Principiul realitatii si principiul placerii

PRINCIPIUL REALITATII SI PRINCIPIUL PLACERII

preconstient (subconstient)

(in) constient refularea

in - lipsit de constiinta (sens privatil)

Continuturile inconstiente au fost constiente dar au fost refulate (de cele mai multe ori)

Cea ce provoaca refularea este sexualitatea.

Pulsiunile sexuale se opun pulsiunilor constiente.

Totul se explica prin mecanismul atentiei.

Freud a aratat ca exista doua principii de functionare a psihicului, care sunt in conflict

1)  

2)   Principiul placerii

Mecanismul atentiei este subordonat principiului realitatii.

Atentia - asociere constiinta - perceptie

PCS - subsistem perceptie - constiinta

Indicatorul functional al acestui sistem este atentia.

Principiul placerii functioneaza in maniera inversa: orientarea catre interiorul acestui organism

Libidoul (energia sexuala) alimenteaza acest principiu.

Sexualitatea este mecanismul care perturbeaza mecanismul atentiei (PCS).

Exista un conflict intre realitate si dorinta (intotdeauna dorim mai mult decat ne poate oferi realitatea).

Dorinta umana este lipsita de masura (Lacan).

Ea trebuie sa domine realitatea; se bazeaza pe instinct (preia de la instinct irepresibilitatea (caracterul irepresiv).

Spre deosebire de trebuinta, care are o baza reala, dorinta nu are baza reala (uneori dorinta si trebuinta se confunda).

Visul - realizarea unei dorinte (Freud)

Lacan: dorinta este prin sine irealizabila. Trebuinta dispare in momentul cand este realizata, dorinta insa nu.

Freud vorbeste de o fixare orala a libidoului (oamenii mananca din placerea de a manca, exista o voluptate in a inghiti, o placere a asimilarii, placerea de a mesteca, de a pune in functiune aparatul oral).

alcoolismul, fumatul, gurmandismul - legate de fixatii orale: placerea vine din utilizarea zonei orale.

Nimeni nu se declara satisfacut de ceea ce are: dorinta este insatiabila.

Trebuinta este localizata, are o sursa bine definita, pe cand dorinta isi schimba obiectul.

Fixatia orala este innascuta, experienta de placere primordiala, model al placerii.

Repetarea experientei: incercare de retraire iluzorie a experientei initiale.

Sexualitatea este responsabila de construirea inconstientului (dorintele sexuale ne distrag de la realitate).

Fumat, alcool - dependenta care le altereaza comportamentul social + consecinte de ordin somatic

Principiul realitatii - este impus din afara, de grupul social din comunitatea din care face parte individul, ceea ce duce la un anumit conformism; noi incercam sa ne conformam.

Principiul placerii - orientat catre satisfacerea unei dorinte insatiabile ignora acest principiu

Cel care renunta trece prin sevraj - perioada destul de dura, care necesita o motivatie puternica

Sexualitatea - vazuta ca un factor perturbator - explica aparitia starii patologice, distruge normalul psihicului.

Exemplu: istericii - viata lor este perturbata de anumite probleme de ordin sexual (persoane inteligente, culte, cu o viata sociala bogata etc.).

Interesul obsedant aratat sexualitatii - transmitere culturala a isteriei

(comportament sexual reprimat isterie

culpabilizare legata de sexualitate isterie)

Vedetele - imagini construite, bazate pe simboluri culturale ale sexualitatii

In cazul istericului: preocupare de a corespunde imaginii exterioare (dorinta sincera, nedisimulata a pacientului de a scapa de simptome).

Intregul grup al nevrozelor - caracterizat prin constiinta bolii (nevroticul are o constiinta nefericita - sufera din cauza bolii)

Exista o mare diferenta cu psihoticul, care nu accepta boala, nu o recunoaste, nu are constiinta bolii, se considera normal.

Nevroticul

suferinta morala si psihica

boala este considerata un stigmat social

ignora cauza

Terapia pentru nevroze: conducerea nevroticului catre cunoasterea si acceptarea cauzalitatii

Ceea ce e respins in inconstient incearca sa se reintoarca in constient simptomul

Simptomul:

compromis intre:

constientul intransigent (principiul realitatii) si

inconstient (refulat) (principiul placerii)

permite realizarea refulatului mecanismul rusinii, al culpei, al vinei

Structurile nevrotice (distincte de nevroticul patologic): tip de personalitate NORMALA in care ceea ce se manifesta ca patologic este ca tendinta: oamenii care pot fi culpabilizati, care isi asuma diferite vine, responsabilitati.

Mecanismele psihozei sunt mecanisme proiective (ceilalti sunt de vina).

Structurile psihotice: absenta sentimentelor de vina, nu are remuscari (nu este un monstru, dar la el functioneaza mecanismul proiectiei: propriile sentimente, afecte sunt atribuite celorlalti, proiectate pe ceilalti).

TENDINTELE:

nevrotice

psihotice - sunt moduri de a percepe realitatea

Nevroza

involutiva

comportamentul devine tot mai mirobolant, mai complex

Psihoza

duce la saracirea comportamentului

in stare extrema, duce la autism, la catatonie (ex. structura formala, tot mai simpla, aplicata peste tot) - schematism ingrozitor

are o certitudine absoluta - idei putine, dar in care crede cu tarie ('Vezi, ti-am zis eu!') - paranoia

daca realitatea este mai bogata decat ceea ce crede el, nu are importanta

Psihoticii:

au un comportament excentric, infatisarea excentrica (machiaj excesiv)

indivizi sordizi, murdari, zdrente (schizofrenie)

nu ii intereseaza cum arata, traiesc in alta lume - ca si concept

folosesc o limba 'a pasarilor' - cu mai pot comunica (salata de cuvinte), gangurit

pierde cate ceva in fiecare zi si pana nu mai ramane nimic, supravietuiesc biologic (fara afectivitate), agresivitate - izbucniri aleatorii, inainte de a se institui catatonia

Nevroticii:

hiperordonati, hiperpreocupati de cum arata

pot face crize din nimic (ex. din cauza unei acnee)

Pentru psihoze, tratamentul psihanalitic nu are o mare eficacitate, nu exista o recuperare, doar se incetineste evolutia bolii

structura afectiva este primitiva, necreativa (nevroticul este creativ), separare afect - ratiune, impresioneaza raceala, afectele sunt discordante, chiar daca exista, reactiile sunt ciudate, de neinteles (trairi afective nejustificate, foarte posesivi).

Nevroza: sub semnul lui Oedip - relatie triunghiulara, ternara (mama, tata, fiu)

Psihoza

relatie duala, anacritica (relatia mama - baiat, flacau: - relatie inchisa, fara prieteni, relatii reci cu cunoscutii, traiesc in cercul lor, nu-i vezi separat; ei considera ca formeaza o singura fiinta, nu pot distinge intre 'eu' si 'celalalt'(apare in paturile defavorizate ale societatii in mod special)

relatia nu are conotatie afectiva sau erotica (afectivul nu joaca un rol dominant)

nu este recomandata terapia psihanalitica ca si tratament, care este de tip deconstructiv (psihanaliza: demontarea unei parti a personalitatii pentru a ajunge la punctul nevralgic si o reconstruim)

personalitatea psihoticului se lichefiaza sub impactul bolii: este nevoie de o terapie constructiva, foarte greu de realizat (boala este degenerativa) - se poate doar intarzia boala

nu sunt elucidate cauzele (genetice, factori culturali)

In ultima lui teorie, Freud vorbeste despre:

Eros             sexualitatea si tendintele de conservare

Thanatos:   tendintele distructive (auto si heterodistructive): agrsivitatea de multe ori sublimata

Nu mai exista acel conflict care perturba intre placere si realitate, ci un alt conflict: Eros - Thanatos

Seductia: forma nevrotica de agresivitate nedusa la capat

Pentru psihoze: agresivitatea in forma pura, nesublimata (ex. taierea cu lama pe corp, stingerea tigarii pe mana)

(sex - appeal: sexualitate convertita cultural)

Comportament autodistructiv de o maniera psihotica: nu exista simbolizare, sublimare culturala, de a da o semnificatie culturala (deturnarea impulsului catre un simbol cultural), refularea nu functioneaza, personalitatea este una de fatada, nu are o istorie afectiva

Familie psihotica:

mama: dominatoare, castratoare

tatal: absent, atat in raporturile cu mama, cat si cu copilul

Semnificatia lui Oedip:

evadare din biologic, din relatia duala (omul singur are familia cu trei pozitii); familia biologica (animal) are o structura binara: mama - copil

structura ternara: trimite copilul catre social, catre o realitate simbolica (felul cum copilul rezolva complexul lui Oedip).