mai putin populare in ultimul timp;
Teste de aptitudini - estimeaza potentialul unei persoane de a indeplini sarcini de lucru, de exemplu aptitudini numerice, verbale, perceptuale sau tehnice;
Teste de abilitati - evalueaza abilitatile si aptitudinile deja dobandite prin experienta sau perfectionare, de exemplu operare pe calculator;
Teste de personalitate - evalueaza caracteristicile personalitatii, cum ar fi: extravert/introvert, stabilitatea emotionala, daca persoana este agreabila, constiincioasa, deschisa la experiente etc.;
Teste de onestitate - evalueaza probabilitatea ca un angajat sa se implice sau sa tolereze activitati ilegale in cadrul firmei (furt, utilizarea nepermisa a bunurilor companiei etc.).
Testele pot fi impartite in doua categorii:
care masoara performanta maxima (inteligenta, aptitudini, deprinderi) si cele
care masoara comportamentul tipic (atitudini, obiceiuri, interese, trasaturi de personalitate).
Testele pot fi administrate atat in varianta creion-hartie, dar si computerizat, daca continutul lor este potrivit pentru automatizare. Utilizarea computerului in testare ofera posibilitatea obtinerii rapide a scorului si raportarii la normele grupului, dar poate ridica probleme tehnice si chiar anxietate pentru subiectii nefamiliarizati cu computerul.
Testele de inteligenta sunt clasificate din punct de vedere al modului de administrare in: teste individuale si teste de grup.
Testele de inteligenta cu administrare individuala au o mai mare valoare psihodiagnostica atat prin specificul lor, prin complexitatea lor, dar si prin faptul ca permit efectuarea unor observatii interesante in timpul desfasurarii probei. Avem posibilitatea sa vedem cum se integreaza in sarcina subiectul, daca are capacitatea de a-si planifica activitatea, daca persevereaza si daca este capabil de a profita de pe urma exercitului ( rezolvarii itemilor anteriori).
Testele de grup sau colective sunt folosite pentru examinarea unor populatii mari, ele sunt folositoare pentru ca, avand la baza etalonarii lor esantioane foarte mari, permit in limitele normalitatii o buna discriminativitate a subiectilor. Probele individuale sunt potrivite pentru depistarea intarzierilor mentale si a nivelurilor de handicap. Probele colective se folosesc mai ales in selectia profesionala, scolara si mai putin in depistarea si evaluarea nivelului de handicap mental.
O alta clasificare imparte testele de inteligenta in teste analitice sI teste sintetice de inteligenta. Testele analitice pot fi exemplificate prin Scara metrica a inteligentei a lui - Alfred Binet cu reviziile efectuate de Terman, bateriile Wechsler, Lahi, Meilli, s.a. Caracteristic acestor tipuri de teste este faptul ca permit o evaluare a inteligentei pe componentele ei masurate prin diverse subteste: componenta verbala, componenta de performanta (Wechsler). Unele dintre ele ne dau posibilitatea reprezentarii grafice in stea a nivelului de dezvoltare a componentelor inteligentei.
teste nonverbale de inteligenta - le putem exemplifica prin:
matricile progresive Raven
testul desenului din blocuri - cuburile Kohs - si variantele sale
labirintele Porteus
probele Bonnardel etc.
Caracteristic acestor teste este faptul ca au fost gandite sa fie administrate prin utilizarea cat mai redusa a instuctajului verbal. Unele dintre aceste probe pot fii administrate subiectilor cu handicap auditiv, pe baza unui instructaj minim.
Testele clinice de inteligenta. In acesta categorie putem incadra scarile de maturitate mentala de tip Columbia si scarile de performanta.
In general testele de inteligenta sunt interpretate pe baza cuantificarii performantei. Cuantificare ce se realizeaza fie sub forma coeficientului de inteligenta, fie sub forma decilelor, centilelor, staninelor si a altor forme de etalonare. Atat in cultura americana cat si in cea europena coeficientul de inteligensa (Q.I.) a starnit multe confuzii. A. Anastasi atrage atentia asupra faptului ca multe persoane inteleg prin Q.I. insasi inteligenta. Q.I. nu exprima inteligenta, ci exprima performanta la o sarcina, la un test de inteligenta. L.Tyler si B. Walsh (1979) subliniaza ca IQ nu reprezinta rezultatul unei masuratori a ceva anume ci pur si simplu " o cale de a indica ritmul de dezvoltare al unui copil. Cercetarile ulterioare au dovedit ca acest ritm nu este atat de constant pe cat s-a crezut pentru a putea permite o predictie exacta a nivelului de inteligenta la varsta adulta. La varsta adulta IQ este o cale inadecvata pentru a descrie inteligenta (Anastasi, op.cit, L.Tyler si B. Walsh op.cit.). Amintim ca Q.I. este egal cu raportul dintre varsta mentala si varsta cronologica inmultit cu o suta. Dar si aici au existat foarte multe confuzii pentru ca asa cum se poate observa la scara Binet - Simon, determinarea varstei mentale se face pe baza numarului de itemi pe care ii rezolva o persoana (numar de itemi care exprima varsta subiectilor care au rezolvat acea sarcina si atunci subiectului i se aribuie din punct de vedere mental aceea varsta.
