|
|
|
Legile cresterii fizice umane
Cresterea si maturizarea fizica si psihica se realizeaza dupa cateva legi comune evolutiei tuturor indivizilor umani:
Legea corelatiei cresterii - releva interdependentele functionale dintre diferitele subsisteme ale organismului si explica astfel faptul ca schimbarile calitative ale unor aspecte fizice atrag dupa ele schimbari ale altora, desi nu in acelasi timp si in aceleasi proportii. Exista astfel corelatii intre cresterea sistemului osos si a celui muscular, desi cel din urma poate fi usor desincronizat. Aceasta duce la exprimarea in plan comportamental a unei temporare lipse de coordonare a miscarilor, ce este depasita ceva mai tarziu.
Legea ritmurilor de crestere rapida - se refera la cresterea rapida de la varstele timpurii si exprima de fapt specificul programului ereditar al fiintei umane care la nastere se prezinta ca fiind mult in urma fata de celelalte animale aflate in acelasi stadiu. Unii oameni de stiinta afirma ca omul s-ar naste prea devreme si in timp scurt el trebuie sa dobandeasca o serie de capacitati fizice absolut necesare mentinerii echilibrului autonom cu ambianta. Din acest motiv, in primele 3-4 luni de viata cresterea in lungime a individului uman este foarte accentuata, ca si cresterea in greutate. Un astfel de ritm de crestere nu va mai fi atins niciodata in urmatoarele stadii.
Legea puseelor de crestere - pune in evidenta faptul ca interactiunea factorilor fundamentali ai dezvoltarii nu se realizeaza in mod identic pe toata durata vietii, ci exista momente in care schimbarile biologice sunt mai accelerate si daca interactioneaza optim cu factorii socio-culturali, apar varfuri de crestere fizica. Un astfel de puseu intalnim la pubertate, puternic influentat de modificarile biochimice interne, dar si de factorii socio-culturali externi. Cresterea fizica este un fenomen cu urmari si in plan psihic. Astfel, un ritm normal de crestere fizica este trait confortabil de catre fiecare individ, in timp ce ramanerile in urma sau depasirea unor limite genereaza ingrijorare, disconfort afectiv, complexe de inferioritate.
In privinta maturizarii psihice, trebuie facuta distinctie intre cele 3 forme de maturizare - maturizarea intelectuala, maturizarea afectiva si maturizarea psiho-sociala.
Psihologii ne avertizeaza asupra unor posibile desincronizari asupra acestor 3 forme de maturizare, in special la adolescentii care fac studii liceale, comparativ cu cei care dupa gimnaziu urmeaza scoli profesionale sau chiar lucreaza. Se pare ca riscul situatiei de scolar este acela de a intarzia maturizarea psiho-sociala in beneficiul celei intelectuale.
Exista, de asemenea, situatii in care disponibilitati intelectuale remarcabile risca sa ramana insuficient valorizate datorita desincronizarii intre maturitatea intelectuala si maturitatea afectiva si cea sociala.
