|
|
|
Dezvoltarea inteligentei la sugar
Structurile inteligentei se construiesc in prelungirea si pe fundamentele reflex neconditionate pe care copilul le manifesta imediat dupa nastere. Contactul cu mediul exterior face ca impreuna cu structurile innascute sa se formeze functii psihice elementare si sa se organizeze conduitele de relationare cu ambianta. Aceste conduite constituie primul substadiu in dezvoltarea inteligentei, si anume cel al reflexului. Unul din cele mai importante reflexe neconditionate este cel al suptului, pe care copilul il manifesta imediat dupa nastere, dar care necesita o anumita exersare pentru a se desfasura in conditii optime. Reflexul suptului este insotit de alte semnale, cum ar fi atingerea obrazului in jurul gurii, care declanseaza conduite de explorare. Pe baza acestor 2 reflexe se produc
asimilari progresive si se elaboreaza conduite care fac ca reflexul de supt sa apara si in alte conditii decat cele absolut specifice.
Al 2-a substadiu: asimilarea recognitiva. La aceasta varsta, asimilarea imbraca 2 forme: asimilare generalizatoare, care consta in cresterea continua a numarului de stimuli care declanseaza suptul, si asimilare recognitiva, de recunoastere practica si motorie a stimulului cel mai direct legat de satisfacerea nevoii de hrana. Este ca si cum activizarea puternica a trebuintei de hrana ar creste sensibilitatea si rapiditatea receptiei acelui stimul care este cel mai adecvat.
Al 3-lea substadiu al dezvoltarii mecanismelor inteligentei este stadiul reactiilor circulare secundare, care se instaleaza in jurul varstei de 4-5 luni, cand exista o buna coordonare intre vedere si apucare. Spre exemplu, daca deasupra leaganului de agata o sfoara cu clopotei, copilul va trage de sfoara si clopoteii vor suna, iar el va repeta miscarea care i-a oferit o satisfactie. A satisfacut atat nevoia de a vedea, cat si reflexul de orientare si investigatie. Daca o alta jucarie ar fi atarnata deasupra lui, el va cauta sfoara de care sa traga, pentru a-si produce spectacolul care-i place. Apare aici o prima reactie de diferentiere intre tinta si mijloacele prin care se atinge tinta si acesta este momentul considerat ca prag al dezvoltarii inteligentei senzorio-motorii.
In substadiul al 4-lea, reactiile circulare secundare devin mai complete, acest substadiu instalandu-se pe la varsta de 8-10 luni, cand dezvoltarea perceptiei duce la o mai buna coordonare intre spatiul vizual, tactil si bucal. Aceasta coordonare nu duce si la desprinderea relatiilor spatiale obiective, deci copilul nu poate pune in relatie obiectele unele cu altele, dar acum incep sa se combine schemele de actiune care conduc la adaptarea in fata unei situatii noi. Combinarea se face nu dupa un sistem de norme interioare, ci dupa reusita practica a schemelor, deci dupa un fel de logica a actiunii. Si in acest stadiu inteligenta are un caracter limitat, deoarece nu se inventeaza si nu se descopera mijloace noi de catre copil, ci totul se reduce la o simpla aplicare a mijloacelor cunoscute in imprejurari neprevazute si necunoscute.
Al 5-lea substadiu apare la varsta de 11-12 luni si se prelungeste pana la 1 ½ ani, fiind substadiul reactiilor circulare tertiare. In acest substadiu copilul incepe sa experimenteze activ (spre exemplu lasa sa cada ceva si asteapta sa apara rezultatele) si copilul inventeaza mijloace noi, adaptate situatiilor noi.
Pe la varsta de 10 luni se elaboreaza si schema obiectului permanent, adica daca un obiect este ascuns dupa un ecran, copilul este capabil sa dea ecranul la o parte, pentru a-l gasi.
In acest stadiu, progresul in structurile inteligente face trecerea la o noua calitate in relatiile cu fiintele umane. Se trece de la adualismul initial, in care copilul nu face distinctia intre el si ceilalti, la un dualism in care celalalt este obiect al afectivitatii sale, dar distinct de sine.
Achizitiile inteligentei senzorio-motorii presupun construirea initiala, practica, a obiectului cunoasterii, apoi construirea campului spatio-temporal practic si surprinderea relatiilor cauzale in campul perceptiv.
