|
|
|
Motivatia activitatii sportive
Motivele activitatii umane sunt fortele interioare care stimuleaza activitatea declansand-o, sustinand-o si directionand-o ; ele reprezinta reflectarea subiectiva a trebuintelor si a conditiilor de viata si de munca si dau individului energie in efortul de realizare a scopului.
Trebuintele constituie sursa primara a actiunii, generate de dezechilibrul care apare in relatia dintre organism si mediu. A.Maslow realizeaza o spirala (piramida) a trebuintelor diferentiindu-le, valoric pe sapte trepte. Impulsurile reprezinta manifestarea unei excitabilitati sporite a centrilor nervosi fata de anumiti stimuli. Motivele pentru care tinerii practica numeroasele ramuri sportive sunt diferite dar majoritatea sunt legate de faptul ca practicarea sportului ofera satisfactiile cele mai puternice si mai diverse.
P. A. Rudik a sistematizat varietatea motivelor activitatii sportive in motive directe si mijlocite.
1. Motivele directe
sentimentul specific trait de sportiv si care consta in satisfactia produsa de activitatea musculara depusa in timpul exercitiilor fizice care produc efecte dinamogene, maresc excitabilitatea scoartei cerebrale si, prin acesta, influenteaza asupra tuturor proceselor vitale, producand stari afective pozitive;
satisfactia estetica generata de frumusetea si indemanarea in executia diferitelor miscari; aceasta satisfactie apare, mai ales, in ramurile de sport ce se caracterizeaza prin armonia miscarilor (inot, patinaj, gimnastica, tenis, schi);
tendinta de a se manifesta curajos si hotarat in timpul exercitiilor dificile si periculoase; pe baza acestui motiv, tinerii isi aleg ramuri sportive dificile (box, parasutism, alpinism);
elementele de concurs: intrecerea este un stimulent pentru activitate, uneori urmarindu-se, in special, participarea, indiferent de rezultatul obtinut;
tendinta de a obtine recorduri sau performante de valoare.
2. Motive mijlocite:
tendinta de a deveni puternic, tare, sanatos prin practicarea sporturilor apare la cei mai multi tineri impresionati fiind de calitatile unor sportivi renumiti;
tendinta de a se pregati pentru activitatea profesionala prin sport; tinerii isi dau seama ca rezultatele bune obtinute in munca (aviatori, actori, ingineri) depind de nivelul pregatirii fizice, de indicii de sanatate, de abilitatile motrice dobandite prin exercitii fizice sistematice;
sentimentul datoriei, necesitatea de a respecta norme impuse de participarea la activitate;
intelegerea importantei sociale a activitatii sportive.
Motivele activitatii sportive sunt deosebit de variate, ele insumandu-se, uneori, la una si aceeasi persoana care are, astfel, o motivatie mai bogata pentru activitatea sportiva. O alta caracteristica este aceea ca motivele sunt dinamice, se transforma, se schimba, in felul acesta aceeasi activitate capata in decursul timpului motivari foarte diferite.
Competenta este o forma specific-sportiva a motivatiei realizarii si in general, psihologii sportivi sunt de acord cu faptul ca aceasta competenta se dezvolta din motivatia realizarii. Examinand factorii care influenteaza comportamentul realizarii putem intelege competenta.
Motivatia de realizare are o bogata traditie de cercetare care ne furnizeaza interpretari psihologice aplicabile activitatii sportive. Competitia este cea mai raspandita situatie de realizare in sport, realizarea aparand si in situatiile noncompetitive cand indivizii isi compara performantele cu standarde personale.
Astfel, aproape toate activitatile sportive implica o forma de comportament al realizarii. Teoria lui Atkinson(1974) este un model de interactiune care mentioneaza rolul personalitatii si a factorilor situationali ca determinanti ai comportamentului realizarii.
Murray a fost primul care a discutat despre motivatia realizarii ca un factor al personalitatii si a definit nevoia de a stapani, manipula sau organiza obiecte, fiinte sau idei, a realiza aceasta rapid si independent, a invinge obstacolele si a atinge un standard inalt, a se depasi pe sine, a concura si a-i intrece pe ceilalti, a creste increderea de sine. Murray a realizat si Thematic Apperception Test (TAT) pentru a masura nevoia individului de realizare, TAT fiind cea mai raspandita proba a motivatiei realizarii ca un test proiectiv.
Atkinson a extins lucrarea lui Murray si a descris motivatia realizarii ca o constructie a personalitatii. Potrivit afirmatiei lui Atkinson, motivatia realizarii combina doua constructe ale personalitatii: motivul pentru a apropia succesul (Ms) si motivul pentru a evita esecul (Maf). Primul reprezinta capacitatea de a experimenta mandria sau satisfactia intr-o realizare, cel de al doilea reprezinta capacitatea de a experimenta jena sau umilinta ca o consecinta a esecului.
Chiar daca dorim succesul si incercam sa evitam esecul, nu toti indivizii au aceste doua motive la acelasi nivel. in teoria lui Atkinson factorul semnificativ al personalitatii este reprezentata prin diferenta dintre cele doua motive (Ms-Maf). Persoanele care au un Ms inalt sunt in cautare de situatii care favorizeaza realizarea si se straduiesc sa obtina succes fara prea multa preocupare privind esecul. Indivizii care au un Ms scazut si un Maf inalt sunt ingrijorati in caz de esec; chiar daca succesul ar fi placut, prefera sa evite posibilitatea esecului iar nelinistea lor este asociata cu situatii de realizare. Indivizii care au nivele egale de Ms si Maf, indiferent daca ambele sunt inalte sau scazute, se afla la granita dintre cele doua categorii. Cand nici unul dintre motive nu domina, anticiparile, potrivit teoriei lui Atkinson, nu sunt foarte clare.
Teoria lui Atkinson nu face aprecieri numai pe baza motivelor dar combina factorii personalitatii cu cei situationali. Factorul situational principal, in teoria lui Atkinson, il reprezinta sarcina si dificultatile sau, mai specific, probabilitatea de succes a individului (Ps). Ps variaza de la 0 (nici o sansa) la 100 (succes asigurat). De exemplu, in cazul unui jucator de tenis mediu, Ps-ul intr-un meci cu un campion poate fi si 1 la 10 sau 10; Ps-ul intr-un meci cu un incepator poate fi de 9 la 10 sau 90; intr-un meci cu partener cu o capacitate egala, Ps-ul acestuia ar fi 50.
Un al doilea factor situational din teoria lui Atkinson il reprezinta stimulentul valorii de succes (Is). Ca si Ps, Is este o caracteristica a sarcinii de realizat. De fapt, asa cum este descris in Fig. 14, Is este relatat direct la Ps ca Is = 1-PS. Aceasta relatie sugereaza ca, cu cat sunt mai scazute sansele de succes, cu atat este mai mare stimulul valorii de succes. De exemplu, daca un jucator de tenis este mediocru, are putine sanse de a castiga un meci impotriva unui jucator de renume, Ps fiind 10. Desi are putine sanse de succes, daca ar castiga un meci ar fi entuziasmat; stimulentul valorii ar fi inalt (Ps=90), dar stimulentul valorii scazut (Is=10) si nu ar fi foarte entuziasmat de perspectivele succesului.
Cu cat diferenta dintre cele doua motive este mai mare cu atat este mai puternica tendinta de apropiere a succesului sau evitare a esecului. Individul cu un potential inalt are o tendinta de a apropia situatiile de realizare iar cel cu un potential mai scazut are o tendinta de a evita acele situatii. Diferenta dintre individul cu un potential inalt sau scazut este cea mai mare in situatiile cele mai provocatoare sau incerte (Ps= .50) pentru ca acele situatii arata tendintele cele mai puternic behavioriste.
Formulele evocate de teoria lui Atkinson proiecteaza trei categorii generale de comportament al realizarii:
-posibilitate (alegere)
-intensitate
-persistenta.
-Alegerea se refera la decizia individului pentru a apropia sau evita situatia de realizare. Potrivit celor afirmate de Atkinson, tendinta de realizare care rezulta determina alegerea. Cand tendinta de realizare (Tr) este pozitiva, individul tinde sa apropie situatia; cand Ta este negativa, (Ts este mai mica decat Taf), individul tinde sa evite situatia. Cei care au un potential mare si care au un Ms mai mare decat Maf au un Ta pozitiv si se apropie de situatiile de realizare, cei cu un potential scazut tind sa evite acele situatii.
In teoria lui Atkinson, cel cu un potential mare tinde sa apropie competenta si alte situatii de realizare si este atras, in mod special, de cele mai provocatoare situatii, cand P5=.5O. Aceste situatii includ competitia cu adversari de acelasi nivel sau obiective care il provoaca dar sunt de neatins. Cei cu un potential scazut au tendinta de a evita situatiile de realizare dar sunt, in special, impotriva situatiilor provocatoare in care Ps=.50.
Atkinson recunoaste ca cei cu un potential scazut pot interveni in situatiile de realizare datorita presiunilor exterioare. El sugereaza ca in interiorul acestor situatii cei cu un potential scazut incearca sa evite situatiile cele mai intense (Ps=.50); cei care detin un potential scazut aleg sarcini si situatii cu mai multe sanse de succes sau esec (Ps =.90 sau Ps=.10).
O situatie de alegere fortata (P8= .50) in care cei cu potential inalt prefera situatiile provocatoare si cei cu un potential scazut tind sa aleaga situatii extreme (Ps= .10 sau .90) este cea mai neasteptata tendinta behaviorista, dupa teoria lui Atkinson. Pentru comportamentul sportiv, in situatiile de alegere libera cei cu potential inalt prefera sa intervina in situatiile de realizare iar ceilalti aleg evitarea lor. in situatiile de alegere fortata in care indivizii trebuie sa aleaga ceva, cei din prima categorie sunt atrasi de situatiile cele mai incerte, provocatoare (Ps= .50) iar ceilalti gasesc situatiile ca prez. probabilitatea cea mai mare de succes (Ps= .10 sau .90).
Datorita intensitatii sau efortului din situatiile de realizare, tendinta de realizare care rezulta (Ta) determina un nou comportament: cu cat este mai mare tendinta rezultata (Ts-Taf), cu atat este mai mare intensitatea si efortul si, prin urmare, cu atat va fi mai mare performanta. Tendinta de a evita (Taf) este o tendinta negativa sau inhibata care blocheaza efortul intens si performanta. Cu cat este mai mare (Taf) ,cu atat devine mai nelinistit individul. Cei cu potentialul inalt tind sa depuna un efort intens in situatiile de realizare, in timp ce acei cu potentialul scazut sunt inhibati. Diferenta dintre acestia este mai pronuntata in situatiile cele mai provocatoare (PS=.5O ) in care cei cu potentialul inalt au cea mai puternica tendinta de a depune un efort intens si ceilalti sunt anxiosi si inhibati.
Viziunea behaviorista in legatura cu persistenta sarcinilor de realizare este exprimata in termenii cei mai simpli: cei cu potentialul inalt tind sa persiste atat timp cat au sansa de succes, in special in incercari cu o sarcina usoara (P5= .70) deoarece esecul le aduce probabilitatea succesului mai aproape de .50 si fac sarcina mai provocatoare; cei cu potentialul scazut nu persista evitand sarcinile de realizare, nu le place sa continue sa incerce cand sarcina este provocatoare (Ps= .50).
1. Criteriile de caracterizare psihologica a ramurilor de sport.
Cunoasterea caracteristicilor de ordin psihologic ale celor mai importante ramuri de sport este necesara datorita faptului ca:
cerintele de ordin tehnic si tactic, precum si particularitatile antrenamentelor si concursurilor stau la baza selectiei sportivilor pentru ramura respectiva;
conducerea stiintifica a procesului instructiv- educativ se bazeaza pe cunoasterea de catre antrenor si sportiv a particularitatilor de baza a ramurilor de sport;
pregatirea si asistenta psihologica a sportivului in concurs sunt determainate de caracteristicile reflectarii specifice a particularitatilor ramurii in constiinta sportivului .
Toate aceste momente ale activitatii sportive solicita intocmirea unor monografii psihologice a ramurilor care cuprinde elementele de baza, explicative ale determinarii psihicului sportivului in conditiile materiale si sociale ale activitatii practice. Caracterizarea psihologica a unei ramuri sportive trebuie sa aiba in vedere:
-cerintele pe care le exprima activitatea specifica fata de sportiv, fata de aptitudinile sale psihice si fizice;
-influentele pe care le exercita practicarea muncii de sport asupra personalitatii sportivului.
