Speciile de plante din padurea tropicala

SPECIILE DE PLANTE DIN PADUREA TROPICALA

Copacii in padurea tropicala cresc sub forma de etaje, astfel se pot aminti sase etaje de vegetatie care nu se pot delimita clar, - pe sol sunt plantele ierboase, tufisuri, arbusti. Solul are un strat subtire de humus cu o capacitate redusa de hrana, de aceea un rol important joaca in asigurare cu hrana Mykorrhiza.
Procesele de transformare a substantelor sunt accelerate in aceasta regiune din cauza climei calde si umede, prin desisul de radacini absorbtia hranei e rapida cu o fotosinteza intensa.
Dar numai 5 % din hrana sunt absorbite din sol de catre plante, o parte din sursa de hrana cade ca materii in descompunere pe frunzis, sau pe sol, prin lipsa anotimpurilor exista tot timpul anului frunze cazute care sunt supuse imediat unor procese de descompunere, prin capacitatea redusa de depozitare a stratului subtire de humus, aceste substante in descompunere sunt imediat absorbite de plante.
Furnicile si termitele joaca un rol important in aceste procese complexe de simbioza, si de transformare a biomasei vegetale in proteina animala, fiind intermediari intre producator si consumator, in prezent se cerceteaza procesele de transformare care au loc in coroana arborilor din etajele superioare a padurii tropicale.
O categorie insemnata (80 %) din vegetatia regiunii o constituie plantele agatatoare (lianele) si epifitii ca ferigile, ciupercile, muschii, orhidee, bromelii , care contribuie la imbogatirea humusului.

Palmierul rafie - copacul cu cele mai mari frunze din lume

Palmierul rafie (Raphia) face parte dintr-un  gen care cuprinde doisprezece specii de palmieri, nativi din regiunile tropicale ale Africii, in special din Madagascar; o singura specie - R. taedigera poate fi intalnita si in America Centrala si de Sud. Acesti copaci cresc in inaltime pana la 16 m si sunt remarcabili datorita frunzelor lor compuse, penate, cele mai lungi din tot regnul vegetal; frunzele palmierului R. regalis detin recordul in acest sens, ajungand pana la 25,11 m. in lungime si 3 m. latime. Plantele sunt monocarpe si fie infloresc o singura data si mor dupa ce semintele ajung la maturitate, fie tulpinile individuale mor dupa ce dau fructe, iar sistemul de radacini ramane viu si genereaza noi tulpini.

Imensele frunze cresc intr-un smoc urias, in varful trunchiului, fiecare fiind impartita in zeci de frunzulite inguste, ascutite, care ies in lateral din tulpina centrala. Chiar si aceste frunzulite depasesc uneori 1 m lungime. Datorita dimensiunii lor, frunzele sunt foarte eficiente in captarea luminii. In acest scop ele consuma, insa, foarte multa energie, avand nevoie de tulpini puternice, care sa le imobilizeze. Pentru a rezolva aceasta problema, palmierul rafie s-a adaptat, avand mereu numai 12 frunze adulte (copacii cu frunze mult mai mici, asa cum sunt, de exemplu, stejarii, au deseori peste un sfert de million de frunze adulte).

Fibrele acestui palmier au numeroase utilizari, mai ales in domeniile textil si al costructiilor. In mediul local sunt folosite pentru confectionarea funiilor, barelor, pentru sprijinirea grinzilor sau ca diverse invelitori pentru acoperisuri, pentru care sunt folosite frunzele si crengile.

Membrana de pe partea inferioara a frunzelor este folosita pentru a obtine o fibra lunga si subtire, care poate fi vopsita si impletita si din care se fabrica produse textile, ce variaza de la palarii la pantofi sau covoare decorative

Din Palmierul rafie se obtine, de asemenea, o bautura importanta in cultura africana. Seva copacului contine zaharuri. Aceasta este colectata in mod traditional, prin taierea copacului in partea de sus si prin suspendarea unei tartacute mari in care se scurge lichidul alb-laptos. Spre deosebire de colectarea sevei palmierului de ulei, acest proces ucide copacul. Atat seva palmierului rafie cat si cea a palmierului de ulei se lasa sa fermenteze cateva zile. Atunci cand este proaspat colectata ea este dulce si usor intepatoare. Aceasta seva este numita vin.

Palmierul de ratan

Termenul 'rattan' provine din limba malaieza ('rotan') si desemneaza aproximativ 600 de specii de palmieri din subfamilia Calameae, native din regiunile tropicale ale Africii, Asiei si Australasiei. Multe specii de ratan difera de ceilalti palmieri, avand trunchiurile subtiri, cu un diametru de 2-5 cm., si partile internodale dintre frunze lungi. Nu numai ca nu pot fi catalogati drept copaci, dar acesti palmieri seamana cu vita de vie, agatandu-se de vegetatia din jur. Unele specii, insa - Metroxylon, Pigafetta, Raphia etc. - sunt reprezentate de copaci tipic palmierilor, cu trunchiurile stabile si etecte. Ratanul este oarecum similar bambusului, fiind unele dintre cele mai rezistente esente. Spre deosebire de acesta, tulpinile de ratan ('malacca') au miezul solid, acest lucru facandu-l mai durabil si mai greu de rupt.

Majoritatea populatiei de rattan (70%) poate fi intalnita in Indonezia, distribuita de-a lungul insulelor: Borneo, Sulawesi si Sumbawa. Restul de 30% traieste in Philippine, Sri Lanka, Malaiezia si Bangladesh.

Trunchiul palmierului de rattan poate masura 180 metri lungime, ceea ce ar determina ca arborele din familia Arecaceae sa fie cel mai inalt copac din lume. Insa acest record este numai unul teoretic, pentru ca palmierul se 'indoaie' sub greutatea proprie in timp ce creste.

Acesti copaci din sud-estul Asiei au trunchiurile subtiri si flexibile; frunzele au spini mari, orientati inapoi, care se prind de crengile altor copaci, sustinand palmierul. In caz contrar, acesti arbori serpuitori s-ar prabusi. 

Datorita rattanului, padurile in care acesta creste au o valoare economica ridicata - este o specie usor de recoltat, necesita intrumental simplist si este usor de transportat. De asemenea, creste mult mai repede decat multi alti arbori tropicali.

Rattanul nu se destrama si este ideal in fabricarea mobilei. Reprezinta unul dintre cele mai versatile materiale naturale, putand fi folosit la fabricarea oricarui tip de mobilier: fotolii, masute, corpuri de iluminat, covoare si obiecte decorative. In ultimii ani, mobilierul din impletitura de fibre naturale este foarte cautat, gasindu-si locul in stiluri dintre cele mai diferite de amenajare, de la oriental, japonez sau colonial, pana la rustic sau chiar modern.

FERIGA CORN DE CERB

Platycerium superbum creste la inaltime, in general pe trunchiul copacilor din padurile tropicale si ocazional printre stanci, in nordul Australiei si in Noua Guinee. Este o planta epifita (traieste fixate pe alta planta, fara a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin), avand nevoie de multa caldura (20-22 gr.C) si umiditate. Exista soiuri carora le priesc si temperaturile mai joase, de 12-14 gr.C.

Numele popular i se trage de la forma frunzelor sale, asemanatoare coarnelor de cerb - i se mai spune si feriga corn de ren. Planta este prevazuta cu inca un set de frunze, de culoare maro, infasurate in jurul trunchiului, cu rol de acoperire. Acestea o fixeaza si formeaza o cupa, in care se aduna frunze si alte resturi, care cad din coroana copacului, transformandu-se intr-un compost nutritiv.

Acest compost asigura plantei o valoroasa sursa de potasiu si calciu, nutrienti necesari pentru producerea unor frunze noi.

Exista numeroase modalitati de crestere a acestor ferigi, desi majoritatea sunt cumparate in ghivece de mici dimensiuni in care tulpina va trebuie sa se maturizeze inante de a produce ramuri cu frunze fertile. De asemenea trebuie luata in considerare greutatea acestor plante. In ceea ce priveste tehnica de crestere, se obisnuieste ca acestea sa fie urcate pe placi/panouri din lemn masiv si agatate pe un spalier ori plantate intr-un cos suspendat dintr-un loc sigur din tavan. In zonele mai calde acestea pot fi asezate direct la baza trunchiului unui copac din gradina.

Pamantul in care plantati feriga trebuie sa fie bine aerisit si sa contina frunze descompuse, muschi de padure sau radacini de ferigi. Deoarece prezinta niste perisori absorbanti, frunzele plantei nu trebuie stropite sau sterse. Este necesar ca udatul cu ingrasaminte diluate sa se execute periodic, fiindu-i foarte necesar. Feriga se va proteja de razele directe ale soarelui. Inmultirea se face prin samanta sau diviziune, detasand tinerele plante, care trebuie sa fie inzestrate cu un manunchi de radacini.

ALOE VERA-planta minune

Inca din antichitate, Aloe Vera a fost utilizata in tratarea diferitelor afectiuni de catre oamenii din intreaga lume, pentru efectele sale binefacatoare asupra sanatatii, dar si frumusetii.

Aloe Vera accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul. In plus, planta are efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara. Prin efectele benefice, ea asigura combaterea numeroaselor probleme de sanatate si este capabila sa vindece si sa amelioreze multe boli si anomalii. Aloe Vera hraneste, detoxifica, normalizeaza tractul digestiv si favorizeaza absorbtia alimentelor. Traversand organismul, echilibreaza starea generala.

Datorita compozitiei sale naturale, vegetale, Aloe Vera tine corpul intr-o stare fiziologica sanatoasa, creeaza organismului posibilitatea de a se regenera. Prin intarirea sistemului imunitar, are un efect preventiv durabil asupra organismului, acesta fiind capabil sa valorifice cele 240 de substante active, conform necesitatilor sale.

Aloe Vera este o planta inalta de aproximativ 1 m, cu 12-15 frunze late, carnoase, greutatea fiecarei frunze atingind 700-1500gr.

Aloe Vera creste indeosebi in zonele subtropicale, dar este deja binecunoscuta in multe tari pentru efectele sale terapeutice extraordinare, fiind considerata de aceea ca un veritabil medicament natural.

Planta a fost utilizata inca din antichitate, fiind renumita pentru virtutile sale curative. Vechii egipteni numeau Aloe Vera chiar 'planta nemuririi' iar tratatul medical antic, Papyrus Ebers, vechi de peste 3500 de ani, mentioneaza multiple efecte vindecatoare ale Aloe Vera.

Frunzele de Aloe Vera contin componenta cea mai valoroasa a plantei, faimosul gel de aloe vera, foarte bogat de substante necesare organismului: peste 75 nutrienti, 200 componenti activi,20 minerale,18 aminoacizi si 12 vitamine.

Instabilitatea accentuata a gelului de aloe vera a constituit un obstacol important in calea raspandirii sale. In contact cu aerul, acesta se oxideaza rapid, in decursul a doua ore pierzandu-si majoritatea principiilor active.

O firma internationala detine patru brevete de stabilizare a gelului de aloe vera prin metode strict naturale, fara aditivi sau conservanti chimici de sinteza, ce i-au permis sa obtina un gel stabilizat 100%, cu termen de garantie ce a crescut de la 2 ore la patru ani!

Produsele cu gel stabilizat Aloe Vera au fost primele care au fost primele care au atins standardele de calitate ale Consiliului Stiintific International pentru Aloe (IASC).

Cine este Aloe Vera?

Aloe Barbadensis Miller, supranumita Aloe Vera, este o planta subtropicala din familia liliaceelor (ca si usturoiul, ceapa, crinul, laleaua, etc.). Ea este una din cele peste 250 de specii de aloe, binecunoscuta in multe tari pentru efectul sau terapeutic extraordinar, fiind considerata de aceea ca un veritabil medicament natural. Denumirea de 'aloe' provine de la cuvantul arab 'aloeh' care inseamna in limba araba 'seva cristalina si amara', iar planta a fost utilizata inca din antichitate, fiind renumita pentru virtutile sale curative.
Numele de Aloe Barbadensis Miller l-a primit dupa botanistul Miller care a descris pentru prima data planta aloe din insulele Barbados. Alti botanisti i-au dat numele de Aloe Vera Linné, Aloe Vera Lemarck. In comert Aloe Barbadensis Miller este cunoscuta sub numele de Aloe Vera, 'vera' fiind cuvantul latin care inseamna 'adevarata', denumire ce se datoreaza efectului terapeutic foarte puternic. Desi nu este singura specie de aloe cu efecte curative, conform cu ultimele cercetari medicale in domeniu, Aloe Vera este specia cu cele mai puternice rezultate medicale.

Aloe - un secret stravechi

Vechii egipteni o numeau 'planta nemuririi' si o puneau printre darurile funerare inmormantate impreuna cu faraonii, pentru a asigura, chiar si dupa moarte, sanatate spiritului faraonului. Cu sute de ani in urma africanii agatau planta in manunchiuri deasupra usii pentru a alunga spiritele malefice. Medici celebri ai antichitatii si personalitati istorice remarcabile au fost fascinate de puterea curativa a acestei plante.
Prima atestare 'documentara' a plantei miracol aloe vera o gasim incrustata in piatra pe o placuta descoperita intr-un mormant egiptean de acum 3500 de ani.
Primul tratat medical antic care mentioneaza planta de aloe vera si efectele ei vindecatoare se numeste 'Papyrus Ebers' si se estimeaza ca a fost redactat in jurul datei 1553-1550 i.d.H.

Originara din tarile tropicale, atinge inaltimea de 50-100 cm, are frunzele suculente, carnoase, cu marginea dintata sau spinoasa si flori portocalii, galbene sau rosii.

Din frunze se extrage saburul sau aloesul, care se foloseste in farmacii.

Planta se foloseste sub forma de:

1. Tinctura, in cazul plagilor, ulceratiilor, arsurilor
2. Frunze tocate
3. Suc pentru eczeme

Are efecte cicatrizante, antimicrobiene, biostimulatoare, antituberculoase 

Rafflesia arnoldi

Planta Rafflesia: Uriasa planta Rafflesia este cea mai mare floare din lume, cantareste pana la 7 kg si masoara pana la 91 cm. Gasindu-se in padurile tropicale din Malaezia si Indonezia, planta emana un miros de carne putrezita pentru a atrage unele specii de muste.

Rafflesia arnoldi, care se intalneste numai in anumite zone ale Sumatrei, este cea mai mare planta din lume. Aceasta planta parazit creste pe anumite liane, dar nu produce frunze. Din aceeasi zona a Sumatrei provine o alta specie gigant, Amorphophallus tatinum, cea mai mare inflorescenta a genului.

Amorphophallus tatinum

In unele cazuri, frunzele plantelor tinere pot fi de 10 ori mai mari decat cele ale unor plante adulte. Padurile tropicale, contin de asemenea si plante insectivore, care isi procura unele substante folositoare prin capturarea insectelor in frunzele lor. Insecta este prinsa intr-o cavitate, ce se afla in centrul plantei, si contine sucuri digestive. In padurea tropicala se intalnesc, de asemenea si liane care se urca pe copacii, astfel expunandu-si frunzele si florile la lumin

Orhideea lunii

Deoarece flora este atat de variata, multi oameni din Indonezia traiesc bine de pe urma resurselor naturale. Se cunosc circa 6000 specii de plante care sunt folosite direct sau indirect de oameni. Un exemplu remarcabil in vremurile moderne il constituie folosirea plantelor in producerea medicamentelor traditionale pe baza de plante sau Jamu. Florile sunt indispensabile in ceremonii si ritualuri traditionale.