|
|
|
Comportamentul - definitie si concept
Comportamentul, dupa Tilquin, este ansamblul reactiilor adaptative, obiectiv-observabile, pe care un organism, prevazut cu sistem nervos, le executa ca raspuns la stimulii din ambianta, care, de asemenea sunt obiectiv-observabili, fiind echivalentul termenului de behaviour. Comportamentul este deci, in sens larg, o reactie totala a unui organism, prin care el raspunde la o situatie traita, in functie de stimularile mediului si de tensiunile sale interne si ale carui miscari succesive sunt orientate intr-o directie semnificativa.
Dupa H. Pieron, comportamentul reprezinta modul de a fi si de a actiona al animalelor si al omului, manifestari obiective ale activitatilor lor globale. P. Janet introduce termenul de conduita caruia ii acorda o semnificatie mai complexa.
Cercetarile experimentale ale lui Watson precum si cele ale lui Pavlov si-au adus o importanta contributie la dezvoltarea studiilor referitoare la comportament.
Sunt recunoscute doua acceptiuni in legatura cu comportamentul. Prima conceptie se refera la faptul ca psihologia reprezinta de fapt "stiinta comportamentului" acesta fiind o inlantuire continua de reflexe conditionate. Cea de-a doua perspectiva, ne demonstreaza ca, de fapt comportamentul reprezinta acel mod de a exista si de a reactiona al unui individ in viata de toate zilele, in mod obisnuit, la stimuli comuni sau la situatii diferite. In contextul celor afirmate mai sus, putem afirma ca individul isi manifesta comportamentul prin conduite. De aceea, comportamentul este un raspuns la o situatie fiind direct conditionat si proportional cu natura situatiei si cu cea a individului.
Intelegerea comportamentului nu poate fi deplina decat daca se vor lua in considerare spre analizare si aspectele patologice ale acestuia. Tulburarile de comportament se manifesta printr-un dezechilibru constitutional, pierderea contactului cu realitatea, slabirea judecatii si autocriticii, avand un caracter diferentiat raportat la varsta adolescentului, sau a subiectului in general, sunt numai cateva din caracteristicile comportamentului deviant.
Comportamentul deviant se abate de la normele de acreditare in cadrul unui sistem social mergand pana la conflict cu valorile culturale. Comportamentul deviant este comportamentul care violeaza asteptarile institutionalizate - adica asteptarile impartasite si recunoscute ca legitime in cadrul unui sistem social. Opus comportamentului conformist, comportamentul deviant are si o semnificatie de inadaptare. Statistic vorbind, devianta este o abatere de la medie. Prin comportament deviant se inteleg numai abaterile cu sens negativ, antivaloric, de tipul delicventei, vagabondajului, negativismului, malformatiilor caracteriale si chiar a psihopatiilor. Reprezentand o abatere de la anumite valori sau moravuri, comportamentul deviant este definit intotdeauna concret, in raport cu grupul sau colectivitatea; ceea ce este normal pentru un grup poate fi deviant pentru altul. Cu cat grupul este mai coerent, cu atat este mai intolerant fata de comportamentul deviant. De aceea, se acorda o atentie deosebita studiului etiologiei comportamentului deviant si cailor de prevenire a lui.
